Oligarhii- RUSIA

Oligarhii erau tot ceea ce Uniunea Sovietica nu era, erau rapizi inovativi si
neconventionali. Erau ultimii oportunisti care erau in stare sa faca absolut orice pentru a se
imbogati, iar singurul lucru ce-l aveau n comun cu Uniunea Sivietica era dispretul pentru
lege.

In Rusia, termenul de oligarh a devenit popular oamenii de afaceri in jurul anului

1994, cand au aparut primii oameni cu adevarat bogati, miliardari in dolari, imbinand politica
cu afacerile, proprietari ai unor conglomerate de intreprinderi si cu legaturi puternice cu
presedintele. Li s-ar potrivi mult mai bine termenul de plutocrati, deoarece erau mai
preucopati in a face bani si nu a conduce statul.

In octombrie 1996, Boris Berezovski se falea ca este unul din cei 7 oligarhi ce
detineau jumtate din Rusia. Ceilalti 6 erau Mikhail Khodorkhovski ce controla Bank
Menatep, Aleksander Smolensky cu Stolichny Bank, Mikhail Fridman si Petrs Aven cu Alfa
Bank, Vladimir Potanin cu Oneximbank si Vladimir Gusinsky cu Most Bank si un imperiu
media ce cuprindea un canal de televiziune NTV.

In termeni de afaceri, Berezovski nu se incadra in tiparul oligarhilor, deoarece

principala sa companie era cel mai mare dealer auto din Rusia, in vreme ce ceilalti erau
bancheri, el detinea o banca micuta (Obyedinnyony), iar specialitatea sa era sa se foloseasca
de banii intreprinderilor de stat, cum era compania auto Avtovaz, canalul TV de stat ORT si
Aeroflot.

Ridicarea lor reprezenta o victorie a bancherilor asupra industriasilor, toti erau

moscoviti, deoarece sectoarele financiare erau concentrate la Moscova si toti in afara de unul
(Potanin), erau evrei. Unii erau foarte tineri, putin trecuti de 30 de ani, erau educati la cele
mai bune universitati moscovite si majoritatea proveneau din familii de intelectuali. Doar
Potanin facea parte din vechea nomenclatura.

Roman Abramovich apare si el in scena in aceasta perioada, acesta facea comert cu

petrol la acea vreme si conform unei povesti necofirmate acesta a sosit la Casa Alba pe data
de 3 octombrie 1993 cu o valiza plina cu bani pe care a dat-o fortelor speciale pentru a-i

1
convinge sa lupte pentru Eltin, promitandu-le inca pe atat dupa. Familia lui Eltin ar fi fost
impresionata de acest lucru si l-au facut trezorierul familiei desi nu era decat un comerciant
necunoscut de petrol, un orfan dintr-un orasel din Urali.

Berezovsky s-a apropiat de Eltin cand i-a publicat memoriile in 1994, acest lucru
aducand venituri foarte mari. In 1997, cand controla Aeroflot, l-a angajat pe Valery Okulov,
unul din ginerii lui Eltin ca CEO, iar pe celalt ginere, Leonid Dyacenko facea comert cu
petrol cu Roman Abramovich.

Potanin a reusit sa privatizeze una din vechile banci din era sovietica, Consiliul pentru
Asitenta Economica Mutuala (COMECON) intr-un mod ingenios, pentru care se pare ca nu a
avut nevoie de niciun capital, ceea ce l-a facut sa devina un oligarh peste noapte.

Majoritatea oligarhilor aveau o echipa de parteneri cu care isi imparteau averea dar de
obiciei ei erau cei ce luau deciziile.

