Test nr.

Subiectul I. Sociologia ca tiin

1.1.Identificai obiectul de studiu al sociologiei.

Termenul de sociologie provine din mbinarea a doua cuvinte, unul latin "socius" ce nseamna
social si altul ce provine din limba greaca "logos" cu semnificatia - stiinta; ca urmare putem
considera ca sociologia este o stiinta despre social, despre societate.

n mod concret obiectul de studiu al sociologiei l constituie studiul colectivitatilor umane si

al relatiilor interumane din cadrul acestora, precum si comportamentul uman n interiorul
grupurilor si comunitatilor umane.

Emile Durkheim (1858-1917) a desemnat un obiect de cercetare precis al sociologiei si anume

"faptele sociale". n studiul "Regulile metodei sociologice" (1894) el a emis o formula celebra:
faptele sociale trebuie sa fie tratate "ca lucruri" avnd un interes intrisec, autonom. Conform
acestei ntelegeri societatea este un complex de fapte sociale. Nici una din aceste fapte sociale nu
este ntmplatoare si nu poate fi explicata de sine statator. Orice fapt social pentru a putea fi nteles
trebuie raportat la totul n care se naste si privit paralel cu celelalte parti componente (fapte sociale)
ale acestui tot.

1.2.Analizai funciile sociologiei.

Sociologia, ca stiinta teoretica avnd deopotriva o finalitate cognitiva si una practica are o
serie de functii:

Functia expozitiva sau descriptiva - se concretizeaza ntr-o acumulare de date, fapte si

informatii suficiente si relevante pentru respectiva realitate.

Functia explicativa - permite sociologiei sa nteleaga realitatea sociala, sa identifice

mecanismele intime de functionare si schimbare a realitatii sociale , de producere si derulare a
faptelor, a fenomenelor sociale, a vietii sociale n general, sa desprinda determinarile multiple ce
se manifesta la nivelul realitatii sociale si ndeosebi, relatiile cauzale ntre variabilele realitatii
sociale.

Functia predictiva, prognotica sau previzionala: - prin intermediul careia sociologia cerceteaza
atent si aprofundat realitatile sociale prezente pentru a identifica directiile cele mai probabile de
evolutie ulterioara a societatii.

Functia critica - presupune ca cercetarea sociologica sa nu se rezume la descrierea si explicarea

societatii asa cum este la un moment dat si la descrierea tendintelor probabile de evolutie
ulterioara, ci sa ncerce sa arate cum ar trebui sa fie aceasta realitate sociala.

Functia practic - operationala - prin intermediul careia sociologia ti propune sa identifice

modalitatile prin care se pot nlatura disfunctionalitatile, dereglarile, neajunsurile constatate n
vederea modelarii realitatii sociale la un nivel ct mai apropiat de modelul normativ stabilit.

1.3.Argumentai aplicabilitatea sociologiei n domeniul relaiilor internaionale, administraiei

publice,politologiei.
Subiectul II. Observaia sociologic.

2.1. Definii metoda observaiei.

Observatia constituie una din metodele de baza ale sociologiei, fundamentala pentru
cunoasterea realitatii inconjuratoare si, totodata, reprezinta o etapa sau un moment al
demersului sociologic. Ea completeaza toate celelalte metode de investigatie sociologica:
interviul, metoda sociometrica, experimen-tul etc., si permite obtinerea de date si
informatii, ca urmare a contactului nemijlocit al observatorului cu obiectul observatiei.

Reprezinta o metoda de baza, o modalitate de studiu, care sta la baza oricarui tip de
experiment.Este cea mai veche metoda de cercetare din psihologie, utilizata att n studiile
de tip cantitativ, ct si n cele de tip calitativ.

BRAINSTER (1995) defineste observatia ca fiind un act de urmarire si descriere

sistematic a comportamentului si evenimentelor studiate ce au loc n mediul social natural.

1.1. Analizai tipologia observaiei.

Numerosi autori au incercat sa gaseasca diferite criterii de clasificare a procedeelor de aplicare a
metodei observatiei, care au dat tot atatea tipuri de observatie.

Madeleine Grawitz in Methodes des scienes sociales (1972), pornind de la criteriul sistematizarii,
delimiteaza trei tipuri de observatie: nonsistematizata, elaborata (sau sistematizata) si intarita, la
care adauga un al doilea criteriu, posibilitatea de cuantificare, dupa care se disting doua tipuri de
observatie: calitativa (pe care o recomanda in studiul fenomenelor complexe) si cantitativa (care
permite generalizarea statistica).

Lazar Vasilescu (1986,pag.213) evidentiaza faptul ca observatia se diferentiaza in functie de

obiectul cererii, tehnica de inregistrare aplicata si pozitia observatorului, variante din combinarea
carora rezultata trei tipuri de observatie: structurata, nedistorsionata si participativa.

Exemplele pot continua, insa noi ne vom opri doar asupra catorva din criteriile de clasificare a
observatiei, mai des utilizata in cercetarile sociologice.

a) Dupa gradul de structurare, observatia poate fi nestructurata (sau slab structurata) si

structurata.
 Observatia nestructurata (sau slab structurata) constituie, in general, primul pas in
cercetarea sociologica de teren; ea se realizeaza fara a se urmari anumite directii de
observare si se intalneste atat in cercetarile de teren, cat si in studiile de laborator.

Observatia structurata, ca si cea nonstructurata, se poate aplica in cercetarile de teren, dar

si in studiile de laborator. Ea presupune existenta unei grile de categorii si ipoteze dinainte
stabilite, observatia realizand, fie clasificarea datelor, a materialului obtinut, in respectivele
categorii, fie testarea ipotezelor.

b) Dupa gradul de implicare a cercetatorului in sistemul studiat, observatia poate fi

neparticipativa (sau externa) si participativa (sau coparticipativa).

Observatia neparticipativa (sau externa) indica situarea observatorului in afara sistemului

sau grupului supus observatiei, rolul sau de martor la tot ceea ce se intampla; ea este
recomandata in cazurile in care este dificil accesul cercetatorului in colectivitatea care
urmeaza a fi studiata (spre exemplu, institutiile politice, religioase, militare etc.)

Observatia participativa (sau coparticipativa) presupune din partea observatorului a lua

parte constient si sistematic la viata grupului studiat, deci presupune integrarea acestuia in
cadrul grupului si ea este specifica cercetarilor de teren.

c) Luand in considerare natura observatiei realizate, modul cum se tin datele si informatiile
despre realitatea supusa investigatiei, intalnim observatia directa si cea indirecta.
Observatia directa este cea obisnuita, realizata de catre observatorul calificat din punct de vedere
profesional si nu presupune decat existenta simultana atat a obiectivului observatiei cat si a
observatorului.

Observatia indirecta presupune si ea o relatie intre observator si obiectul observatiei, cu singura

precizare ca acest obiect, in realitate, doar intermediaza legatura dintre observator si realizarea
sociala.

3.Argumentai aplicabilitatea observaiei n studiul relaiilor internaionale, administraiei

publice,politologiei.

Test nr. 2
Subiectul I. Structura social.

1.1. Definii structura social

 Termenul de structura provine de la verbul struer = a construi. In stiinta, conceptul de
structura desemneaza partile componente ale unui obiect, fiinta, conceptie, doctrina etc.

Structura sociala se refera la modul de alcatuire al realitatii sociale, la modul in care

elementele sistemului social se ordoneaza si se ierarhizeaza, la relatiile necesare, esentiale ce se
stabilesc intre aceste elemente.

Structura sociala reprezinta un ansamblu de interactiuni umane si sociale integrate intr-un

sistem, caruia ii confera omogenitate si continuitate si-i determina identitatea si stabilitatea.

Claude Levi-Strauss a conceput structura ca un model de fapte reale, care se accepta sau se
exclud in interiorul unor unitati sociale, care alcatuiesc laolalta un sistem de relatii numit civilizatie
sau cultura.

1.2. Analizai caracteristicile structurii sociale.

Structura unei societi are cteva caracteristici de baza. Astfel:

- din punct de vedere sociologic, structura este un tot unitar ndevenire; ea reflect o realitate
conjunctural i de aceea stabilitatea sa nu poate fi dect relativ;

- structura social se afl ntr-un echilibru instabil, care se reface fr ncetare ntr-o multitudine
de ierarhii ce se schimb ntr-un cadrusocietal printr-o micare de structurare i restructurare;

- n interiorul structurii orice schimbare adus unui element atrage modificri n celelalte.

1.3. Argumentai elementele structurii sociale n Republica Moldova.

Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice.

2.1. Definii sondajul de opinie.

Sondajul de opinie este o forma specifica a anchetei sociologice. El este definit, in continuare, ca
o metoda statistica de stabilire, pe baza esantionarii, a stratificarii opiniilor in raport cu diferite
variabile socio-demografice ale populatiei studiate'.

Nicolas et Fransois Berthier, 1981, apreciaza ca sondajul de opinie colecteaza, pornind de la un

esantion reprezentativ, informatii standardizate, deci comparabile, numeroase si generalizabile'

Se poate vorbi de o larga raspandire a sondajelor de opinie in societatea moderna, ele constituind
o modalitate de cunoastere rapida, eficienta si la scara reprezentativa, din punct de vedere statistic,
pentru diferite colectivitati umane, a opiniilor cu privire la cele mai variate probleme economice,
politice, administrative si social-culturale.

Sondajul ca forma specifica de ancheta se circumscrie sferei acesteia din urma, constituind o
modalitate de realizare a anchetei. In calitate de forma a anchetei, el prezinta o seama de trasaturi
distinctive.
1.2.Analizai aplicabilitatea sondajului de opinie n studiul relaiilor internaionale, administraiei
publice,politologiei.

