Sunteți pe pagina 1din 50

Cel mai iubit dintre pmnteni (roman)

Cel mai iubit dintre pmnteni (1980) este ultimul roman scris de Marin Preda. Romanul este
o fresc a Romniei socialiste i prezint orori din epoca dintre 1945 i 1964. Dup
desfiinarea Direciei Generale a Presei i Tipriturilor (1977), cenzura a fost transferat n
responsabilitatea editorilor, controlai de Direcia corespunztoare din Consiliul Culturii i
Educaiei Socialiste. Cartea, deloc conformist, a fost publicat sub presiunea prestigiului
literar i social al autorului dar i datorit aptitudinii prozatorului de a crea parabole epice
complexe care ocoleau sau depeau barajele cenzurii. n epoca lui Nicolae
Ceauescu perioada anterioar putea fi criticat n detalii dar nu i n esen, fiindc ea fusese
perioada n care se formaser i activaser responsabilii politici principali, inclusiv Nicolae
Ceauescu. Tocmai aici se afl valoarea social a romanului, care atac esena epocii : o "lume
plin de dipsomani,parchinsoniti i torionari", adic de beivi, bolnavi i cli, din care la
un moment, disperat, personajul principal, Victor Petrini, ar vrea, s fug, mpreun ou iubita
sa, spre muni."

Cartea a fost ecranizat n 1993, n regia lui erban Marinescu i cu tefan Iordache n rolul
lui Victor Petrini.

Un personaj i o epoc

Victor Petrini este personajul-pivot al romanului Cel mai iubit dintre pmnteni de Marin
Preda, o trilogie de 1 241 de pagini care ne dovedete c, departe de a fi epuizate,
posibilitile romanului social, avnd ca suport evenimenial aproximativ perioada istoric
dintre 1947 i 1958 (adic "obsedantul deceniu", cum l-a numit chiar Marin Preda, cu o
formul memorabil) sunt multiple i insuficient cercetate.

Convenia la care apeleaz autorul este aceea a confesiunii la persoana ntia, ou un narator ce
nu este omniscient. Aceast confesiune se transform ntr-un roman al eecului, cum s-a mai
ncercat la noi, niciodat ns cu atta naturalee, fr crispri, fr tonalit i pamfletare, fr a
apela la sofisme structurante i la anticipri care s impun irevocabil asupra trecutului
apropiat nc viziunea, soluiile i mentalitatea prezentului, existena personajului-pivot fiind
ncastrat n istorie, iar destinul su determinat de dou serii de factori care ac ioneaz violent
i ineluctabil : caracterul propriu, relaiile cu alte individualiti i micro-grupuri sociale, pe
de-o parte ; micarea greoaie a istoriei, un ghear ducnd indivizii ca pe nite pietre eratice, pe
de alta.
Fericirea n-are istorie

n schimb individul i caut fericirea n istorie (p. 246/III). Cci despre cutare i despre
eecurile succesive ale cuttorului este vorba n roman. Iar efortul minuios reconstitutiv i
interpretativ al naratorului se ndreapt tocmai spre cercetarea cauzelor obiective i subiective
care au influenat "ordinea clipelor" existenei sale, spre cutarea greelii/greelilor care au
perturbat succesiunea ordonat i previzibil, inducnd un destin dezordonat, imprevizibil i
tangent tragicului.

Victor Petrini i povestete viaa apelnd mai ales la perfectul simplu al indicativului, trecutul
cel mai apropiat de prezent pe axa timpului, ceea ce menine tensiunea relatrii i ngduie
cititorului o participare afectiv intens. In 1947, la douzeci i cinci de ani, Victor Petrini este
asistent universitar la catedra de filosofia culturii, ntr-un ora transilvan. n momentul n care
i scrie confesiunea are treizeci i cinci de ani, suntam adic n 1957 sau 1958. Cu unele
deschideri spre trecut, acesta este intervalul n care se desfoar principalele evenimente ale
naraiunii, la care se adaug ulterior un fel de dublu epilog (nsemnrile avocatului tefan Pop
Ciceo cruia i sunt ncredinate paginile scrise, n ateptarea sentinei, ntr-o celul, i
comentariile naratorului dup executarea, cu reducere prin munc, a unei condamnri la ase
ani pentru crim, ultimele pagini datnd deci de prin 1959 sau 1960).

Dac dragoste nu e, nimic nu e...

Sunt cuvintele, citate dup Apostolul Pavel, cu care se ncheie romanul. Prin proporia
acordat analizei sentimentelor, cutrii fericirii prin iubire s-ar putea susine c aceasta este
nu numai tema, ci chiar supratema crii ce'poate fi citit astfel ca un roman al eecului erotic
reiterat. Numai c nimic nu ne asigur c raportul proporiilor nseamn i un raport de
prioriti semnificative. Gci iubirile lui Victor Petrini nu se sfr esc doar pentru c ar exista
relaii erotice n care unul din parteneri se iluzioneaz mereu ci i pentru c n evolu ia
paralel sau -mpletit a destinelor perechi intervin mereu socialul, politicul ca factori
perturbatori ce nu pot fi eliminai, ocolii. In sensul acesta,nu iubirile i eecurile erotice ale
lui Victor Petrini ,se desfoar -IN ISTORIE sau N AFARA EI, ci ns i aceast : istorie. a
cutrii fericirii prin iubire devine structura portant a unui,roman social i politic de lucid
i .liber analiz a consecinelor pe plan individual i social a interaciunii forelor
distorsionante pe care le-a pus n micare-; schimbarea de mentalitate produs de proclamarea
, urii ca principiu universal" (307/1), avnd oa efect descompunerea solidaritii (343/11),
atomizarea structurilor, .sociale, intrarea pe scena istoriei, temporar, a unor fore iraionale.

Petrini nu este un om excepional, refuz chiar aceast condiie - a excep iei, fr a fi ceea ce
numim "omul comun". De aceea exerciiile sale teoretice, la care se fac referiri, nu nt
definitorii. El gndete epic iar confesiunea sa (n cadrul conveniei, propuse de iramaneier)
devine roman, nu eseu despre, eec. Nu dup putina teoretic trebuie: judecat ci dup putina
epic. Ori, aici se vdete c eecul : nu este total, scriind Petrini nu numai c ncearc s. se-
explice,, s-i explice pricinile dar reuete s ne sugereze c exist limite ale cunoa terii de
sine i de alii peste care nimeni nu poate trece dac vrea s nu impun realit ii o gril de
lectur inadecvat, un nou terorism, al inteligenei de ast dat (257/III). Eecul existen ial
devine premisa unei victorii, a scriitorului (42/1). O reconvertire miraculoas a.forei vitale,
spirituale care nu se pierde.

Titlul romanului poate fi citit ca semn al pledoariei disperate pe care autorul o face, pe mai
multe voci, adic nu numai prin intermediul personaj ului-pi vot, pentru o moral a iubirii,
pentru depirea eecului (Eecul, premisa unei victorii") prin depirea speranei (Salvarea
celor nvini :' nici o speran"), pentru revalorificarea stimei fa de.persoan, de
individualitate, prin depirea confuziei dintre persoane i bunuri, dintre om n general" i
omuLca unicat.

Prozatorul, triete cu acea ncredinare etern a oricrui povestitor c o , dezvluire


modific ceva, n sine sau n cellalt". Pentru el, ca i pentru narator, scrisul este o luminare",
o iluminare i cere un efort suprem, aproape inuman", (100/III). Aveam sentimentul c
scrie, n epilogul romanului, Victor Petrini , dac nu m puteam adresa eontemiporanilor
mei, cu sperana s fiu citit de ei cndva (i aceast speran a m trezeam c n-o mai aveam),
gndul la o posteritate abstract la care de fapt nu m gndisem niciodat nu-mi ddea puterea
s alung din mine izolarea n care m aflam n mijlocul lumii mele, lume n care m
nscusem, descoperisem miracolul existenei, suferisem i fusesem fericit... Numai prin
aceast lume prezent m puteam adresa posteritii..." (319/III). Acest sentiment care este
trit de naratorul/autor explic ntr-un fel nu numai densitatea eveni-menial i de triri a
textului ci i natura sa stilistic, apelul la tehnici narative, care s faciliteze att lectura ct i
nelegerea unui cititor mediu, de a crui imagine probabil romancierul a inut seama i a crui
atenie i acord a dorit s le capteze, s le menin. Succesul de public al romanului ca i
succesul de critic ne dovedesc c Marin Preda a tiut s rspund unui orizont de ateptri"
(Eugen Negriei), fr s-1 contrazic dar i fr s-1 dezamgeasc. Dup tomul nti al
romanului Delirul, acest roman este una dintre crile cu cel mai mare succes real, fr ca s
fie sigur c receptarea entuziast a criticii a influenat mai mult cutarea cr ii dect circula ia
liber a zvonului. (Notez, pentru sociologii literaturii, c ar trebui verificat tirea c, la
Bucureti, pentru roman, care a aprat ntr-un tiraj nedeclarat, se ofer n jur de 200-300 de
lei.)

Din acelai punct de vedere, exist ansa ca acest roman s redeschid apetitul pentru
evocarea romanesc a obsedantului deceniu" i n acelai timp s produc salutare disjuncii
ntre valoare i nonvaloare, ntre sofistica legitimist, pedestr publicistica mascat de
faldurile unei construcii romaneti chinuit de minus-talente i epica realist de mare vigoare,
expresie a unei contiine problematizante. Confuzia de criterii pe acest teren este totui
ngrijortoare cci la un scurt interval au fost declarate evenimente editoriale dou romane
care nu pot fi, dac ai bun-sim critic, pomenite n acelai context. Dorina de a citi dezvluiri
curajoase" este att de mare nct publicul se las amgit de fapte, uitnd s mai cerceteze
retorica epicii n efectele ei mai adnci, acolo unde dichisirea realitii, prin apriorismul
modelelor sociale nchise, nu mai acioneaz, ci dezvluie doar primitivitatea concep iei
epice.
Istoria calitativ

Istoria unei ciume nu e pasionant", scrie Petrini. Scene monotone de oroare i cifre
statistice despre hecatomba n care au pierit milioane de fiine umane." El observ c ochiul
dramaturgului, n Romeo i Julieta, se ndreapt spre soarta iubirii celor doi i nu spre ciuma
care l oprete pe clugrul mesager. Este motivarea proporiilor pe care le stabilete
prozatorul ntre istoria iubirii i istorie. Snt deci partizanul istoriei calitative (s. n.), de i
neleg bine pe Marx, care ne demonstreaz c istoria o constituie totalitatea evenimentelor i
fenomenelor n care snt implicai oamenii i nu numai iniiativele lor de expansiune, fiindc
ntr-adevr topirea ghearilor, de pild, n urma creterii cu un grad sau dou a temperaturii
terestre iar pune n umbr ntreaga istorie calitativ a omenirii." i aici naratorul introduce o
sugestiv analogie ntre fiina uman i nisip : Trebuie luat din grmad un fir, pus pe o
suprafa plan i lovit cu ciocanul, atunci se poate sfrma. Furtunile l pot mpr tia, dar se
depune n alt parte, iar clcatul n picioare nu produce n masa lui dect guri care practic nu-
1 ating." Analogia nu poate fi dus mai departe. Marin Preda scrie romanul unei fiin e singure
ntr-o perioad n care solidaritatea este descompus. Dar scriindu-i istoria nu o poate face
corect dect explicnd pricinile psiho-sociale ale destructurrii.

Era ticloilor

Pentru Victor Petrini epoca pe care o triete i n care i triete i i gndete drama este o
er a ticloilor", acesta fiind i titlul unui eseu-pamflet pe care l scrie, pn a nu nfunda
pucria sub o acuzaie lipsit de temei real, bazat ns pe suspiciunea generalizat i pe
semidoctismul torionarilor. Nu aflm prea multe despre acest text, cum nici despre acela
dedicat gnozei, dar tocmai n lipsa acestui text din corpul romanului const marea victorie
moral a naratorului oare reuete s ne sugereze printr-o suit de scene realist/simbolice, fr
s eueze n pamflet, substana acestei perioade. Este vorba, printre altele, de edina a crei
desfurare o relateaz Suzy Culala (prilej cu care se pune problema responsabilit ii
colective i a5 pricinilor pentru care ea nu se manifest/nu se poate manifesta), de teroarea
care precede crima n legitim aprare": (286/ III) pe care o: nfptuiete Victor Petrini care
i execut anii de munc forat n mina de plumb Baia-Sprie, de ancheta la cane e supus n
prealabil sau de cealalt edin aranjat" de la Uniunea Scriitorilor, relatat de prietenul su,
criticul Ion Micu. In aceast epoc, cnd se aud ca o nou tem beethovenian a destinului
bubuituri n u ale seouritilor" venii s-1 aresteze, rsul nceteaz i ironia nghea. Epooa
este definit i prin toposul edinelor de demascare", cu consecine unedri tragice. Era
curios scrie naratorul , n acei anr naterea i moartea erau evenimente cane loveau mai
puin contiina cuiva dect o mare edin, spiritul intra mai uor n criz n astfel de
nfruntri dect n faa pmhtului cscat n care unul dintre noi trebuie s dispar" (240/II).

Noua gnoz

Proiectat i scris n parte, lucrarea despre gnoz a lui Ptrini ar fi trebuit s demonstreze
caracterul unitar al contiinei umane" "i necesitatea reintegrrii ei ntr-un univers n care
spiritul este prezent n mod egal n tot ce exist, ntr-un om ca i ntr-un crbu" (83/1). Pe de
alt parte abia azi crede Petrini e posibil o nou gnoz, Care ,ar putea deveni o nou
religie, ai cror preoi i asta n-ar. avea nimic de-a face cu o nou biseric ar fi
savani" (444/1). Cci Orice religie [...] i propune o mntuire., a omului. O nou gnoz,
pornind de la descoperirile tiinifice, ar elibera omul de teama, de nelinitea cosmic, ntr-q
lume n care Dumnezeul mbtrnit nu-i- .mai poate alunga singurtatea nspimnttoare n
faa unui univers de-- catran, care pare absurd." i n continuare: nelegnd c- universul .
sntem noi nine, putem prin inteligen, nelege c nu murim niciodat. Gndind cosmic, ne
salvm chiar prin el, prin univers, care ne-ar devenii familiar i eternitatea: lui ni s-ar
(transmite, dei Mm c nttr-o zi vom muri totui..." Condamnarea lui, ub o acuza ie
politic, la cei trei ani i trei luni de pucrie, l' mpiedic s-i" continue lucrarea,
Decderea". n condiia unui" lumpen-proletar (la echipa de deratizare a brasului), treciid
prin aceea de strungar i ajungnd la aceea de funcionar contabil la ORACA, snt tot attea
etape ale deprofesionalizrii. i cnd totul pare rectigat, cnd a doua sa mare iubire pentru
Suzy Culala, coleg de serviciu i fiic de mic patron, este n plin expansiune, intervine
ntmplarea, nc o dat activ n existena lui Petrini. Soul dipso-man al lui Suzy ncearc
s-i azvrle dintr-un teleferic. Petrini, n legitim aprare, l azvrle pe agresor n prpastie.
Demonstrarea caracterului unitar al contiinei umane este tocmai sarcina pe care i-o propune
naratorul, cu mijloace specifice prozei. LEGITIMA, APRARE." n aceast lume plin de
dipsomani,, parchinsonitti i torionari" (Cel mai iubit, p. 285/III), adic de beivi, bolnavi i
cli, din care la un moment, disperat, Petrini ar vrea, s fug, mpreun ou iubita sa, spre
muni, toi snt supui agresiunii, chiar i aparenii agresori. Un paradox prezentat printr-o
istorisire cu tlc a unui mare reporter de pe vremuri : unul Beril omoar cu o sticl de sifon
apte oameni dormind bei.. Beia i somnul lor nu erau suportabile", erau agresive. Beril
era i el n legitim aprare" (288/III). ' De mai multe, ori existen a lui Victor Petrini este pus
n pericol. Soia sa, Matilda, arunc cu o vaz i aproape s-i zdrobeasc capul, un gardian din
min l amenin cu un vtrai intind capul, dipsomanul so al lui Suzy vrea s-1 arunce n
prpastie. E un climat de violen n care, cum ni se sugereaz prin istorioara cu tlc, nimeni
nu este doar agresiv ci i agresat la rndul su. ntmplarea din min are ns i alt sens :
deosebirea dintre Petrini i gardian, revelat acestuia, st n cap, n inteligen adic, i acolo
trebuie s fie lovit. Tot inteligena l ajut s scape, s-i elimine adversarul. O crim totu i, n
legitim aprare, care ns rmne neaflat i nepedepsit. Parc pentru a pstra echilibrul
valorilor i puterea interdiciilor morale oare funcioneaz altfel n condiii obinuite, a doua
crim a lui Petrini este ispit triplu, cci instan a i cunoate antecedentele i le consider
circumstane agravante, iar iubita l prsete la scurt vreme dup ieirea de-a doua.
Observarea violenei fr determinri sociale subliniate fusese i subiectul unora din primele
proze ale lui Marin Preda (Intlnirea din pmnturi).

Barbaria concretului

Sub zodia acestei barbarii st tot romanul. Concretul se opune ideii, speculaiei spirituale,
imaginarului salvator, le anihileaz, cel puin n prim instan. Refugiul din calea acestei
agresiuni generalizate ar fi intemporalul, temporalul fiind infernul" (434/11). Trind sub
presiunea concretului, Victor Petrini ncearc s-i orienteze fora i s o transfere n scris.
Aceasta e reuita lud ca i ia romancierului a c-* rui sosie este. Marin Preda are fericita
putin de a ncrca textul la refuz cu ntmplri a cror concretee ilustreaz o viziune
unitar, fiind mereu mai mult dect simple ntmplri dar pstrndu- i concreteea, chiar
atunci cnd comentariile problematizante le nlnuie, le storc semnifica ii. Detaat i
participativ patetic, avnd curajul de a apela la locuri comune i situaii tipice, pe care le
valorific superior prin contextualizare, anticalofil i total imun la barochismul stilistic
invadator, Marin Preda pare deintorul, pstrtorul i vatorifieatorul uneia din cele mai
bogate experiene existeniale i capaciti ficionale dintre prozatorii miaituri de lazd,
acionnd pe filiera realismului clasic.

Fr ndoial, Marin Preda a deschis prin Moromeii II (1967) sau a reevaluat prin Marele
singuratic (1972) perspective epice novatoare asupra epocii postbelice, fiind la rndul su
beneficiarul, sub aspectul nuanrii modelului social, a deschiderilor pe care le-au nfptuit
ntre timp ali prozatori precum Augustin Buzura sau D. R. Popescu. Prin Cel mai iubit dintre
pmnteni se produce o nou i important bre n zidul ineriilor i tabuurilor sociale i
epice, o radicalizare atitudinal. Sentimentul reconfortant dup lectur este indus de soluiile
epice plauzibile i elegante gsite de autor pentru a nscrie n trama epic zeci de nuclee de
adevr fr ca prin aceasta ficiunea s-i piard icoerenja, consistena i unitatea tonal.

Romanul acesta are ansa de a ncheia o epoc i a deseheia o alta. Dac nu inoveaz tehnic
violent, inoveaz ns atitudinal, ceea ce n condiiile literaturii romne de dinainte de 1990,
care continua s aspire (sau se simea obligat) a suplini sarcinile istoriografiei i sociografiei,
nseamn poate mai mult. Apariia, existena acestui roman a fost un semn al efectului
fenomenului de tranzien la care fusese supus un model social perimat prin aciunea
conjugat a forelor anti-ineriale.

Alt articol:

Romanul Cel mai iubit dintre pmnteni, 1980 (trei volume, nsumnd peste 1200 de pagini)
este prezentat cititorilor ca un text memorialistic i justificativ scris n nchisoare de un brbat
cultivat (cndva asistent la o catedr de filosofia culturii), Victor Petrini, acuzat de crim. El
urmeaz s apar n scurt timp n faa unei instane judectoreti care l-ar putea condamna la
nchisoare pe via i ncearc sftuit de avocat s-l ctige pe judector de partea sa, prin
sinceritate, pentru a obine o reducere a pedepsei.