Un alt oligarh, ce nu facea parte din cei 7 enumerati, Vagit Alekperov ce detinea
Lukoil, nu era un bancher si intentiona sa devina un Rockefeller al Rusiei, el declarand in
1995 ca dorea ca Lukoil sa devina cea mai mare companie petroliera din lumea, atat in
productie cat si in profit, facand din acest lucru clar ca intentiona sa depaseasca Exxon. In
1990 el s-a ridicat ca adjunctul ministrului sovietic al energiei la varsta de 40 de ani, iar dupa
lovitura de stat din august a devenit ministru. S-a folosit de aceasta oportunitate de a pune
stapanire si control asupra unora din cele mai bune proprietati petroliere ale Rusiei, pe care
le-a incorporat ca Lukoil. In 1994, actiunile Lukoil au fost scoase la licitatie, ceea ce i-a
permis lui Alekperov sa cumpere 28 la suta din companie. Diferenta dintre el si ceilalti
oligarhi a fost ca el fiind mai in varsta, a fost mai precaut si nu a pus stapanire pe toata
compania asa cum ar fi facut ceilalti.

Oligarhii erau produsul vremurilor apuse, majoritatea dintre ei infiintasera cooperative

in 1988, facand tot felul de afaceri. O parte se ocupau cu importul calculatoarelor din vest si
cei mai multi au devenit milionari exportand petrol. Apoi au intrat in domeniul bancar, de
obicei infiintau o banca noua si atrageau capital de la vechile banci de stat si beneficiau de
credite ieftine de la Banca Centrala a Rusiei.

Pentru ei totul era permis, iar legea era relativa. Unul declara in 1999 ca exista trei
tipuri de oameni de afaceri in Rusia: un grup este format din criminali, celalt grup fura de la
indivizi privati, iar al treile grup sunt ei, oligarhii, oamenii onesti ce fura doar de la stat.

2
 Majoritate achizitiilor s-au facut in 1995 in urma achizitiilor cu vouchere, preturile
erau extraordinar de mici la licitatii si toti cumparau absolut tot ce puteau. Dupa, ei incepeau
sa ia in considerare un plan de afaceri.

Mikhail Khodorkovsky a fost arestat pe un aeroport din Siberia pe 23 octombrie 2003. Cu 9

zile inainte, a vorbit la un congres la Washington despre reformele democratie si reformele
economice din Rusia. A fost chiar intrebat daca nu ii este teama sa se reintoarca, negand acest
lucru. Parea surprins cum cei aflati la putere puteau castiga, tinand cont de toate greselile ce
le comiteau.

Cu o saptamana inaintea conferintei, la Moscova, Putin trebuia sa tina un discurs intr-

o sala in care se afla si Khodorkovsky. Putin a intarziat iar Mikhail a fost nevoit sa iasa din
sala. Se pare ca procurorii au facut descinderi la o scoala unde invata fiica sa cea mica si un
orfelinat condus de compania sa Yukos. Scopul descinderilor se pare ca a fost sa-l scoata din
sala de conferinte. La acest eveniment Putin a vorbit despre investitii straine si private si doar
investitorii din vest au fost lasati sa puna intrebari, nepremitandu-le acest lucru si jurnalistilor.
L-a tratat cu dispret pe Alexei Venediktov, directorul radioului independent Ekho Moskvy
refuzand sa raspunda la orice intrebare din partea lui.

Khodorkovsky parea sa fie cel mai inteligent dintre oligarhi, un om cu o abilitate si

adaptabilitate nelimitata, in 2003 era cel mai bogat om din lume, cu o avere de 15 miliarde de
dolari si peste 100,000 de angajati. Banca ce o detinea Menatep falimentase, isi vanduse cea
mai mare parte a conglomeratului industrial Rosprom, iar din 1999 echipa sa a achizitionat
Yukos in urma privatizarii.

In octombrie 1999, autorul a fost invitat la sediul Yukos din Moscova pentru a lua
pranzul cu un acolit al lui Khodorkovsky, Leonid Nevzlin, iar acesta l-a intrebat ce ar trebui
Yukos sa faca pentru a fi respectata in vest. Raspunsul a fost ca Yukos trebuie sa-si
multumeasca minoritatea de actionari din vest, raspuns ce nu a fost pe placul interlocutorului.
Autorul a replicat ca Yukos a comis prea multe pacate in trecut si ca nu vor putea castiga la
nicio curte internationala, iar Nevzlin a acceptat.

