Scorurile z si curba normala

Utilizarea tehnicilor de prezentare si descriere a datelor ne ofera, asa cum am vazut,

informatii asupra caracteristicilor fiecareia dintre variabilele supuse masurarii. Statistica
descriptiva se ocupa de analiza datelor sub aspectul caracteristicilor lor intrinseci
(frecventa valorilor, indicatorii tendintei centrale, ai imprastierii sau formei distributiilor). Dar
scopul ultim al metodei stiintifice nu se limiteaza la descrierea datelor, ci vizeaza evidentierea
relatiilor dintre variabile si, pe aceasta baza, predictia si intelegerea fenomenelor psihice.
Cercetarea stiintifica in psihologie consta in a identifica probleme, a emite ipoteze si teorii si a
testa validitatea lor cu ajutorul unor proceduri statistice adecvate. Aceste proceduri fac parte
din ceea ce se numeste statistica inferentiala. Pentru abordarea acesteia, vom introduce
succesiv o serie de concepte si proceduri analitice fundamentale.

Scoruri standard (z)

In psihologie, atunci cand masuram o anumita caracteristica a unui individ (timp

de reactie, anxietate, inteligenta, nivel de performanta etc.) scopul implicit este acela de a
efectua comparatii. Pentru aceasta insa, simpla expresie numerica a caracteristicii respective
nu este suficienta. Sa presupunem ca efectuam interviuri in cadrul unui examen de angajare si
intrebam un candidat daca stie limba engleza, iar acesta ne raspunde am sustinut, de curand,
un examen de limba engleza la care am obtinut 70 de puncte. Daca examenul si modul de
evaluare ne sunt total necunoscute, informatia nu ne spune mare lucru. Desigur, bazandu-ne
pe experienta anterioara, putem face niste presupuneri, dar acestea nu tin loc de certitudini.

Pentru a ne lamuri, ar trebui sa-i punem candidatului punem cateva intrebari suplimentare:
Care este maximum si minimum de puncte posibil la acel examen? (daca maximul este intr-
adevar 100, iar minimul este 0, atunci putem spune ca 70 este un scor mai aproape de 100
decat de 0); Care este rezultatul mediu obtinut la acel examen? (daca raspunsul ar fi 60,
inseamna ca 70 este o valoare peste medie cu 10 unitati); In fine, daca am dori sa apreciem cu
maxima precizie semnificatia cifrei 70, ar trebui sa stim care este imprastierea
rezultatelor obtinute de participantii la examen. Figura de mai jos plaseaza valoarea comunicata
de candidatul nostru (70) in doua distributii ipotetice, avand, ambele, media 60, dar imprastieri
diferite, sa spunem 5, respectiv 20.
 > In cazul distributiei I, mai omogena, scorul 70 se plaseaza catre extrema valorilor, in
timp ce, in contextul distributiei II, cu imprastiere mai mare, este mai aproape de
medie decat de valorile superioare.

Modalitatea de a exprima semnificatia unei anumite valori dintr-o distributie prin raportare la
parametrii distributiei (medie si abatere standard) este scorul standardizat z (numit si
nota z sau scor z). Aceasta masoara distanta dintre o anumita valoare si media distributiei,
in abateri standard:

Semnul la rezultat ne arata ca performanta este mai mica decat media, mai precis, se afla la
0.75 abateri standard sub medie. Semnul + indica o valoare standardizata peste medie,
indicand, in exemplul de mai sus, ca se plaseaza la o jumatate de abatere standard deasupra
mediei.

Scorul z se numeste scor standardizat (nota standardizata), deoarece exprima

distanta unei valori fata de media distributiei din care face parte in unitati ale abaterii standard.
De aici decurge unul din avantajele lui importante, acela de a putea fi utilizat pentru a
compara valori care provin din distributii diferite, indiferent de unitatea de masura a fiecareia.

Exemplu: Daca un subiect obtine un scor echivalent cu z=+0.2 la un test de

calcul aritmetic si un scor echivalent cu z=+0.1, la un test de reprezentare spatiala, se poate
spune ca are o performanta mai buna la primul test decat la al doilea.

Calcularea valorii atunci cand cunoastem parametrii scorului z

Daca am calcula scorurile (notele) z pentru fiecare dintre valorile unei distributii,
am obtine o distributie in scoruri z a acelei distributii. In tabelul urmator, distributia X a
fost transformata in distributie z.

X z

14 +0.50

11 -0.75

10 -1.17
 16 +1.34

13 +0.08

N=5 N=5

X=64 Z=0

m=12.8 m=0
s=2.38 s=1

Utilizand proprietatile de transformare a formulei de definitie a scorului z, putem calcula o

anumita valoare atunci cand cunoastem valoarea lui z si parametrii distributiei,
astfel:x=z*s+m adica, pentru ultimul exemplu, x=-0,75*2,38+12,8=11

Proprietatile scorurilor z

1.Media unei distributii z este intotdeauna egala cu 0. Aceasta rezulta din proprietatea
mediei de a se diminua corespunzator daca se extrage o constanta din fiecare valoare a
unei distributii. Formula de calcul pentru z implica scaderea unei constante din fiecare
valoare a distributiei. Aceasta inseamna ca si media noii distributii (z) se va reduce cu
constanta respectiva. Dar aceasta constanta este insasi media distributiei originale, ceea
ce inseamna ca distributia z va avea media egala cu zero, ca rezultat al diminuarii
mediei cu ea insasi.

