1

UNIUNEA ECONOMIC SI MONETAR (UEM)

Ce este UEM ?

Uniunea economica monetara este o uniune prin care statele membre au

aceai moneda (euro) renuntand la moneda sa si care aplica un set de politici
monetare.

Acest set de politici este determinat de:

Promovarea unei politici monetare unice, prin intermediul unei singure

autoritati monetare - Banca Centrala Europeana
O politica economica comuna, pe baza recomandarilor Consiliului Uniunii
Europene
Gestionarea, n fiecare tara membra, a finantelor publice de o maniera
compatibila cu asigurarea stabilitatii macroeconomice.

Cauze care au dus la infintarea UEM

evolutiile negative petrecute la scara economiei mondiale spre

sfrsitul anilor '60 si nceputul anilor '70 au condus, n final, la
prabusirea Sistemului de la Bretton Woods
cresterea fara precedent a deficitului nregistrat n tranzactiile curente
americane
diminuarea stocului de aur al SUA a determinat o scadere accentuata a
ncrederii fata de dolar n perioada mentionata.

Planul Barre (februarie 1969) si apoi raportul Werner (1970) constituie

primii pasi catre uniunea monetara.
Reactionnd la provocarile de pe plan mondial, Comunitatea Economica
Europeana solicita unui comitet de experti, condus de prim-ministrul
luxemburghez Pierre Werner, sa realizeze un raport la nivel nalt care sa
analizeze posibilitatea crearii unei uniuni monetare. Publicat n
1970, Raportul Werner sustinea ideea realizarii unei Uniuni Monetare
Europene, aceasta urmnd a fi realizata n trei etape, pna n 1980. Printre
principalele concluzii ale Raportului pot fi amintite:
miscarile de capital ntre statele membre trebuie sa fie totale si
fara restrictii;
crearea unei monede comune;
fixarea totala si irevocabila a paritatilor ntre monede.

Astfel pentru a iesi din impas demersurile franco-germane au condus,

n 13 martie 1979, la crearea Sistemului Monetar European, al carui obiectiv
principal l constituia crearea unei zone de stabilitate monetara n Europa.
Pricipalele componente ce urmau sa stea la baza Sistemului au fost:
Mecanismul ratelor de schimb, autoritatile monetare ale statelor
membre obligndu-se sa intervina n cazul n care fluctuatiile
monedelor amenintau sa depaseasca marja de fluctuatie de +/- 2,25%;
ECU (European currency unit) - folosit ca baza pentru exprimarea
cursurilor centrale ale monedelor statelor participante la Sistem
Mecanismele de creditare n ECU pentru statele membre.
Necesitatea UEM
 2

Prin infintarea UEM s-a urmarit

Eliminarea fluctuatiilor n evolutia cursurilor de schimb

Prin trecerea la o moneda unica, dispare definitiv incertitudinea legata de
evolutiile cursurilor de schimb ale monedelor nationale din interiorul UE
Trecerea la o moneda unica avea n vedere si economisirea unor importante
sume platite cu titlu de comisioane bancare pentru efectuarea conversiei
dintr-o moneda n alta.
Adoptarea unei singure monede este, totodata, optiunea economica cea mai
rationala n contextul deja createi Piate Interne, care asigura deplina libertate
de miscare n interiorul UE.

Pentru a evita anumite riscuri s-au mai luat si alte masuri.

Asigurarea stabilitatii preturilor

Ameliorarea competitivitatii UE la scara mondiala.

ntarirea identitatii europene.

Conditiile edificarii Uniunii Economice si Monetare (UEM). Criteriile de convergenta.

Cu alte cuvine, nainte de a intra n UEM, economiile nationale trebuie sa fie

pregatite spre a face fata tuturor conditiilor sale.

Aceasta pregatire urmeaza sa fie apreciata n functie de o serie de criterii

(numite "criterii de convergenta"). Principala ratiune de existenta a acestor criterii o
constituie evitarea posibilitatii ca Uniunea Economica si Monetara sa fie
destabilizata, ca urmare a admiterii premature a unei tari ale carei fundamente
economice nu sunt nca compatibile cu o moneda stabila.

Tratatul asupra Uniunii Europene a stabilit urmatoarele "criterii de

convergenta":

a. Deficitul bugetar sa nu depaseasca 3 % din Produsul Intern Brut (PIB);

b. Datoria publica sa nu depaseasca 60 % din PIB;

c. Rata inflatiei sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 % media ratelor

inflatiei a celor trei membri UE cu cele mai slabe preturi;

d. Dobnda pe termen lung sa nu depaseasca cu mai mult de 2 % media

dobnzilor corespunzatoare nregistrate n cele trei tari cu cea mai redusa
rata;

e. Moneda nationala sa fie integrata n Sistemul Monetar European si sa fi

ramas timp de cel putin 2 ani n limitele marjelor de fluctuatie ale acestuia.

Consiliul European este institutia ndreptatita sa judece gradul de ndeplinire

a acestor criterii si stabileste lista tarilor capabile sa treaca la moneda unica Pietei
Interne.

Consiliul actioneaza n baza recomandarilor facute de Comisia Europeana.

Consiliul ministrilor economiei si finantelor (ECOFIN) este abilitat sa evalueze

programele ntocmite de fiecare tara pentru a satisface criteriile de convergenta.

Prima examinare oficiala a masurii n care membrii UE ndeplinesc criteriile

de convergenta s-a facut n 1996. Majoritatea tarilor membre nu raspundeau n
totalitate acestor criterii, ceea ce a determinat amnarea intrarii n ultima faza a
 3

UEM pna la nceputul anului 1999. Pentru a determina care tari satisfac conditiile
intrarii n UEM, o a doua evaluare formala a avut loc n 1998.