1.3.Proiectai un model al sondajului de opinie pentru studiul relaiilor internaionale,

administraiei publice,politologiei

Test nr. 3
Subiectul I. Grupurile sociale.

1.1. Definii grupurile sociale.

Avnd n vedere diversitatea gruparilor umane, se considera de catre sociologi ca esential

pentru definirea grupului social este nu apropierea fizica si constiinta unei interactiuni, care poate
fi prezenta chiar atunci cnd nu exista interactiune personala ntre indivizi. Exista mai multe
definitii asupra conceptului de grup social, unele dintre ele fiind legate de anumite orientari
teoretice. n general notiunea de grup social desemneaza diferite ansambluri de indivizi constituite
n anumite contexte situationale si de timp ntre care exista unul sau mai multe tipuri de
interactiune.

Definim grupul social ca fiind un ansamblu de mai multe persoane aflate in relatie de
interactiune si dependenta reciproca, mijlocita de o activitate comuna si care dezvolta norme si
valori comune pentru componentii grupului.

1.2. Clasificai i caracterizai grupurile sociale.

De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe scheme clasificatorii, avand la baza o
diversitate de criterii. Literatura sociologica a inregistrat ca cele mai des utilizate urmatoarele
proprietati: marimea grupului, cantitatea de interactiune fizica dintre membrii grupului, gradul de
intimitate, nivelul de solidaritate, extensiunea formalizarii regulilor ce guverneaza relatiile dintre
membri, locul controlului activitatilor in grup etc.
 Grupul primar este un grup format dintr-un numar mic de membri, aflati intr-o relatie
directa, coeziva si de lunga durata. In cadrul acestui grup individul traieste sentimentul propriei
identitati direct si totodata isi afirma specificitatea pe care ceilalti membri o accepta ca atare.
(familie - grupul de joc al copiilor- grupul de vecinatate - comunitatea de batrani.)

Grupul secundar - acel grup format din doua sau mai multe persoane implicate intr-o relatie
impersonala si care au un scop practic specific. In acest tip de grup, oamenii se reunesc dincolo de
diferentele ce-i marcheaza pentru ca nu au alta cale de infaptuire a intereselor lor. In cadrul
grupurilor secundare individul fiinteaza ca realitate sociala.

Grupurile formale - sunt constituite, in mod deliberat, de catre societate pentru indeplinirea
unor sarcini sau atingerea unor obiective. Ceea ce caracterizeaza, atat structura, cat si relatiile
dintre membrii grupurilor formale este faptul ca sunt reglementate oficial, institutionalizat, prin
acte normative, decizii etc.

Grupurile informale - sunt grupuri mici si primare, care nu creaza institutii formalizate. Se
constituie in mod spontan bazandu-se preponderent pe afinitati si contacte personale.

1.3. Dovedii i descriei din cte grupuri sociale la moment facei parte Dvs

Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice.

2.1. Definii ancheta sociologic.

In cercetarea sociologica concreta ancheta este cea mai cunoscuta si cea mai raspandita metoda.
Spre deosebire de alte metode preluate din stiintele naturii - cum sunt, de pilda, observatia,
experimentul etc. - si adaptate posibilitatilor de investigatie in domeniile proprii diferitelor stiinte
sociale, ancheta apare si se dezvolta in legatura cu evolutia stiintelor sociale si umane.

Ancheta este una dintre cele mai complexe metode de investigatie sociologica, atat de complexa
incat uneori este identificata, in mod nepermis, cu cercetarea sociologica insasi. Complexitatea ei
este data de ansamblul instrumentelor (chestionare, ghiduri de interviu, planuri de ancheta), a
tehnicilor (de codificare, scalare, analiza, prelucrare etc.), pe care le foloseste si de faptul ca
adeseori utilizeaza, in mod complementar, alte metode si tehnici de cercetare (observatia, analiza
documentara etc.).

Ancheta constituie una dintre modalitatile de cunoastere stiintifica a opiniilor, atitudinilor,

aspiratiilor oamenilor si, totodata, un mijloc de influentare.

Claude Javeau precizeaza ca ancheta are drept scop cautarea de informatii referitoare la un grup
social dat (un stat, un grup etnic, o regiune, o clasa sociala, o categorie de varsta etc.). Aceste
informatii trebuie sa poata fi prezentate, in vederea analizei lor, sub forma unor rezultate
cuantificabile' (C. Javeau, 1970, p.1).
2.2. Analizai tipologia anchetei sociologice.

Clasificarea anchetelor sociologice se face dupa mai multe criterii, in functie de forma sau
continutul lor, dupa natura problemelor studiate, scopul cercetarii sau dupa istoria dezvoltarii lor
etc.

A. In functie de telurile urmarite si modul de desfasurare a anchetei distingem:

Anchetele intensive realizate pe populatii restranse (o intreprindere, o sectie, un sat, un

cartier etc.) cu scopul de a aprofunda o tema speciala sau chiar o tematica complexa.

Anchetele calitative sunt intensive si pun accent pe studiul insusirilor, caracteristicilor

definitorii ale faptelor sociale supuse investigatiei.

Anchetele directe presupun colectarea de informatii referitoare la subiectii investigati,

opiniile lor cu privire la fapte, fenomene in care sunt implicati nemijlocit, participa la ele,
sunt inerente vietii si activitatii lor.

Anchetele indirecte se realizeaza, de obicei, asupra unor teme legate prea intim de viata si
activitatea populatiei investigate, situatie in care sunt anchetati fie subiecti cunoscatori ai
faptelor studiate, dar neimplicati in desfasurarea lor, fie se cer aprecieri, informatii asupra
comportamentelor altor persoane decat al celor anchetate, chiar daca cei investigati sunt
implicati in faptele studiate.
2.3.Argumentai aplicabilitatea metodei anchetei sociologice n studiul relaiilor internaionale,
administraiei publice,politologiei.

Test nr. 4

Subiectul I. Relaia sociologiei cu alte tiine.

1.1. Determinai locul i rolul sociologiei n sistemul tiinelor socioumanistice.

Primul sociolog care a ncercat sa ncadreze sociologia n ansamblul stiintelor fundamentale

a fost A. Comte. n viziunea lui, exista trei categorii de stiinte : primare, intermediare si de
completare si ordonare. Sociologia ocupa un loc onorabil n cadrul stiintelor primare, dupa
biologie si un loc preferential n raport cu stiintele socio-umane. Aceasta clasificare este rezultatul
firesc al ntelegerii sociologiei ca "regina a stiintelor", ca stiinta a societatii "ca totalitate"
 A. Comte sesizeaza ca matemaica este stiinta cea mai veche iar sociologia cea mai recenta,
fapt ce explica impreciziile si incertitudinile ei.

Putem concluziona ca sociologia este o stiinta sociala care intra ntr-o multime de conexiuni
cu toate celelalte stiinte sociale.

1.2. Analizai relaia sociologiei cu alte tiine.

Sociologia cauta raspuns la o chestiune esentiala, si anume relatia dintre individ si societate
sub toate aspectele ei.

Din aceasta perspectiva este oportuna analiza raporturilor sociologice cu celelalte stiinte
socio-umane.

Psihologia sociala este strans legata de sociologie. Ea studiaza interactiunile

comportamentelor individuale si de grup, starile si procesele psihice colective, personalitatea sub
raportul conditionarii socio-culturale.

Sociologia abordeaza colectivitatile sociale din perspectiva relatiilor sociale, a structurilor,

interactiunilor si organizarii din societate.

Antropologia este stiinta care studiaza omul ca individ, grup si specie din perspectiva
biologica si sociala, studiaza societatile arhaice;

Stiintele economice - studiaza productia, repartitia, schimbul si consumul bunurilor si

serviciilor si acorda o mica importanta interactiunii dintre oameni sau structurile sociale din sfera
economica. Pentru sociologie, economia este mediul de producere a unor relatii sociale, de
afirmare a omului ca forta de munca in anumite contexte sociale.

1.3. Argumentai la care sociologii ramurale pot fi raportate relaiile internaionale, administraia
public, politologia.

Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice.

2.1. Definii chestionarul sociologic.

Chestionar este un cuvnt de origine francez (din fr. questionnaire) care, din punct de vedere
lingvistic, este definit ca o list de ntrebri alctuit cu scopul de a obine, pe baza rspunsurilor
date, informaii asupra unei persoane sau a unei probleme[1].

Din punct de vedere sociologic, deci tiinific, chestionarul este, aa cum descrie profesorul
Septimiu Chelcea, o succesiune logic i psihologic de ntrebri scrise sau de imagini grafice cu
funcie de stimuli, n raport cu ipotezele cercetrii, care prin aministrarea de ctre operatorii de
anchet sau prin autoadministrare, determin din partea celui anchetat un comportament verbal
sau nonverbal, ce urmeaz a fi nregistrat n scris[2] .
O definiie a chestionarului a formulat i sociologul Schaefer. Acesta menioneaz c este o list
tiprit de ntrebri cu privire la modul n care oamenii gndesc i acioneaz[3].

Altfel spus, chestionarul este un mijloc de explicare a comportamentelor umane i de identificare

a factorilor care le determin, prin care se pun ntrebri i probleme care determin diverse
rspunsuri din partea persoanelor anchetate[4].

n domeniul tiinelor sociale, chestionarul este utilizat pentru culegerea datelor, att a celor
obiective (vrst, orientare religioas, sex, mediul de provenien, nivelul de colaritate, venituri
etc.), ct i a celor subiective (opinii, aspiraii, nevoi, atitudini, credine, trebuine etc). De
asemenea, datele culese pot fi de factur social. n aceast categorie pot fi incluse: fapte sociale,
situaia socio-demografic etc.