Urmatoarea intrebare a fost ce ar trebui Rusia sa faca pentru a fi respectata?

Raspunsul autorului a fost ca Rusia nu poate avea un guvern in care toti ministrii sunt corupti
si ca o parte din ei trebuie sa fie concediati si condamnati la cativa ani de inchisoare.
Berezovsky a fost numele ce a aparut in discutie ca posibil pion de scos din scena.

3
 2 luni mai tarziu, Yukos a cazut la o intelegere cu minoritatea de actionari si a pornit
reforme. A introdus transparenta, a adoptat standarde de contabilitate din vest, pozitiile de
varf au fost ocupate de oameni veniti din vest, a adus directori independenti la conducere si a
folosit consultanti straini pentru a-si imbunatati imaginea. Din 2000, Yukos a inceput sa
plateasca taxe substantiale.

Intre 2000 si 2004, productia a crescut cu 50 la suta, de la 6 milioane la 9 milioane de

barili, in timp ce productia de gaz de stat era stagnanta. Yukos era cel mai mare succes al
economiei ruse.

Khodorkovsky a implicat Yukos in actiuni caritabile, facand donatii majore, a

demonstrat cum Yukos si-a crescut eficienta si productivitatea platindu-si taxele si a fost
pentru constructia unei conducte spre China si inca una din Murmansk spre Marea Batrents
ceea ce ar fi spart monopolul detinut de stat prin Transneft. A criticat compania de stat
Gazprom ce domina pentru ineficienta si a pledad pentru un ca Yukos sa aiba un rol mai mare
in gaz, criticand faptul ca Yukos era obligata sa arda gaz deoarece Gazprom nu-i permitea
accesul la conducta. In 2003 a avut negocieri cu ExxonMobil pentru a vinde o mare parte din
Yukos.

Se pare ca pe 19 februarie 2003 a avut loc un incident ce i-ar fi pecetluit soarta lui
Khodorkovsky. La intalnirea anuala a lui Putin, topicul acesteia erau reformele si coruptia, iar
acesta a declarat ca scopul sau era sa lichideze coruptia de la radacina. A cerut opinii.
Khodorkovsky a adus in discutie in fata telespectatorilor o tranzactie in valoare de 600 de
milioane de dolari intre compania petroliera Rosneft si cea de stat Severnaya Neft, sugerand
fapte de corptie. Se pare ca presedintele Rosneft, un apropiat al lui Putin, Igor Sechin, ar fi
primit inapoi de la Severnaya 200 de milioane de dolari. Putin a fost furios si a explicat ca nu
e treaba lui khodorkovsky sa vorbeasca despre coruptie.

In mai 2003 s-a publicat un raport de catre Consiliul National Strategic care afirma ca
oligarhii, inclusiv Khodorkovsky incearca sa cumpere politicieni. A fost vazut ca un
avertisment.

Oligarhii cumparau deputati pentru a li se face lobby, Gazprom cumparase 100, iar
Khodorkovsky pusese la bataie 100 de milioane in alegerile parlamentare ce i-ar fi permis sa
cumpere 100 de deputati (din 450. El finanta partidul SPS, Yabloko si Partidul Comunist,
primind locuri pe listele lor, dar dadea bani si partidului lui Putin, Rusia Unita.

4
 In iuie 2003, presedintele executiv al lui Yukos, Platon Lebedev, a fost arestat si pe 25
octombrie Khodorkovsky. A fost acuzat pentru frauda fiscala. Yukos era cel mai mare platitor
de taxe privat, doar Gazprom il depasea. Yukos si-a micsorat taxele, inregistrandu-si legal
companiile in regiuni ale Rusiei unde taxele sunt mai mici, la fel ca multe alte companii.
Initial s-a stabilit ca Yukos trebuie sa plateasca taxe de 3,4 miliarde dolari cu dobanzi din anul
2000, iar apoi s-a stabilit ca valoarea este de 28 de miliarde de dolari.

