Problematica eutanasiei.

Practici

Legalizarea eutanasiei reprezinta un subiect controversat si indelung

dezbatut in ultimele decenii
Eutanasia implica atat probleme de natura
etica si religioasa, cat si probleme care vizeaza indatoririle profesiei de
medic si respectarea drepturilor omulului.
Pentru inceput, consider ca este necesar un "dictionar" al eutanasiei si al
formelor in care ea se manifesta.
Prin eutanasie, care in greceste inseamna moarte frumoasa" sau "usoara", se
intelege uciderea intentionata, prin act sau o misiune, a unei fiinte umane ce
sufera de o boala incurabila. Eutanasia poate fi voluntara,
atunci cand persoana bolnava a cerut sa fie ucisa, non-voluntara, cand
aceasta nu a cerut sau nu si-a dat
consimtamantul de a fi ucisa sau involuntara, cand s-a opus in mod explicit.
Cand cineva ofera informatia,
calauzirea si mijloacele necesare unei persoane care doreste sa se sinucida,
cu intentia de a fi folosite in
scopul respectiv, vorbim de sinucidere asistata. Cand un medic este cel care
ofera acest "ajutor" este vorba
de sinucidere asistata de medic. Eutanasia poate fi realizata prin actiune,
eutanasie activa (cauzarea
intentionata a mortii unei persoane prin savarsirea unei actiuni ca
administrarea unei injectii letale) sau prin
omisiune, eutanasie pasiva (cauzarea intentionata a mortii unei persoane prin
incetarea tratamentului sau
prin nefurnizarea de hrana si apa).
Dezbaterea moralitatii si legalitatii eutanasiei voluntare este, in cea mai mare
parte, un fenomen care s-a
manifestat mai ales in a doua jumatate a secolului al XX-lea. In Antichitate,
grecii si romanii practicau
eutanasia, caci nu considerau ca viata trebuie conservata cu orice pret,
tolerand, prin urmare, sinuciderea in
cazurile in care nu se putea aduce nici o alinare a suferintei pacientului. In
secolul al XVI-lea, Thomas More
descria o comunitate utopica in care era facilitata moartea celor ale caror
vieti deveneau de nesuportat in
urma suferintei indelungate. Insa, abia in ultima suta de ani s-au depus
eforturi concertate pentru obtinerea
legalitatii eutanasiei voluntare. Pana de curand, aceste eforturi nu au avut
succes, desi sinuciderea asistata a
fost tolerata legal in Elvetia timp de multi ani.
Problema eutanasiei ridica, in primul rand, intrebari de natura religioasa si
etica. Atitudinea oamenilor fata de
eutanasie este, de obicei, determinata de viziunea pe care o au despre viata si
moarte. De asemenea, sunt

11
in joc si considerente sociale si politice. Relatiile noastre sociale sunt
determinate in mare masura de faptul
ca nu ne este permis sa ucidem in mod intentionat o alta persoana, la fel cum
societatea ne protejeaza spre
a nu fi ucisi. Apar atunci mai multe intrebari: ce se va intampla daca
renuntam la aceasta protectie? De ce ar
fi "uciderea acceptabila" restrictionata la eutanasie? De ce nu am permite ca
si suicidul sa devina valid din
punct de vedere moral? In al treilea rand, este pusa sub semnul intrebarii
natura profesiei de medic. Medicii
ar trebui sa fie cei care trateaza bolile oamenilor, care le alina suferinta.
"Administrarea" mortii reprezinta
exact contrariul si schimba in totalitate relatia medicului cu pacientul.
In ceea ce priveste biserica, ea nu admite eutanasia, considerand ca are un
caracter anticrestin, care
contravine poruncii dumnezeiesti Sa nu ucizi". Crestinii, majoritatea
oponenti ai eutanasiei, isi bazeaza
argumentele pe conceptia religioasa ca viata este un dar de la Dumnezeu, si,
prin urmare, numai Dumnezeu
o poate lua. Unele biserici accentueaza faptul ca este important ca nimeni sa
nu intervina in procesul natural
al mortii. In viziunea crestina nici un om nu are autoritatea sa ia viata altei
persoane, chiar daca aceasta
doreste sa moara. A propune eutanasia cuiva inseamna a considera ca viata
acelei persoane nu merita
traita, aceasta opinie fiind incompatibila cu recunoasterea valorii si a
demnitatii persoanei care ar urma sa fie
ucisa. Asadar, argumentele bazate pe calitatea vietii sunt complet irelevante
.Forme ale autodistructiei / automutilarii si semnificatiile lor