Se poate spune, aadar, c romanul are factura unei mrturisiri complete. Dar el este, n
acelai timp, i un raport ctre Dumnezeu (de genul celui imaginat de Kazantzakis), ntruct
Victor Petrini, sceptic n ceea ce privete norocul su n via, se adreseaz, prin ceea ce scrie,
nu numai instanei judectoreti, ci i uneia mai nalte, care poate fi posteritatea sau
Dumnezeu nsui.

Aproape toi comentatorii au observat c Victor Petrini este un alter-ego al lui Marin Preda.
Dac Marin Preda, imediat dup apariia romanului, ar fi declarat Victor Petrini cest moi,
nimeni nu ar fi considerat dezvluirea senzaional (ca n cazul lui Flaubert), ntruct
corespondena dintre scriitor i personaj este evident.

Trebuie fcute ns cteva precizri. Victor Petrini reprezint ceea ce a rmas neexprimat din
personalitatea lui Marin Preda, dup ce acesta i-a scris romanele cu Ilie Moromete. Primul
Marin Preda era sobru i practica o disciplin artistic de fier. Descria situaii i istorisea
ntmplri, fr s le comenteze. Iar el nsui nu aprea n prim-plan. Cel de-al doilea Marin
Preda, reprezentat de Victor Petrini, are comportamentul unui btrn, care iese n lume cu
hainele ifonate i cu cravata strmb, manifestnd n plus tendina de a vorbi prea mult
despre sine, fr s observe sau s-i pese c-i agaseaz pe cei din jur.

i la ali prozatori romni contemporani Nicolae Breban, Dumitru Radu Popescu, Fnu
Neagu s-a observat o involuie asemntoare, explicabil nu neaprat prin naintarea n
vrst, ct prin dobndirea ameitoarei notorieti care face s slbeasc ncordarea de arc a
voinei de afirmare. Dup ce s-au impus prin texte aflate sub un deplin control al contiinei
artistice, ei au nceput s scrie lbrat, digresiv i uneori confuz.

Marin Preda avea, n plus, o veleitate de gnditor, stimulat de lecturi nesistematice, ca i de


succesele obinute ca moralist de serviciu, ascultat i citat cu evlavie de elita intelectualitii
romneti. El a mai ncercat n cteva cri Risipitorii, Viaa ca o prad etc. s depeasc
statutul de specialist n lumea satului i s reflecteze asupra condiiei umane, istoriei etc.,
dar a fcut-o timid. n Cel mai iubit dintre pmnteni nu mai are nici o inhibiie n aceast
privin. Ca dovad, nu se sfiete s treac n revist i uneori s dezvolte ideile filosofice din
lucrrile pe care le atribuie eroului su, Era ticloilor i Noua gnoz, i care sunt, de fapt,
propriile lui lucrri, virtuale.

Exist i influene livreti n portretizarea personajului. Victor Petrini pare desprins uneori din
Mizerabilii, iar alteori din Fraii Karamazov. El nu are ns mreia nici a lui Jean Valjean, nici
a lui Ivan Karamazov (cu care seamn prin raionalism), ntruct exist mai mult prin
retorica sa, dect prin sine.

Romanul ca lamentaie

Biografia lui Victor Petrini este aproape n ntregime imaginar. Se spune c n descrierea
vieii din nchisoare scriitorul a folosit amintiri ale lui Ion Caraion, cu care era prieten. Se mai
spune c pasajele referitoare la calvarul vieii conjugale sunt inspirate din propria sa
experien. n rest, ns, este vorba de o pur ficiune, construit dup logica lipsit de logic a
romanului picaresc (foarte potrivit pentru a sugera caracterul arbitrar al biografiei unui
cetean dintr-o ar comunist), dar, ntr-o oarecare msur, i dup logica literaturii
senzaionale.

Ion Caraion a fcut nchisoare exclusiv din motive politice. Marin Preda nu putea s utilizeze
acest element biografic n construirea personajului su ntruct romanul n-ar fi trecut de
cenzur. Aa stnd lucrurile, Victor Petrini este nchis de dou ori: o dat din motive politice
minore (n perioada stalinismului, perioad oricum criticat de Ceauescu) i nc o dat
pentru uciderea unui brbat, din gelozie (n perioada poststalinist). nvai s comunice
printr-un fel de limbaj cifrat cu scriitorii, cititorii dinainte de 1989 nelegeau, fr ndoial, c
Victor Petrini este de la nceput pn la sfrit victima terorii comuniste. Cititorii tineri de azi,
ns, n-au cum s neleag. Ei pot fi derutai de importana excepional care se d spaiului
concentraionar (reprezentat ca unul apocaliptic), ca i persecuiilor la care este supus
personajul dup ispirea pedepsei, cnd, din asistent universitar, ajunge, succesiv, muncitor
la un serviciu de deratizare, strungar la o uzin de tractoare i contabil la un oficiu de
colectare a ambalajelor. Pe de alt parte, este neverosimil i favoarea care i se face lui Victor
Petrini, arestat pentru o crim, de a fi lsat s scrie 1200 de pagini de confesiuni, cnd se tie
c n nchisorile de atunci se obinea cu greu chiar i o foaie de hrtie pentru o cerere.

Victor Petrini, care se consider un brbat urt, fr succes la femei, se angajeaz totui mereu
n poveti de dragoste, trite cu o mare intensitate. Toate i rnesc sufletul. Prima lui aventur
dateaz din anii de liceu, cnd dus de trei colegi Pretorian, Szekely i Asanache la o
crcium deocheat, Mama rniilor, cunoate o fat fr prejudeci, Nineta Romulus, i
devine iubitul ei. Legtura nu dureaz mult, ntruct fata, instabil sentimental, dispare pe
neateptate. Episodul provoac o adevrat furtun n familia adolescentului, ai crui prini
(tatl - monteur la o fabric de avioane, mama - o femeie evlavioas) consider scandaloas
venirea n atingere cu o curv. Victor Petrini se ndrgostete apoi, n studenie, de o coleg,
Cprioara, care dispare i ea, n mprejurri misterioase (rmne nsrcinat, Victor Petrini,
dornic s acape de copil, o duce la un ginecolog, B., iar din acel moment nimeni nu mai aude
de fat; se presupune c a murit pe masa de operaie, dar nu i se poate gsi cadavrul i nu se
poate dovedi nimic). A treia poveste de dragoste, cea mai extins i mai chinuitoare, o are ca
protagonist pe Matilda, o femeie necultivat i imprevizibil, care i creeaz lui Victor Petrini
o dependen umilitoare, ca dependena de un drog. n sfrit, apare i o a patra femeie, Suzy,
n viaa personajului, dndu-i iluzia unei renateri, dar tocmai pentru aceast femeie
svrete el, din gelozie, crima care l duce din nou n pucrie.

Vorbind mereu de nefericirea sa, Victor Petrini se ndeprteaz de minunata senintate a


naratorului din romanele cu Ilie Moromete i se plnge, ca un copil, cititorilor. Ni-l imaginm
adeseori cu obrajii scldai n lacrimi. Cel mai iubit dintre pmnteni este o mrturisire
complet, un raport ctre Dumnezeu, dar i o lamentaie.

Excesul de eseistic

Privind romanul de foarte sus, l vedem ca pe o combinaie de eseistic i epic (de analiz i
creaie, n termenii lui Garabet Ibrileanu). Eseistica este naiv, patetic, de un amatorism
compromitor pentru scriitor. Epica, ns, are for i expresivitate.

Lui Marin Preda nu-i st bine s se lanseze n cugetri de genul:


Moartea e un fenomen simplu n natur, numai oamenii l fac nspimnttor.;

Cultura e o form de via, prin care o colectivitate uman i exprim fora creatoare.;

Sinceritatea poate amei mai mult dect falsul mister al minciunii. etc. etc.

n schimb, scriitorul este n elementul su cnd povestete ntmplri sau cnd descrie
momente de manifestare iraional a vieii pe care le domin nu prin comentarii, ci prin nsi
eternizarea lor ntr-un text literar. Toate episoadele rzboiului conjugal ale personajului su cu
Matilda fac parte din aceast categorie. Li se adaug altele, rspndite n ntreaga trilogie. De
multe ori a fost citat, pe bun dreptate, episodul uciderii obolanilor de echipa de deratizare:

Bacaloglu ncolise unul mare i gras ct o pisic i l priuia cu substan toxic acolo
unde se plasase. Scosese limba ntr-o parte cu o expresie de beatitudine pe chipul su parc
bubos, dei nu avea nici o bub pe fa. ndrzne, obolanul l nfrunt, fcu un salt i ni n
sus i puin lipsi s nu-l apuce pe Bacaloglu de nas. Revenind pe mozaic, se ainti din nou, cu
rtul lui mic ridicat n sus, i avui, timp de cteva secunde, impresia c un dialog, o nelegere
urma s aib loc ntre cei doi, cci Bacaloglu i spuse cu o detaare ironic: Ei, domNae, ai
vrut, domne, s m muti? Pi nu-i merge cu mine, domne, ascult, biete, putiule, ia nghite
tu, i-i trimise, strmbndu-se bestial, un snop de substane din vermorelul pe care l ducea n
spinare. nelegerea ns nu se realiz, obolanul ni pe lng el i iei peste noi.

Trilogia ar trebui antologat pentru a-i evidenia frumuseea literar, copleit de o eseistic
nerelevant i inutil.

Ce fel de cititor era Marin Preda

n crile lui Marin Preda exist numeroase referiri la literatur. n special n volumele care
cuprind confesiuni i eseuri - Imposibila ntoarcere, 1972, Convorbiri cu Marin Preda, de
Florin Mugur, 1973 i Viaa ca o prad, 1977 - bibliografia folosit crete de la o pagin la
alta, nfindu-l pe scriitor tot mai clar n revelatoarea postur de cititor.

Ce fel de cititor este Marin Preda? Cercetnd, mai nti, lista preferinelor lui, constatm c
dintre ele lipsesc scrierile (ntr-un fel sau altul) excentrice. Nu vom ntlni nici cronografele,
almanahurile i zodiacele care l-au ncntat, de exemplu, pe Eugen Barbu, nici jurnale i
scrisori intime nimerite ntmpltor n raza literaturii ca Scrisorile portugheze ale Marianei
Alcoforado sau Cronica de la Arbore de Toader Hrib i nici poeme suprarealiste, romane ale
noului val etc., etc. (printre alii, Joyce i Lautramont, care fac deliciul cititorilor rafinai,
sunt amintii cu rceal n Viaa ca o prad). Totodat, scriitorii din imediata
contemporaneitate nu-l entuziasmeaz (n dialogul cu Florin Mugur se eschiveaz, cu
ndrtnicie, s opteze pentru vreun prozator sau poet din epoc). Singurii debutani pe care i-
a recomandat publicului - Alexandru Papilian i, ulterior, Dragomir Horomnea - reprezint
direcia serioas, problematizant a prozei.

Fondul principal al lecturilor lui Marin Preda coincide n mare msur cu fondul principal al
literaturii, ceea ce nseamn cu literatura n mod sigur valoroas, verificat de trecerea
timpului. Dintre strini, prozatorului i plac mai ales Shakespeare, Cervantes, Racine,
Molire, Voltaire, Swift, Hugo, Stendhal, Balzac, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Baudelaire,
Kafka, Camus, Malraux, Cline, Sartre, Hemingway i Faulkner. Iar dintre romni -
Eminescu, Caragiale, Rebreanu, Bacovia, Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu i Sadovanu.
Plac trebuie scris ntre ghilimele fiindc exist i o conotaie frivol a verbului, strin
atitudinii grave pe care o are Marin Preda n faa crilor. Pentru autorul Moromeilor lectura
constituie o ndeletnicire, la fel de important ca aratul cmpului sau creterea copiilor. Nu
mai mult dect att, ns. Adept al senintii socratice, scriitorul nu poate fi imaginat
angajndu-se orgiastic, cu ntreaga lui fiin, n practicarea singurului viciu nepedepsit. O
anumit ironie distant nsoete pn i momentele de beatitudine provocate de scenele
mree din Shakespeare sau de ilariantul spectacol al prostiei nfiat n cele mai inspirate
pagini ale lui de Caragiale.

Aceast detaare, specific unui sceptic, nu este, cum s-ar putea crede, o consecin a abuzului
de lectur, a saietii, ci o stare de spirit aprioric. nc de pe vremea cnd aventura
contiinei lui abia ncepuse i cnd deschidea primele cri dintre cele care l vor marca,
scriitorul cntrea cuvntul scris cu atenia exigent cu care ranul cerceteaz bulgrele de
pmnt luat n palm. Merit sau nu merit s-i bai capul cu el? - iat ntrebarea tranant, de
genul acelui obsedant pe ce te bazezi? din Delirul, la care trebuie s-i rspund lui Marin
Preda orice text.

Romanul biografic Viaa ca o prad, care poate fi considerat - sau, mai exact formulat, conine
i - un roman al descoperirii literaturii, este, n privina aceasta, edificator. Scriitorul ne
povestete cum a fcut cunotin cu cteva din marile cri ale omenirii, avndu-i drept
iniiatori i parteneri de discuie pe ptrunztorul Pavel, un orb care, nedistras de lumina
violent a realitii, putea contempla n linite lumea lui Tolstoi i a lui Dostoievski, pe fostul
elev eminent Diaconescu, cu temeinica sa educaie estetic i pe extravagantul Miron Radu
Paraschivescu, pentru care rafinamentul reprezenta raiunea nsi a lecturii. Swift i Gogol -
departe de a-l nspimnta pe tnrul cititor, aa cum i nchipuise, cu pruden pedagogic,
Pavel - l ncnt sau doar l amuz, trezindu-i interesul pentru spectacolul de o inepuizabil
diversitate al vieii. Dostoievski, cu coincidenele stranii, halucinante pe care le regizeaz, l
atrage aproape exclusiv prin aceast art demonic, n timp ce unele din personajele lui i se
par nedreptite sau, dimpotriv, favorizate din cauza rigorismului moral. Tolstoi, citit ntr-o
ediie rudimentar, nu-i spune la nceput nimic, dei prestigiul literar al neleptului din
Iasnaia Poliana ar fi putut s provoace adolescentului obinuita admiraie paralizant n faa
monumentalitii. Nietzsche nsui, cu toat exaltarea lui att de contaminant i cu toat
tactica incitrii la lectur aplicat de Miron Radu Paraschivescu, l las rece, aa cum l las
rece i un filosof indian la mod, dar fr oper, Krishnamurti.
Secretul de fabricaie al literaturii

Pretutindeni poate fi sesizat curiozitatea profesional fa de ceea ce este tehnic, secret de


fabricaie n opera literar. Cnd deschide o carte, tnrul Marin Preda o deschide cu aerul
celui care s-a hotrt s practice o meserie i care, deocamdat, examineaz atent un obiect
produs de cineva din aceeai breasl, cu mai mult experien. Dincolo de subiect, de
atitudinea filosofic, l intereseaz mecanismul sau fora misterioas care creeaz iluzia de
via.

Acest estetism al su se deosebete radical de cel profesat, de pild, de G. Clinescu (ale


crui romane i produc, nu ntmpltor, o adevrat alergie) fiind expresia original,
paradoxal a unui ireductibil realism: mai mult dect schelria ideologic a unei opere
literare, mai mult chiar dect arabescurile celei mai ndrznee fantezii scriitoriceti, pe Marin
Preda l atrage ceea ce este viu, plin de micare i culoare. l atrage, ndeosebi, imaginea
dramatic a fiinei umane, rvit, transfigurat, de experienele prin care trebuie s treac:
fericire i teroare, dezlnuire a instinctelor i bucurie nalt a gndirii, dragoste i ur, elan i
disperare.

Alternativa ficiune-via este rezolvat aprioric de scriitor n favoarea vieii. Aa se explic


de ce el consider literatura valoroas i demn de atenie doar n msura n care arat sau
ncearc s arate ce este omul. Aa se explic de ce crile nu-l entuziasmeaz niciodat pn
ntr-att nct s vad n ele adevrata lume, superioar celei reale. i aa se explic, n sfrit,
de ce este el un cititor fundamental sceptic.
*
Nici un scriitor de dup rzboi nu s-a bucurat de atta ncredere din partea cititorilor ca Marin
Preda (cu toate compromisurile - numeroase i vizibile - pe care le-a fcut). Succesul su n
aceast privin se datoreaz calmului i sobrietii cu care a tratat problemele de moral. n
acest domeniu apar frecvent ini patetici i turbuleni, care, nainte de a nelege sufletul
omenesc, vor s-l reformeze. Marin Preda n-a bruscat nimic. El s-a apropiat cu sfial de
misterul vieii sufleteti. Dar nici n-a procedat cu acele infinite ezitri prin care unii sftuitori
nu reuesc dect s-i exaspereze pe beneficiarii sfaturilor. Ca orice ran care a vzut de mic
copil cum fat oile i cum sunt ucii caii btrni, devenii inutili, era bine instalat n realitate i
avea micrile gndirii sigure. De aceea, i azi, cnd i citim textele, le citim ca pe un mesaj
important, venit din partea unui iniiat. Marin Preda tia ceva.

Alt articol:

Romanul Cel mai iubit dintre pamanteni a aparut in anul 1980. Sub raportul temelor si, intr-o
mai mica masura, sub cel al formulelor, Cel mai iubit dintre pamanteni poate fi socotit
un roman complet: social, politic, sentimental, ideologic, psihologic, eseistic, senzational si
politist, fresca a unei lumi si analiza a unui esec in dragoste, cronica de familie si spovedanie
a unui invins (Nicolae Manolescu). Romanul include aproape toate aspectele care l-au
interesat pe autor: mediul muncitoresc si de activisti, intelectual si de tineret, cel de periferie a
Bucurestilor, meditatia asupra politicii si a personalitatilor politice, lumea scriitoriceasca.
Acestora li se adauga teme noi: viata universitara in anii 1940 1950, inchisoarea, canalul.

TEMA SI PROBLEMATICA

Tema romanului este independenta spiritului in fata istoriei aberante, a compromisurilor


de toate felurile. In acest roman autorul adauga viziunii artistice o dimensiune in care
scepticismul modernitatii se insinueaza in urmarirea unei drame umane care sintetizeaza intr-
un fel acut intreaga problematica a lui Marin Preda: relatia cu istoria, omul ca jucarie a
destinului, problema libertatii, a iubirii, a singuratatii ca marca a existentei. Finalul insusi al
romanului nu se elibereaza de acest scepticism. In Cel mai iubit dintre pamanteni, fiinta
umana, memoria si experienta directa a acesteia sunt confruntate cu ordine morala si cu o
rodine a spiritului absente, tragismul devenind emblematic.

