Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Razele gama au fost descoperite n anul 1900 de ctre Paul Villard (1860-1934),
fizician i chimist francez, n timp ce studia la Paris comportamentul Uraniului i
Radiului. Numele acestui tip de radiaie a fost dat de ctre Ernest Rutherford. Cu
ocazia primelor cercetari privind dezintegrarea radioactiva emisiile rezultante
au fost clasificate in trei tipuri raze alfa, beta si gamma. De fapt numai tipul
gamma reprezinta radiatie electromagnetica propriu-zisa (adica fotoni de inalta
frecventa), celelalte tipuri reprezinta o radiatie de particule (nuclee de heliu de
mare vitez numite i raze , respectiv emisii de electroni numite i raze ).
In urma interactiunii dintre aceste radiatii si organismele vii, apar fenomene fizice
(ionizari, excitari atomice) care determina consecinte biochimice (alterari ale
macromoleculelor si ale sistemelor enzimatice ruperi de legaturi chimice,
aparitia de radicali liber, recombinari nedorite).
*dezvoltare subiect*
In fapt, suportam zilnic doze mici de radiatie gamma provenind din spatiul
cosmic, din minereuri, gaze radioactive provenind din subsol, izotopi slab
radioactivi aflati in componenta diverselor substante industrializate, radiatii
generate in apropierea centralelor nucleare, ba chiar si din apa pe care o bem. In
functie de dozele suportate si de rezistenta noastra naturala, am putea sau nu
suferi imbolnaviri si/sau am putea transmite defecte genetice urmasilor.
3% depunerile radioactive
1% expunere profesional
Cele mai puternice surse de raze gamma sunt: Soarele (in special atunci cand se
produc eruptii solare), stelele neutronice, pulsarii, quasarii, magnetarii.