Modelul de contracie al muchilor striai

Concepia actual a modelului de contracie a muchiului striat este teoria

meanismului glisant (a interdigitatiei sau intrepatrunderii) formulata de Huxley, in 1964, care
ulterior a fost completata cu numeroase detalii.

Conform acestei teorii, excitatiile sosite la placa motorie determina eliberarea de

acetilcolina si cuplarea cu receptorii colinergici de tip nicotinic din membrana postsinaptica;
se produce permeabilizarea membranei si initierea unui potential de actiune, care ajuns la
nivelul tubilor T se propaga de-a lungul triadelor sarcoplasmatice, permeabilizarea cisternelor
si eliberarea masiva a ionilor de calciu, a caror concentratie creste de la 10 -7 la 10-6,
concentratie suficienta pentru a declansa mecanismul de contractie.

Ionii de Ca2+ determina modificari conformationale ale complexului troponinic cu

descoperirea zonei active a actinei. Schimbarea raportului Ca/ Mg in sarcoplasma, in favoarea
Ca2+, determina desprinderea proteinei MarchBendall de pe crosa miozinica si activarea
ATP-azica a crosei miozinice. Degradarea ATP furnizeaza energia necesara contractiei.

Consecutiv cuplarii acto-miozinice are loc rotirea carjelor miozinice intr-un sistem
cremalieradeterminand intrepatrunderea filamentelor de actina cu cele de miozina si scurtarea
sarcomerelor.

Incetarea excitatiei activeaza pompa de Ca2+ care returneaza ionii de calciu in cisternele
sarcoplasmatice. Scaderea concentratiei sarcoplasmatice de ioni de calciu determina
desprinderea Ca2+de pe troponina C, cu revenirea la conformatia de repaus a troponinei si
desprinderea crosei miozinice. De asemenea, schimbarea raportului Ca/ Mg in favoarea
Mg2+ determina reatasarea proteinei March-Bendall la crosa miozinica si incetarea activitatii
ATP-azice.

Datorita elasticitatii, conferita atat de fibrele elastice din perimembrana, cat si de

filamentele de actina, fibra musculara revine la lungimea initiala.