SUBIECTUL

Actiunea romanului se desfasoara intr-un oras transilvanean nenumit, dar in care se


poate recunoaste Clujul. Naratiunea este la persoana intai, bazata pe conventia manuscrisului
prin care un ins aflat in inchisoare face reconstituirea evenimentelor, ca sa se disculpe. Victor
Petrini, un filozof care incearca sa-si pastreze luciditatea si judecata nepartinitoare urmarind,
mai intai ca martor, apoi ca victima, erorile si brutalitatea cu care noul regim, comunist, isi
impune regulile, ajunge sa fie inchis de doua ori: prima data dintr-un abuz, iar a doua oara
pentru ca omoara un om, fiind in legitima aparare. Inainte de judecarea celui de al doilea
proces, isi povesteste in scris intreaga viata, mediteaza asupra ei si ii incredinteaza
confesiunea prietenului si avocatului sau Ciceo Pop (cateva capitole dinspre final sunt reluate,
tot la persoana intai, de avocat, ca un contrapunct al perspectivei asupra intamplarilor).
Paginile sunt marturisirea unui invins, a unui om care este in viata sociala jucaria istoriei, iar
in cea pasionala, asemenea lui Romeo, jucaria destinului. In centrul romanului stau, de altfel,
doua mari povesti de iubire. Cea dintai, si una dintre cele mai profunde din literatura romana,
este povestea unei iubiri imposibile, care-si dezvaluie de multe ori fata ascunsa, a unei uri
mistuitoare. O combustie ce pare inepuizabila alimenteaza violenta relatiilor dintre Petrini si
Matilda (cand o cunoscuse, intamplator zarind-o pe strada, era sotia prietenului sau, Petrica
Nicolau), relatii care nu cunosc decat extremele: abandonul sau violul. Matilda este un animal
de rasa, mandra si nepasatoare, tenace si fragila, sincera cu brutalitate si ipocrita cu
nerusinare, decisa si sovaielnica, fatisa si secreta. Matilda este asemeni existentei insesi, pe
care Petrini crezuse ca o poate stapani prin controlul ratiunii: abjectie si puritate, pacat si
virtute, chemari si respingeri, falsitate si adevar. Ea simbolizeaza tipul de existenta pe care nu
forta intelectuala (intruchipata de protagonist) o poate lua in posesie, ci aceea financiara
(fusese casatorita cu un evreu bogat caruia ii poarta in timp un respect masurat) si cea politica
(Mircea, care ii succeda lui Petrini, are o importanta functie de partid). Iubirea celor doi se
degradeaza intr-un ritm cand lent, cand rapid si este cotropita de vulgaritate. Singura
consolare ramasa lui Petrini in urma acestei casnicii este fiica lor, Silvia. La botezul fetitei,
Petrini este arestat. Pretextul il constituie o fraza inocenta, rau interpretata, dintr-o scrisoare
primita de Petrini de la un fost prieten, Iustin Comanescu, plecat in strainatate si membru al
organizatiei legionare Sumanele negre, despre care profesorul de filozofie stie doar din auzite.
Momentul coincide cu hotararea celor doi de a se desparti. Matilda il va astepta totusi sa iasa
din inchisoare. Cealalta poveste de iubire se infiripa dupa ce Petrini isi ispasise condamnarea,
isi pierduse postul de la Universitate, trecuse prin experienta infernala a muncii la deratizare si
ajunsese contabil la Oraca. Aici o intalneste pe Suzy Culala, aparitie voit stearsa, fiica unui
mare industrias, epurata ea insasi din facultate pe cand era studenta. Femeia aduce in aceasta
iubire o culpa chinuitoare: i-a ascuns lui Victor Petrini ca este inca maritata cu un individ
periculos, un dipsoman agresiv. Relatia nu este alterata de acest fapt, povestea complicandu-se
in mod senzational. Dipsomanul o urmareste pe Suzy ca s-o omoare, are loc o incaierare intre
cei doi barbati intr-un teleferic, iar Victor il arunca pe celalalt in gol.Victor urmeaza sa fie
judecat pentru crima, totul pledand impotriva lui, iar Suzy descopera ca nu a scapat nici o
clipa de obsesia sentimentului ei pentru celalalt barbat. Desi il iubeste pe Victor, are nevoie ca
el sa fie judecat pentru a-si ispasi vina. Supusa acestei presiuni, iubirea lor se transforma in
praf. Este interesant ca, desi personajul nu se implineste prin iubire, totusi el sustine mitul
fericirii prin iubire, mit definitoriu pentru conditia umana: Multi dintre semenii mei au gandit
poate la fel, au jubilat ca si mine si au fost fericiti in acelasi fel. Mitul acesta al fericirii prin
iubire, al acestei iubiri descrise aici si nu al iubirii aproapelui n-a incetat si nu va inceta sa
existe pe pamantul nostru, sa moara adica si sa renasca perpetuu. Si atata timp cat aceste
trepte urcate si coborate de mine, vor mai fi urcate si coborate de nenumarati altii, aceasta
carte va marturisi oricand:daca dragoste nu e, nimic nu e!.

Aceste doua mari povesti de iubire sunt precedate de altele doua, importante in drumul
initiatic al personajului. Prima este o iubire de adolescenta, cu originea intr-o senzualitate
intensa, care tulbura simturile. Personajul confunda acum existenta cu aparenta, cu formele ei
exterioare. Perfectiunea halucinanta a trupului femeii, voluptatea atingerilor pot fi lesne
considerate drept existenta insasi, pe care personajul crede ca o poate lua in posesie totala si
definitiva. Aflat la aceasta varsta, Petrini proiecteaza in existenta propriul ideal. Alcatuita
precar, relatia se stinge din pricina unui capriciu (Petrini refuza sa se plimbe pe o anumita
strada la invitatia Ninetei). Parasit, personajul sufera intens, dar refuzul de a accepta o directie
indicata ii provoaca iluzia optiunii. S-ar putea afirma ca acestei relatii ii corespunde in plan
social un sistem bazat pe principiul libertatii individuale (anii dinaintea razboiului).

Relatia cu Caprioara ii creeaza eroului iluzia ca poate domina existenta si ca este un


rasfatat al ei. Performantele sale intelectuale starnesc fascinatia unei fete superbe, magulindu-i
orgoliul. Incantat ca a fost preferat atator pretendenti, Petrini nu intelege ca a luat drept
existenta autentica o zona neclintita si amorfa a acesteia, asa cum el insusi defineste sufletul
Caprioarei. Personajul este incapabil sa-si asume o existenta careia nu-i poate imprima nimic
din configuratia sa interioara. Mai mult, realitatea intruchipata de Caprioara poarta insemnele
unei cuceriri (e insarcinata cu un medicinist), pe care orgoliul lui Petrini nu le poate
accepta. El esueaza, iar decizia luata e la limita culpabilitatii.

In plan secund exista numeroase episoade extraordinare si personaje care se tin minte.
Fiecare dintre cele zece capitole contine un roman de sine-statator, dar structura generala e
departe de a fi laxa. Cele doua romane de dragoste isi infig radacinile in viata sociala a epocii
si in viata intelectuala, familiala a eroului insusi. Exista in acestea multe lucruri in lipsa carora
cu greu ne-am putea inchipui romanul iubirii lui. Viata de familie este unul dintre ele. Intai,
familia lui Petrini insusi, bunicii, parintii, apoi familia Matildei, acel uimitor clan de
basarabeni vorbareti, afectuosi, egoisti si solidari, in al treilea rand familia lui Suzy, ceva mai
stearsa. Un personaj episodic, totusi pregnant, este Petrica Nicolau, un fel de etern sot si etern
revoltat, omul cu cea mai stabila umoare neagra dintre toti. Romanul politic are drept
protagonist (un protagonist asa-zicand de idei, care abia izbuteste sa se miste din scaunul lui
rezervat la o braserie a orasului, de unde isi emite ideile cu o frecventa uluitoare) pe criticul
literar Ion Micu, sclipitor, inventiv, avand explicatii pentru toate si teoretizand printre cafelele
cu filtru cu placerea cu care altul ar respira.
Cu totul deosebit este romanul inchisorii si reintregarii lui Petrini in munca. Viata in
mina de plumb (cu tot episodul uciderii unui gardian uspr neverosimil) si mai ales
incadrarea intr-o echipa de deratizare sunt infatisate cu o puternica imaginatie a grotescului si
caricaturalului. Se simte in aceste episoade mana unui mare romancier al sordidului. E de
remarcat ca lumea lui Vintila (mare povestitor, un Tugurlan de mahala) sau a lui Bacaloglu e
sordida, fara sa fie vulgara.Vulgaritatea s-a instalat, aparent paradoxal, in unele momente ale
povestii cu Matilda, in vorbirea unor personaje cultivate si chiar in gandirea lor.

Capitolul ultim din al doilea volum contine un fel de roman eseu, in care Petrini isi
dezvolta oral ideile gnozei lui moderne si consideratiile dintr-un studiu intitulat Era ticalosilor.

COMPOZITIA SI TEHNICA NARATIVA. STATUTUL NARATORULUI

Romanul are trei volume alcatuite din zece parti. Fiecare parte e formata din
microstructuri distribuite in functie de memoria personajului narator. La nivelul instantelor
de comunicare, subiectivitatea artistica se amplifica prin aceasta narare a majoritatii
evenimentelor la persoana I de catre personajul principal Victor Petrini. Evocarea e dublata de
interpretarea evenimentelor traite sau numai cunoscute de narator. Cronologia nu este total
respectata, in plan existential, rememorarea incepand dupa ce personajul principal, Victor
Petrini, e pe punctul sa fie condamnat la inchisoare pentru a doua oara.

Desi scris in intregime la persoana intai, Cel mai iubit dintre pamanteni conserva in
mare formula clasica a retrospectivei ordonate, in care experientele sunt restituite intr-un
prezent proustian al memoriei. Povestirea lui Petrini alterneaza realismul sumar, publicistic,
cu fantezia caricaturala, proza de aventuri cu cea de idei, intr-un stil original, accesibil si
inegal.

Scriitorul reface intr-un fel experienta subiectivitatii de tip camilpetrescian modelul se


resimte dar problematica romanului capata accentele tragice ale unor impasuri istorice.
Altfel spus, Marin Preda reuseste sa fie, in special prin acest roman, in mijlocul intrebarilor
celor mai grele pe care si le putea pune, in ultima parte a secolului XX, pe care si le putea
pune o constiinta.

Alt articol:

Cel mai iubit dintre pamanteni este un roman realist, care are ca tema critica societatii
socialiste sau a dictaturii proletariatului.

Ideea romanului este ca o societate construita pe abuz, minciuna, asasinat politic, ateista, care
promoveaza bestiile la conducerea societatii, nu poate exista mult timp si se autodevoreaza.

Subiectul romanului este construirea unei iresce sociale a epocii de aur" sau a varstei de fier",
cum o numeste Lucian Blaga. Eroul principal, Victor Petrini este un intelectual, un asistent la
universitate, filozof, se subintelege din, orasul Cluj. Orice om. care gandeste, este intr-un
regim de dictatura, un dusman potential, care trebuie distrus fizic, moral, soci;.1. Victor
Petrini este destituit din postul de asistent universitar, fiindca si profesorul (se sugereaza
Lucian BlagA) este dat afara din universitate de imbecilul caloriferist devenit subit autoritatea
care decide.

Victor Petrini este condamnat la munca silnica printr-o farsa judiciara inscenata cu cinism,
trimis sa munceasca intr-o mina, unde este chinuit de un tortionar inrait. Acesta, ca sa-l
chinuiasca si sa-i provoace moartea, il scotea noaptea in frig, dezbracat, incat, ca sa
supravietuiasca, Petrini Il arunca in haul unui put de mina parasit. Se sugereaza ca singura
cale pentru aceste fiare ucigase este moartea, adica sa li se aplice legea talionului.

Imaginea fostilor ministri, oameni de stat, bancheri, generali, preofr intelectuali care umplu
inchisorile, prin procesul de distrugere sociala organizata, este urmarita nu numai social, fizic,
ci si psihic, moral. Lupta pentru supravietuire in jurHa comunista ii face pe Victor Petrini
dintr-un om al ideilor pure, un criminal.

Imaginea spectacolului social dominat de arivisti-marionete ca Mircea care-i ia sotia cat


este inchis, pe arhitecta Matilda, violenta, promiscuitatea, lipsa principiilor falsificarea
adevarului social, transformarea institutiilor in instrumente in mana unor persoane dau
accentele de virulenta critica sociala. Eroii sunt construiti atat prin trasaturile tipice ale unor
categorii sociale, cat si printr-o subtila si nuantata analiza psihologica. Este impletit colajul cu
eseul, descrierea cu dezbaterea problematizata Sunt introduse si elementele de surpriza in
comportamentul eroilor, in crearea situatiilor unice. Astfel, pentru a o salva pe Suzy Culala, il
arunca din teleferic pe inginerul Pencea, fostul ei sot. Identitatea autorului cu Victor Petrini
este de destin fiindca, pentru indrazneala de a spune adevarul, a fost ucis.

Cel mai iubit dintre pamanteni este un roman-eseu, o meditatie pe tema destinului. Victor
Petrini este locutorul, care foloseste timpul cat se afla in detentie pentru a scrie despre destinul
intelectualului intrro societate de arivisti violenti

Ca filozof Victor Petrini vrea sa realizeze o revolutie in gandire construind o noua gnoza
adica o noua teorie a cunoasterii care. sa redea integritatea constiintei umane in fata
un.versului". Principiile enuntate de el: Omul este liber in sine si pentru sine s. singur acest
concept este izvorul dreptului si al creatiei spirituale" Este, astfel spus, o meditatie pe. tema
liberului arbitru de factura iluminista, care intra in contradictie cu dictatura proletariatului".
Drepturile omului sunt idei periculoase pentru regimurile de dictatura, de aceea este inchis
spre a fi reeducat prin munca

Un alt eseu al sau, intitulat Era ticalosilor, este un subtil rechizitoriu, un atac la adresa
principiilor societatii comuniste, careia ii contesta dreptul legitim de a exista Victor Petrini
trece prin viata ca printr-un labirint, cu multe situatii neprevazute cu tipuri umane variate ca
vicleana, versatila si imorala Matilda, sfioasa Caprioara Bacaloglu s, Cal.strat, activisti de
partid ca Mircea, functionarii de la Oraca anchetatori, securitatii, calina Suzy Culala si
violentul inginer Pencea, oportunistul sau prieten Ion Micu. Cu acesta din urma poarta ample
dezbateri in legatura cu legitimitatea regimului de dictatura comunista. Este dimensiunea
expresionista a romanului, care devine astfel un roman de problematica.

El cauta sa gaseasca un mod de supravetuire a omului superior intr-o lume absurda, intr-o
societate atat de degradata de lipsa de principii morale, ca urmare a cultivam ateismului
satanic, incat capata aspectul unui cosmar
Titlul romanului sugereaza aceasta iesire prin cuvintele sfantului apostol Pavel: Daca dragoste
nu am nimica nu sunt", cuvinte asezate in finalul romanului ca o concluzie, care genereaza nu
numai titlul ci si mesajul.

Cel mai iubit dintre pamanteni poate fi interpretat ca un roman de dragoste in sensul ca
urmareste drumul sufletului de la dragostea cea lumeasca, la dragostea fata de Dumnezeu, asa
cum o spun cuvintele din finalul romanului: Daca dragoste nu am nimica nu sunt".

Definitia dragostei este data de sfantul apostol Pavel in Epistola I Catre Corintieni, capitolul
13, versetele 4-7. care dau cheia intregului roman: Dragostea indelung rabda, dragostea este
binevoitoare, dragostea nu pizmuieste. nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu
necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de
nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le
rabda. Dragostea nu cade niciodata". Din aceasta perspectiva el devine un roman romantic.

Victor Petrini porneste prin labirintul social si primeste iubirea ca pe un fir al Ariadnei,
alcatuit din patru secvente simbolice. Nineta reprezinta dragostea adolescentei, cand eroul
confunda existenta cu apartenenta. Capriciul rupe cuplul, fiindca Nineta ii impune intr-o
forma subtila vointa ei, sa mearga pe strada indicata de ea, adica sa-si paraseasca destinul
propriu si sa-1 urmeze pe al ei. Refuzul ei, de a-1 urma pe drumul lui, este cauza despartirii.
Voia proprie este mai tare decat dragostea care-i leaga. Eroul traieste iluzia ca are dreptul la
optiune, la liberul arbitru, la a-si impune vointa sa altora. Nu are dragostea care este
binevoitoare, care nu cauta ale sale.

Cea de a doua iubita. Caprioara, il admira, fiindca devenit, asistent la Universitate, crede ca
poate domina realitatea, ca Stefan Gheorghidiu din romanul Ultima noapte de dmgoste, intaia
noapte de razboi a lui Camil Petrescu. Caprioara a fost sedusa de un medicinist si ramasese
insarcinata. Victor Petrini, orgolios nu accepta compromisul. incercand sa scape de sarcina
Caprioara moare, el fiind de fapt cel care a impins-o Ia actul acesta, fiindca n-a putut s-o ierte,
s-o creada. Nu are dragostea care toate le crede.

Matilda reprezinta a treia etapa a drumului prin labirint, cand el crede ca filozof ca poate
lua in posesie realitatea prin cunoastere si vrea sa elaboreze o noua gnoza. Realitatea sociala
este brutala, fara o ordine, incoerenta ca Matilda. Viata ii apare ca un amestec de murdarie si
puritate, pacat si virtute, minciuna si adevar. Matilda. ca si viata sociala, este dominata de
spiritul raului reprezentat in viata Matildei de evreul cu bani sau de omul politic ca Mircea,
care detine puterea. Matilda dispretuieste cultura, este agresiva, ameninta, este o tortionara, o
bestie, ca si lumea pe care o reprezinta, fiindca are origine slava, rusa. O astfel de lume,
alcatuita din oameni ca Matilda, distruge valorile. Se exprima adevarat ca lumea ca si femeia
sunt ostile spiritului si prefera banul, puterea. Este o lume aberanta, absurda, Jrationala. El nu
are dragostea care toate ie rabda.

Al patrulea tronson al labirintului este parcurs pe firul Suzy. Ea este o victima a realitatii
sociale, care 1-a lovit pe Petrini. Fostul sot al ei, inginerul Pencea, este o varianta masculina a
Matildei, bestia creata prin lozinca scoala pregateste forta de munca pentru industrie". Omul
nu mai este o flinta inteligenta, superioara, ci o vita de munca. Urmarindu-i intr-un teleferic
acesta vrea sa-i ucida, dar Petrini i1 arunca din teleferic intr-o prapastie. Petrini afla ca femeia
e o scoala, cum zicea Eminescu. pentru a afla adevarul, ca fara Dumnezeu lumea devine o
jungla, un iad. El nu are dragostea care nu se aprinde de manie.

Cel mai iubit dintre pamanteni este un roman de idei avand elemente de expresionism*.
Morala, virtutile nu sunt probleme teoretice sociale ci viata sufletului. Cele patry personaje
feminine din viata; lui Victor Petiini: Nineta, Caprioara, Matilda, Suzy (SusanA) sunt de fapt
cele patru timpuri ale unui ciclu tipic al vietii. Facand voia proprie si nu ascultarea fata de
legea lui Dumnezeu, Victor, ca si Adam, cade din raiul inocentei si puritatii reprezentat de
Nineta, al carei nume sugereaza cunoasterea prin negatie sau definirea adevarului prin ceea ce
nu este, afirmand indirect ceea ce este. Dragostea este unificatoare. Petrini iese din
dimensiunea dragostei care este binevoitoare si care nu cauta ale sale. Caprioara de aceea nu
mai este pura iar el este incercat la dragostea care toate le crede, toate Ie iarta: Victor nu-i iarta
caderea si. o impinge la o intrerupere de sarcina adica sa devina ucigasa propriului copil. De
aceea cei ce legifereaza, admit si fac pruncuciderea, se duc in iad. Drepturile omului inseamna
in primul rand dreptul la viata al copilului si nu dreptul de a ucide. Un parlament care
legifereaza pruncuciderea este un parlament de ucigasi. Ca filozof, Victor Petrini nu are nici o
scuza pentru greselile pe care le face, de aceea, ca si Stefan Gheorghidiu, va ajunge la
puscarie.

Victor Petrini rateaza si dragostea fata de aproapele, adica fata de cei cazuti, fiindca pe
Matilda o ia de la prietenul sau Petrica Nicolau, asa cum si el o luase de Ia un evreu, si-i va fi
luata de Mircea prim secretarul de partid al regiunii. Este o evidenta calcare a poruncii a
zecea. Matilda a devenit un obiect, un instrument, un bun de consum, dupa ideile lui Engels
din Origine?, familiei, a proprietatii private si a statului".

Victor Petrini nu poate realiza nici porunca de a-si iubi dusmanii, de aceea pe tortionarul,
care-l agreseaza, il arunca in haul unei mine iar pe inginerul Pencea din teleferic. Este
evidenta situatia sa de legitima aparare, dar asta in cazul Legii Iubirii este doar o circumstanta
atenuanta.

Din punct de vedere moral Victor .Petrini este un om fara principii. Din punctul de vedere al
moralei crestine el este un ucigas, un om fara Dumnezeu, care devine treptat, prin adaptarea la
jungla sociala, o fiara. El incalca decalogul pe toate cele zece porunci. Este ucigas, desfranat,
fara Dumnezeu, ia ce nu-i al lui, mincinos. El traieste, ca si eroii lui Camil Petrescu, drama
intelectualului fara Dumnezeu. Limitele autorului sunt, ca si la Camil Petrescu, limitele
filozofiei, incapacitatea ei de a / rezolva problemele sufletului. Falimentul lui Victor Petrini
este falimentul filozofiei in confruntarea cu realitatea.