2.2. Caracterizai tipurile de ntrebri n chestionarul sociologic.

1. Chestionare cu intrebari inchise (sau precodificate) nu

permit decat alegerea raspunsurilor dinainte fixate in chestionare. Gradul de libertate al subiectul
ui este redus; raspunsul trebuie sa se incadreze intr-
una din categoriile propuse de cercetator. Acest lucru presupune din parteasubiectului existenta u
nor opinii si cunostinte bine cristalizate, iar din parteacercetatorului o buna cunoastere a realitatii
.

Cercetarea de teren a aratat ca oamenii au tendinta de a evita raspunsurile extreme (de exemplu,
"foarte multumit" sau "foarte nemultumit"), inclinand sa aleaga intotdeauna raspunsuri moderate,
daca nu chiar neutre (de exemplu, varianta "nici multumit, nici nemultumit"). Pornind de la aceasta
constatare, unii cercetatori inclina chiar sa elimine dintre raspunsuri variantele neutre,
recomandand scalele cu valori pereche ale intensitatilor - in cazul nostru: foarte multumit,
multumit, nemultumit, foarte nemultumit. In plus, unii specialisti apreciaza ca intrebarile care
prevad mai mult de patru variante de raspuns produc erori sistematice. Se recomanda folosirea
unui "aide-memoire" (check-list: o foaie de hartie pe care sunt scrise citet variantele de raspuns
date celui anchetat; persoanele anchetate urmaresc pe lista variantele de raspuns, in timp ce
operatorul de ancheta le citeste din chestionar), iar daca evantaiul raspunsurilor depasesete noua
itemi este mai bine ca intrebarea sa ramana deschisa. Chestionarele cu raspunsuri precodificate
trebuie sa acorde acelasi numar de alternative pentru opiniile "pro" si "contra". De asemenea,
trebuie tinut cont de faptu l ca ordinea de prezentare a alternativelor influenteaza raspunsurile,
intrucat s-a demonstrat ca primele si ultimele variante de raspuns se retin mai usor, deci sunt alese
cel mai des.
2. Chestionare cu intrebari deschise (libere, postcodificate) - lasa persoanelor anchetate
libertatea unei exprimari individualizate a raspunsurilor. Intrebarile deschise permit culegerea unor
informatii bogate asupra tuturor temelor, fara riscul sugestibilitatii. Un dezavantaj ar fi totusi acela
ca, in lipsa unor opinii insuficient cristalizate, chestionarele cu intrebari deschise dau un procent
mai ridicat de intrebari "nu stiu", intrucat se adreseaza memoriei "de reproducere", spre deosebire
de intrebarile inchise, care se adreseaza memoriei "de recunoastere" (s-a demonstrat ca
recunoasterea este un proces mai facil decat reproducerea).
Se apreciaza ca "inchiderea intrebarilor" duce la sporirea numarului raspunsurilor (pana la
dublarea numarului lor) si la reducerea nonraspunsurilor. In schimb, testarea cunostintelor se
recomanda a fi facuta prin intrebari deschise. Astfel de intrebari pun in evidenta ceea ce este stabil,
puternic consolidat, nu numai in planul cunoasterii, dar si in cel al comportamentului. In plus,
intrebarile deschise dau posibilitatea exprimarii adevaratelor probleme care ii ingrijoreaza pe
respondenti. De exemplu, cand americanii au fost intrebati la inceputul anilor '80 care este, dupa
opinia lor, "cea mai importanta problema a S.U.A.", 22 % au spus: "penuria de energie" - ceea ce
corespundea situatiei reale. Aplicandu-se insa, experimental, un chestionar cu intrebari inchise,
99% au ales una din cele 5 variante de raspuns prestabilite: somajul, criminalitatea, inflatia,
calitatea conducerii, criza morala si religioasa, "uitand" de "penuria de energie".
In structura chestionarelor, dupa functia lor, pot fi puse in evidenta intrebari:
introductive, de contact sau de "spart gheata"; intrebari de trecere sau tampon; intrebari
filtru; bifurcate; "de ce "; de control; intrebari de identificare.
Intrebarile introductive au rolul de a incalzi atmosfera, de a da subiectului sentimentul de
incredere in anchetator si in el insusi. Prima intrebare nu se va referi la date personale, nici la
lucruri foarte complicate.
Intrebarile de trecere au drept scop de a marca in structura chestionarului aparitia unei
noi grupe de intrebari referitoare la o alta problema. Prin aceste intrebari se stabileste cadrul de
referinta pentru raspunsuri si se incearca a se motiva aceste raspunsuri.
Exista posibilitatea ca intrebarile de trecere sau tampon intre grupele de intrebari vizand
problemele distincte sa fie inlocuite de o adecvata punere in pagina: se distanteaza grupele de
intrebari, se introduc desene, elemente grafice (linii, chenare).
Intrebarile filtru au o functie contrara intrebarilor de trecere: ele opresc trecerea unor
categorii de subiecti la intrebarile succesive, reprezentand in acelasi timp un control al calitatii
raspunsurilor. De exemplu:
13. "Informatia Bucurestiului" a publicat anul acesta vreun
material despre unitatea in care lucrati?
Da..........1
Nu..........2
Nu stiu.........3
(Pentru cei care dau raspunsul 1 urmeaza intrebarile 14,
15, si 16. Pentru cei care dau raspunsurile 2 si 3 se trece direct la
intrebarea 17).

Intrebarile bifurcate separa raspunsurile "pro" si "contra" din raspunsurile subiectilor,

dar, spre deosebire de intrebarile filtru, nu opresc subiectul de a urma succesiunea intrebarilor si
nici nu califica raspunsurile date.
Intrebarile "de ce?" au functia de a provoca explicatii in raport cu diferitele opinii
exprimate. Desi nelipsite din chestionar, intrebarile "de ce?" constituie un bun exemplu de intrebari
imprecise.
Intrebarile de control nu aduc informatii noi, ci verifica fidelitatea, consistenta opiniei
exprimate. De exemplu, intr-o cercetare realizata de Septimiu Chelcea privind tineretul si viitorul,
apare urmatoarea intrebare:
15. Peste 50 de ani, rolul scolii in formarea generala a
oamenilor va fi:

1) mult mai mare 2) mai mare 3) ca si

astazi
4) mai mic 5) mult mai mic 6) nu stiu
Intrebarile de clasificare (sau de identificare) servesc la analiza raspunsurilor din
chestionar. Este bine ca aceste intrebari privind: sexul, varsta, nivelul de scolarizare, situatia
profesionala etc. sa incheie chestionarul, pentru a nu da subiectului impresia ca se afla la
interogatoriu.

2.3.Elaborai modelul unui chestionar sociologic pentru studiul relaiilor internaionale,

administraiei publice,politologiei.

Chestionar: Politica fara bariere

Test nr. 5

Subiectul I. Clase sociale.

1.1. Definii clasele sociale.

 Conceptul clas" provine de la latinescul clasis - ordin, clas, categorie, specie.

Clasa social este o form de stratificare n care apartenena la diferite grupuri sociale i
relaiile dintre acestea sunt determinate n primul rnd de criterii economice.

Noiunea de clas social a fost introdus de gnditori pre-marxiti (n special de

reprezentanii economiei politice clasice engleze), dar Karl Marx i Friedrich Engels au
mbogit i au dezvoltat n chip esenial conceptul de clas i teoria claselor i luptei de clas ca
motor al dezvoltrii istorice.

Clas social - grup numeros de oameni, istoricete constituit, crora le snt proprii anumite
caracteristici sociale comune, i anume: acelai loc n sistemul produciei sociale, acelai raport
(de cele mai multe ori consfinit prin legi) fa de mijloacele de producie; acelai rol n organizarea
social a muncii; acelai mod de obinere a prii de care dispun din bogia societii, precum i
aceeai mrime a acestei pri; contiina apartenenei la acest grup, anumite trsturi psihosociale
proprii.

1.2. Analizai teoriile privind clasele sociale.

Printre numeroasele teorii asupra claselor sociale putem deosebi cteva tipice, fundamentale:
concepia naturalist-biologic a claselor; teoria psihologic; teoria economic; teoria sociologic.

Prima teorie, naturalist-biologic, ncearc s explice formarea claselor sociale prin

deosebirile naturale, fizice sau psihice dintre oameni. Platon deosebete clasele sociale dup
dispoziiile spirituale ale oamenilor. Aristotel, vorbind despre sclavie, susine c sunt popoare i
indivizi nscui s fie sclavi, deoarece n sufletul lor ar exista ceva specific, care i mpiedic de
a se ridica mai sus.

O alt concepie accentueaz elementul psihologic-moral ca fundament al claselor.

Schmoller definete clasele ca nite grupe existente ntr-o societate organizat, n care predomin
diviziunea muncii, excluznd orice legtur de snge, sex, rudenie etc. Prin urmare, dup
Schmoller, condiiile necesare pentru formarea claselor sunt: diviziunea muncii, identitatea de
profesiune i munc i contiina de aceast identitate.

Concepia economic a claselor accentueaz ca factor fundamental repartiia proprietii,

inegalitatea de posedare a bunurilor. L.Stein susine c diferena de proprietate produce clasele
sociale. Dup el, prin clas social trebuie s nelegem totalitatea celor care au o situaie social
identic n baza unei situaii economice identice".

Din punct de vedere sociologic, clasa social este o grupare de oameni bazat pe interese i
funciuni sociale identice. Procesul care explic formarea claselor este diviziunea muncii, nu doar
n sensul de munc economic, ci de activitate social n genere. Clasele sociale apar aici ca nite
organizaii de oameni n vederea exercitrii unor anumite funciuni sociale. Toi indivizii care
exercit aceeai funciune alctuiesc o clas. Pentru Durkheim, clasele sociale sunt rezultatul
diviziunii funciunii, care se complic de ndat ce societatea organizat n forme politice se
difereniaz.