Putin nu a recunoscut implicarea sa in arestare dar a motivat ca este necesara deoarece

K cumpara politicieni. Pe timpul procesului, autoritatile ruse nu au respectat nicio regula, au
concediat primii doi judecatori pentru ca erau impartiali, birourile avocatilor apararii au fost
perchezitionate si avocatii au fost hartuiti si pedepsiti, iar lui Khodorkovsky i-a fost interzisa
cautiunea.

K a fost condamnat la 8 ani de inchisoare si trimis in estul Siberiei si multi alti

angajati au fost condamnati.

In noiembrie, Putin a declarat ca nu vrea sa distruga Yukos si ca nu va exista o

deprivatizare. La Roma, a acuzat jurnalistii straini ca ar fi platiti de oligarhi pentru a pune
intrebari incomode.

In ciuda declaratiilor facute, Putin a falimentat si confiscat Yukos. In vara lui 2007 au
fost scoase la licitatie ultimele parti din Yukos.

Conform Constitutiei, Rusia avea programate alegeri pentru Duma pe 7 decembrie 2003, iar
cele prezidentiale pe 14 decembrie 2004. Putin avea o popularitate de 70 de procente, iar
rezultatul era cunoscut de dinainte, si cum Duma avea un rol limitat, alegerile parlamentare
nu erau privite cu acelasi interes ca cele prezidentiale.

Partidul de la putere era Rusia Unita si condus din umbra de Vladislav Surkov,
adjunctul sefului administratie prezidentiale. Liderul oficial era ministrul de interne Boris
Gryzlov, unul din prietenii KGB ai lui Putin de la St. Petersburg. In septembrie 2003, Putin a
sustinut partidul Rusia Unita, iar acesta nu a prezentat niciun program si a refuzat sa participe
la dezabateri cu alte partide.

Kremlinul a incercat sa imparta opozitia si a infiintat un nou partid, Motherland,

condus de comunistul Sergei Glaziev si nationalistul Dmitri Rogozin. A ordonat oligarhului
Deripaska sa finanteze noul partid si a organizat aparitii favorabile media.

5
 Afacerea Yukos a devenit linia de campanie a partidului Rusia Unita si Putin asa cum
a fost al doilea razboi din Cecenia din 1999-2000. Era un razboi politic impotriva oligarhilor,
iar media atasata guvernului a aratat participarea cu fonduri a Yukos catre partidul SPS al lui
Yabloko si partidul comunist nu a spus nimic despre darurile primite de Rusia Unita. Oricine
se plangea de tratamentul la care a fost supusa Yukos era acuzat de propagandistii lui Putin
care detineau televiziunile, ca ar fi fost platiti de Yukos. Populatia era satula de oligarhi, pe
care ii invinuia de coruptie si trei sferturi din populatie campania anti-oligarhi a Kremlinului.
Oligarhii au inteles ca nu pot castiga simpatia populatiei si s-au reorientat in refacerea
relatiilor cu Putin. Mai mult, niciun partid nu ar fi putut sta in opozitie impotriva lui Putin,
deoarece fiecare avea in componenta persoane ce-l sustineau.

Alegerile din Duma au fost exact asa cum a sperat Kremlinul. Participarea a fost
redusa, Rusia Unita a primit 37,6 la suta din voturi, Partidul Comunist a primit 12,6 la suta,
Jirinovsky, loial Kremlinului, a primit 11,5 procente, iar partidul nou infiintat a primit 9
procente. Rusia Unita a primit 305 locuri dintr-un total de 450, mai mult de doua treimi.