Alt articol:

INTAMPLAREA POATE FI PROVOCATA SAU RAMANE O CONFIRMARE A


DESTINULUI ?

Spre sfarsitul vietii sale (1922-l980), Marin Preda s-a confesat parca premonitoriu, in articole
sau interviuri, ori in proze greu de clasat literar. Asa este Viata ca o prada (1977). Urmandu-i
in primul trimestru al anului 1980 trilogia Cel mai iubit dintre pamanteni, Marin Preda lasa
sententios impresia unui scriitor care si-a pregatit in taina (!) incheierea biografiei omenesti.
Fiindca prea sunt vizibile trimiterile la moarte, la minutiozitatea intampinarii ei.

Desi protagonistul acestui ultim roman, Victor Petrini, nu este pe departe Marin Preda,
umorile si tumorile vietii scriitorului au fost vizibil trecute autentic in biografia personajului
sau (Despre care in epoca s-a aflat, oral si in scris, ca el condenseaza biografiile dramatice a
doi scriitori de vaza ai literaturii contemporane: Ion Caraion si I.D. Sirbu). De aceea i s-a
parut extrem de greu sa redacteze acest roman, cu o miza a panoramarii existentei totale :
sociale, politice, culturale, literare si intime. Undeva, scriitorul, incercat de viata, dar si de
ambianta politica si literara a timpului, crede ca e tot atat de fatal sa scrii o sectiune cum sunt
si celelalte fenomene aje existentei, nasterile, mortile, accidentele si, pe un mai mare, desigur,
seismele sociale."

Ca scrierea aceasta a incoltit poate chiar o data cu Viata ca o prada, cam prin anii 1975/77,
cand autorul a implinit 55 de ani se desprinde clar din trilogie, unde autorul, vorbind de
condamnarea la 20 de ani inchisoare a lui Petrini, nu uita sa mentioneze ca avea 35 de ani. Ca
iesind din puscarie, dupa 55 de ani, ar fi trait de prisos, chiar daca viata ar fi urcat pana la 80
de ani.
Apeland la Jurnalul lui LeTolstoi autor care, se stie, isi consemna impresii pe ascuns fata
de sotia sa, extrem de liranizanta, cu o bolnavicioasa curiozitate de femeie invidioasa si
geloasa (total diferita de grijulia Anicika, dactilografa si sotia lui Dostoievski) Marin
Preda, prin Victor Petrini, ii marturiseste avocatului sau Ciceo :

Nimeni n-a scris vreodata un caiet a! fericirii! (fericirea n-are istorie" in alta parte
n.n..- M.B.) De ce ar face-o ? Prin caiet nu inteleg Razboi si pace, ci jurnalul lui Tolstoi.
Totdeauna caietele astea relateaza o istorie care se sfarseste rau. A mea nu face exceptie, ar
trebui sa se termine aici Ar trebui doar suprimate pasagiile presarate prin ea, prin care incerc
sa aflu in ce puna al existentei mele ordinea clipelor mi-a devenit fatala si sa dispar, lasand in
urma imaginea unei vieti de fapt implinite. Singura aceasta disparitie ar ramane misterioasa Ei
si ? Moartea nu e un mister ? Nu vad intrucat degradarea treptata merita truda (). Da, ma
ispiteste gandul sa-mi inchei aici povestirea, fiindca incep sa cred ca n-a existat ruptura in
viata mea, totul s-a inlantuit inca din adolescenta, si pana aici n-a fost rau. Nu eu am fost cel
mai lovit din epoca mea,,daca am avut timp sa fiu si fericit si sa-mi realizez (sau cel putin sa
cred cu putere in acest lucru) orgolioase proiecte" (subl. n., M. B.)

Cutremurat de gandul condamnarii, Victor Petrini reflecteaza: viata e uitare de sine". Acest
aforism straniu, pentru un om liber, dar explicabil pentru un claustrat, este motivat practic prin
apelul repetat la un medicament distrugator Nozinan (un' neuroleptic major, indicat in stari
depresive grave, stari de agitatie, tulburari nevrotice etc, prezentandu-se sub forma de lete sau
fiole). in convorbirile cu avocatul sau, i-l reaminteste, fiindca el Stie ce este acest calmant; e
un baiat foarte bun", cum ii spuneam adesea, cand luam cate-o pastila. Sterge toate nelinistile
si toate temerile si poate da un somn final, daca iei chiar mai putin de un tub." (subl. n., M.
B.)
Chiar iubirea tradata ajunge ca o otrava. Ea este un pahar care trebuie baut, il bei, te incovoi
de durere, pe urma te redresezi".
Scandalizat ca doua vicii bautura si femeile pun stapanire pe omul de cultura roman
(pictor sau scriitor), Petrica Nicolau ii atrage atentia lui Petrini ca acestia,

intre o opera si alta, petrecand in chiolhanuri nemaivazute () le ruineaza sanatatea si ii trimit


in mormant inainte de vreme".
Pentru a-si prelungi insa existenta profesionala, ei apeleaza la imitarea strainilor. Atunci ne
mai gem ca valorile noastre nu intra in circuitul universal! Cum sa intre daca inaintea ta intra
Proust si tu nu faci decat sa-l imiti?"
Desigur, condamnarea o face sistemul social pe de o parte, iar pe de alta parte, Victor Petrini
insusi. El are un esafodaj profesional mereu contradictoriu, nu atat datorita fibrei sale umane,
cat penetrarii din complexe unghiuri a fenomenului vietii prin iubire. Cele 1200 de ini ale
romanului reprezinta spovedania unui invins. Iar faptul ca amintirile" lui Victor Petrini se
deruleaza chiar in casa mortilor", adica in puscarie, imprima intregului text nervura si
gravitate.
Titlul trilogiei nu este elogiul fericirii unui om implicat social si spiritual, ci ironia soartei unui
astfel de ins care inregistreaza un sir natural" de esecuri ce il conduc spre claustrare oficiala,
adica spre puscarie. De esenta camilpetresciana (nu profeseaza el la inceput filosofia, ca
asistent ?), personajul Victor Petrini intra altfel decat Stefan Gheorghidiu si Ladima in
razboiul nevazut al societatii si al politicii promovate tiranic de aceasta. Pentru un timp crede
ca iubirea daca nu-l poate izbavi, macar ii da siguranta supravietuirii de maine-. Cum este
constient ca numai familia ca nucleu social ii poate aduce linistea, cauta pe toate caile s-
o intemeieze si s-o mentina nu numai oficial, ci si intim. Dupa atatea rateuri, in care el isi are
partea lui principala de vina, Suzy, una din iubirile sale devoratoare, i se adreseaza sarcastic,
prin telefon :

Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pamanteni ?!


Mi se paru ca visez !
Mie imi era adresata, si cu un astfel de patetism parca mistic, care ma coplesi, aceasta
suprema declaratie ?
Suzy, tu esti ?! strigai.
Da, eu sunt! ()
Si cine zici ca e cel mai iubit dintre pamanteni ?
Tu!
De cine ?
Cum de cine ?
De mine, de fetita ta N-ajunge ?"

Asezarea textului in dialog am realizat-o noi, deoarece autorul, pe atunci directorul Editurii
sectiunea Romaneasca, unde a aparut romanul, a dispus culegerea cursiva a intregului
ansamblu inmultind lax ghilimelele. Este si aici dorinta expresa de a inregistra o continuitate
vizibila de text. Dar, autorul, furat de mistica politicii de cadre-in perioada cand Petrini
traieste in libertate, dar si in recluziune se uita pe zeci de ini intr-un stil prolix, amintind de
romanele foileton ale sec. al XlX-lea din Franta. Norocul este ca geniul innascut al lui Marin
Preda, cititor atent al lui Proust, dar mai ales al lui Dostoievski, calca peste aspectul fad al
unui asemenea text si creeaza in maniera celor mai straluciti romancieri realisti ai lumii un
personaj memorabil, Victor Petrini. Cum putea fi altfel Petrini decat filosof, stiindu-se bine ca
disciplina profesata de el are ca obiect studierea legilor celor mai generale de dezvoltare ale
naturii, societatii si gandirii. in acelasi timp, filosofia are menirea sa elaboreze si sa sustina o
conceptie stiintifica despre lume si despre viata. Ori tocmai pornind de la o realitate traita de
el in familie, cu un tata auster si incorsetat intr-ale lumii si o mama bigota pe cei doi soti ne
mai unindu-i iubirea, ci doar progenitura de fiu Victor Petrini descopera in timpul studiilor
(mai ales universitare) o alta viziune a existentei. Din clipa in care loviturilor intime (tradare
in iubire, prin Paula, Nineta, Caprioara) li se alatura cele profesionale verificarea dramatica
a biografiilor tuturor prin serviciile de cadre, Victor Petrinifilosoful adauga si alte sensuri
mentalitatii sale. Unul este legat de reactiile pe care trebuie sa le adopte fata de tot ceea ce il
inconjoara. isi arboreaza, deci, o alta comportare, pe care simte nevoia s-o impartaseasca
numai cuiva. intai isi face un jurnal care se va transforma intr-un studiu si apoi intr-o sectiune
intitulata Era ticalosilor. Apoi isi face prieteni sau, oricum, isi cauta interlocutori pe masura
intentiilor sale, adica apti sa participe la dezbateri prelungite despre noui. gnoza a lumii. Prin
Petrica Nicolau, coleg de cancelarie, Victor Petrini patrunde incet si iremediabil in labirintul
vietii. Iar dupa ce ii cunoaste indeaproape, chiar cu lux de amanunte, starea familiala intima a
acestuia. Victor Petrini se afla la rascruce de ganduri : Filosofia si Iubirea. Amandoua
proiectate pe un fundal social care genereaza ceas de ceas (uneori in proportii de masa !)
semne de intrebare care il afunda vazand cu ochii pe cel care se problematizeaza. De acum
filosofia devine o problema greu de rezolvai pentm viata lui intelectuala. Cunoscand-o pt
Matilda, sotia lui petri<~.? Nicolau (al doilea sot al ei), Victor Petrini nu mai are pentru un
timp impresia unei terra incognito. Dar

Ei bine, pentru ca multitudinea de nuante ale acestui dar sa se implineasca si sa se dezvaluie.


Marin Predi ii deschide n" capcane lui Victo: Petrini. El este asaltat de cele mai nastrusnice
impulsuri ale vietii sociale profesionale si intime. In ultima categorie se inscrie si prezenta
unei fetite Silvia, care da semne vizibile de asenianare cu tatal sau Victor Petrini (ir.
paranteza fie zis, numai Ion Caraion a avut o fetita. Martha care, cand era mica, lasa aceleasi
semne iconoclaste fata de parintii sai).
Sa precizam componenta personalitatii lui Victor Petrini dupa triada lui S. Freud:

a) sinele il constituie mostenirea genetica?, provenita de la parintii sai, oameni simpli de


altfel, tatal muncitor (monteur) la uzina de asamblat avioane, mama casnica. Se stie, lucru
dovedit astazi cu precizie, ca primul nascut, daca este fata, seamana mai mult in partea tatalui,
iar daca-este baiat, ii seamana mamei. Exceptiile, cum se ^ice, intaresc regula ! Casatoria
celor doi a fost o pura intamplare. in familia mamei erau mai multe fete de maritat (casa cu
papusi !). Dar, conform obiceiului taranesc, chemarea spre intemeierea familiei o are intai fata
cea mare. Desi oaspetelui venit de nenumarate ori in vizita ii placea alta sora, ai casei o
impodobeau pe cea mare in fel si chip, ii impuneau sa fie harnica numai cu gandul de a o
marita intai. Mai tarziu, se va dovedi ne spune romancierul ca tot acest scenariu i-a fost
fatal. Ea, care era lipsita de personalitate, si a acceptat jocul parintilor sustinandu-l, va
intelege bine teoria bumerangului. Caci sotul, ori de cate ori avea ocazia, nu se sfia sa-si arate
adevarata dragoste pentru cumnata (se afla aici un alt transfer din Morometii, unde Ilie
Moromete se-ntoarce la Radita, desi fusese casatorit cu Catrina, mama lui Nicolae).
Terorizata de gandul ca i se poate destrama familia, mama lui Victor Petrini cade intr-o
religiozitate exasperanta. Mai tarziu, copilul va constata ca expresii ca daca ne-ajuta
Djamnezeu", ,.daca da Dumnezeu", s-a suparat Dumnezeu pe noi", (rostite in casa, auzite si
pe strada si confirmate solemn in biserica"), prinsesera in ea ..radacini adanci", inca
absolutul trairii pe pamant tusese deja atins. Ba mai mult, apararea in fata oprelistilor vietii
prin trimiteri la religie i> determina pe Victor Petrini sa constate ca pentru mama lui,
Dumnezeu era real (), se nascuse cu el in suflat"
O prima constatare: prin mama lui, Victor Peirini mosteneste vizibil tendinta spre reflectie,
spre interiorizare, spre rezolvarea marilor intrebari ale'iumii prin propriile-i puteri.
Din partea tatalui. ii vine lui Victor Petrini dorul impatimit de independenta, de aventura si de
dictatura. inca aflat la o varsta apreciabila, tatal obisnuia sa-si aiba rezervat timp pentru o
bautura, nentru un flirt si pentru o tacla sporovaitoare.In timp, elev. student sau om al
muncii", fiul intra deseori in dis-junctie cu ambii parinti, lie pe rand cu fiecare, fie cu amandoi
odata. Rezultatele sunt dezastruoase: ori fiul neascultator este alungat de acasa, de catre
autoritatea paterna, ori mama nu mai raspunde la ieplicile invectiva ale fiului. Cu toate
acesiea, fiul revine in casa parinteasca de atatea ori, dar mai aies in ceasurile de cumpana.
Dupa cum mama poposeste multa vreme pentru treburi gospodaresti in casa fiului sac.

b) supraeul personalitatii lui Petrini actioneaza multiplu si dirijat, mai de fiecare data de un
focar politic, care daca nu a distrus definitipe intelectual in obsedantul deceniu", oricum a
vrut sa-i anuleze sau sa-i ajusteze, dupa chipul si asemanarea celor mai straine principii. Cum
filosofia avea cele mai fierbinti zone de tangenta cu politicul, daca nu cumva il si contine la
nivelul de idee si conceptie, in romanul Cel mai iubit dintre pamanteni, lucrurile stau tocmai
invers. Mai bine spus sunt dirijate sa fie asa.
Pe scurt, politicul a absorbit totul de la ideologie si economie, pana la familie si individ.
Dirijismul era corolarul de forta al politicii comuniste din perioada vietii lui Petrini. Pentru
cititorul acestui sfarsit de veac si de mileniu, dar mai ales pentru cel de peste o mie de ani i se
va parea stranie, nu paradoxala, condamnarea politica a lui Victor Petrini numai pentru faptul
ca primind o scrisoare de la un transfug, membru al gruparii antistatale Sumanele negre nu
poate depune marturie (cu detalii, cu increngaturi) despre aceasta asociatie subversiva. Cum
in jocul condamnarii fara probe acuzatoare intra si Matilda (sotia lui Petrini), devenita intre
timp (deh, libidoul!) amanta primului secretar de judet Mircea, Victor Petrini nu mai primeste
o pedeapsa maxima, ci acolo trei ani! Deci, societatea care activeaza pe cai vazute, dar mai
ales nevazute, asupra individului este in stare sa rastoarne valori sau sa le niveleze atunci cand
are cu sine tavalugul istoriei. Ori il inventeaza intentionat.

Tot din sfera supraeu-ului face parte si grupul de presiune ideologica. De sus in jos, el curata
de dusmani si ramasite burghezo-mosieresti toate cursurile si seminariile din invatamantul
superior, dar si pe profesorii care se pun de-a curmezisul. in esalonul central de control s-au
aflat multi evrei, veniti cu sarcini precise de la rasaritul sovietic si care si-au instruit pe alti
concetateni in acelati scop. Marin Preda respecta aci un mare adevar istoric de care el insusi s-
a izbit in nenumarate randuri. Nu-i mai putin adevarat ca unii s-au dovedit prieteni sinceri ai
nostri si devotati cauzei pentru care noi romanii luptam. Autorul il prezinta ca pilda pentru
aceasta ultima subliniere pe Vaintrub (folositor intr-un anumit moment chiar lui Petrini. Vom
reveni).
Caracatita politica a prins in mrejele ei nu numai nivelele cele mai inalte de stat, ci si pe cei de
la periferia societatii. Si scriitorul are grija sa-l treaca pe Victor Petrini prin furcile caudine ale
vremii, facandu-l strungar sau incadrandu-l la deratizare. In prima ipostaza a educarii la
munca de jos", personajul este vazut in ipostaza omului constiincios care, dupa ce deprinde
abeceul meseriei, vrea sa castige si bani. Dar iarasi dar ! Fortele malefice ale sistemului,
mergand pana la colegii sai de breasla si maistru, ii gasesc nod in papura, stricandu-i strungul
sau explicandu-i ca nu e bine ca procedeaza asa.
Dincolo, la deratizare, personajul este vazut ca un erou isi asuma intreg riscul
dezumanizarii, constatand insa ca iesirea din brazda l-ar putea costa chiar viata. De aceea
accepta degradarea din carciuma, barfa cu cheie, mai apoi varuirea copacilor prin orasul
ardelean, cu toate ca va fi recunoscut de fostii prieteni. Scena intalnirii cu criticul Ion Micu
starneste un umor negru, desprins din cel mai autentic teatru existentialist occidental din sec.
XX.
Din supraponderalul politic al timpului ii intra in casa, in familie, tinzand, ca un cancer, sa-i
cuprinda si fibra sa intima. Dupa cateva intamplari erotice in compania unor femei mai mult
sau mai putin dubioase (poate numai privind dereglarile de glanda). Victor Petrini, prin
dislocarea lui Petrica Nicolau, devine sotul oficial al Matildei, cu care va avea pe fetita Silvia.
Casatorita mai intai cu un evreu batran, Matilda se purifica" (amoros) prin bratele a doi
intelectuali, ca sa pice in plasa unui inalt demnitar politic al judetului. Dupa ce acesta este
transferat si ridicat in functie la Bucuresti, regina provinciei este aruncata in strada, avand un
dosar incarcat de prea multe semne de intrebare. Activistul trebuia sa nu aiba ca tovarasa de
viata o fiinta asa de patata, cu un trecut dubios! Iar ca exemplul sa fie dus pana peste hotarele
tarii, Matilda este izgonita din templul favoritilor, chiar din Londra. Scriitorul o lasa abatuta in
orasul ardelean, care altadata o adulase si-o ridicase pana peste.

Ce mai inseamna supraeul in cazul lui Petrini, se desprinde chiar din teama de a nu-si mai
continua insemnarile in caietele sale din biblioteca. Privite la inceput cu interes de catre
Matilda, apoi de catre baietii de la securitate, insemnarile lui devin obiect vizibil de acuzatie
in procesul care i s-a intentat. Numai ca sistemul social atat de drastic in teorie, infailibil cum
se sustinea, lasa o portita vicleana undeva deschisa, pentru a crea si astfel imaginea unui
umanitarism nemaiintalnit. Intervine Matilda (desigur prin Mircea !) si, prezentand doua
recomandari referate, caietele nu mai prezinta nici un interes pentru anchetatori, fiind
restituite familiei.

c) eul lui Victor Petrini trebuie sa combine ca intr-un creuzet elemente disparate, apartinand
sinelui si supraeului. Rezultatul este contradictoriu, nu pana la anularea uneia din partile
componente. Sau discutand altfel, Victor Petrini nume si personaj, trebuie sa acopere
normal convietuirea a doua sisteme, a doua principii, chiar a doua fiinte care odata patrunse in
sange si idei nu isi mai parasesc vatra decat cu pierderea prin moarte. De aceea depozitia lui
facuta in inchisoare pentru a-i servi avocatului ca argument depaseste cu mult, cu foarte mult
faptul concret, nud. Romanul devine astfel o autobiografie explicata in detalii, pentru a nu da
nastere la dubii sau interpretari colaterale. Cu streangul de gat" (nu ca Iulius Fucik!), Victor
Petrini, sub pretextul reinventarierii unor iubiri devoratoare, realizeaza o radiografie a
timpului pe care l-a trait ca membru al unei societati, dar si ca observator obiectial ei. Se simte
aici mania" lui Marin Preda de a fi sincer pana la capat de a crede in forta miraculoasa a
literaturii care este un spatiu deosebit al cunoasterii si pe alte cai. Se zice, ne povesteste Vasile
Baran in sectiunea sa Acesti scriitori minunati si constiintele lor zburatoare, Buc, Edit. Forum,
1992, ca, facand cerere sa intre in pecere, Marin Preda si-ar fi exprimat doleanta intr-un mod
laconic. Intrigat de absenta detaliilor din autobiografie, conform standardelor de epoca,
activistul cu probleme" i-a transmis nemultumirea sa pe un ton transant. Cum scriitorul vroia
sa afle taina" discutiilor din sedintele de partid, a acceptat propunerea de a-si mari"
autobiografia. Atunci, si-a luat din biblioteca primul volum din Morometii" l-a deschis la o
ina oarecare, a pus acolo fosta autobiografie si inmanandu-le secretarului revistei Romania
literara" i-ar fi spus Du-i-le ! Cred ca acum e complet totul!"

