n mine crete tumultul lucrurilor nespuse, ndoielile rsufl greoi, nbuite ntr-o

pung negr de pubel care e a sufletului, gndurile se ciocnesc cu tunet de cer

nnourat brusc ntr-o zi, senin, de pre-var. Mi-e fric. n pieptul de statuie,
gemetele zumzie mut, ca un stup de viespi aprins de-o mn criminal. ncotro
mergem, tu i eu? Simt cum dai din umeri, n-ai un rspuns, nici eu n-am, doar dou
mini goale de mi le pun seara, cu, sub cap la somn i m rog, Doamne, nu ne lua
acum i ultimii stropi de magie de pe fundul plriei, dac magia moare murim i
noi, nu indivizii, ci conceptul sta de noi care cndva ne unise strns i-acum pare
c vrea s ne redea libertatea. Dar tu nu eti fcut s stai i eu nu-s fcut s-i cer
s-ncerci, buzele mele nu tiu a bolborosi imnul implorrii tale, poate i-e dat s fii
un alt ce-ar fi fost dac pe lista, prea lung, a ntrebrilor (mele) nerostite.
Cumva, vreau s-mi astup ochii cu palmele, s se evapore, negru, chipul tu de pe
retin, s nu te mai tiu acum i mine i mereu, vreau s se termine, s nu mai
amnm sfritul, nu-mi place cafeaua diluat i nici iubirea diluat nu-mi place,
bea-o tu sau arunc-o n chiuvet, d-o naibii, pn la urm cui i pas de inimile
fcute praf? ie nu. Eu am cioburi imateriale nfipte-n muchi - ai inimii, i mii de
nori de furtun deasupra sufletului. i-mi doresc doar s-nceap ploaia, vindector,
s spele sngele necurs i pe mine. De noi.