1.2. Argumentai particularitile claselor sociale n Republica Moldova.

 Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice.
2.1. Definii chestionarul sociologic
RSPUNS N TEST 4 SUBIECTUL 2

Test nr. 6
Subiectul I. Instituiile sociale.
1.1. Definii instituiile sociale.

Definite, in general, ca structuri ce reprezinta mai multe fatete, durabile social, formate din
elemente simbolice, activitati sociale si resurse materiale, institutiile isi evidentiaza proprietatile
specifice:

sunt relativ rezistente la schimbare (Jepperson, 1991);

au tendinta sa se transmita din generatie in generatie, sa se mentina si sa se reproduca (Zucher,

1977).

Dupa cum afirma Giddens (1984), Institutiile sunt prin definitie elementele cele mai
stabile ale vietii sociale conferind soliditate sistemelor sociale in timp si spatiu.

n mod frecvent, n literatura sociologic, prin instituie social se nelege un sistem de

relaii sociale organizat pe baza unor valori comune i n care se utilizeaz anumite procedee n
vederea satisfacerii anumitor nevoi sociale fundamentale ale unei colectiviti sociale ( Ibidem ,
p. 223 )

1.2 Analizai tipologia instituiilor sociale.

n fiecare societate exist numeroase tipuri de instituii sociale, care pot fi clasificate dup mai
multe criterii.

Dup gradul de reglementare, distingem instituii formale i neformale.

n cazul instituiilor formale, scopul, obiectivele, procedeele de aciune, modul de

organizare, rolurile sunt concret determinate i reglementate prin prescripii cu caracter juridic.

n cazul instituiilor neformale, reglementarea se face n baza unor norme vagi, iar
exercitarea rolurilor este personalizat; reglementarea activitilor i a rolurilor acioneaz atta
timp ct dureaz o anumit activitate.

Instituii economice. n aceast categorie sunt cuprinse toate instituiile care se ocup de
producerea, circulaia i desfacerea bunurilor, desfurarea activitii de servicii i de organizare a
muncii (ntreprinderi industriale i agricole, servicii publice, bnci, cooperative etc). Instituiile
economice sunt dependente de diviziunea muncii i de tipul de proprietate.

Instituii politice i juridice. Aceste instituii se ocup de cucerirea, meninerea i

extinderea puterii. n aceast categorie se includ parlamentele, guvernele, partidele politice,
armata, tribunalele, procuratura, poliia, nchisorile.

Instituii cultural-educative. Aceste instituii au ca scop meninerea tradiiei culturale i

dezvoltarea creaiei culturale, socializarea indivizilor conform normelor i valorilor sociale
existente n societate, n aceast categorie se includ grdiniele de copii, colile, instutiiile de
nvmnt superior, aezmintele culturale, mijloacele de comunicare n mas.

Instituii religioase. Aceste instituii organizeaz activitatea cultelor i relaiile

credincioilor cu reprezentanii clerului. Importana acestor instituii difer de la o societate la
alta. n societile cu un nivel ridicat de religiozitate, instituiile religioase ocup un loc central n
sistemul instituiilor sociale.

1.3. Proiectai instituiile sociale din Republica Moldova.

Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice.

2.1. Definii interviul sociologic

Interviul, una dintre cele mai frecvent aplicate metode de cercetare, este utilizat in stiintele
sociale, stiintele socioumane, dar si in desfasurarea diverselor activitati profesionale.

Interviul este acea metod de investigaie care permite obinerea de date, informaii
necesare atingerii obiectivelor unei cercetri sociologice, prin intermediul ntrebrilor i al
rspunsurilor furnizate la acestea.

Conform definitiei oferite de catre Septimiu Chelcea, un interviu sociologic reprezinta o

modalitate de a se obtine date factuale si nu numai, utilizabile ulterior pentru a testa anumite
ipoteze sau fenomene.

2.2. Analizai avantajele i dezavantajele interviului sociologic.

Avantaje

a. este foarte flexibil si are calitatea de a ajuta la obtinerea de raspunsuri foarte specifice
b. pentru ca se desfasoara pe cale orala, mai multe categorii de persoane pot raspunde
c. se poate observa cu usurinta comportamentele nonverbale ale respondentilor, lucru ce ajuta
la cresterea calitatii datelor;
d. operatorul de interviu detine controlul absolut asupra intrebarilor si cunoaste exact
momentul in care se le puna, in functie de fiecare intervievat in parte
e. raspunsurile sunt mult mai spontane daca sunt furnizate pe cale orala, decat scrisa;
f. raspunsurile sunt personale, chiar si cele fabricate prezinta un grad mai mare de
personalizare decat cele oferite in scris; in plus, operatorii de interviu isi pot da seama cand
respondentii nu sunt sinceri
g. se va raspunde la majoritatea intrebarilor, pentru ca altfel nu este permis
h. precizarea datei si locului convorbirii, fapt ce asigura comparabilitatea informatiilor;

Dezavantaje

a. un interviu poate dura chiar si o ora si jumatate

b. operatorii de interviu sunt susceptibili la greseli
c. respondentii sunt fortati sa raspunda instant si nu au sansa sa se documenteze in prealabil
d. anonimatul nu este, de cele mai multe ori asigurat
e. gradul repetitivitatii intrebarilor
2.3. Argumentai aplicabilitatea interviului sociologic n cercetarea relaiilor internaionale,
administraiei publice, politologiei.

Test nr. 7

Subiectul I. Structura social.

1.1. Definii mobilitatea social.

Mobilitatea sociala - miscarea indivizilor in cadrul unei structuri sociale precum si accesul la
ocuparea unor pozitii corespunzatoare calitatilor si mijloacelor de care dispun(studii, competenta,
bunuri materiale etc). Mobilitatea sociala depinde de permeabilitatea sociala, precum si de gradul
de dezvoltare sociala.

Micarea indivizilor n cadrul unei structuri sociale i accesul la ocuparea unor poziii
corespunztoare calitilor i mijloacelor de care dispun (studii, competen, bunuri materiale,
putere politic etc.) reprezint procesul de mobilitate social (concept introdus de P.SOROKIN,
1927).

Termenul de mobilitate sociala se refera, prin urmare, la miscarile indivizilor si grupurilor

intre diferite pozitii socioeconomice. Mobilitatea verticala inseamna miscarea in sus sau in jos pe
scara socio-economica. Cei care castiga, din punctul de vedere al proprietatilor, al venitului sau al
statutului se considera ca sunt mobili ascendent, in timp ce aceia care se misca in directia opusa
sunt mobili descendent.

1.2. Clasificai i analizai tipurile mobilitii sociale.

Varietatea criteriilor de clasificare a schimbrilor de poziii atrage dup sine o multitudine de

ipostaze ale fenomenului de mobilitate social. Putem aprecia c exist urmtoarele tipuri
principale de mobilitate:

Mobilitatea orizontal - se produce prin deplasarea de la un status spre un alt status de acelai
nivel, avnd eventual un prestigiu asemntor i fr a schimba statusul social (schimbarea locului
de munc, dar de aceeai funcie i cu condiii similare).

Mobilitatea vertical - const n trecerea indivizilor de la un status social la altul att spre
niveluri superioare, ct i spre niveluri inferioare dup diferite grade ale ierarhiei, adic
schimbarea poziiei sociale de la un strat la altul, a nivelului social, a condiiilor de via etc, n
sens ascendent sau descendent (ocuparea unei funcii de conducere sau prsirea ei, trecerea de la
situaia de funcionar al statului la aceea de ntreprinztor particular etc).

Mobilitatea ascendent reprezint trecerea indivizilor de la poziii socio-profesionale

inferioare la poziii socio-profesionale superioare n cadrul unei clase sau de la o clas social la
alta.

Mobilitatea descendent reprezint trecerea indivizilor de la un status socio-profesional

superior la un status inferior.

Mobilitatea teritorial sau geografic include, n general, fenomenele de migraie intern

rural - urban sau urban - rural.
 Mobilitatea individual i colectiv distinge ntre schimbrile diverse, referitoare la situaia
individului (schimbarea locului de munc, prsirea familiei, exilul etc.) i micrile mari de
populaie, considerate fenomen de mas " (exodul, migraia, urbanizarea etc).

1.3. Proiectai i argumentai mobilitatea social a familiei Dvs (strbunei, bunei, prini, i a Dvs
personal).

Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice.

2.1. Definii noiunea metodologia cercetrii tiinifice. (asta a fost tot ce am gasit)

Metodologia este un cuvnt complex, format din methodos si logos care nseamna metoda
si stiinta, n limba greaca, iar n traducere libera - stiinta metodei ,adica stiinta conceperii, a alegerii
si utilizarii metodei n procesul de investigare afenomenului studiat. n mod similar, si expresia
methodos este formata din doua cuvinte meta si odos, adica , dupa calea sau ndrumarul care
asigura succesul oricarei investigatii stiintifice. Asadar, metoda si metodologia sunt n fapt un fir
al Ariadnei,care, nsusite si bine stapnite, nu te lasa sa te ratacesti n jungla informatiilor si faptelor
stiintifice.

Dimensiunea functiei vitale a metodologiei de cercetare stiintifica poate fi mai binenteleasa daca
o privim n cadrul stiintei (din care face parte) si pe care o serveste n totalitatea laturilor acesteia.