Mutatis mutandis. Cel mai iubit dintre pamanteni contine, cum spuneam mai inainte, umorile
si tumorile lui Marin Preda puse pe seama unui filosof, singurul, care, prin orizontul lui
spiritual, putea trece prin toate timentele sau domeniile vietii social-politice cunoscute de
scriitor. Facand si puscarie, scriitorul i-a accentuat latura nelinistii pana in pragul
paroxismului.
Asadar, Victor Petrini este un proscris al soartei, iesit dintr-o familie constituita la intamplare.
Familia, in loc sa reprezinte intelepciunea si forta, se armonizeaza in contradictii ireductibile.
Nou-nascutul al treilea, in ordinea vietuirii in loc sa fie imaginea numarului perfect, este
pilonul care-si inclina viata cand spre corp, cand spre spirit. EI uita. Victor Petrini, ca a treia
dimensiune a compozitiei omului o constituie sufletul. De la acesta, incolteste eul,
personalitatea fiecaruia.
Cu o asemenea compozitie sau structura a personalitatii, scriitorul il urmareste pe Victor
Petrini in nuantele infinitezimale ale omului si nu ale filosofului. Sa retinem din comentariile
de mai sus observatia ca Victor Petrini a fost al treilea ca fiinta in familia lui, tot al treilea va
continua sa fie in toate imprejurarile vietii, dar mai ales pentru marile lui iubiri. Am putea
crede ca tragismul din familie a fost preluat si amplificat haotic de un intrus inzestrat cu
spiritul distrugerii si nu al constructiei. intrebarea este daca a facut-o constient sau nu.
Contemplarea in propria-i fantana psihologica ni-l arata pe Victor Petrini ca pe un narcisiac
tragic, care, cu cat foreaza in strafundurile gandirii, se gaseste mai putin vinovat, sau chiar
deloc. Numele sau Victor Petrini degaja o contradictie de fond victorie deloc
deplina, petrificata pana departe, idee sugerata de vocala i.
In privinta tipologiei, orientarea profunda numai spre Victor Petrini iese la iveala cand se
constata ca in parte barbateasca personajele se numesc Petrica Nicolau, Ion Micu (singurii cu
care discutiile protagonistului se mai invioreaza sau capata consistenta pentru reflectii
ulterioare), Mircea Cam-buru, Buzduga, Gociman, Vatamanu (secretar cu proanda), Istrate (de
la deratizari), Bularca (sef de cadre la avioane), Asanache, Szekcly, Pulos, Salajan, Salantiu
medici, Pencea, inginer, primul sot al lui Suzy, un recunoscut dipsoman, Calcan, Pascu s.a.
Li se alatura calinescian altii ca doctorul Mazare sau ministrul Nasture, inginerul Cucu, ori
Amaicalitului. Anonimatul tuturor acestora, nu numai ca fiinte literare".(caci aici este
latitudinea scriitorului !), dar-ca indivizi sociali si profesionali , staruie indelung ca intr-o
panza de paianjen, imposibil de inlaturat, atata timp cat insecta politica alearga suverana in
cele patru colturi ale camerei" sa-si tese alte plase, sa-si intinda dominatia. Si atunci nu este
de mirare de ce un proscris al soartei ca Victor Petrini, care arata la infatisare ca toti oamenii,
le apare tuturor acestor anonimi, nu numai ca un inadaptat, dar ca venind de pe alte ete. Ei il
inconjoara, chipurile, in numele democratiei si al libertatii sociale (nu individuale !), cu
deferenta, cu (falsa) prietenie, cu un lichelism din care, paradoxal, nu lipseste umorul sau
mana de ajutor oferita, nu e asa, dezinteresat!
Tipologia feminina, mult mai numeroasa in roman, poarta nume ca: Paula, Nineta, Caprioara,
Matilda, Ana, Tasia, Tamara, Clara, Ivona, Sibila, Suzy, Stela etc, etc. Unele graviteaza in
cercul de relatii al lui Victor Petrini, altele ii vor devasta viata pe anumite paliere ale varstei
lui. inceputul il face Nineta, un fel de Erendira a lui G. G. Marquez, care, inca de pe bancile
liceului, simtindu-si exacerbarea sexului, trece in revista un profesor, elevi amatori (si pe
Victor Petrini!), un maior, un negustor, un inginer s.a.m.d. Fie ca barbatii se afla in Ardeal,
Iasi sau Bucuresti, ea iese la rascruce de drumuri. Ea, Nineta Romulus. Nici profesiile n-o
ocolesc in asemenea situatii, caci fara liceu terminat, traverseaza filatura, revistele literare (!)
si ajunge chiar bibliotecara, de fapt pe post de informatoare. Sustinatorul ei este seful de la
cadre, cine altcineva ?!
A doua iubire devastatoare" se arata a fi Caprioara. Pana la un punct al relatiei sale cu Victor
Petrini, ea da impresia unei Otilii, iar el, un Felix Sima, personaje binecunoscute din romanul
Enigma Otiliei, de G. Calinescu.. De data aceasta, fata este studenta si frumoasa ca in basme.
Ea este de la tara, iar Marin Preda crede ca Sadoveanu ca adevarata natura, nepoluata, numai
acolo mai poate zamisli (indiferent de anotimpurile" politice), frumuseti si preturi noi". Pe
cand orasul (Nu punea problema transant chiar Lrviu Rebreanu intre sat si oras cand rostea la
29 mai 1940 discursul de intrare in Academie ? Lauda taranului roman).In discutia purtata
de Victor Petrini cu medicinistul care l-a inlocuit" la Caprioara, chirurgul imprumuta opinia
scriitorului nostru cand i se aminteste de taria taranului in fata mortii si izbucneste apoteotic:

in asemenea cazuri, taranul e cel mai evoluat, fiindca stie mai multe despre moarte decat
altii. Brazda aceea pe care o intoarce el in fiecare an ii spune lui ceva, un lucru tainic pe care
oraseanul nu-l stie decat in mod abstract."

Cu un asemenea individ. Caprioara si-a pierdut castitatea, desi ii promisese lui Petrini ca se
vor casatori la intoarcerea ei din vacanta. in schimb, deschisa calea", fata are remuscari si se
pierde in cateva acte de tradare, din care nu lipseste crima si pentru care din aproape in
aproape se afla si Petrini. Asa intra el oficial in atentia organelor de ancheta.
Dintre toate iubirile, Matilda, nascuta Dimitrievna din Basarabia (personaj tipic
dostoievskian), este o descendenta vizibila din magma amorurilor doamnei George Sand. Ea
s-a casatorit intr-un timp istoric", pentru fatada politica, (era arhitect), cu un evreu batran,
apoi, dupa moartea acestuia, cu Petrica Nicolau, cu Victor Petrini (el fiind al treilea !), cu
Mircea (primul secretar al judetului) si lasata de autor sa-si continue linia inceputa. De acum
insa ca vaduva. Cu toate ca avea o fetita de crescut, pe Silvia.
Asadar, Matilda stie sa-si traga mantaua istoriei peste viata sa, fara grija ca existenta intima
are alte dimensiuni ale fericirii si aprecierii fiintei in univers.

Cat priveste pe Suzy, si ea cu un trecut dubios, cu un libidou accentuat, casierita la O.R.


AC.A., subalterna conilului Petrini, autorul are grija s-o aduca in preajma protagonistului
chiar in zone mai intime (si mai complicate) numai atat cat sa-l faca sa-i sangereze orgoliul de
barbat. Din cauza impulsurilor sale repetate, in acest sens, pe toate canalele de contact cu
Petrini, el se lasa impins la o noua enigma aruncandu-l in prapastie pe primul ei sot,
noaptea, aflat in aceeasi cabina de teleferic. Crima cu premeditare pusa la cale de Suzy, sau
act de bravura ostaseasca" a cavalerului Petrini care nu permite injosirea frumosului feminin
in mijlocul naturii hibernale din Sinaia Bucegilor ?! Scriitorul raspunde in multiple feluri,
Victor Petrini fiind cumva absolvit, (ca al treilea !), aflandu-se in legitima aparare.
Se impune o observatie de fond: daca in Morometii, Marele singuratic, Intrusul si in alte
proze, Marin Preda a facut din barbat simbol al energiei afirmative si al pozitivitatii vitale",
ca in celebra gravura a lui Durer Cavalerul, Moartea si Diavolul (apud C. Noica, Nietzsche
vazut de Marin Preda, in voi. Timpul n-a mai avut rabdare, Buc, Edit. sectiunea Romaneasca,
1981, p. 271), acum, in Cel mai iubit dintre pamanteni, barbatul este vazut intr-o continua
deriva, datorita unei prezente insultatoare a femeii. Cuplul biblic nu reuseste niciodata sa aiba
armonie, sarpele banuielilor se strecoara in viata lui linistita, tulburand si intreband in fiecare
clipa daca nu cumva gandurile trebuie rastalmacite, nu numai vorbele.

Credem ca in cuplurile constituite legal sau intamplator de catre Victor Petrini troneaza o idee
a lui Marin Preda desprinsa din filosofia eticista a stoicului Seneca. Potrivit teoriei filosofului,
omul trebuie sa se supuna de buna voie destinului in viata exterioara, dar poate sa-si creeze un
univers launtric, pe care sa si-l domine in voie. Pentru a-i pastra insa independenta, se cuvine
sa-si ia o distanta spirituala fata de neajunsurile vietii si mai cu seama de bunurile ei
materiale. Desigur ca prin teoriile sale, Victor Petrini, vrand sa intemeieze o noua gnoza a
lumii, intreprinde o experienta cu sine insusi, cu etica sa pe care si-o suspecteaza rational ca in
crestinismul timpuriu. Atunci cand femeia intervine pe axa reflectiilor si comportamentului
sau, jocul de lumini se inchide sau alterneaza cu umbre nesperate, fie din partea
colaboratoarei" sale, fie chiar din partea lui insusi. De unde parea ca se cunoaste foarte bine,
dintr-odata, noile situatii" de iubire ii pun in evidenta hauri si abisuri psihice nebanuite. in
aceasta ordine de idei, Cel mai iubit dintre pamanteni este si romanul Femeii, aflata in n"
fatete ale biografiei sale: sotie, amanta, intamplare, necesitate, spion, om de interes, de
distractii, turnator, mama iubitoare, dar si femeie care, sporind natalitatea, lasa totul balta,
apucand labirintul pierzaniei si multe altele. in mai toate cazurile, Marin Preda impune ideea
ca pozitia sociala sau profesionala dicteaza in cele mai multe cazuri starile intime ale ei.
In consecinta, nasterea fericirii se face cu greu sau niciodata. Adica intemeierea familiei n-ar
fi decat o iluzie pentru partenerii implicati cum ca vor trai mai bine de aci inainte. Aici, daca
privim la biografia autorului cea demascata literar in Morometii servindu-ne de ideea
lui Saint-Beuve care a silit (si demonstrat) legatura intrinseca dintre Scriitor si Opera vom
observa ca principalele cupluri sot/sotie sunt prezentate ca fiind nefericite. Multe dintre
ele acuzand fie o perdea, fie chiar un fond al tragicului. Ce ramane genial, din acest punct de
vedere, se refera la zecile de descrieri ale frumusetii feminine. De cele mai multe ori, ea
izvoraste din fiziologii si mediu, din stari interioare psihice sau de constiinta, sau din
abecedarul erotic al intimitatilor. As transcrie, pentru inceput, o secventa pilduitoare:

Tamara avea ochii somnolenti, gura carnoasa, dar cu frumoase buze arcuite in jos, sa
exprime un dispret provocator obrazul tras, pupilele linistite, dar atat de apropiate de tine cand
te priveau, incat toate cuvintele nu mai insemnau nimic, intrau aceste pupile in tine ca niste
emisari care raportau atat de rapid ce-au vazut, incat stiai si tu ce gandesti"

Fiindca vom reveni, intr-un modul separat romanul de familie si etosulsa semnalam si o
alta modalitate a romancierului de a vorbi indirect de frumusetea femeii. intr-o discutie, mai
mult decat tensionata, intre mama si fiu, i se reproseaza acestuia din urma ca n-a stiut sa vada
de unde ii vine adevarata iubire.

Ei, exclamai, nici eu n-am gasit o femeie curata", ca daca as fi gasit-o, n-avea nici tu
grija ca.as fi luat-o !
Pentru ca esti orb, se intoarse ea deodata spre mine (pana atunci imi vorbise cu spatele). Ai
vazut tu vreodata o fata mai frumoasa si mai buna ca Sibi ? (Sibila asta era fata subofiterului
pensionar, care se maritase tarziu cu un batran desfranat si adusese pe lume acel copil de
cosmar care mi se aratase mie in vis cu mult inainte ca el sa se fi nascut). De ce n-ai luat-o pe
ea ?
Mama, dar era cu cinci ani mai mare decat mine!
Si Matilda nu era ? Da, dar Dar ce ? Nu era arhitecta ? N-avea vila in centrul orasului ? Te
boierisesi! () Numai eu stiu cat a tinut fata asta la tine (si mai tine si acum!) si cum era sa se
omoare cand a auzit ca te insori. Uite-aici langa mine a s sa-si dea sufletul. Nu mi-a spus
nimic, dar am inteles eu ce era cu ea. Si parca acuma, daca stii, o sa intelegi ce e de facut ?
Pentru ca desi esti copilul meu, esti orb ca si ala, trufas, vai de trufia voastra, nu stiti pe cine
iubiti, nu stiti pe cine luati, nu stiti cine va mananca zilele () Du-te s-o Dar n-o sa te duci, bine
ca o sa mor, sa nu mai vad ce-o sa se aleaga si de capul tau !
Si se intoarse iar cu spatele !"

Se afla in textul de mai sus o stenica filosofie a taranului roman care, aflat in pragul mortii,
vrea sa lase in urma randuiala mioritica in toate ale casei, ale familiei, ale destinelor ei.
Ca roman total, Cel mai iubit dintre pamanteni a fost structurat pe doua coordonate: 1) a
dezbaterii de idei (in cele mai diverse medii, dar mai ales la nivel individual, al reflectiilor in
tacere) si 2) a universului casnic, in care familia detine un rol prioritar. De aceea si
variatiunile stilistice sunt dirijate in mod diferentiat.
Ca roman filosofic, cum in parte s-a si dorit aceasta trilogie, coordonatele de timp si spatiu
sunt bine definite si interpretate obiectiv, fara partinire. Noi romanii stim precis ca este vorba
de dictatura proletariatului mereu in ascensiune dupa instaurarea ei, intamplata in urma celui
de al doilea razboi mondial. Un scriitor ca Marin Preda, care a traversat cu toata biografia sa
peste trei decenii din acest fragment social, a sedimentat, prin selectie sau nu, toate aspectele
existentei noastre. Dar nu sub raportul fiintei cautatoare de hrana si imbracaminte, deci nu al
existentei obisnuite, la urma urmei, larvara (in parte, sonda analizei sale mai revelase in
scrierile anterioare asemenea aspecte ; dupa cum ele mai populeaza, benefic, si inile acestei
scrieri), ci a extragerii de idei din aceasta existenta. Ca toti marii scriitori ai lumii, a apelat la
temele eterne : ale vietii, nasterea, moartea, iubirea, munca s.c.l. Ultimele teme iubirea si
moartea cunosc in acest roman cea mai lunga dezbatere din toata creatia lui Preda. Iubirea
mai ales cunoaste cele mai majestuoase reverberatii. incat, fara a"risca o atie cu Nichita
Stanescu cel din O viziune a sentimentelor si nu numi! - o desprindem ca pe un cantec
multiplicat in diverse game de portativ, de la liniste si duiosie, pana la tragism si drama.
Piesele narative inclina mai intotdeauna spre gravitate si monumental. Atata disectie si
reflectie se intalnesc in roman, incat certitudinea din finalul trilogiei daca dragostea nu e,
nimic nu e !" ne apare mai mult ca un strigat metafizic, ca la expresionisti ( si Blaga din
poemul Gorunul).
Oare termenul de filosofie, in acceptia lui etimologica, nu recheama gandul neodihnit al
iubirii fata de oameni, fata de destinele lor ? Nu suntem noi modernii mai socratici in gandire
dupa experienta atat de bogata a popoarelor lumii decat toate scolile discipolilor
marelui filosof grec ? Cum am putea sa ne apropiem de centrul universului uman decat prin
iubire, singura noastra Meca spre care materia si spiritul se-ndreapta adesea involuntar ? Nu
suntem noi aceia care dupa dezamagirile nenumarate ale lumii ne este sete de repaos ca lui
Minai Eminescu ? Nu cumva eliberarea eului de chingile intrebarilor se obtine decat pe calea
scrisului ? Abia acum se cuvine sa-l intelegem pe marele scriitor care a prins faustian clipa
unor iubiri ratacite si ranite, marturisindu-se in fata altarului vietii obisnuite. Fiindca numai o
viata este totul si felul cum se desfasoara ea este halucinant".

Un asemenea aforism se vrea o replica superioara data lui Emil Cioran (filosof francez, de
origine romana si care si-a trait tineretea in tara, influentat de Kierkergaard") care se intreba,
intr-unui din aforismele lui, cu dispret la adresa romancierilor si a pretentiilor ca spun ceva
descriind vietile oamenilor ce este o viata ? Iar eu intreb : ce este altceva ?" Raspunsul
aforistic de mai sus pare sa fie si corolarul ideatic sub auspiciile caruia se desfasoara, printr-o
sudura narativa uluitoare, intreg demersul filosofic al roamnului.