Consiliul Europei a concluzionat ca alegerile au fost libere, dar nu corecte, ele nu au

fost falsificate, dar procesul de electie a fost extrem de partinitor. Aceste alegeri au
demonstrat ca Rusia a devenit un stat semi-autoritar, iar Duma a incetat sa mai joace un rol
important. Curand, Glaziev si apoi Rogozin au fost alungati de la Motherland pentru ca
devenisera prea independenti.

Dupa alegerile din Duma, victoria lui Putin era sigura. Nu se gaseau persoane care sa
doreasca sa i se opuna lui Putin, erau acest lucru dar si periculos. Jirinovsky de exemplu si-a
nominalizat bodyguardul la alegerile prezidentiale. Comunistii au ales si ei un candidat, pe
Nikolai Kharitonov, un colonel KGB decorat.

Berezovsky a sustinut un politician proeminient, Ivan Rybkin, ce a sustinut ca a fost

drogat si transportat la Kiev in conditii misterioase, iar candidatura lui nu fost inregistrata.

Glaziev a devenit un candidat independent, iar SPS a avut-o candidat pe Irina

Khakamada, ce era sprijinita de Leonid Nevzlin de la Yukos ce reusise sa fuga in Israel. Doar
acestia doi au reusit sa se califice ca opozitie.

Putin a refuzat sa participe la dezbateri cu competitorii sai dar a sustinut o declaratie

in care sustinea cat de importante sunt libertatea si drepturile cetatenilor si ca va munci ca
acestea sa fie si mai mult respectate.

6
 Putin nu a facut nimic din toate acestea. El a castigat cu 71,2 la suta si a aratat ca in
regiunile in care liberatatea este mai mica cu atat a primit mai multe voturi, Ingusetia 98 la
suta si Cecenia 92 la suta.

In iarna din 95-96, Rusia nu statea prea bine, razboiul din Cecenia se dovedea ca nu
aducea victoria asteptata si nici econimia nu-si revenea de pe urma reformelor. Eltin era
bolnvav, era vazut tot mai rar si scazuse in sondaje cu 3 la suta.

Primul test al guvernului au fost alegerile pentru Duma de Stat din 17 decembrie
1995. Partidul comunist a castigat 22.7 la suta din voturi, Partidul Liberal Democratic din
Rusia (numai liberal si democratic nu era) condus de Vladimir Jirinovski a luat 11,4 procente
(jirinovski aflat in campanie le-a promis chiar femeilor dintr-o fabrica barbati, promitea orice
doreau oamenii sa auda) si partidul Casa Noastra este Rusia condus de Chernomyrdin a iesit
pe locul 3 cu 10,3 procente. Partidul liberal de opozitie, Partidul Yabloko, condus de Grigori
Yavlinsky a mai obtinut 7 procente.

Chernomirdyn a ramas prim-ministru, dar a fost demoralizat. Alegerile aratau ca nu

putea castiga o campanie prezidentiala. In loc sa-l invinovateasca pe Chernomirdyn, Eltin si-a
demis cel mai loial acolit din functia de prim-ministru adjunct, insultandu-l public declarand
ca Chubais este vinovat pentru tot.

Liderul de necrezut ce era favorit sa devina urmatorul presedinte a l Rusiei era

Gennady Zyuganov, un comunist si un nationalist. In ianurie 1996 aparea in sondaje cu o
incredere de 20 la suta. In ciuda faptului ca in ianurie 1996 Eltin era foarte bolnav, nu se
gasea nicio o alternativa, iar consilierii sai au concis ca este singurul candidat viabil.

Cei care au stabilit stafful de campanie era Soskovets, liderul politic al guvernului,
bodyguardul lui Eltin Korzhakov si directorul FSB, Mikhail Barsukov.

Chubais a declarat ca daca Zyuganov va iesi presedinte, acesta va anula privatizarile si

se va isca un razboi civil. Oligarhii s-au temut ca-si vor pierde ceea ce au acumulat si au decis
sa-l sustina pe Eltin si l-au facut pe Chubais managerul unui plan de campanie alternativ. Din
februarie 1996, oligarhii au inceput sa se intalneasca regulat, iar Tatyana Dyachenko a
devenit legatura dintre ei si tatal sau.