2.2. Analizai ce metode de cercetare sociologic pot fi utilizate n studiul relaiilor internaionale,
administraiei publice, politologiei

2.3. Elaborai un proiect de cercetare sociologic n domeniul relaiilor internaionale,

administraiei publice, politologiei.
(CHESTIONAR: POLITICA FARA BARIERE)

Test nr. 8

Subiectul I. Structura social.

1.1. Definii noiunile status social i rol social.

 Prin socializare, individul invata sa exercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii
si ajunge sa ocupe anumite pozitii in cadrul societatii. Astfel spus, in cadrul structurii sociale,
indivizii detin anumite statusuri si joaca anumite roluri.

Statusul social reprezinta pozitia ocupata de o persoana in societate. In mod obisnuit, statusul
este definit drept pozitia sau rangul unui individ in cadrul grupului sau ale unui grup in raport cu
alte grupuri.

Robert Linton a definit statusul social ca fiind o colectie de drepturi si datorii determinate de
locul ocupat de individ in societate.

Statusul social este, asadar, treapta pe care se afla un individ intr-o structura sociala si reflecta
tipul de apreciere asupra lui data de catre ceilalti membri din structura.

Rolul social exprima totalitatea asteptarilor care definesc comportamentul oamenilor

exprimate in drepturi si responsabilitati ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unui status.

Rolurile sociale sunt expresia comportamentului social directionate pentru indeplinirea unui
scop bine definit.

Statusul este o pozitie ocupata de individ in societate iar rolul social reprezinta
comportamentul asteptat de societate de la cel care ocupa acel status.

1.2. Analizai statusul prescris i statusul dobndit.

Fiecare individ detine o multitudine de statusuri si trece mereu de la un status la altul. Talcott
Parsons a evidentiat doua tipuri de statusuri sociale: status atribuit sau prescris, care reprezinta
pozitia, treapta, recunoasterea data de societate, ca urmare a unor dimensiuni psihosociale (varsta,
religie, sex, rasa, mediu familial etc.) si status dobandit, care este pozitia castigata de o persoana
prin invatare, prin efort.

Statusurile atribuite sunt repartizate de societate unui individ, fara a tine cont de talentele
sau caracteristicile sale dobandite prin socializare; ele sunt date prin nastere sau tin de partea
biologica a omului, cum ar fi rasa, etnia, sexul, varsta, statutul in cadrul familiei (fiu, frate),
statusuri care sunt valorizate diferit in functie de cultura fiecarei societati.

Statusurile dobandite sunt cele care apar in urma efortului personal al unui individ (urmeaza
o scoala, invata o meserie, stabileste o relatie de prietenie etc.), cum ar fi statusul de lucrator
social, pianist, director de banca, student, vecin, etc.

1.3. Proiectai statusurile i rolurile pe care le deinei la moment Dvs.

Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice.

2.1. Identificai etapele de realizare ale unei cercetri sociologice.

Legitimitatea sociologiei ca stiinta este legata de existenta unor metode, a unui set de modalitati
cu ajutorul carora sa se poata investiga fenomenele si faptele sociale.
Validarea stiintifica a sociologiei presupune deci atat existenta metodei sociologice cat si a
metodologiei cercetarii sociologice. Cea de pe urma este menita sa dirijeze cercetarile si sa ofere
altora o modalitate de a verifica rezultatele.

Cercetarea sociologica foloseste atat metode specifice, proprii sociologiei cat si metode
imprumutate de la alte stiinte.

Intr-o lucrare de referinta, sociologul S. Chelcea preia si dezvolta clasificarea etapelor

investigatiei sociologice propuse de R. Mucchielli si anume:

1. determinarea obiectului cercetarii;

2. preancheta;

3. stabilirea obiectivelor;

4. determinarea universului anchetei;

5. esantionarea;

6. alegerea tehnicilor de cercetare;

7. pretestarea instrumentelor de cercetare;

8. definitivarea lor;

9. aplicarea in teren;

10. prelucrarea informatiilor detinute;

11. analiza rezultatelor;

12. redactarea raportului de cercetare.

Investigatia sociologica se realizeaza n mai multe etape. Nu exista un punct de vedere

unanim cu privire la numarul etapelor. A.G. Zdravomslov vorbeste de cinci etape, J. Plano si
D. Katz de sase, Mucchielli de douasprezece, Claude Joveau de cincisprezece.

J. Plano prevede urmatoarele momente ale cercetarii stiintifice :

a) identificarea (definirea) problemei ce urmeaza a fi cercetata ;

b) formularea ipotezei despre presupusele relatii ntre variabile ;

c) stabilirea tehnicilor si procedeelor aferente ;

 d) culegerea de date pentru testarea empirica a ipotezei;

e) analiza cantitativa si calitativa a datelor ;

f) acceptarea, respingerea sau reformularea ipotezei .

1.2. Analizai importana etapei de acumulare a datelor empirice.

Empirismul este practica metodologic aplicat n conformitate cu principiile orientrii obiective
de natur pozitivist din sociologie. Empirismul a dezvoltat analiza operaional a conceptelor
teoretice dei rareori empiristul consecvent s-a re ntors la conceptul pe care-l considera punct de
plecare, a aplicat o epistemologie inductivist n ateptarea acelei acumulri masive de date i
propoziii verificate i validate care vor sprijini o construcie teoretic integral, s-a preocupat
intens de msurarea fenomenelor sociale si de elaborarea instrumentelor de msurare sau a
metodelor de colectare a datelor, ajungndu-se ca metoda s se substituie problemelor sau
problematicii cercetate.

Empirismul se dezvolt ca practic metodologic mai ales ncepnd cu deceniul al cincilea,

perioad n care ncep s capete consacrare lucrrile lui P. Lazarsfeld, ca unul din cei mai influeni
cercettori din domeniul metodologiei cercetrii sociologice. Pornind de la premisa c este necesar
ca sociologia s se dezvolte ca tiin social, Lazarsfeld consider c din punct de vedere istoric
trebuie s distingem trei forme majore de examinare a obiectului social: analiza social, aa cum
este practicat de observatorul individual; tiinele empirice organizate, mature, i o faz de
tranziie pe care o vom numi sociologia oricrei zone speciale a comportamentului social..;

Cnd spunem c empirismul este practica metodologic concordant cu principiile pozitiviste

avem n vedere nu numai orientarea sa n funcie de realizrile teoretice si metodice ale tiinelor
naturii, considerate cadru de referin, ci si accentul pe care-l pune pe caracterul instrumentul al
cunoaterii sociale, aderarea la principiul neutralitii valorice a demersului de investigare
social, tentaia eliminrii propoziiilor generale, teoretice, n favoarea formulrii de generalizri
empirice sau de legi fundamentate, prin inducie, de informaiile empirice cumulate.

1.3.Argumentai ce metode empirice pot fi aplicate n cercetarea relaiilor internaionale,

administraiei publice,politologiei.
 Test nr. 9
Subiectul I. Evoluia ideilor sociologice.
1.1. Identificai fondatorii sociologiei.

Printre fondatorii clasici ai sociologiei se disting 5 personaliti: Auguste Comte, Vilfredo

Pareto, Ferdinand Tnnies, mile Durkheim i Max Weber.

Sociologia a fost definita de-a lungul timpului n diferite moduri. Termenul de sociologie
apare pentru prima oara, n 1838, la filosoful francez Auguste Comte n Cours de philosophie
postive, 1830-1842.

Karl Marx - a ncercat i el s explice schimbrile care aveau loc n timpul Revoluiei
Franceze n societate. S-a concentrat asupra legturii dintre problemele economice i
instituiile sociale. Schimbrile erau legate de dezvoltarea capitalismului.

mile Durkheim - autor francez. Dup prerea lui sociologia pentru a deveni tiin
trebuia s studieze starea economiei i influena religiei. Primul su principiu a fost c
sociologia studiaz faptele sociale ca nite lucruri. Credea c tot ceea ce susine o societate
sunt valorile i obiceiurile mprtite de membrii ei. Diviziunea muncii nlocuiete treptat
religia. S-a ocupat de analiza suicidului. Dei se pot aduce obiecii studiului lui Durkheim,
acesta rmne o lucrare clasic a crei relevan pentru sociologie este valabil i azi.

Max Weber - a studiat religiile din China, India i Orientul Apropiat, comparnd sistemele
religioase. Weber conchidea c anumite aspecte ale Cretinismului (etica protestant) au
influenat puternic afirmarea capitalismului, consider c mentalitatea colectiv constituie
unul dintre factorii care determin schimbarea societii. Pentru el birocraia e un mod de
organizare social

1.2. Analizai evoluia sociologiei n spaiul romnesc.

Sociologia n Romnia s-a constituit ca stiinta relativ mai trziu dect n tarile din vestul
Europei. Primele idei despre societate au fost formulate de Dimitrie Cantemir, care n opera
sa a surprins evenimente, procese si fenomene sociale din spatiul moldovenesc.

Importante informatii asupra realitatii sociale se ntlnesc n lucrarile reprezentantilor scolii

Ardelene, ndeosebi n referirile asupra problemei nationale.

O caracteristica a sociologiei romnesti, nca de la aparitie, o constituie puternica orientare

practica, actionala, ncercarea de a raspunsuri la problemele sociale de baza ale Romniei.

Importante contributii al dezvoltarea sociologiei romnesti la sfrsitul secolului al XIX-

lea si nceputul secolului al XX-lea le-au adus Spiru Haret, Dumitru Draghicescu, C.
Dobrogeanu-Gherea, Constantin Stere, A.D. Xenopol, Constantin Radulescu-Motru s.a.

n perioada interbelica sa-u afirmat marii sociologi romni n domeniul sociologiei.