Cum s-ar putea concepe cel putin in Europa, deci si in Romania ca fiind filosof, sau
scriind despre viata unui filosof sa nu amintesti linia de aur a filosofiei antice grecesti
Socrate, Xenofon, Platon, a neoplatoni-:ienilor in frunte cu Plotin a lui Pitagora si a
adeptilor sai, a filosofiei antiene si neokantiene, pana la Lucian Blaga. Ganditorul roman a
carui evelatie in intimitatea sistemului sau filosofic a avut-o Marin Preda prin lecturi directe,
dar mai cu seama prin prezentarile detailate ale lui Ion D. Sirbu (fost asistent, in 1945, la
Catedra de estetica literara a Facultatii de Litere si Filosofie din Cluj) i-a oferit
romancierului nostru fondul ideatic al dezbaterii, adesea al disocierii privind :

a) importanta gandirii libere in conditii de austeritate si restriste social-politica;

b) incorporarea experientei traite si imaginate in raport cu linia profesionala;

c) mediatizarea ideii intre fapta si proiectia sa in spatiul adevarurilor axiomatice;

d) forme de pastrare a integritatii constiintei umane in fata universului (inchis sau deschis);

e) iubirea de oameni este o mistica a religiei sau o dimensiune a Fiintelor superior


organizate ?

f) dialectica este singura metoda de a discerne sau diseca lumea materiala ? Dar pe cea
spirituala ?

g) ce rol joaca politica in randul diferitelor categorii socio- profesionale; h) iubirea ramane o
dimensiune zeiasca sau, fiind dirijata, intra si in mecanismele puterii ?!
I) cum poate omul simplu sau cel dotat (geniile !) sa instituie traditia sau sa creeze alta in
conditii de libertate (simpla, supravegheata) sau de recluziune ?

j) cum arata raporturile viata (vazuta exclusiprin prisma iubirii) si moarte. Romanii pot crede
in teoria reincarnarii, ori raman la gandirea mioritica, exprimata in cunoscuta balada, gandire
preluata filosofic si stilistic in Spatiul mioritic de catre Lucian Blaga?

k) in fond care este misiunea omului pe acest pamant: sa ispaseasca in n" variante pedeapsa
pentru pacatul originar, ori sa se inalte cosmic la existenta viabila, prin care armonia
intregului univers sa fie perceputa ca atare de toate fiintele pamantului ?
In aceasta ordine de idei, coordonatele de baza ale filosofieidincolo de obiectul propriu-zis
al reflectiei raman timpul si spatiul. Iar temele care bareaza multitudinea de fatete ale
acestora sunt moartea si iubirea. Spiritul aforistic al exprimarii lor in tesatura romanului
descinde parca tot din Blaga sau nu numan Vorbind blagian, vedem ca prin aforismele din
roman, Marin Preda rosteste : iata, acestea sunt pietre pentru templul meu". De aceea, ziceam
ca romanul este conceput cu migala, in timp, si isi justifica aforismul de la debutul textului
Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimantator". Iar finalul,
daca dragostea nu e, nimic nu e !" intregeste alternanta moarre/viata, derivate ale
intunericului si ale luminii. (Noi vedem in aceasta concepere ideatica a romanului o ridicare
superioara a interpretarii, mai ales a timpului ca prezenta filosofica, dar si interioara din
romanul Morometii. Pe de alta parte, conceptia lui Marin Preda de a-si jalona filosofic
actiunea trilogiei poate fi o alta modalitate de arhitectura solida a unui epic dens, monumental,
decat la Liviu Rebreanu. Apropierea o facem numai din aceasta perspectiva, parte
componenta a esteticului si a perenitatii).

Din zecile de aforisme ale trilogiei, extragem cateva orientate tematic, intelegandu-se in
subsidiar si in context campul posibil de enunturi sau subtilitati.

Cultura
Cultura e o forma de viata;
Cultura e un scop, nu expresia a tot ceea ce avem mai bun in noi;
Scriind simt ca traiesc;
O [ara care nu stie sa-si apere poepi va fi invinsa sau va supravietui lamenil la coada altor
natiuni;
Poezia e sangele unui popor care curge subteran prin veacuri si il face nepieritor;
Trebuie sa gandesti si sa scrii ca sa poti lasa in urma dara unei lumini ;
Cultura e o faclie care arde.

Putere
In materie de cuceriri, nu exista progres in istorie;
Sensul deplin al puterii e sa dispui de soarta altora ;
Puterea celui cu adevarat puternic astfel se manifesta : sa stii ca popi distruge pe cineva, sa n-
o faci, si acela sa nu stie;
Teroarea continua este necesara pentru a descuraja orice idee de demnitate si libertate;
Va invinge cel ce are rabdare sa astepte fara sa se lase ispitit de orgoliul de a actiona, cand
timpul nu e favorabil actiunii;
Numai foamea si pierderea tibertapi poate degrada o fiinta umana;
Orice despuiere de privilegii poate naste urasi impotrivire.

Viata
Viata e uitare de sine;
Viata e grea si nesigura;
Oamenii au nevoie sa ia cunostinta de faptele lor, e o lege a timpurilor moderne, care a aparut
intai la vechii greci;
O viata este t&ul si felul cum se desfasoara ea este halucinant ;
Fericirea e un secret comun care nu mira pe nimeni, numai nefericirea trebuie cu adevarat
ascunsa;
Tineretea e o trufie, rareori o valoare;

Nenorocirea e numai ceea ce simt eu, nu un altul

Familie
Mama e tot ce avem mai scump;
Secretul invaluie ca un abur misterios o casatorie fericita ;
Casatoria e o temnita in care oamenii, cu vini diferite, se inchid si se urasc reciproc, crezand
ca au fost pedepsip sa ispaseasca pe nedrept pedeapsa celuilalt;
Cand iubesti foarte tare, apare increderea absoluta si gelozia n-are loc ;
Nu exista grad de inteligen{a la femei cand e vorba sa-l impiedice pe un barbat sa gandeasca ;
Fericirea n-are istorie, fiindca istorie nu poate iesi din vesnica surpriza pe care ti-o face fiinta
iubita prin insasi existenta ei ;
Nevasta se inseala si se pastreaza;
(in familie) cand timpurile sunt asa cum sunt, conflictele eterne se atenueaza, oamenii incheie
intre ei un armistitiu, devin mai toleranti.

Multe alte aforisme isi circumscriu valentele ideatice filosofiei mortii, mai bine zis a pregatirii
ei. Clasificarea tipurilor de moarte naturala, sinucidere, accidentala il determina pe
Victor Petrini inca de la inceputul redactarii memoriilor" sa dezbata relatia credinta in
Dumnezeu, luand cazul expres al lui Cristos, si respingerea religiei (Religia slabeste forta
vitala a oamemlor"). incapatanarea lui Petrini de a dovedi ca este ateualtfel decat
Dostoievski, care, in inchisoare, are revelatia divinitatii, ca mult mai tarziu N. Steinhardt sau
Petre Jutea dar ca a studiat bine Biblia, se reduce pentru inceput la a enumera cele sapte
pacate capitale : invidia, zgarcenia, desfraul, pofta, furia, lenea, inselatoria. Intr-una din
discutiile tari" purtate cu mama lui, ii subliniaza plin de sine ca aceste pacate

si altele de acest gen si care n-au nici un haz daca le iei in serios si, dimpotriva, ne distreaza
cand vedem ce forma imbraca de la un individ la , altul".

Multa vreme, Victor Petrini traieste sub zodia luciditatii, deoarece, camilpetrescian, el a
vazut idei" (Cata luciditate, atata suferinta"). in gandirea, in aspiratia lui Petrini,

o noua gnoza, pornind de la descoperirile stiintifice, ar elibera omul de teama, de nelinistea


cosmica, intr-o lume in care Dumnezeul imbatranit nu-i mai poate alunga singuratatea sa
inspaimantatoare in fata unui univers de carton, care pare absurd".

Ceea ce este remarcabil la Marin Preda, desi i-a schimbat de cateva ori locul de munca"
protagosnistului, ramane faptul de a-i fi pastrat intacta reflectia filosofica, daca nu intotdeauna
in cadre adecvate, si cu interlocutori pe masura, oricum prin speculatii sau inclinatii exprese
pentru acestea. Structura lui de intelectual, lasa autorul sa intelegem, nu s-a modificat, chiar
daca vicisitudinile vremii il apasau vizibil, mortificand totul. Din acest unghi al intelegerii
reflectiei fata de propriul eu, desi conil la Oraca, Petrini are revelatia subiectului cautat:
ce sa scriu () ce altceva decat despre ceea ce imi spunea mie timpul pe care il traiam ?
Bineinteles, nu un roman si nici o povestire, fie ea si directa a vietii melc, ci tot filosofie,
adica esenta despre viata mea si a semenilor mei, asa cum imi aparuse ea mie, dar si altora,
viata de cobai ai divinitatii, care experimenta pe noi () legi bizare, insondabile, amenintari
misterioase, transformari rapide care aruncau in aer vechi credinte si structuri naturale, alaturi
de mituri barbare si primitive care involburau oceanul uman, ocean pana in acest secol atat de
linistit".

Sa apreciem sinceritatea expozeului pro domo, ca si spiritul de conciliere cu Dumnezeu, totul


opus fata de nota belicoasa a ateului de la inceputul romanului. Asa stand lucrurile, Era
ticalosilor, lucrarea de baza a lui Petrini, isi propunea-sa depaseasca secole si milenii, sa fie
mult mai mult". sectiunea daca aparea, dupa parerea lui Ciceo, putea sa fie un best-seller
filosofic care ar starni mare valva".In asemenea conditii, se motiveaza lungile dezbateri
despre finit, infinit, lumina, univers, constiinta si cate alte categorii si concepte ale lumii
materiale si spirituale. Numai ca politica abstractizeaza faptele si le inlantuie de la cauza la
efect"

Ca roman politic, Cel mai iubit dintre pamanteni survoleaza extrem de argumentat o perioada
cuprinsa intre sfarsitul celui de la doilea razboi mondial si pana in preajma mortii autorului. in
privinta primei date, romanul are trimiteri exacte la politica lui Roosevelt, Hitler, Stalin
(ramase, nu incape indoiala, sau impuse de (la) romanul Delirul (1975). Iar in discutiile cu
Petrica Nicolau, referintele deschise la politicile duse de Iuliu Maniu, Marghiloman, Titel
Petrescu, Bratianu s.cl., ori de comunisti conduc la ideea complementaritatii istoriei cu
politica, dar si la silirea unei atitudini concrete a celor doi intelectuali fata de evenimente
trecute, traite sau anticipate. Sunt invocate astfel argumente din istoria universala, coborand
pana la Genghis Khan si aduse pana la zi, trecand prin cele doua razboaie mondiale. (Trimiteri
sunt si la tari ca Anglia, Grecia, Germania, Franta, Rusia, Italia). Cert este pentru amandoi o
idee : politica inseamna putere si, deci, dominare cu orice pret. Prin aceasta prisma sunt
judecate o serie de transformari" intalnite si la noi dupa 1945 : reforma invatamantului,
nationalizarea, reformele bancare, relatiile cu vecinii nostri rusi, nu prietenie, cum ne atrageau
atentia sloganurile de epoca, fiindca niciodata nu exista prietenie intre un colos si un pitic".
Oscilatiile avute de puterea comunista si implicatiile dramatice resimtite de catre toate
paturile si clasele sociale il determina pe Marin Preda sa pronunte, prin batranul Culala, un
adevar, pe cat de dureros, pe atat de limpede ca suntem un popor prea usor guvernabil".

Emblema politica a scrierii, raspandita si in discutiile intime, se reazema pe observatie directa,


pe comentarii si interpretari, pe fapte povestite de altii. Sub titulatura eseului Era ticalosilor,
Marin Preda desfasoara, ca odinioara Picasso in uluitoarea Guernica", aspecte nocive ale
politicii comuniste, prin acuzare directa, jurnaliera, nu prin prezumtii, as zice printr-o
complicitate asumata. Fiindca Petrini este si actant si voce auctoriala care redimensioneaza
tragicul in cele mai ascunse unghere ale manifestarii lui.
Spre deosebire de alti scriitori romani, care au zabovit asupra dramei personajelor claustrate
in puscarii, descriind mizeria fizica si morala, teroarea si degradarea organizate in sistem,
Marin Preda face din protagosnitul sau un hiperlucid. El trece in revista moartea lenta din
timpul vietii sale, deoarece in inchisoare moartea ceasului" a ajuns fara noima. in puscarie se
scrie o istorie vie despre luarea pamantului de la cei bogati, saracirea celor saraci, realizarea
de obiective ale socialismului prin arestari masive si deschiderea de lagare ale muncii, in
Delta, la taiat de stuf, in realizarea Canalului Dunare-Marea Neagra, despre sabotaj in
intreprinderi, despre lupta de clasa, mereu mai ascutita, despre infiltrarea doctrinei manrist-
leniniste in toate spatiile vietii si ale memoriei, mai cu seama ale intelectualilor, despre
falsificarea istoriei, a ierarhizarii incredibile, dubioase a valorilor literare si cate altele.
Autorul concede ca rolul personalitatilor in istorie ramane decisiprin dictatura. Vezi istoria
bogata in exemple gen Iuliu Cezar, Hitler, Stalin si atatia altii!
In acest timp, masele docile se supun necesitatii puterii. Si odata cu aceasta, accepta
reeducarea in sistem. Dar vine unul ca Vaintrub, si in discutia cu ginecologul Salantiu,
precizeaza : Sentimentul patriotic e o realitate metafizica, iar absenta lui, o fatalitate
generatoare de nenorociri". Concluzia acestui evreu, profesor de filosofie (stomatolog mai
inainte !) vizeaza un caz concret din epoca de la Facultatea de Istorie. Atunci, un profesor (de
specialitate!), intrand odata la curs, spune de la usa: Sa vedem azi daca Stefan cel Mare a fost
chiar mare si daca Mihai Viteazul a fost chiar viteaz". Atunci, un student s-a ridicat in picioare
si i-a zis :

romanii nu si-au creat false mituri, cel putin in ceea ce ii priveste pe cei doi domnitori, ca sa
fiti dumneavoastra indreptatiti sa incercati sa le daramati.
Profesorul n-a avut replica, dar, in aceeasi zi, au aparut in facultate doi securisti care l-au
arestat pe baiat si sunt trei luni de-atunci si nimeni nu stie ce e cu el. Acest domn i-a zdrobit
cariera si cine stie cati ani o sa stea la puscarie."

Sublinierea facuta de noi arata si o modalitate de barare sau interzicere a adevarurilor despre
istoria noastra greu incercata in faptele si datele ei cronologice, dar si in interpretarile
tendentioase de-a lungul vremii.

Taietura politica a romanului se bucura de o obiectivitate meritorie, dar intotdeauna ea n-


aduce fericire. Dupa un moment sarbatoresc in familia lui Victor Petrini botezul fiicei sale
Silvia urmeaza arestarea lui, fiind banuit ca s-a implicat in banda terorista Sumanele negre
si condamnat. Demonstrand ca mai mult nu stie, printr-o inscenare tipica obsedantului
deceniu", fiind acuzat pentru omisiune de denunt" (ca Ion D. Sirbu. Vezi detalii in
Traversarea cortinei, corespondenta lui Ion D. Sirbu cu Ion Negoitescu, Virgil Nemoianu,
Mariana Sora, Timisoara, Editura de Vest, 1994,542 p.), si la interventia apoi a primului
secretar Mircea, primeste doar trei ani de inchisoare.
Nu scapa din vizorul analitic al lui Marin Preda fatetele demagogiei politice, definirea
contrarevolutionarilor, a dusmanilor poporului, a recrutarii tortionarilor, a indobitocirii celor
mai culti oameni, aflati in puscariile vremii. Capitolul IV, din voi. al II-lea, incepe asa :

inainte de a fi trimis in Baia-Spric, am stat cateva luni intr-o inchisoare unde toata lumea de
detinuti mi s-a parut nascuta dintr-un cosmar al comicului () Era acolo generalul Macici,
militar celebru in Dar de ce sa mai spun cine mai era daca ajunsesera ton nimic ?" (subl. n.,
M.B.)

Pilduitoare este conferinta unui civil, intrand in salonul puscariasilor cu un maldar de nuiele si
cu un cosor in mana, le explica procedeul folosit pentru a obtine lucruri foarte utile
oamenilor, taranilor in special, dar si altor categorii, si anume cosuri ! Ce este un cos ? ()".

Dupa explicatiile (vulgarizatoare) date ministrilor, matematicienilor, inginerilor" in zeghe,


omul legii (!), politizand pana la ilaritate, le vorbeste si despre cosor. Secventa lingvistica
ramane antologica :
Pentru aceasta (), cineva s-a gandit sa vina in ajutorul taranilor si a inventat acest instrument
mai ingenios decat bricegele lor. Astfel a aparut cosorul, zis al lui Moceanu, fiindca asa il
chema pe inventator. El e compus din doua parti, partea lemnoasa (si ne-o arata) si partea fie-
roasa ! Deci, sa recapitulam pe scurt: Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu. El se
compune".

Dupa un mic exercitiu didactic de fixare a cunostintelor, omul in civil, iradiind de satisfactie,
li se adreseaza celor prezenti :

Domnilor, e o adevarata placere sa ai de-a face cu intelectuali".

Bizarul personaj,"ca atatea mii din epoca, justificand exemplar obiectul frenologiei, a ramas
infipt ca un piron in memoria lui Petrini, chiar si dupa ce a fost eliberat. El noteaza:

dupa ce am redevenit liber, cjtindu-i, de pilda, pe Samuel Butler sau pe Heidegger, auzeam
foarte distinct o voce interioara care ma facea sa intrerup lectura: Cosorul lui Moceanu a fost
inventat de Moceanu !''

Comentariul lui Marin Preda (alias filosoful Victor Petrini), dupa o asemenea relatare, este
uluitor, sublim :

Da, imi spuneam, de ce sa-i dai unei maimute un sonet de Shakespcare sa-l bata la masina ca
sa demonstrezi ca il va bate la infinit ? Sa-i dam mai degraba aceasta clara si indiscuila
axioma : Cosorul lui Moceartu a fost inventat de Moceanu. Maimuta nu va reusi"

Comparatia omului in civil cu maimuta face intr-adevar deliciul subtilitatii de viziune, dar
reclama esenta unui tragism obedient.
Tot in timentul romanului politic se includ : arestarea studentilor pentru greseli extradidactice,
evacuarile fortate, citirea corespondentei si ascultarea convorbirilor telefonice, de catre
persoane abilitate, excluderile din partid si demascarea publica a unora (ca sa le fie, Doamne,
de invatatura si celorlalti), cresterea turnatorilor de profesie (chiar si in puscarii), recalificarea
unora la .munca de jos" s.a.
Cum o foarte buna parte a romanului este fixata in Transilvania, ar fi parut neverosimil ca
autorul sa nu fi atins problema convietuirii romanilor din aceasta zona cu minoritatile
nationale si in special cu maghiarii. Un roman de vaza cum este batranul ardelean Culala, tatal
lui Suzy, nu poate accepta, nici peste timp, fie si de Anul Nou, vorbele lui N. Iorga spuse
candva Vrem Ardealul fara ardeleni". Si batranul se dezlantuie (predist) impotriva
dislocarilor facute pentru a romaniza tara, dar pastrand regiunea Mures-Autonoma-
Maghiara"! Trist, cu un orgoliu de nationalist convins, se pronunta : Aici, unde e leaganul
romanismului".
Cu aceasta ocazie, Marin Preda apasa pe ideea ca valorile literare autentice se nasc la tara, la
sat. Interpelat de fiica lui, Suzy, ca n-a citit niciodata un vers de al lui Eminescu, el raspunde
otios : Mie imi place Goga" Indirect, Preda isi indeamna personajul :

Da, tie iti place Goga, de ce m-ati dus de langa boi, de ce m-ati dus de-acasa, desi esti la a
treia generatie care a parasit boul, tot la coarnele lui te gandesti, ca la o zeitate, boul Apis, si
cucuruzul, in care n-ai intrat niciodata"

Compara-se doua opinii fundamentale care au generat asemenea limbaj marelui Preda
continuator al unei stralucite traditii interbelice si innoitor in alte coordonate cultural-estetice
al filosofiei existentiale a satului romanesc.

Una este a lui Lucian Blaga (detalii in cuvantul de intrare in Academie, rostit la 5 iunie 1937,
intitulat Elogiul satului romanesc) :

pentru propria sa constiinta, satul este situat in centrul lumii si se prelungeste in mit. Satul se
integreaza intr-un destin cosmic, intr- un mers deviata totalitar dincolo de al carei orizont nu
mai exista nimic. Aceasta este constiinta latenta a satului, despre sine insusi".
, A trai la oras inseamna a trai in cadrul fragmentar si in limitele impuse la fiecare pas de
randuielile civilizatiei. A trai la sat inseamna a trai in zaristea cosmica si in constiinta unui
destin emanat din vesnicie."
Satul nu s-a lasat ispitit si atras in istoria" facuta de altii peste capul nostru. El s-a pastrat
feciorelnic neatins in autonomia saraciei si a mitologiei sale, pentru vremuri cand va putea sa
devina temelia sigura a unei autentice istorii romanesti".

Cea de a doua opinie este a lui Liviu Rebreanu (din an. cit. mai sus):

Taranul e inceputul si sfarsitul ()"


Taranul nu pleaca nici de voie, nici de nevoie ()"
pentru taranul roman () dragoste(a) de pamant e mai mare si mai naturala decat a altora.
Caci pentru taranul nostru, pamantul nu e un obiect de exploatare, ci o fiinta vie, fata de care
nutreste un sentiment straniu de adoratie si de teama () De aceea, pamantul e insusi rostul lui
de a fi Pamantul acesta parca nici nu poate produce decat numai roman? (subl. n., M.B.)