Pe 15 februarie, Eltin si-a anuntat candidatura in orasul sau natal, la inceput nimeni nu
l-a luat in serios, dar deodata s-a revigorat si a colindat tara dintr-un capat in altul (a avut ceva

7
de mers) si a si dansat in fata oamenilor (in conditiile in care cu putin timp inainte nu-l puteau
nic macar tine pe picioare).

Chubais este cel ce a condus campania in secret cu tehnci de campanie moderne din
vest. Plafonul financiar oficial pentru campanie, dar unul din oligarhi a declarat ca au fost
pompati 600 de milioane de dolari, aceeasi suma cheltuita in 2004 pentru campania lui
George W. Bush.

Televiziunea NTV a lui Gusinsky nu l-a mai criticat pe Eltin, a parut un video oficial
cu executiile bolsevicilor si un mesaj la sfarsit, Never Again! Vote For Eltin!, postere cu fata
lui Zyuganov ce anuntau Aceasta ar putea fi ultima ta sansa de a cumpara mancare si altele
care aratau intr-o jumatate o fotgrafie in alb si negru cu un magazin cu rafturile goale si in
cealalta jumatate unul cu rafturile pline. Eltin era pentru modernitate si libertate.

La mijlocul lui martie, cei trei Soskovetz, bodyguardul si FSB-ul au tras concluzia ca
Eltin nu poate castiga alegerile in mod democratic si aproape l-au convins pe acesta sa amane
intr-un mod nedemocratic alegerile pentru 2 ani, dar Chubais, Chernomyrdin si Ministrul de
Interne l-au convins sa nu faca asta, iar acesta a crescut in sondaje depasindu-l pe Zyuganov.

In prima runda de alegeri, Eltin a castigat 35,8 procente iar Zyuganov a luat 32,5
procente. Pe locul 3 a iesit generalul Aleksandr Lebed cu 14,7 procente. El era un erou
militar, a fost comandantul armatei a 14 a din Transnistria si l-a sustinut pe Eltin in timpul
loviturii de stat din august 91. Lebed avea o voce puternica autoritara si obiceiul de a vorbi in
proverbe. Yavlinsky a iesit pe locul 4 cu 7,5 procente.

Intre cele doua tururi, Lebed l-a sustinut pe Eltin. Korzhakov a arestat doi colaboratori
ai lui Chubais care carau o cutie cu jumatate de milion de dolari din sediul guvernului. Prin
aceasta actiune, Korzhakov il silea pe Eltin la ce echipa sa renunte. Cu aliati ca Lebed,
Chubais si oligarhii, Eltin si-a demis prietenii apropiati de bautura, prim-adjunct al primului
ministru Soskovets, seful serviciului de securitate prezidential, Korzhakov, directorul FSB
Barsukov si ministru apararii Grachev. Curand dupa aceasta a suferit un sever atac de cord ce
nu a fost public recunoscut decat dupa alegeri. In a doua runda, pe 3 iulie a castigat cu 54,4
procente.

In toamna lui 1996, Eltin a fost pe bara din cauza bolii si a unei operatii pe cord.
Chubais a devenit seful de cabinet, ar in absenta lui Eltin, Chernomyrdin a devenit mai
puternic ca niciodata.

8
 Lebed si-a folosit statutul de erou si a ajuns la un acord de incetare a focului cu
Cecenia, cu presedintele Aslan Maskhadov. Cecenia a ramas doar cu numele parte a Rusiei si
rusii si-au retras trupele. Lebed l-a insultat pe Eltin, a fost demis pe 17 octombrie, iar
Berezovsky a fost numit secretar al Consiliului de Securitate cu o responsabilitate speciala
pentru Cecenia.