Acestia, indiferent de orientarea lor politica, si-au propus sa dea raspunsuri marilor probleme
sociale cu care se confrunta societatea romneasca dupa primul razboi mondial: formarea
statului national unitar, generalizarea relatiilor de productie de tip capitalist,situatia economica
a agriculturii, situatia sociala a taranimii, accentuarea clivajelor politice si a extremismelor
ideologice.
 Dimitrie Gusti (1880-1955) a fost creatorul primului sistem de sociologie stiintifica din
Romnia. Socialul, n viziunea lui D. Gusti, este "rezultatul unui concurs de mprejurari:
spatiale, temporale, vitale si spirituale, care formeaza cadrele: cosmologic, istoric, biologic si
psihologic ale "genezei realitatii sociale".

n conceptia sa, sociologia este un sistem de cunoastere a realitatii sociale prezente. Spre
deosebire de istorie care cauta sa refaca traseul evolutiei societatilor n trecutul lor, sociologia
explica fenomenele sociale asa cum apar ele n realitatea sociala.

1.3. Argumentai apariia i evoluia sociologiei n Republica Moldova

 Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice.

2.1. Definii experimentul sociologic

Aplicat cu succes in stiintele naturii, experimentul este astazi tot mai des utilizat in sociologie,
psihologie si pedagogie. Manifestarile fenomenelor sociale sunt observate si descrise, pentru ca,
in final, datele de observatie sa fie integrate in sisteme teoretice explicative.

Ernest Greenwood defineste experimentul ca fiind verificarea unei ipoteze incercand a pune
doi factori in relatie cauzala prin cercetarea situatiilor contrastante, in care sunt controlati toti
factorii in afara celui ce intereseaza, acesta din urma fiind cauza ipotetica sau efectul ipotetic'
 Septimiu Chelcea: In stiintele socio-umane experimentul psihosociologic consta in analiza
efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente intr-o situatie controlata, cu
scopul verificarii ipotezelor cauzale'

2.2. Analizai avantajele i dezavantajele experimentului sociologic.

2.3. Elaborai un proiect de experiment sociologic n domeniul relaiilor internaionale,

administraiei publice, politologiei.

Test nr. 10

Subiectul I. Sistemul social.

1.1. Definii sistemul social.

Sistemul social este un concept concret-analitic, permind cunoaterea

interdependenelor, amodurilor de integrare a prilor, a naturii acestor interdependene i a
regularitii socialului.

Laureatul premiului nobel pentru economie, Friedrich von Hayek, referindu-se la

sistemele sociale spunea c ordinea social cum ar fi legea, limba i pieele sunt nite rezultate
ale aciunii umane, ci nu un proiect uman

Pentru domeniul sociologiei, conceptul de sistem social este central n analiza

componentelor vieii sociale, a structurilor unitare ale societii, privite n unitatea indisolubil i
n interaciunea lor. Teoria general a sistemelor are o valoare metodologic de cea mai mare
importan, att pentru nelegerea societii n ansamblul componentelor ei, precum i din
perspectiva interdeterminrilor complexe dintre subsistemele ce alctuiesc sistemul social global,
hipercomplex i dinamic.

Un sistem social este un ansamblu de activiti colective n vederea realizrii unei finaliti
, fie acestea : producerea i schimbul bunurilor materiale, transmiterea informaiilor etc. Un sistem
social este, deci, din punct de vedere ontologic, un sistem de activitate social capabil de
modificarea propriilor reguli n scopul atingerii obiectivului urmrit. ( Caprinschi, Anton,
Bocancea, Cristian. Op. cit.,.p.185).

1.2. Identificai i analizai tipologia sistemelor sociale.

1.3. Argumentai tipologia sistemului social n Republica Moldova.

Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice

2.1. Definii noiunea analiza documentelor sociale.

Alaturi de observatie, tehnica documentara constituie, dupa unii autori, una din principalele surse
de date si informatii sociologice. Prin natura si complexitatea lor, documentele asigura o
diversificare a informatiilor si permit elaborarea unor modele explicative ale fenomenelor sociale.

Asa cum sublinia S. Chelcea (1998, pag. 331), in limbajul comun, termenul de document are
intelesul de act oficial.

In sens sociologic, insa, el este utilizat cu intelesul de text sau orice alt obiect care ofera anumite
informatii, imagini asupra populatiilor sau domeniilor vizate, date despre contextul social in care
a fost construit; documentele sunt marcate atat de specificitatea (particularitatea) epocii in care au
fost elaborate, cat si de personalitatea (subiectivitatea) autorilor lor.

Sociologia ca stiinta, utilizeaza, in primul rand, metoda observatiei directe a faptelor, fenomenelor
si proceselor sociale. Analiza documentelor sociale nu constituie decat o metoda complementara
de investigatie.

2.2.Analizai tipologia documentelor sociale.

De-a lungul timpului, documentele au fost clasificate de diversi autori dupa continutul lor
(documente individuale si colective), dupa originea lor (personale si oficiale), dupa forma
(statistice si literare) sau dupa natura lor (directe si indirecte, originale si reproduse) etc.

V. Miftode (1995, pag. 158) preia un model al lui Maurice Duverger si elaboreaza o schema
operationala in care reuseste sa reuneasca mai multe criterii intr-o singura clasificare.
Din prima categorie de documente, cele scrise, fac parte arhivele (oficiale), memoriile, jurnalele
personale, biografiile, scrisorile (ca documente particulare) sau presa, care poate fi privita, atat ca
sursa de date, cat si ca fenomen social, ce reflecta anumite tendinte si aspecte ce se manifesta intr-
un anumit context.

Pe masura ce societatea si stiinta se dezvolta, documentele statistice vor juca un rol tot mai
important printre sursele de date stiintifice utilizate in domenii dintre cele mai diverse: economie,
sociologie, drept psihologie, medicina etc. (Miftode, 2003, 161). Datele cuprinse in astfel de
documente sunt obtinute prin doua tipuri de inregistrari: selective (prin sondaje) si exhaustive.
Acestea din urma se realizeaza, fie periodic (cum este cazul recensamantului), fie continuu (atunci
cand se inregistreaza accidentele de circulatie, casatoriile, decesele, forta de munca sau situatia
infractionala).

Avand in vedere varietatea documentelor, exista, pe langa aceste exemple, si alte tipuri de
documente, care, in conceptia aceluiasi autor, constituie o sursa importanta de informatii, deloc
neglijabila: documente fonetice (inregistrarile sonore de orice tip), documente fotografice si
cinematografice, documente iconografice (sculpturi, tablouri, gravuri etc.). De asemenea, presa si
literatura constituie pentru diferite ramuri ale sociologiei (de exemplu, sociologia opiniei publice
sau sociologia literaturii) surse indispensabile de date.

2.3. Argumentai aplicabilitatea analizei documentelor sociale n studiul administraiei relaiilor

internaionale, administraiei publice,politologiei.

Test nr. 11

Subiectul I. Structura social.

1.1. Definii clasele sociale.

Definiia n test nr5

1.2. Identificai i analizai clasele sociale n Republica Moldova.

Anii de independen ai Republicii Moldova au determinat schimbri importante n toate

domeniile vieii cetenilor. Transformrile sociale au avut loc pe fundalul crizei economice; astfel
produsul social brut s-a redus cu mai bine de jumtate. A crescut brusc rata omajului, s-a redus
considerabil nivelul veniturilor, a avut loc degradarea infrastructurii sociale, s-a nrutit starea
de lucruri n sistemul nvmntului, ocrotirii sntii, culturii, s-au accentuat problemele legate
de securitatea personal. ...(continuare)

1.3. Realizai un studiu comparat a claselor sociale din Republica Moldova cu un alt stat (la
alegere).
Republica Moldova..

Italia..( clasele sociale) Potrivit raportului Istat, burghezia i clasa muncitoare au disprut:
societatea italian este acum mprit n nou noi grupuri sociale bazate pe venit

Cele nou grupuri sociale n care societatea italian este divizat sunt: tineri numii
guler albastru; familiile muncitorilor pensionari cu venituri medii; familiile cu venituri mici, cu
strini; cei cu venituri mici de numai italieni; familiile tradiionale ale provinciei; grupul format
oamenii in vrst i tinerii omeri; familiile bogate ale angajailor; familii cu pensii de argint,
i n cele din urm a clasei conductoare.

Clasa muncitoare i clasa de mijloc au fost ntotdeauna cel mai adnc nrdcinate n structura
productiv a Italiei, dar astzi prima - observ Istat - a abandonat ca echitate social n timp ce al
doilea nu schimba ghidul i evoluia social.

Clasa muncitoare i-a pierdut conotaia unic. Chiar i mica burgezie , conform institutului
Istat este distribuit pe mai multe grupuri sociale, n special ntre familiile angajailor,
lucrtorilor pensionari i familiile tradiionale ale provinciei.

Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice

OBSERVAIA SOCIOLOGIC RSPUNS N TEST 1,SUB2

Test nr. 12

Subiectul I. Structura social.

1.1. Definii grupurile sociale.

Grupul social este un concept cheie in sociologie. Grupul social reprezinta doi sau mai
multi indivizi care au un sentiment comun de identitate si se influenteaza reciproc pe baza unui
set comun de asteptari referitoare la comportamentul fiecaruia.

Grupurile sunt formatiuni sociale in care indivizii interactioneaza direct, pe baza unor reguli
acceptate si se recunosc ca membri ai unor entitati distincte, intr-un anumit moment si loc.

Grupul social este un ansamblu mai mult sau mai putin numeros de persoane. Putem vorbi
de existenta unui grup doar in cazul in care persoanele interactioneaza si au in acelasi timp
sentimentul de apartenenta la grup, asa-numitul sentiment de noi (Chelcea, 2008).