2.Abaterea standard a unei distributii z este intotdeauna 1. Acest fapt decurge prin
efectul cumulat al proprietatilor abaterii standard. Prima proprietate afirma ca in cazul
scaderii unei constante (in cazul scorurilor z, media) din valorile unei distributii,
abaterea standard a acesteia nu se modifica. A doua proprietate afirma ca in cazul
impartirii valorilor unei distributii la o constanta, noua abatere standard este rezultatul
raportului dintre vechea abatere standard si constanta. Dar constanta de care vorbim
este, in cazul distributiei z, chiar abaterea standard. Ca urmare, noua abatere standard
este un raport dintre doua valori identice al carui rezultat, evident, este 1.

Alte tipuri de scoruri standardizate

Scorurile z prezinta un avantaj important, permit compararea valorilor unei distributii si

a valorilor provenind din distributii diferite, ca urmare a faptului ca se exprima in abateri
standard de la medie. Totusi se impune o anumita precautie in comparatia pe baza scorurilor z
atunci cand distributiile au forme diferite si, mai ales, asimetrii opuse.
 Notele z au insa si unele dezavantaje: se exprima prin numere mici, cu zecimale, (greu
de manipulat intuitiv) si, in plus, pot lua valori negative. Aceste dezavantaje pot fi usor
inlaturate printr-un artificiu de calcul care sa conduca la note standardizate convenabile, ce
corespund anumitor nevoi practice specifice. In tabelul de mai jos sunt descrise cateva tipuri
de note standard calculate pe baza notelor z.

Formula
Tipuri de bazata pe Formula m s
scoruri STA notele z desfasurata
N

Note z
z = x - m /s 0 1
Note z

Note T
50+10*z T = 50 +10* x - m /s 50 10
(Thurstone)

Note H = 50 +14* x -
50+14*z 50 14
H(Hull) m /s

QI QI =100 +16* x - m
100+16*z 100 16
(Binet) /s

QI QI =100 +15* x - m
100+15*z 100 15
(Wechsler) /s

SAT
(Scholast
SAT = 500 +100* x -
500+100*z 500 100
m/ s
Assessmen
t Test)

Observatii:

>Toate variantele sunt obtinute prin transformarea operata pe distributia de note z.

>La nici una dintre variante nu mai avem valori negative (cu conditia ca distributia sa
nu aiba o variabilitatea aberanta).

>Zecimalele nu mai sunt semnificative (ele rezulta din calcule, dar sunt ignorate).
 >Distributiile variantelor oscileaza in jurul unei valori medii specifice, sub care se afla
50% din valori, si peste care se afla restul de 50% dintre valori.
>Scorurile standard mari indica valori mari, iar scorurile standard mici indica valori
mici. Acest fapt poate crea dificultati in unele cazuri. Sa luam urmatorul exemplu: Un
subiect realizeaza 145 raspunsuri corecte la un test de calcul aritmetic (m=120, s=12) si
un timp de reactie de 0.15 sec, la un test de reactivitate (m=0,11, s=0,05). In acest caz,
notele T corespunzatoare celor doua performante sunt: T1=50+10*(145-120)/12=70,
respectiv T2=50+10*(0,15-0,11)/0,05=58. Cu alte cuvinte, ar rezulta ca la ambele teste
subiectul nostru a obtinut un rezultat peste medie. Dar aceasta concluzie este falsa, daca
tinem cont ca la testul de reactivitate un timp mai mare inseamna o performanta mai scazuta.
Solutia problemei consta in modificarea semnului expresiei de calcul, in functie de
semnificatia calitativa a valorilor distributiei. In acest mod, rezultatul transformarii in nota
standard la testul de reactivitate devine: T2=50-10*(0,15-0,11)/0,05=42, ceea ce indica
exact semnificatia de performanta sub medie. Raportata la valoarea medie a distributiei
T, scorul 58 este echivalent cu 42, sub aspectul distantei fata de medie (8 unitati).
Diferenta consta in faptul ca valoarea 42 exprima si in mod intuitiv, nu doar cantitativ,
evolutia performantei la test. O asemenea transformare nu este obligatorie, se poate utiliza
oricare dintre formule, cu semnul plus, sau minus. In orice caz, trebuie sa precizam
semnificatia valorilor mari si mici pentru distributiile cu care operam.

Curba normala (Gauss)

Reprezentarea grafica a rezultatelor masurarilor reale poate lua diverse forme, curba
distributiei putand fi unimodala sau multimodala, aplatizata sau inalta, simetrica sau
asimetrica. In statistica exista insa un tip special de distributie, numita distributie normala, care
corespunde reprezentarii grafice a unei caracteristici pentru care exista un mare numar de
masurari, tinzand spre infinit. Aceasta distributie este numita teoretica pentru ca nu este
rezultatul unui proces real de masurare, ci reprezinta un model teoretic. Conceptul de curba
normala (expresia grafica a distributiei normale) se refera la un anumit tip de distributie
teoretica care are cateva proprietati caracteristice:

>are forma de clopot. Cea mai mare parte a valorilor se concentreaza in zona centrala
(medie);

>este perfect simetrica pe ambele laturi ale sale;

>linia curbei se apropie la infinit de axa OX (orizontala), fara a o atinge vreodata;

>in conformitate cu proprietatea 2, de fiecare parte a mediei se afla exact jumatate dintre
valorile distributiei.

Exemple de curbe normale:

 Imaginea de mai sus ilustreaza diferite variante ale familiei de curbe normale,
care respecta, fiecare dintre ele, conditiile de mai sus, chiar daca au medii si abateri standard
diferite.