Automutilerea reprezinta exprimarea agresivitatii intoarsa catre sine. Cu cat

nivelul de agresivitate este mai
mare cu atat poate aparea tendinta spre comportamente si atitudini de
automutilare. Prin automutilare trebuie sa
intelegem mai multe actiuni pe care persoanele in cauza le produc in relatie
cu propria existenta, atat psihica cat
si fizica. Gesturile de automutilare pot merge de la stari de infometare (cure
drastice de slabire care conduc la
scaderea in greutate pana la modificari importante ale structurii corporale)
pana la actiuni ce distorsioneaza
aspectul fizic, prin lovituri ori rani cu obiecte taioase. Totodata, actiuni cu
caracter de automutilare sunt si cele
de tatuare, piercing, tunsul zero (pentru femei).
Automutilarea, asa cum mentionam anterior, vine pe de o parte ca expresie a
agresivitatii intoarsa catre sine. Pe
de alta parte este si o exprimare a starilor de protest, de revolta, de furie
acumulate de-a lungul timpului in
conflicte interioare si care, ies la suprafata prin astfel de actiuni. Este un
strigat al suferintei interioare prin care
persoanele respective spun celorlalti: "priviti-ma, exist si eu, sufar, acordati-
mi atentie, am nevoie de voi etc".
Este un semnal de alarma prin care, nestiind cum sa isi exprime suferinta,
persoanele ce apeleaza la
automutilare, pun in act ceea ce nu pot pune in cuvinte. Nevoia de afectiune,
de atentie si iubire pot fi tot atatea
cereri catre cei dragi pe care acestia le adreseaza prin gesturi disperate si
extreme.

Cine apeleaza la o astfel de metoda de exprimare?

Tendinta spre automutilare este mai frecventa in randul tinerilor (in special
adolescentilor). Acest aspect insa
nu exclude celelalte categorii de varsta unde, putem intalni manifestari
uneori cu o amploare mult mai mare
(amputarea unui picior, maini, deget).
Este important de mentionat ca, gesturile de automutilare pot fi de natura
constienta, iar pe de alta parte, pot fi
actiuni inconstiente. Cele de natura constienta, de cele mai multe ori apar din
nevoia de a atrage atentia, de a
impresiona, din teama de pierdere ori separare iar gravitatea acestora este
mai redusa. De obicei, acestea au
caracter repetitiv si demonstrativ si apar fie in momentele de depresie fie in
momentele de furie isteriforma.
Automutilarea venita prin actiuni inconstiente scapa intelegerii persoanei
respective si are un caracter de
"intamplare / asa a fost sa fie". Cazul accidentelor grave soldate cu
traumatisme mutilante (de exemplu:
pierderea membrelor, mutilarea fetei), se dovedesc a fi astfel de actiuni de
automutilare inconstienta.
Cum se comporta o asfel de persoana?
Comportamentul este diferit de la persoana la persoana. Unele persoane se
pot manifesta retras si inhibat social
adoptand o atitudine de izolare sociala. Altele, pot adopta o manifestare
demonstrativa si de suprasolicitare
sociala (disponibilitate excesiva spre relationare). Ca si caracteristica
generala se evidentiaza pe de o parte
starea de inhibitie depresiva sau / si starea de revolta permanenta.

Adictie si dependenta- delimitari.

Adictia este acea dependenta fata de un obiect, o substanta sau o activitate,

in lipsa careia o persoana traieste
un disconfort major. Aceasta poate merge de la adictia fata de anumite
alimente, pana la adictia fata de alcool,
tutun, droguri, jocuri de noroc, jocuri pe computer sau internet
Nu, sunt sinonime, dar dependenta se foloseste mai larg, dependenta de o
persoana etc, pe cand adictie este
folosit cand se descrie o dependenta fata de un drog, cu tendinta cresterii
progresive a dozelor.
Dependenta inseamna situatia de a fi dependent;stare de atarnare,de
subordonare,de supunere
. CAUZELE CONSUMULUI DE ALCOOL
Consumul de alcool produce efecte de genul : dezinhibitie verbala,
logoree(Stare de excitaie psihic, care se
caracterizeaz prin tendina excesiv, nestpnit de a vorbi continuu i
incoerent), cresterea capacitatii de
imaginatie, etc. Au fost semnalate cateva motive in consumul de alcool ce
conduc la diferite forme de consum:
- Forma habituala - fara motivatie, in familie, ocazionala, profesionala
- Forma reactiva- determinata de frustrari, reactii de doliu, stari conflictuale
- Forma episodica abstinenta temporara, consum limitat aparent dar cu un
program zilnic, etc
- Dependenta alcoolica- sindromul de sevraj prin abstinenta, halucinatii,
deliruri, etc
Alcoolul este cuza majora a problemelor din societate.
In ultimele doua secole a avut loc o dizlocare umana determinata de
cresterea populatiei si de revolutia
industriala. Spre exemplu in intreaga Europa inclusiv Romania, sute de mii
de oameni au fost dizlocati de la
traditiile comunitatilor rurale prin migrarea la orase sau chiar catre alte
continente. Un val de comportamente
inadaptate a insotit aceste dizlocatii , ceea ce a provocat o crestere
semnificativa a ratei delicventionale si a
consumului de alcool. Mai mult problemele sociale si consumul abuziv de
alcool caracterizeaza nu numai
popoarele dislocate intr-un sens general, adica cei aflati in somaj, victime
ale familiilor si comunitatilor
dislocate si cei aflati in ghetouri sau exclusi din societate.