In sens larg, grupurile sociale sunt ansambluri de persoane, diferite ca marime, care au un
grad mai inalt sau mai redus de structurare si o durata mai mare sau mai mica a interactiunii si
influentei interpersonale.

Grupul consta din doua sau mai multe persoane care interactioneaza si urmaresc scopuri
comune, au relatii stabile sunt oarecum interdependente si isi dau seama ca sunt in fapt parte a
grupului (Baron si Byrne, 2001).
 Termenul grup provine din limba italiana (groppo sau gruppo), fiind utilizat pentru prima
data in bele-arte, desemnand mai multi indivizi, pictati sau sculptati, ce formeaza un subiect. In
literatura, a fost folosit pentru prima oara de catre Molire, intr-un text putin cunoscut, Pome
du Val-de -Grace.

1.2. Identificai i analizai grupurile sociale n Republica Moldova.

1.3. Realizai un studiu comparat a grupurilor sociale din Republica Moldova cu un alt stat (la
alegere).

Test nr. 13 = Test nr. 11

Test nr.14

Subiectul I. Sistemul social.

1.1. Definii subsistemele sociale.

Societatea ca sistem reprezint un ansamblu de componente (subsisteme) ntre care exist

raporturi dinamice de tipul dependenelor funcionale. Componentele (subsistemele) sistemului
social sunt de natur material (cadrul geografic, cadrul demografic, cadrul tehnologic), de natur
ideal (simboluri, valori, tradiii, obiceiuri i reguli) i psihice (atitudini, credine, prejudeci, idei,
sentimente, opinii, triri etc).

ntreaga societate poate fi considerat ca un sistem n sine, structurat n diverse paliere i

subsisteme. Acestea sunt dotate cu o anumit funcie care se constituie ca valoare de comand a
acelui subsistem, participnd astfel la realizarea valorilor i a funciei sistemului general. O
societate apare la un moment ca un ansamblu cruia i este proprie o reea complex de sisteme
subordonate, interdependente i care acioneaz ele nsele n calitatea lor de sisteme.

DEX - Component structural principal, subordonat unui sistem

1.2. Identificai i analizai subsistemele sociale n Republica Moldova.

De-a lungul timpului, in Republica Moldova societatea a trecut printr-o dezvoltare major.
Astfel, in cadrul sistemului social, s-au dezvoltat o serie de subsisteme printre care enumerm:

Subsistemul administraiei i conducerii sociale care cuprinde instituiile administrative,

statale, ale conducerii, integrate ntr-un ansamblu de activiti impuse de necesitile
meninerii ordinii i echilibrului social, ca i de cele ale schimbrii sau reformrii"
societii. Printre acestea se ntlnesc instituiile politice precum statul, partidele politice;
- instituiile juridice; - instituiile economice, care au ca obiect producerea i distribuirea
bunurilor i serviciilor; etc
Subsistemul economic cuprinde toate manifestrile societii viznd satisfacerea
trebuinelor vitale ale membrilor ei. Astfel, Activitatea economic se realizeaz prin
multiplele aciuni ntreprinse de agenii economici, ca acte de comportament contient,
deliberat orientate spre sfera produciei, consumului, circulaiei i repartiiei de bunuri.
Subsistemul normativ este alctuit din totalitatea normelor, valorilor, principiilor etico-
juridice, concretizate n drepturile i obligaiile pe care le au indivizii, elaborate n scopul
reglementrii raporturilor dintre ei. Valorile i normele ce regleaz relaiile dintre indivizi
 sunt de dou tipuri, acionnd n modaliti distincte: unele se refer la reglementarea
liber, constrngere instituional, a raporturilor umane i a condiiei individului uman
fa de structurile sociale, fa de semeni i fa de el nsui, constituind morala; celelalte -
valorile i normele juridice - asigur echilibrul social, prin intermediul instituiilor
juridice, care impun ntr-o societate sau alta modalitatea specific de apreciere a ceea ce
este drept sau nedrept, legal sau ilegal, obligatoriu sau neobligatoriu n relaiile dintre
oameni, dintre acetia i stat, dintre state.

1.3. Realizai un studiu comparat a subsistemelor sociale din Republica Moldova cu un alt stat (la
alegere).

Subiectul II. Metode i tehnici de colectare a datelor empirice.

2.1. Definii focus-grupul.

Bryman (2001) subliniaza faptul ca focus grupul este un tip de interviu care imbina
elemente specifice a doua alte tipuri de interviu:

a) interviul de grup mai multe persoane discuta despre mai multe teme

b) interviul focalizat (centrat pe problema) in care o persoana sau mai multe sunt intervievate
referitor la o situatie particulara la care au luat parte sau despre care au cunostinte sau opinii.

Focus-grup-ul este o tehnica de cercetare calitativa, ce consta in stabilirea unei discutii pe

o tema data cu un grup alcatuit de regula din 8-10 participanti, timp de 1-2 ore. Metoda permite
obtinerea unor informatii de mare profunzime referitoare la motivatiile si comportamentele
categoriilor de interes

Un focus grup presupune de fapt o discutie de grup planificata de un moderator, in care

membrii grupului vorbesc despre perceptia lor legata de un anumit obiect, marca, produs sau
orice altceva (subiect cunoscut de acestia dinainte), totul realizandu-se intr-un mediu informal,
relaxat.

Richard Krueger (citat de Patton, 2002 :386)) l definea n 1994 ca pe un interviu de grup
pregtit cu grij pentru a obine informaii cu privire la o arie de interes determinat, ntr-un
cadru permisiv, lipsit de ameninri. Este condus () de un intervievator antrenat [skilled].
Discuia e confortabil, iar adesea chiar placut pentru participani, deoarece ei ii mprtesc unii
altora idei i percepii. Membrii grupului se influeneaz unii pe alii, raspunznd la ideile i
comentariile formulate n cursul discuiilor (trad.rom. ES).

2.2. Caracterizai tipologia focus-grupului.

Focus-grupul se afl intersecia interviului focalizat cu interviul de grup, fiind denumit i

interviu de grup n profunzime. Morgan definete focus grupul ca o tehnic de colectare a
datelor prin interaciunea dintre membrii grupului, referitoare la o problem stabilit de
ctre cercettor.
Grup unic de focalizare - Acesta este tipul clasic de focus grup n care toi respondenii sunt plasai
ntr-un grup pentru a discuta interactiv despre subiect.

Grupuri de focus cu dou sensuri - Acest format implic utilizarea a dou grupuri. Un grup discut
n mod activ tema, iar cellalt grup observ primul grup i apoi discut interaciunile dintre ele.

Grupuri de discuii moderatoare duale - Moderatorii lucreaz mpreun cu un moderator care pune
ntrebrile i conduce sesiunea i cellalt moderator, asigurndu-se c toate ntrebrile sunt
adresate i c orice evoluii noi sunt discutate n continuare.

Grupurile de discuii pentru moderatori moderni - Cei doi moderatori au n mod intenionat
opoziia asupra unei probleme sau a unui subiect care s stimuleze discuiile.

Respondentul grupului de discuie moderator - Unul dintre respondeni va aciona temporar ca

moderator care modific dinamica grupului.

Mini Focus-Grupuri - Acest format utilizeaz grupuri mai mici de numai 4-5 participani.

Teleconferine sau grupuri de focus online - aceste formate utilizeaz apeluri de conferin, camere
de chat sau alte mijloace online pentru a conduce grupul de focus pentru a permite o mai bun
informare a participanilor.

2.3.Elaborai proiectul unui focus-grup pentru studiul relaiilor internaionale, administraiei

publice, politologiei.

Test nr.15 = Test nr.1

Test nr.16 = Test nr.2

Test nr.17 = Test nr.3

Test nr.18 = Test nr.4

Test nr.19 = Test nr.5

Test nr.20 = Test nr.6

Test nr.21 = Test nr.7

Test nr.22 =Test nr.8

Test nr.23 = Test nr.9

Test nr.24 = Test nr. 10

Test nr.25 = Test nr. 11

Test nr.26 = Test nr. 12

Test nr.26 = Test nr.13

 Test nr.27 = Test nr.14

Test nr.28 = Test nr 15

Test nr. 29

Subiectul I. Sistemul social.

1.1. Definii mobilitatea social.

Mobilitatea sociala - miscarea indivizilor in cadrul unei structuri sociale precum si accesul la
ocuparea unor pozitii corespunzatoare calitatilor si mijloacelor de care dispun(studii, competenta,
bunuri materiale etc). Mobilitatea sociala depinde de permeabilitatea sociala, precum si de gradul
de dezvoltare sociala.

Micarea indivizilor n cadrul unei structuri sociale i accesul la ocuparea unor poziii
corespunztoare calitilor i mijloacelor de care dispun (studii, competen, bunuri materiale,
putere politic etc.) reprezint procesul de mobilitate social (concept introdus de P.SOROKIN,
1927).

Termenul de mobilitate sociala se refera, prin urmare, la miscarile indivizilor si grupurilor

intre diferite pozitii socioeconomice. Mobilitatea verticala inseamna miscarea in sus sau in jos pe
scara socio-economica. Cei care castiga, din punctul de vedere al proprietatilor, al venitului sau al
statutului se considera ca sunt mobili ascendent, in timp ce aceia care se misca in directia opusa
sunt mobili descendent.

1.2 Clasificai i analizai tipurile mobilitii sociale.

Varietatea criteriilor de clasificare a schimbrilor de poziii atrage dup sine o multitudine de

ipostaze ale fenomenului de mobilitate social. Putem aprecia c exist urmtoarele tipuri
principale de mobilitate:

Mobilitatea orizontal - se produce prin deplasarea de la un status spre un alt status de acelai
nivel, avnd eventual un prestigiu asemntor i fr a schimba statusul social (schimbarea locului
de munc, dar de aceeai funcie i cu condiii similare).