Dupa avataruri, ce si-Ie explica greu, Victor Petrini da sa creada ca va fi fericit, dar nu poate
uita ca un proscris, chiar daca devine mai putin sceptic, ramane un mutilat, un infrant pe viata.
intr-o stare aparenta de euforie, dupa o intalnire la rudele sotiei, despartit fiind de mult de
Matilda, si bucurandu-se de o zapada inghetata care trosnea sub picioare, iar o luna de o
albeata halucinanta lumina dinspre dealuri strazile orasului tacut", Petrini constata ca:

libertatea face sa traiasca cu plenitudine totul si atunci suferinta in dragoste aduce din
adancuri bucurii stranii si necunoscute, iar fericirea se coloreaza violent cu luminile
infernului. indoiala ne trezeste cugetul, producand in spiritul nostru certitudinea ca existam,
gandire suverana si divina care ne supravegheaza uratul, ne alunga ranchiuna, lasa altora
izbanzile si accepta pentru sine infrangerea".

Foarte lesne se observa in text cuvintele posibil de incadrat in sfera tragicului, inteles in sens
larg : suferinta, stranii, necunoscute, violent, infern, indoiala, uratul, alunga, ranchiuna,
infrangere. Sa se mai retina cate subtilitati de sens au cuvintele suferinta si infrangere care
deschid si inchid marginaliile filosofului despre libertate ! Nu suntem obligati sa apelam la
doctrina lui Heidegger care, propunand o antologie existentialista", indeamna la regasirea
eului, a autenticitatii prin trairea intensa a grijii, atata timp cat in fata nu se mai deschide raiul,
ci neantul.
Nu, Victor Petrini nu este un nihilist, se vrea un liber cugetator. Desi perturbat genetic, social
si profesional, cand adaptat, cand revoltat (in genunchi), isi cauta siesi alibiuri, pentru a
traversa desertul iubirii fara sa-si gaseasca ochiul limpede de apa al vietii. Cand se trezeste din
visarea lui filosofica, vede pe propria-i piele, ca politicul impinge sau degradeaza istoria.
Omul nu este decat un fulg in calea tavalugului istoriei. Cocotate peste se afla principiile si
legile speciale care nu mai sunt vazute in nexul lor cauzal, cum le stiam si cum le interpretau
filosofii de mii de ani. Inclusiel, in zilele de azi.
Doua idei politice, de mare forta actuala in sec. XX, se refera la raporturile dintre capitalism si
comunism, la prezenta partidului unic in viata unui popor.
Atunci cand scria sectiunea, Marin Preda era membru pecere, deputat in mcane,
vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor, director al Editurii sectiunea Romaneasca, singura
editura a Uniunii Scriitorilor, care nu depindea de Consiliul Culturii. Cu toate aceste
responsabilitati, care presupuneau implicare in miezul fierbinte al zilei", scriitorul are taria
sa-si duca reflectia pana la capat:

Eu nu spun ca lumea veche, capitalista, e putreda, ea va supravietui multa vreme, atata timp
cat comunismul nostru nu va fi capabil sa ofere omenirii o imagine ispititoare".

Asadar, limbajul apartine criticului Ion Micu, bine formulat de un scriitor care a pariat in
aceasta sectiune pe rostirea adevarului. Cu acest prilej, romancierul isi desface (pentru a cata
oara ?) evantaiul enciclopedistului care staruie in geografia lumii, vazand in tari si continente
de la Anglia la China, de la America de Sud in Australia cum se distribuie optiunile pro
sau contra. Evident ca nu lipseste nici spatiul si populatia Romaniei. Asa se face trecerea spre
dezbaterea despre partidul unic, despre unitatea partidului, care au catalizat in Uniunea
Sovietica atatea lupte, cu atatea reverberatii la activisti, ideologi si filosofi ca Buharin, Trotki,
Zinoviev, Kameniev, Piatakov, Tuhacevski sau Yachir.

Un nucleu cu destule ramificatii in Cel mai iubit dintre pamanteni il definim ca fiind romanul
de familie si erosul.

Ca toti marii realisti ai lumii, Marin Preda, citindu-le opera, a gasit de cuviinta in mai toate
romanele lui sa zaboveasca avizat asupra rostului familiei, a membrilor ei in intretinerea
vietii linistite si rationale. Afirmatia noastra se poate argumenta cu exemple din nuvele, cele
mai bune continute in vol. intalnirea din Pamanturi (1948), apoi prin romane, incepand cu
Morome(ii (1,1955) si terminand cu cel de fata. Victor Petrini, crescut intr-o familie in care
viata conjugala se derula mai mult de forma, va fi marcat mereu de ciudatele neintelegeri ale
parintilor sai. incercand sa si le explice singur iritr- un timp, si negasind raspunsuri plauzibile,
intra nu o data ! in conflict cu ai casei. Depasind, dupa aceea stadiul de dependenta
materiala, afla de la Petrica Nicolau atatea istorii intime, incat chiar se sperie la gandul ca lui i
s-ar putea intampla asa ceva. Dar Cum spuneam mai inainte, prin dislocare, devine sot legitim
al Matildei si tatal Silviei. Numai ca alt dar Si alte legaturi amoroase ii atin calea, iar el nu
numai ca nu le inlatura, ci le prizeaza ca intr-un proces de cunoastere dinainte programat.
Oricum, chiar daca Suzy il impinge spre o noua crima (una o mai facuse in inchisoarea din
Baia Sprie), Victor Petrini n-o mai accepte ca sotie legitima.
Dintre toate cuplurile create, numai in cazul parintilor sai nu intervine despartirea, divortul, cu
toate ca viata acestora tata/mama este o searbada forma legala ce ascunde un fals fond
conjugal. Mama lui va muri de cancer, iar tatal, ratacit, nu se va mai casatori.
Aici, zice Marin Preda, este vorba de nepotrivire de caracter. Acest stigmat se va transmite si
fiului Victor Petrini.
Al doilea cuplu familial ar fi cel al lui Petrica Nicolau Matilda, apoi Victor Petrini
Matilda. Spiritul raului, zice razbunator scriitorul, il are femeia. Casatorindu-se si ea din
interes (ca si mama lui), dar fiind intelectuala, arhitecta, are nevoie de protectie politica. Se
casatoreste cu un evreu batran, dar gasindu-l pe Nicolau, dupa glasul interesului ii apare
glasul iubirii. Numai ca pentru un timp, prin Victor Petrini, si mai ales dupa nasterea
fetitei, lasa impresia ca si-a gasit echilibrul interior, iar casnicia aceasta poate sa dureze. Dar
omul cu pete, Victor Petrini, fiind ridicat de securitate, familia incepe sa se clatine si, in final,
totul este abandonat. Mai putin copilul, total nevinovat in fond. Numai ca prin purtare, dar si
prin gandire, Silvia incepe sa semene tot mai mult nelinistitului sau tata Victor Petrini. Dupa
legile tarii de atunci, odata casatorita cu Mircea, Matilda ii da voie sa-si viziteze fetita, s-o
plimbe, s-o duca la el acasa, sa-i explice cum stau lucrurile", incercand sa-i faca si o cura de
educatie.
Alte familii: a criticului Ion Micu si Clara (a doua sotie), a lui Vasile, a Tamarei, a Tasiei, a lui
Suzy etc, etc.

Universul gospodaresc sau casnic este asa de bine prezentat in roman, incat cititorul traieste
cu impresia unui decupaj ingenios dintr-o realitate apropiata. Aci, Marin Preda trimite pe
barbati la carciuma, evident pe femei la cratita (gandire pur maioresciana !) si la leganat sau la
spital. Certurile dintre actanti au atata cruzime si atata fragezime stilistica pe sute de ini, incat
desprinse din context ar face savoarea unui stil de gen, nu departe de I. L. Caragiale. Am
putea spune ca nimic din ceea ce este domestic si salbatic intr-o casnicie de la salutul in
casa pana la pregatirea meselor de sarbatori sau plecatul in vizite, grija pentru oaspeti si ai
casei nu-i este strain lui Marin Preda. Toate pun in evidenta o pofta neostoita de viata
(viata ca o prada, nu ?!) vazuta ca un miracol, ca un mister. isi fac loc in diatribele
Petrini/Matilda limbaje ciudate care urca scara de la frust la elitist, de la constatarea banala
pana la aspectul terorizam al politicului. Gelozia cu inexplicabilele ei volute, suspiciunea de
ocazie, reflectiile tarzii sau imediate pigmenteaza ca luminitele de licurici savoarea stilului (A
se vedea cearta de pomina dupa realizarea botezului Silviei. Petrini este acuzat de Matilda ca
a lipsit cam mult de la aceasta masa, cautand-o pe Clara :,

Lasa, nu te mai sterge, o sa sufere Clara cateva zile ca n-o mai poti vedea pana Iti trece si pe
urma n-ai decat sa pleci cu ea fn Israel Ai fi in stare sa treci la jidanism si sa va duceti
amandoi acolo sa lucrati intr-un chibut".

Un punct de referinta desemnam in elogiile aduse de Victor Petrini copiilor. Bucuria


descoperirii fiicei sale Silvia, dupa intoarcerea din puscarie, ar merita in intregime transcrisa
(voi. II, p. 187).
In dezacord cu aceasta imensa bucurie, autorul ne face partasi la tristetea iremediabila a
Ninetei Boiangiu (fosta Romulus) care, prin plecarea de la sotul ei din Iasi, si-a pierdut si
dreptul de a-si mai putea vedea copin :

Cine ma impiedica sa ma duc sa-i vad ? () La ce imi ajuta ca fi vad ? Mai rau imi face! ()
Copin nu simt saracia, se joaca, rad, se bat, se duc la scoala, iar la mine se uita nu ca la o
straina, dar nici ca la o mama. Am ajuns sa doresc ca tatal lor sa moara, s-o gonesc pe sora lui
si sa-i aduc aici"

Se cuvine sa incadram la acest modul unele glose despre viata vaduvelor ce sporesc cateodata
substanta ticalosiei unor barbati. Sa se retina :

Suzy, ti soptii, te iubesc!


Ma iubesti ? Victoras, ma iubesti ?
O, tresarii auzind din gura ei diminutivul, te iubesc atat de tare, ca vor sa sune la salvare !"
(subl. aut.)
Asta ce mai e ?
Un poet, acolo unde-am fost, mi le-a spus inainte de a muri, sa i Ie transmit iubitei lui;
asculta:
Iubito, ma gandesc la tine
Ca un borfas la ceasul unui lord
Si se ciocnesc in carnea mea drezine
Si caii au atac de cord."

Nu stiu daca pe vremea scrierii romanului aparusera poezii semnate de banateanul Gh. Azap,
dar versurile reproduse sunt minunate pentru ceea
ce ele reprezinta.
Alte scene de familie descriu intimitati, obiceiuri, comportamente si cate altele (injuraturi,
barfe etc). in aceasta paranteza cred ca trebuie situate zecile de cacofonii ligamente
infantilisme de exprimare, ori siluiri ale limbii, insanitati. Pana la un punct, ele trebuie
intelese ca mulandu-se pe idee sau se constituie drept caracterizari ale personajelor sau ale
momentului in care au fost reproduse. Altfel!
Un amestec ciudat de familial, erotic si politic desprindem din povestirea Matildei despre
izgonirea ei de la Londra. Obligata sa participe alaturi de sotul sau Mircea la intalniri de
protocol, femeia si-a etalat nu odata frumoasa si scumpa sa garderoba. Pana a fost povatuita sa
renunte la asemenea escrescente" care strica imaginea cui trebuie sa fie in prim-plafl.
Revoltata, refuza sa mai mearga, dar este si trimisa definitiin tara. Scena povestita de Matilda
afiseaza un adevar intalnit la palatul Elenei Ceausescu care, observand ca unele activiste de
rang, in munca politica judeteana sau centrala, socotesc intalnirile cu ea drept mijloc aeparada
modei le-a obligat, prin factorii de interes", sa vie mai dezordonat imbracate, mai putin
cochete. Iata de ce ziceam ca un asemenea reper politic", intrat deja in legendele palatului"
ceausist, unde isi instaurase cuibul prima doamna" a tarii, cu precadere dupa 1974, confirma
aducerea actiunii romanului Cel mai iubit dintre pamanteni pana-n preajma publicarii lui in
1980.

Privit din perspectiva romanului social, Cel mai iubit dintre pamanteni, cuprinzand panoramic
o lunga perioada de timp din istoria Romaniei moderne, sondeaza cele mai ingenioase medii
si aspecte ale vietii. Mai intai, invatamantul, viata de internat si relatiile dintre elevi. Mai
tarziu, dintre studenti. Fiind profesor la o scoala normala, unde preda si logica, Victor Petrini,
ca viitor filosof, are posibilitatea sa inteleaga din interior rostul culturii in viata omului,
formarea lui ca individ cu precepte solide de gandire, incepand de pe bancile liceului.
Cunoscandu-l pe Petrica Nicolau, in lungile lor escapade sau peripluri, dincolo de viata
familiei acestuia, a unor probleme de istorie, geografie, filosoficei politica, Victor Petrini
constata dureros cum se degradeaza invatamantul prin legi neadecvate romanilor. Uimirea lui
va creste pana la perplexitatea cand va asista neputincios la inlaturarea din invatamantul
superior clujean a savantului-filosof Lucian Blaga. Dintr-odata i s-au naruit toate criteriile de
ierarhizare a valorii. Nu pe putine ini imaginea filosofului sau a poetului va reveni poate
numai pentru a-mai spori cu o iota memoria istoriei.

Perplex va fi Petrini cand va afla de epurarea bibliotecilor, si trecerea lor prin purgatoriul
focului, de aducerea unor carti de marxism-leninism, de invatarea limbii ruse de catre toata
lumea ; de impartire a oamenilor intre activisti, ca oameni de bine", si dusmani ai poporului ;
de condamnarea fara discernamant. Astfel puscariile se umpleau pana la refuz cu burghezo-
mosierime" si cu dusmani ai poporului".
Teroarea s-a instaurat si in cultura si literatura. Singurul criteriu viabil in ochii mai marilor
zilei era cel politic. Justitia devenise o arma de temut, sprijinind dirijat politica zilei. Se
condamnau oamenii pentru cosmopolitism, pentru orientari de dreapta, pentru refuzuri de a
indeplini o comanda sociala s.a.m.d. Autoritatea bisericii fusese zdruncinata prin evidentierea
ateismului, ca parte componenta a ideologiei pecere.
Peste tot functioneaza ideea imbunatatirii compozitiei sociale a organelor de conducere, de
decizie si de reprezentare. Pana si la deratizare, cineva trebuia sa fie sef. Misiunea lui era nu
numai profesionala, dar si politica.
Trebuie inregimentate la aceasta dimensiune a romanului social observatiile excelente despre
revistele literare. Prin criticul Ion Micu, redactor sef la Luceafarul literar", Marin Preda pune
la dispozitia oamenilor de maine marturii de nezdruncinat privind orientarea tematica a
publicatiilor, calitatea semnaturilor din inile acestora.

Ceea ce impresioneaza, de asemenea, la Marin Preda este consemnarea de chirurg a tarelor si


sechelelor ideologice comuniste care se verificau prin serviciile de cadre. Oameni simpli,
uneori nestiutori de sectiune, dar cu dosar curat", au ocupat functii, peste noapte, in aparatul
de conducere al unor institutii, intreprinderi, ministere etc. in cele din urma, multi dintre ei s-
au^compromis lamenil, dar n-au recunoscut, chiar daca au facut institutia unde lucreaza de
ras. Banalitatile vietii, cozi interminabile, pentru cumpararea de alimente, de textile, divorturi,
violuri etc. au latura lor de realism obiectiv, rece, dur. in alta parte, dupa model sovietic,
dictatura proletariatului, odata instaurata, a daramat totul sau aproape totul din ceea ce se
construise mai inainte de burghezo-mosierime. Invitat sa petreaca revelionul cu fratii Berea,
intr-o carciuma vecina cu apartamentul sau, Petrini a ramas uimit ca nu si-l fac la ei acasa :

Dar cum sa petreci si sa ie distrezi intr-o odaie de patru pe trei ?


Cum, doar atata aveti ?
Da, aveti dreptate, am avut noi casele noastre de la parinti, dar intr-una s-a facut acum un
dispensar pentru copii si in alta s-a instalat un post de militie. Nici macar mobila n-am putut
sa ne-o recuperam, s-au nationalizat asa cum erau, cu vesela cu tot".

Cred ca orice comentariu este de prisos. Oricum, Marin Preda surprinde elementele esentiale
ale unor transformari brutale ale vietii de la sat si oras.
Poate ca la acest modul, romanul social, elementele jurnaliere sau orale fiind mai numeroase
scad din valoarea scrierii. Ele raman totusi ca documente ale unei istorii care n-a fost deloc
inceata cu vietile oamenilor, ale romanilor dupa cel de al doilea razboi mondial. Nu
intamplator in Imposibila intoarcere (Buc, Edit. sectiunea Romaneasca, 1971), Marin Preda se
revolta:

Istoria se impune ca o idee, ca o necesitate. Asta nu e un lucru atat de abisal si cu asta nu ne


putem multumi. Este foarte lesnicios pentru omul de litere sa se adaposteasca in spatele
necesitatii istorice si sa se eschiveze, in felul acesta, de a se intreba nu cata necesitate contine
istoria, ci care e soarta fiecarui om in parte, stiind ca omul nu are decat o singura viata de trait,
in timp ce istoria este inceata si nepasatoare".

Salvarea prin scris ii apare lui Victor Petrini tot mai clara si mai presanta pe masura ce
avocatul sau Ciceo il convinge sa fie sincer in tot ceea ce asterne pe hartie:

Niciodata in viata nu ma angajasem intr-o actiune in care spiritul sa fie solicitat atat de total.
Poate, gandeam, m-am nascut sa traiesc ceea ce am trait si sa scriu o sectiune".

Spaima de moarte ii forteaza inconstient mana, caci, adresandu-se juristului sau, aproape ca-l
implora: Ciceo, tot ce te rog e sa ma ajuti sa-mi termin sectiunea". in acest context, reglandu-
si gandirea, se trezeste pe firul amintirilor, spunandu-si: Baga de seama, cuvintele pot
omori".
Asadar, cuvintele si dispunerea lor in text fac mai mult decat o viata
de om, atunci cand aceasta este programata sa fie data uitarii.
Stilistic, romanul cuprinde cea mai variata gama de enunturi, analize, comentarii, interpretari,
dialoguri, monologuri interioare. Mai cu seama acestea din urma reprezinta forma de baza a
reflectiei. Niciodata, eul, aflat izolat de interlocutorul potential, nu poate sa se elibereze decat
in discutie cu altcineva. in absenta acestuia, in functie de situatia creata, tensionata sau nu
el, eul, ii formuleaza aceluia raspunsul sau replica. Din cand in cand, stilul impersonal este
colorat cu interjectii, exprimari eliptice si elemente deictice (pronume si adverbe). Pe de alta
parte, Victor Petrini, desi este filosof, utilizeaza elemente de limba populara (coborand pana la
injuraturi grase), ca si limbaje elitistc, fara insa a le incarca neologic. (Pe un esantion
lingvistic reprezentatipentru romanul Morometii, a operat o serie de profunde observatii
profesorul C. Cruceru, in lucrarea Dialog si stil oral in proza romaneasca actuala. Buc, Edit.
Minerva, 1985, p. 154-l70).
Orice text luat din cele 1200 de ini ale trilogiei Cel mai iubit dintre pamanteni urmareste o
dinamica a ideilor, in formele lor cele mai sinuoase. Parca il auzim pe autor, dupa publicarea
romanului :

Ideile sunt viata noastra! Ne facem despre noi insine si despre lume o idee, sau un sistem de
idei, si nu renuntam la ele nici atunci cand vedem ca din pricina lor ni se destrama caminul, ne
pierdem prietenii si, uneori, in conditii exceptionale, de convulsie sociala, ne pierdem chiar
libertatea si viata. Compromisul cu ideile e un lucru tragic, fiindca omul simte instinctica
ideea aceea e chiar el, in timp ce un om, un lucru, un obiect nu e decat ceea ce a dat el afara, o
investitie, dintre care cea amoroasa angajeaza mai mult sau mai putin din fiinta sa, ca si lumea
care il poate dezamagi si pe care o poate dispretui suveran. Dar ideea despre sine ? Asta e
ceva cumplit."