Principalele componente ale UEM

a. Autoritatea monetara unica.

Obiectivul principal al autoritatii monetare este asigurarea stabilitatii

preturilor.

Strategia monetara de ansamblu este formulata de Consiliul Guvernatorilor,

compus din membrii Consiliului Executiv si din guvernatorii bancilor centrale din
tarile participante la UEM.

Cosiliul Guvernator se ntruneste, n mod regulat, de doua ori n fiecare luna,

la sediul BCE din Frankfurt. n prima ntrunire a lunii se iau decizii n ceea ce
priveste rata dobnzii de referinta pentru zona euro, decizii ce sunt explicate ntr-o
conferinta de presa de catre conducerea BCE.

n cea de-a doua ntrunire lunara, membrii Consiliului Guvernator au pe agenda de

lucru probleme referitoare la: sistemele de plati, stabilitatea financiara, statistica,
etc..

b. Politica cursului de schimb.

Aceasta este determinata de Consiliul UE, dar cu consultarea Bancii Centrale

Europene. Atributiile Consiliului n acest domeniu se refera, n principal, la
ncheierea de acorduri privind eventualele sisteme ce leaga moneda comuna de
monedele terte
c. Rolul de reglementare si supraveghere a sistemului bancar.

Atributiile specifice n materie ale Bancii Centrale Europene sunt definite de Consiliul
UE, prin decizii unanime pe baza propunerilor formulate de Comisia Europeana. Bancile
centrale nationale continua sa detina prerogative importante n materie de reglementare si
de aplicare a normelor prudentiale.

d. Moneda comuna.

Etapele UEM

Etapa 1 1 Iulie 1990

libertatea deplin de derulare a operaiunilor cu capital

intensificarea cooperrii ntre bncile centrale
utilizarea liber a ECU (unitate monetar european care a precedat euro)
mbuntirea convergenei economice

Etapa 2 - 1 ianuarie 1994

nfiinarea Institutului Monetar European (IME)

instituirea interdiciei de finanare a sectorului public
consolidarea coordonrii politicilor monetare
consolidarea convergenei economice
finalizarea procesului de realizare a independenei bncilor centrale naionale, cel
trziu pn la data nfiinrii Sistemului European al Bncilor Centrale
derularea activitilor pregtitoare pentru a treia etap

Etapa 3 - 1 ianuarie 1999

fixarea irevocabil a cursurilor de schimb

introducerea monedei unice euro
 4

implementarea politicii monetare unice de ctre Sistemul European al Bncilor

Centrale
intrarea n vigoare a mecanismului european al cursului de schimb (MCS II)
intrarea n vigoare a Pactului de stabilitate i cretere

Consiliul European extraordinar din 3 mai 1998 a stabilit lista tarilor admisibile n faza a
III-a a UEM. Situatia statelor membre era urmatoarea:

11 state ndeplineau criteriile;

Grecia, care, n 1998, nu ndeplinea conditiile, a recuperat ntrzierea si a prins din urma
grupul "celor 11" n 2001;

Danemarca, Marea Britanie si Suedia au refuzat sa participe la moneda unica.

Bancnotele si monedele, n EURO si eurocenti au fost puse n circulatie la 1 ianuarie

2002 si au nlocuit monedele nationale ale tarilor respective.

n vederea asigurarii stabilitatii EURO, Consiliul poate sa pronunte amenzi statelor

care nu respecta disciplina bugetara, adica au deficite publice excesive. n acelasi timp,
statele membre care ntmpina dificultati sau amenintari grave n balanta de plati curente
sau n miscarea capitalurilor le pot fi acordate mprumuturi.

Institutiile si organismele Uniunii Economice si Monetare

Institutiile comunitare care au dreptul de a interveni n cadrul UEM sunt Consiliul

European si Consiliul de Ministri.

Consiliul European:

Decide asupra listei tarilor care ndeplinesc criteriile de convergenta si pot trece la
EURO;
Fixeaza marile orientari ale UEM;
Numeste pe presedintele si directorul Bancii Centrale Europene.

Consiliul de Ministri:

Asigura coordonarea politicilor economice si monetare ale statelor participante;

Fixeaza ratele de schimb definitive;
Adreseaza recomandari statelor membre si poate adopta amenzi n cazul nerespectarii
disciplinei bugetare.
Tratatul de la Maastricht a creat si institutii proprii ale UEM:

Institutul Monetar European

Banca Centrala Europeana si Comitetul Economic si Financiar pentru faza finala a UEM.

Banca Centrala Europeana are, ncepnd cu 1 iunie 1998, sediul la Frankfurt. Aceasta
are misiunea de a defini si pune n aplicare politica monetara a Comunitatii, urmarind
totodata la stabilitatea preturilor.

BCE ndeplineste urmatoarele atributii:

Conduce operatiunile de schimb si gestioneaza rezervele de schimb, autorizeaza

emiterea biletelor la banca si a monedelor n EURO;
Exercita puterea de control asupra bancilor centrale nationale;
Asigura colectarea de informatii statistice;
Are dreptul de a aplica sanctiuni ntreprinderilor care nu-si respecta obligatiile
decurgnd din reglementarile si hotarrile Bancii.

Comitetul Economic si Financiar este compus din cte maximum doua persoane
desemnate de statele membre, Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana.
 5

Are ca misiune sa urmareasca situatia economica si financiara a statelor membre si a

Comunitatii Europene. Contribuie, totodata, la pregatirea lucrarilor Consiliului de Ministri prin
elaborarea avizelor ce-i sunt cerute si recomandarile furnizate n domeniul sau de
competenta.