Mobilitatea vertical - const n trecerea indivizilor de la un status social la altul att spre
niveluri superioare, ct i spre niveluri inferioare dup diferite grade ale ierarhiei, adic
schimbarea poziiei sociale de la un strat la altul, a nivelului social, a condiiilor de via etc, n
sens ascendent sau descendent (ocuparea unei funcii de conducere sau prsirea ei, trecerea de la
situaia de funcionar al statului la aceea de ntreprinztor particular etc).

Mobilitatea ascendent reprezint trecerea indivizilor de la poziii socio-profesionale

inferioare la poziii socio-profesionale superioare n cadrul unei clase sau de la o clas social la
alta.

Mobilitatea descendent reprezint trecerea indivizilor de la un status socio-profesional

superior la un status inferior.

Mobilitatea teritorial sau geografic include, n general, fenomenele de migraie intern

rural - urban sau urban - rural.
 Mobilitatea individual i colectiv distinge ntre schimbrile diverse, referitoare la situaia
individului (schimbarea locului de munc, prsirea familiei, exilul etc.) i micrile mari de
populaie, considerate fenomen de mas " (exodul, migraia, urbanizarea etc).

1.3.Argumentai particularitile mobilitii sociale n Republica Moldova.

Subiectul II. Msurarea sociologic.

2.1. Definii msurarea sociologic. (Dupa Septimiu Chelcea)

Bertrand Russell (1938, 176): msurarea unei mrimi este, n sensul cel mai general,
orice metod de stabilire a unei corespondene unice i reciproce ntre toate sau unele mrimi ale
unei clase n toate sau unele numere integrale, raionale sau reale

Leonard S. Kogan (1975, 68) consider c, pentru tiinele socioumane, definiia dat de
psihologul american Stanley S. Stevens (19061973), potrivit creia msurarea const n
atribuirea de numere obiectelor sau evenimentelor conform regulilor este foarte lmuritoare.
Psihologul american anterior citat reia aceast definiie n lucrrile sale ulterioare: Mathematics,
Measurament, and Psychophysics (1951), Measurement and Man (1958) i Measurement,
Statistics, and the Schemapiric View (1968).

2.2. Caracterizai nivelurile de msurare: nominal, ordinal, de interval, de raport.

n literatura de specialitate este larg acceptat ideea existenei unui numr de patru niveluri
de msurare: nominal, ordinal, de interval i de raport. Stanley S. Stevens, n 1941, a identificat
primul aceste patru niveluri de msurare i a specificat operaiile statistice permise de fiecare nivel.

Aa cum precizeaz Ioan Mrginean (1998, 118) primele dou niveluri (nominal i
ordinal) alctuiesc msurarea nenumeric (nonparametric), iar ultimele dou (de interval i de
raport) alctuiesc msurarea numeric (parametric)

n msurarea nominal, numerele asociate obiectelor nu au semnificaia lor cantitativ, nu

exprim mrimi: sunt pur i simplu semne, nume. H. Russell Bernard (1995) precizeaz c
msurarea nominal este calitativ.

Nivelul ordinal, la fel de rspndit n msurarea din tiinele socioumane ca i cel nominal,
are toate proprietile acestuia, n plus, introducnd relaiile de ordine, permite multiple operaii
statisticomatematice i, deci, face posibil utilizarea unui mare numr de coeficieni de corelaie
i teste de semnificaie.

Nivelul msurrii de interval. n practica cercetrilor psihosociologice i, mai general, n

investigaia sociologic, nivelul ordinal de msurare se asimileaz, pe baza observaiilor empirice
i a deduciilor logice, nivelului metric, respectiv msurrii de interval. Specific nivelului
msurrii de interval este faptul c intervalele pot fi adunate i sczute. De remarcat ns c sunt
adunate sau sczute intervalele, nu valorile

In baza celor artate, credem c Fred N. Kerlinger are dreptate cnd afirm: Cel mai bun
procedeu pare a fi acela de a trata msurtorile ordinale ca i cnd ar fi msurtori de interval, dar
s fim permanent ateni la posibilitatea unei mari inegaliti a intervalelor.
 Nivelul msurrii de raport (sau de proporie) se caracterizeaz printr-o relaie de
proporionalitate. La acest nivel de msurare au sens stasticile parametrice i nonparametrice,
inclusiv mediile geometrice i coefienii de varian. Trebuie spus ns c msurarea fenomenelor
psihosociale nu permite fixarea unui punct zero absolut, aa cum se ntmpl n msurarea timpului
i a spaiului. Walter Guthjahr (1974, 22) ilustreaz diferenele dintre nivelurile de interval i de
raport n msurare, lund ca exemplu msurarea temperaturii.

2.3.Argumentai aplicabilitatea msurrii sociologice n studiul relaiilor internaionale,

administraiei publice, politologiei.

Test nr.30

Subiectul I. Status i rol social.

1.1. Definii statusul i rolul social.

Prin socializare, individul invata sa exercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii
si ajunge sa ocupe anumite pozitii in cadrul societatii. Astfel spus, in cadrul structurii sociale,
indivizii detin anumite statusuri si joaca anumite roluri.

Statusul social reprezinta pozitia ocupata de o persoana in societate. In mod obisnuit, statusul
este definit drept pozitia sau rangul unui individ in cadrul grupului sau ale unui grup in raport cu
alte grupuri.

Robert Linton a definit statusul social ca fiind o colectie de drepturi si datorii determinate de
locul ocupat de individ in societate.

Statusul social este, asadar, treapta pe care se afla un individ intr-o structura sociala si reflecta
tipul de apreciere asupra lui data de catre ceilalti membri din structura.

Rolul social exprima totalitatea asteptarilor care definesc comportamentul oamenilor

exprimate in drepturi si responsabilitati ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unui status.

Rolurile sociale sunt expresia comportamentului social directionate pentru indeplinirea unui
scop bine definit.

Statusul este o pozitie ocupata de individ in societate iar rolul social reprezinta
comportamentul asteptat de societate de la cel care ocupa acel status.

1.4. Analizai statusul prescris i statusul dobndit.

Fiecare individ detine o multitudine de statusuri si trece mereu de la un status la altul. Talcott
Parsons a evidentiat doua tipuri de statusuri sociale: status atribuit sau prescris, care reprezinta
pozitia, treapta, recunoasterea data de societate, ca urmare a unor dimensiuni psihosociale (varsta,
religie, sex, rasa, mediu familial etc.) si status dobandit, care este pozitia castigata de o persoana
prin invatare, prin efort.

Statusurile atribuite sunt repartizate de societate unui individ, fara a tine cont de talentele
sau caracteristicile sale dobandite prin socializare; ele sunt date prin nastere sau tin de partea
biologica a omului, cum ar fi rasa, etnia, sexul, varsta, statutul in cadrul familiei (fiu, frate),
statusuri care sunt valorizate diferit in functie de cultura fiecarei societati.

Statusurile dobandite sunt cele care apar in urma efortului personal al unui individ (urmeaza
o scoala, invata o meserie, stabileste o relatie de prietenie etc.), cum ar fi statusul de lucrator
social, pianist, director de banca, student, vecin, etc.

1.5. Proiectai statusurile i rolurile pe care le deinei la moment Dvs.

Subiectul II. Cercetarea sociologic cantitativ-calitativ.

2.1. Definii content-analiza.

M. M. Nazarov consider c analiza content este valabil n evaluarea obiectiv a

informaiei, fenomenelor i evenimentelor form controlabil a studiilor

O. T. Manaev ne recomand aceast analiz ca metod de baz n studiile politicienilor i

strategiilor, eficacitatea acestora.

S. I. Grigoriev determin cuvntul content ca i coninut, iar analiza content ca metod

de colectare a datelor despre fenomenele sau procesele g- site n documente.

I. Dmitriev consider c analiza content este metoda formalizat de studiu a informaiei

grafice sau a textelor, prin trecerea informaiei studiate n indicatori cantitativi i studiul statistic
al acestora

O. T. Manaev mai determin faptul c analiza content este o analiz calitativ-cantitativ

preluat din documente cu scopul msurrii diverselor fapte i tendine, reflectate n aceste
documente.

2.2. Caracterizai etapele de realizare a analizei de coninut.

ORGANIZAREA ANALIZEI - Fazele analizei de continut se organizeaza, ca o ancheta

sociologica sau experiment, in jurul a trei poli cronologici: preanaliza, exploatarea materialului,
prelucrarea si interpretarea rezultatelor.

CODAREA - Tratarea materialului inseamna de fapt codarea lui. Codarea corespunde unei
transformari - efectuate dupa reguli si principii stricte - a datelor brute ale textului. Organizarea
codarii cuprinde trei alegeri (in cazul analizei cantitative si categoriale):

-decupajul - alegerea unitatilor

-enumerarea - alegerea regulilor de numarare

-clasificarea si agregarea - alegerea categoriilor

CATEGORIZAREA - este o operatie de clasificare a elementelor constitutive ale unui ansamblu

prin diferentiere si apoi regrupare pe genuri (analogie), dupa criterii definite in prealabil.

Categoriile sunt rubrici sau clase care reunesc un grup de elemente (unitati de inregistrate in

cazul analizei de continut) sub un titlu generic, reunire efectuata ca urmare a caracteristicilor
comune ale ale acelor elemente. Criteriul de categorizare poate fi semantic, sintactic, lexical sau

expresiv.

INFERENA (STABILIREA CONCLUZIILOR)

2.3.Elaborai un proiect de cercetare a analizei de coninut n studiul relaiilor internaionale,

administraiei publice, politologiei