Miercuri, 07.10.

2009
Curs IV
TMK

SISTEMUL ARTICULATIEI UNICE (continuare)

Repararea tendonului si a ligamentului

Lezarea tendonului nu se vindeca prin regenerare, asa cum se intampla de

exemplu cu osul, ci printr-o cicatrice fibroasa, denumita calus tendinos, la care
participa si tesuturile vecine. Astfel, iau nastere aderente peritendinoase, cere ulterior
vor bloca alunecarea tendonului. Din fericire, aceste aderente dispar mai tarziu, dupa
reluarea miscarilor si a contractiei musculare.
Vindecarea prin cicatrice conjunctiva locala si invadarea conjunctiva din
vecinatate, sunt proprii si exclusive pentru tendoanele cu masa mai redusa.
Tendoanele mari si cu circulatie bogata (tendonul Achilian) pot regenera prin
inmugurire, repararea leziunii facandu-se astfel cu material tendinos.
O sutura de tendon sau o grefa de tendon pot reface continuitatea tendonului
daca fibrele au fost puse cap la cap.
Rezultatul anatomic poate fi foarte bun dar nu si cel functional, care este
variabil in functie de blocarea alunecarii normale. Un comportament destul de
asemanator prezinta si ligamentul in cazul lezarii sale, vindecarea spontana a unei
rupturi ligamentare realizandu-se prin cicatrice conjunctiva, nu prin regenerare,
cicatrice mai bogata in tesut elastic. Marimea cicatricei tine de gradul de imobilizare.
Aceasta cicatrice va ramane definitiv, locul de slaba rezistenta pentru noi
rupturi.
Vindecarea dupa ruptura ligamentara reparata chirurgical, adica capetele
ligamentare puse in contact si bine imobilizate, repararea pe cale chirurgicala este
mult mai buna, facandu-se cu o cicatrice mica si cu un grad important de regenerare.
Rezistenta locala este recastigata, asa ca viitoarele rupturi, daca vor apare, se
pot produce oriunde ca la un ligament sanatos.
Mare atentie!! Viteza de vindecare a ligamentului prin cicatrice spontana sau
post-chirurgicala este aceeasi, dar calitatea acestei cicatrici difera.

RAPORTUL DINTRE PATOLOGIA TENDO-MUSCULARA SI

LIGAMENTARA (ADICA A TENDONULUI SI A LIGAMENTULUI) SI
KINETOTERAPIE.

Patologia obisnuita a acestor structuri este cea inflamatorie si posttraumatica,

respectiv rupturi partiale sau totale. Pentru ligamente, mai intra in discutie si

Pag 1 din 6
hiperlaxitatile. Din punct de vedere al mecanismelor prin care aceste patologii
determina o disfunctie corectabila prin kinetoterapie, apar cateva situatii:
In primul rand corectarea lor care determina limitarea mobilitatii articulare
si necesita tehnici kinetice de intindere, adica stretching.
Al II-lea aspect cresterea rezistentei tendonului si ligamentului prin exercitii
fizice, sport in adolescenta si ulterior. Recuperator, acest obiectiv are efecte limitate.
Al III-lea aspect pentru reducerea vascozitatii conjunctive inainte de
inceperea unui program kinetic special sau inaintea unui program sportiv, asanumita
incalzire (vezi caracteristicile TIXOTROPIEI).
Al IV-lea aspect suplinirea instabilitatii pasive articulare, respectiv din
hiperlaxitate sau rupturi ligamentare, prin cresterea stabilitatii active, data de forta si
coordonarea musculara.
O problema deosebita in suferintele si programul kinetic teno-ligamentar, o
reprezinta interventiile ortopedico-chirurgicale ale acestor structuri. In aceste cazuri,
trebuie sa se recastige rezistenta ligamentelor sau tendoanelor, stabilitatea si
mobilitatea articulatiei vecine, forta si rezistenta musculara invecinata.
O alta componenta a sistemului articulatiei unice este:

MUSCHIUL

Muschiul este o structura organica care converteste energia dinamica in

energie fizica - respectiv forta, , desemnand astfel elementul motor al miscarii,
deoarece trece peste articulatii, realizand miscarea segmentelor, exceptie facand
muschii faciali.
Cei aproximativ 430 de muschi striati ai organismului uman, prezinta cca.40-
45% din greutatea corpului unui adult tanar normoponderal, la sugari reprezinta in
medie cam 20% din greutatea corpului iar la batrani intre 25-30%. La sportivi,
muschii striati reprezinta cca.50% din greutatea corpului.
Forma si dimensiunea muschilor sunt foarte variate in functie de regiune si
functiune. Astfel exista muschi lungi (la membre) si muschi scurti (muschii profunzi
ai spatelu), muschi lati (la nivelul trunchiului sau abdomenului), muschi subtiri si
grosi si muschi inelari (sfincterele).

CLASIFICAREA MUSCHILOR

Exista o serie de clasificari ale muschilor, in functie de criteriul luat in

considerare:
1. dupa numarul de articulatii peste care trec:
uniarticulari toti muschii scurti;
biarticulari (ex: muschiul croitor, dreptul femural);
poliarticulari (ex: flexorii si extensorii degetelor)
2. dupa numarul capetelor de origine:
Pag 2 din 6
 mono
biceps
triceps
cvadriceps
3. dupa asezare:
superficiali (cutanati sau pielosi)
profunzi (subfasciali)
4. dupa modul de grupare a fasciculelor musculare fata de tendoane:
fasciculele musculare se continua cu tendonul, avand aceeasi directie
fasciculele musculare se insera oblic pe tendon (muschi penati, uni
sau bipenati)
corpul muschiului este intrerupt de un tendon intermediar (musciul
digastric)
5. dupa structura si functie:
muschii tonici - muschii proximali
- antigravitationali
- sar o articulatie
- au tendoane late
- au un travaliu putin intens
- se contracta lent
- obosesc greu

muschii fazici - muschii superficiali

- sar 2 articulatii
- au tendoane lungi
- se contracta rapid
- obosesc usor

Muschii au o anumita organizare structurala, macro si microscopica, este

vorba de asanumita arhitectura a mmuschiului de care depind proprietatile
functionale ale intregului muschi si prin care se intelege aranjamentul fibrelor
musculare in raport cu axul fortei generate de ele, sau altfel spus, unghiul dintre
fascicule si aponevroza muschiului.
Exista 3 tipuri arhitecturale la om:
1. muschi cu fibrele aranjate paralel sau longitudinal (ex: bicepsul brahial).
In acest caz, axa fortei generate este paralela cu aranjamentul muscular.
2. muschii unipenati ex: vastul lateral, intermediar si medial. Muschii
unipenati sunt muschii la care fibrele musculare sunt orientate sub un
unghi fata de axul fortei generate. Acest unghi variaza in functie de
muschi, intre 0-300

Pag 3 din 6
 3. muschii multipenati ex: fesierul mijlociu si dreptul femural in care fibrele
sunt orientate sub diferite unghiuri fata de axul fortei generate.

Efectele arhitecturii musculare asupra functiei muschiului pot fi rezumate

astfel: forta musculara este proportionala cu suprafata de sectiune fiziologica si cu
rapiditatea de raspuns, iar rapiditatea de raspuns a muschiului este proportionala cu
lungimea fibrei musculare.
Suprafata de sectiune fiziologica este suma suprafetelor de sectiune a fiecarei
fibre din muschi. Astfel, suma variaza de la un muschi la altul in functie de numarul
de fibre, dar si de arhitectonica lor, deoarece sectiunea poate trece la diverse nivele
ale muschiului neinterferand toate fibrele.
Muschiul este un organ foarte bine vascularizat. 1 mm2 de suprafata
musculara are cca 2000 capilare, lumgimea capilarelor in toata masa musculara fiind
de 100.000 km.
Aceasta retea enorma realizeaza o suprafata de schimb de cca. 6.300 m2. in
repaus, majoritatea capilarelor sunt inchise, deschizandu-se alternativ pe zone, in
timpul contractiei.
In contractia izometrica, circulatia scade proportional cu tensiunea de
contractie.
In contractia izotonica, circulatia creste de la un debit de 4 ml/min/fiecare
100gr muschi in repaus, creste pana la 150 ml/min/fiecare 100 gr muschi.

INERVATIA MUSCHIULUI

Inervatia muschiului se realizeaza prin asanumitul nerv muscular, acre este

un ram nervos care se ramifica determinand un plex intramuscular. In general, sub
denumirea de muschi se intelege corpul muschiului propriuzis si tendonul aferent.

STRUCTURA CORPULUI MUSCULAR

Masa musculara se aranjeaza in grupe musculare pe cate o fata a unui segment

de corp sau membru. Fiecare grup muscular are aproximativ aceeasi actiune
principala in realizarea unei miscari.
Acest grup de corpuri musculare este invelit, protejat, de o fascie comuna.
Ruperea acestei fascii , in urma unui traumatism, determina hernierea muschiului,
lucru care se evidentiaza si clinic.
Fiecare corpmuscular este invelit de un manson conjunctiv numit
EPIMISIUM, sau PERIMISIUM EXTERN, care are rol dublu:
protector, nepermitand o intindere prea mare a muschiului si
mentinand forma acestuia;

Pag 4 din 6
 rol mecanic, realizand impreuna cu fascia comuna, ca si cu
epimisiumul vecin, planuri de alunecare in timpul contractiei, sau
a mobilizarii segmentelor.
Aceste planuri se pot bloca repede datorita edemului interstitiar care formeaza
aderente.

Din epimisium pornesc SEPTURI CONJUNCTIVE in interiorul corpunui

muscular, care formeaza PERIMISIUM INTERN si acre invelesc fesciculele
musculare.
Fibrele conjunctive ale acestui PERIMISIUM INTERN se dispun in spirala si
oblic, organizare foarte importanta care asigura adaptarea acestui invelis conjunctiv
la variatia de lungime a fasciculelor musculare.
Din perimisium pornesc alte septuri in interiorul fasciculului muscular, aceste
septuri formeaza ENDOMISIUM si ele invelesc fiecare fibra musculara.
EPIMISIUM, PERIMISIUM SI ENDOMISIUM formeaza matricea (sau
scheletul conjunctiv) al muschiului care reprezinta cca.15% din masa sa. Acest
schelet are un important rol de sustinere si mecanic, dar reprezinta si caile prin care
se distribuie prin muschi vasele sangiune si fibrele nervoase.
Fasciculul muscular este cea mai mica unitate structurala care cuprinde toate
elementele muschiului ca organ. Ca unitate struturala de baza se numeste MION.
Diametrul unui MION difera de la muschi la muschi, finnd format din 10 pana la 30
de fibre musculare.
Fibra musculara este celula musculara formata dintr-o membrana numita
SARCOLEMA, din protoplasma (SARCOPLASMA), din nuclei (NUCLEI
SARCOLEMATI) si din structuri proprii citoplasmatice diferentiate specifice,
numite MIOFIBRILE.
Pag 5 din 6
 MIOFIBRILELE reprezinta singurul element contractil al muschiului.
Fibra musculara are o lungime cuprinsa intre 1 400 mm si un diametru intre
10-150 m.
Fiecare celula musculara este bine fixata la LAMINA BAZALA, care este o
structura colagenica care tine de endomisium.
Intre celula musculara si aceasta LAMINA BAZALA exista celule satelit cu
rol important in cresterea si repararea fibrelor musculare.
LAMINA COLAGENICA se prelungeste spre capetele muschiului intrand in
structura tendonului.
O fibra musculara poate dezvolta prin contractie o forta variind intre 100
300 mg forta, ceea ce inseamna ca cele 250 milioane de fibre musculare cat are toata
masa musculara, ar dezvolta printr-o contractie teoretic simultana o forta de 50 tone
forta.
O fibra musculara intinsa, se poate scurta prin contractie cu 30 50% din
lungimea sa.
Un muschi in ansamblu, se poate scurta cu 45 57% din lungimea sa de
repaus.

(Urmeaza cursul 5 Structura sarcolemei)

Pag 6 din 6