Cum sa nu ramana un mister metafizica textului reprodus cand Marin Preda l-a rostit in 1971
in Imposibila intoarcere ? Iar titlul eseului Compromisul cu ideile se poate aplica pana la
identificare cu mesajul urmarit in trilogia din 1980. Toate pun in lumina imaginea unui Marin
Preda cautator de idei intr-un sistem social-politic totalitar, din care el stie ca albinele sa
extraga nectar. Axghezian (Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi"),
ocolind obstacolele timpului, a coborat un filosof in lumea concretului, asa cum taranului Ilie
Moromete ii dezvaluise profunzimea si intinderea orizontului spiritual" (detalii in
Vulnerabilei blindat, de Mircea Iorgulescu, in Romania literara", 17 mai 1984, p. 12-l3).

Scrierea romanului, avand o serie de imponderabile, nu a incununat o cariera, altfel de


exceptie a prozatorului, ci i-a determinat pe analisti sa o inteleaga altfel nu sociologizant,
nu tematist, nu stilistic, nu nu (autorului repugnandu-i termenul de scriitura"!) prin prisma
ideilor si a unui program estetic. Victor Petrini, nu intamplator este filosof, iar Marin Preda de
aceea i-a aglomerat uneori reflectia sau i-a sporit disectiile despre moarte si despre iubire.
Oricum, ambitia balzaciana a lui Marin Preda de a reuni intr-o comedie umana o gandire si o
existenta incercata a reusit doar partial, prin adancirea tragicului ca forma de etalare a
esteticului. Antologice raman dintre multe alte ini cele care descriu consternarea lui
Petrini cu privire la organizarea dirijata a funerariilor unor scriitori (Cezar Petrescu, Al.
Kiritescu), tendinta puterii (Gh. Gheorghiu-Dej, Iosif Chisinevski ultimul fiind personaj
ridicol in romanul Ianus al lui Eugen Barbu, aparut postum, in 1994) de a atrage pe scriitori ca
Sadoveanu sa colaboreze la instaurarea noilor principii de lupta si viata" (voi. II, p. 239
254).
Ca roman realist, Cel mai iubit dintre pamanteni sondeaza mediul sub patru unghiuri: natural,
social, istoric si intim. Modalitatile sunf observatia, reflectia morala analiza psihologica,
dimensionarea portretelor (in buna parte, pe baza de fiziologii mai cu seama cand sunt
feminine), sobrietatea rostirilor (fie obiective, fie subiective). Altfel spus, estetica realismului
in romanul contemporan cunoaste prin aceasta scriere a lui Marin Preda toate cazurile de
implinire. Adevarul si concretul se lafaie pe portativul analizei, unde viata si moartea, puse
intr-un impact provocat de iubire, realizeaza o proza destul de inegala valoric (chiar si pentru
autor), dar care ramane fundamental prin accentuarea problematicului si a tragicului. Romanul
impune la noi altfel decat Ion Lancranjan realismul tragic, care, chiar daca nu este ca la
Dostoievski, Kafka sau Camus, se apropie mai mult de Sartre. Asa se face ca natura ca peisaj
apare intamplator si anemic in roman, realistii dorindu-se, cum observa G. Picon sa fie ca
oamenii de stiinta. Deviza acestora este a vedea clar". Poate candva, cineva va sparge
monotonia textului, inlaturand miile de ghilimele, oferind posibilitatea cititorului sa vada
curgerea dialogului, sesizand ce minunat teatru contine acest roman. Iar calificativul de
existentialist daca el inseamna un determinant de valoare in sec. XX nu va avea de
suferit cand i se va atribui scrierii. Lectura ei, antrenanta ca la scrierile de mistere, va dezvalui
mai multe conotatii politice si cu precadere o multitudine de semne ale tragicului asumat sau
impus de istorie. Si se va intelege nuantat de ce adancimile suferintei ne ratacesc spiritul. De
aceea Dostoievski a ramas Modelul. Dar Hemingway, cel care s-a sinucis, neimpacandu-se
cu ideea unei degradari fatale a fiintei lui: era amenintat ca ficatul lui sa se usuce si sa se
macine", nu i-a servit oare de model lui Marin Preda in scrierea acestui roman, printr-un
racursi vizibil ? Dar moartea lui Marin Preda, care deocamdata ramane o enigma, nu este
apoteoza tragicului asumat ? Caci in februarie 1980 ii aparuse aceasta trilogie, iar in noaptea
de 15/16 mai din acelasi ani, scriitorul era gasit mort la Mogosoaia, unde se afla de multa
vreme, caci isi parasise familia (pentru scris !). Iata de ce, printr-o grila a criticii moderne,
textualiste, Cel mai iubit dintre pamanteni devine un roman autoreferential. Aventura unei
depozitii cu detalii in fel si chip ia turnura unei carti, in care viata este vazuta ca o
prada. A smulge din ea fragmente sau timente suna a brutalitate, a te socoti parte din intregul
pe care vrei sa-l reflectezi, iata cheia ingenioaselor confesiuni. Ele nu tin de ceea ce s-a
realizat sentimental de la iluministi la romantici, ci de obiectiv, de document, cum l-au
conceput A. Gide, Camil Petrescu. Iar Hortensia Papadat-Bengescu a atras atentia asupra
documentului psihologic. Cel al memoriei il realizase Marcel Proust. Marin Preda crede,
asadar, intr-un singur tip de Adevar, adevarul eului, adevarul trait al constiintei, dincolo de
care se intinde marele domeniu al necunoscutului" (Eugen Simion Treptele confesiunii, in
Romania literara", 2 iunie 1983, p. 8).
Tipologic, Marin Preda i-a impus lui Victor Petrini trei functii narative (fiindca romanul
autobiografic i le solicita) : de personaj, de narator (povestitor, evocator, analist, instanta de
judecata) si de voce auctoriala. Ultima, cum sublinia Eugen Simion (in art. cit.) se reduce la
fictionalizarea (coborarea in povestire-povestita") a temei scriitorului scriind (subl. aut.) Si
de aici incepe paradoxul, caci scriind, Marin Preda Actioneaza" o noua realitate care este asa
de vie ca la cei mai mari scriitori ai lumii. Dand nastere la o scriere poliedrala, unghiurile
diverse de interpretare a realitatii il apropie cand de Balzac, cand de Tolstoi, ori Dostoievski,
cand de Th. Mann, cand de Camil Petrescu, cand de Camus, ori de Sartre. Platforma
confesionala a trilogiei ne apare atat de bogata in nuante, si bizara, incat orice
calificati(argumentat) s-ar formula, romanul i-ar oferi exemple indestulatoare. De ce ?
Fiindca, Marin Preda si-a asumat nu numai rolul arhitectului, ci si pe al constructorului si al
beneficiarului. Exact ca la inceputul zidirii lumii.
Alt articol:

EL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI

Subiectul romanului

Romanul are forma unei largi confesiuni, fiind scris la persoana I, prin care personajul
principal, Victor Petrini, iti reconstituie existenta, incercind sa-i afle sensul acesteia. A
cunoscut mai multe experiente erotice (Nineta, Caprioara, Matilda, Suzy) si, din diferite
motive, a esuat in toate. A studiat filozofia si, tanar asistent, avea in fata o stralucita cariera
universitara, ambitionand sa creeze o noua gnoza si compunand un eseu despre Era
ticalosilor. S-a casatorit cu Matilda (creand incertitudine in prietenia sa cu Petrica Nicolau,
caruia aceasta ii era sotie) si a avut cu ea o fetita, dar relatia conjugala se desfasoara sub
semnul unei incompatibilitati intre cei doi si se degradeaza foarte repede. In acelasi timp,
datorita regimului comunist aflat la putere, datorita unor idei impotriva regimului este bagat la
inchisoare, apoi dus la canal si apoi intr-o mina de plumb, unde intalneste treptele cele mai de
jos ale omenirii.Aici ucide, pentru a nu fi el ucis, un gardian care il supuse unui regim extrem
de dificil. Pus in libertate, e parasit de Matilda si lucreaza in serviciul de deratizare publica,
prilej cu care cunoaste viata si mentalitatile mediilor sociale periferice. Ajuns in cele din urma
contabil la Oraca, se indragosteste de Suzy, insa nu dupa mult timp, in legitima aparare il
ucide pe fostul sot al lui Suzy, pe care il arunca din cabina unui teleferic, si ajunge din nou la
inchisoare

Temele posibile ale romanului

Marin Preda este unul dintre cei mai de valoare prozatori romini. Nu a scris foarte mult, opera
sa numarind putin peste 10 volume formata din romane si nuvele, care abordeaza teme foarte
variate: de la problematica satului pina la cadrulo urban, modern.

Cele mai cunoscute opere ale sale sunt: Intilnirea din paminturi, La cimp, Colina,
Morometii, Marele singuratic, Cel mai iubit dintre paminteni. Acesta a fost numit de
catre Eugen Simion ca fiind un roman total, deoarece in constructia sa imbina componente
de: roman de dragoste, de moravuri, politic, etc. Tot Eugen Simion afirma ca acesta este
romanul unui destin care-si asuma o istorie, romanul unei istorii care traieste printr-un
destin. Reluind teme din romanele sale precedente (exceptind Morometii), Marin Preda
compune un roman arborescent fresca unei lumi si analiza unui esec in dragoste, cronica de
familie si spovedanie a aunui invins (Nicolae Manolescu).

Fiind o scriere atit de complexa romanului Cel mai iubit dintre paminteni i se pot atribui
mai multe teme, in functie de perspectiva din care privim.
Una din teme ar putea fi atingerea fericirii prin iubire. Pe parcursul actiunii, personajul
principal, Victor Petrini, intretine mai multe relatii amoroase cu diferite persoane, autorul
punind foarte mult accent pe acestea. Toate idilele sale au loc in momente diferite ale vietii
sale si in copnjuncturi socio-politice foarte variate.

In adolescenta Victor o are ca iubita pe Nineta. Ea isi are un loc aparte in sufletul sau fiind
prim femeie care l-a ranit. Experienta care a trait-o alaturi de Caprioara ne arata o latura
realista a lui Petrini profesorul, insa si sentimentala. Cea mai lunga relatie a sa a fost aceea
cu Matilda, fiind si cea mai tumultoasa. Insa ca si in cazul Ninetei, Victor este parasit si pe
deasupra femeia ii ia si fetita. Ultima idila este cea cu Suzi care i-a determinat destinul.
Dragostea sa pentru ea l-a impins pina intr-acolo incit l-a omorit pe sotul acesteia, din cauza
ajungind in inchisoare.

Un alt punct de vedere din care poate fi privit Cel mai iubit dintre paminteni este acela
al romanului politic, deoarece prezinta situatia societatii socialiste vazuta din ochii unui
intelectual. Se face o critica dura asupra dictaturii din acele timpuri, sustinindu-se ideea ca un
stat bazat pe furt, minciuna si teroare nu poate exista mult timp si pina la urma se conduce la
propria-i autodistrugere. Insa acest lucru se intimpla cu costul a multor vieti omenesti si a
multor destine. Intilnim multe exemple ale abuzului puterii in acele vremuri: prima
incarcerare a lui Petrini (survenita in intelegerea greista sau voit gresita a cuvintelor astept
ordonantele dumneavoastra), functia importanta a lui Amacalitului deoarece sprijinea
partidul de guvernamint, demiterea lui Lucian Blaga din functia de profesor deoarece nu s-a
lasat condus de catre putere, etc.

Romanul poate fi privit si drept unul intelectual. In centrul actiunii se alfa Victor Petrini,
absolvent al Facultatii de Filosofie. In ciuda calitatilor sale intelectuale extraordinare el este
asuprit de catre societate, de catre conducatorii acesteia. Aceasta idee constituie si subiectul
multor poezii: conditia omului de geniu neinteles in mediul in care traieste. Nici una din cele
patru iubiri ale lui Victor nu l-a perceput pe acesta la adevaratul sau nivel si din acesta cauza
nu au putut sta cu el. Matilda insa, spre deosebire de celelalte, are o atitudine zeflemitoare cu
privire la sotul ei si cuprivire la ocupatiile acestuia. Acest lucru se observa cel mai bine dupa
ce citeste opera lui Era ticalosilor.

Ultima tema pe care o putem defini este cea a prezentarii moravurilor societatii. Se vorbeste
mult in carte despre falsitatea regimului politic, despre modul in care erau redusi la tacere
oamenii care aveau ceva interesant de spus, ceva original. Cel mai bun exemplu care vine
intru revelarea acestei idei este destituirea profesorului universitar (Lucian Blaga) care a
refuzat conditiile impuse de catre cei mai mari si a continuat sa faca ceea ce credea el de
cuviinta.
Tema iubirii este omniprezenta in roman, ea inglobindu-le pe cele amintite mai sus. Iubirea,
dragostea este singurul lucru care l-a tinut in viata pe Victor Petrini pe parcursul vietii sale. Ea
a fost singura care i-a mentinut aprinsa flacara vietii inauntru sau. Petrini nu a incetat
niciodata sa creada in mitul fericirii prin iubire, a sperat incontinuu ca prin dragoste poate
atinge fericirea si asta l-a definit ca om.

CARACTERIZAREA LUI VICTOR PETRINI

Marin Preda este unul dintre cei mai talentati romancieri romini ai secolului XX. El surprinde
prin claritatea cu care descrie evenimentele prezentate in cartile sale. In Cel mai iubit dintre
paminteni creeaza veritabile fresce sociale cum afirma Eugen Simion, uimeste prin modul
in care creioneaza imaginea societatii din acea perioada. Opera sa, avind aceste atuuri si
opriindu-se asupra tuturor categoriiloe sociale, se adreseaza unei mari categorii de oameni.

In inchisoare rememreaza intreahga sa viata.

Isi aminteste de parinti apoi de Nineta, prima sa dragoste din adolescenta. Urmeaza relatia cu
Caprioara aceasta ranindu-l foarte tare. Ajunge profesor de filosofie, se casatoreste cu
Matilda, sotia lui Petrica un prieten de-al sau, este condamnat pe nedrept ajungind intr-o mina,
apoi la canal. Cind este eliberat Matilda il paraseste luind cu ea si pe fetita lor. Se angajeaza la
Deratizare, Facultatea nemaiprimindu-l inapoi. Apoi ajunge contabil la firma Oraca, unde o
cunoaste pe Suzy Culala de care se indragosteste nebuneste, insa in urma unei altercatii cu
sotul ei il omoara pe acesta si ajunge la inchisoare.

Personajul central al acestui roman total este Victor Petrini, profesor universitar autorul
acestui jurnal ce ar trebui sa tina loc de ultima spovedanie. Petrini, spirit lucid si sincer pina la
durere, isi analizeaza viata incercind sa-i descopere greselile, incercind sa dea un sens
existentei sale. El detine rolul de narator, toata actiunea fiind vazuta prijn ochii sai. Se inscrie
in tipologia intelectualului neinteles imopreuna cu alte personaje de-ale lui Camil Petrescu.

Caracterizarea sa este relevata in mod indirect, prin relatiile acestuia cu celelalte personaje.

Aflindu-se intr-o situatie limita (condamnarea pe viata) isi gindeste atfel viata. Se simte prada,
ca intr-o tragedie antica, Destinului. Crede ca existenta sa a fost dominata de o Soarta
nemiloasa, facind din el un personaj tragic.

Caracterul sau incepe sa fie conturat chiar din primele pagini, cind aflam ca in adolescenta a
avut discutii aprinse cu mama sa pe teme religioase. Aflam si de o latura sentimentala a
tinarului int impul relatiei sale cu Nineta Romulus ce l-a fascinat inca de la inceput cu
dogoarea sarutarilor sale.
In studentie descoperim ca este capabil si de o dragoste mai profunda decit aceea din timpul
liceului: cind se indragosteste de Caprioara. Este dispus sa treaca cu vederea faptul ca aceasta
a avut o legatura cu altcineva, insa nu recunoaste ca copilul ei ar fi al lui.

Se implica foarte mult in relatiile sale amoroase. Traieste dragostea cu cele 4 femei la cote
inimaginabile. Insa din aceasta cauza si deceptiile pe care le sufera capata proportii
astronomice, lasindu-i rani adinci in suflet.

Privit din punct de vedere religios, Victor ne apare ca un om fara scrupule, o persoana fara
principii crestine. Pe parcursul cartii inaclaca toate cele zece porunci omorind, fiind desfrinat,
negindu-l pe Dumnezeu, etc. Nici cu apropele nu este in relatii foarte bune, din punctul de
vedere al moaralei crestine, casatorindu-se cu Matilda, sotia prietenului sau.

Nu isi iubeste sau macar tolereaza dusmanii, omorindu-l si pe tortionar si pe sotul lui Suzy.

Marin Preda reuseste intr-un mod cu totul admirabil sa impleteasca naratiunea cu descrierea.
Din acesta cauza in timpul prezentarii vietii lui Petrini apar descrise si ideile sale despre viata
si moarte, despre esenta umana.

Din cauza experientelor sale amoroase, protagonistul principal sis schimba pe masura ce trece
timpul conceptia despre viata: cu Nineta viata era frumoasa, alaturi de Caprioara simte ca
poate domina realitatea, Matilda il face sa se gindeasca ca filosoful poate poseda realitatea
prin cunoastere, Suzy in schimb, reprezinta in ochii lui o victima a realitatii.

Din perspectiva filosofica Petrini este de neclintit in decizii si conceptiile sale filosofice.
Dintr-o prea mare admiratie fata de profesorul de filosofie este in stare sa-si rsite intreaga
cariera, sa sfideze partidul, numai sa-l vada repus in functie.

Petrini, intelectual care este intr-o acontinua cursa de a se autodepasi, cauta sa-si atinga
scipurile prin intermediul iubirii. Poate fi asemanat cu Fred Vasilescu, la fel si el un intelectual
de la inceputul secolului XX, traind intr-o realitate cruda.

ARTA NARATIVA IN ROMANELE LUI MARIN PREDA

Marin Preda este unul dintre cei mai de valoare prozatori romini. Nu a scris foarte mult, opera
sa numarind putin peste 10 volume formata din romane si nuvele, care abordeaza teme foarte
variate: de la problematica satului pina la cadrulo urban, modern.

Cele mai cunoscute opere ale sale sunt: Intilnirea din paminturi, La cimp, Colina,
Morometii, Marele singuratic, Cel mai iubit dintre paminteni. Acesta a fost numit de
catre Eugen Simion ca fiind un roman total, deoarece in constructia sa imbina componente
de: roman de dragoste, de moravuri, politic, etc. Tot Eugen Simion afirma ca acesta este
romanul unui destin care-si asuma o istorie, romanul unei istorii care traieste printr-un
destin. Reluind teme din romanele sale precedente (exceptind Morometii), Marin Preda
compune un roman arborescent fresca unei lumi si analiza unui esec in dragoste, cronica de
familie si spovedanie a aunui invins (Nicolae Manolescu).

Personajele lui Preda sunt simple, neocupind pozitii inalte in societate, insa fiind capabile de
trairi interioare complexe. Din aceasta cauza ele ne sunt prezentate ca pe scena, oriunde se
afla in momentul actiunii.

In Morometii dialogul avea un rol foarte bine determinat si foarte important. In Cel mai
iubit dintre paminteni dialogul lasa locul naratiunii si monologului, un loc important in
aceasta opera ocupindu-l fragmentele de meditatie filosofica.

Pentru prima data in literatura romina apare tipul taranului filosof, comtemplativ introdus de
catre Marin Preda in Morometii. Alaturi de Camil Petrescu este de-asemeni primul care
propune un subiect literar: situatia intelectualului neinteles de ceilalti, prin creearea lui Victor
Petrini.

In ambele romane de referinta ale lui Preda observam cu cita usurinta acesta se face inteles.
Reuseste sa se exprime de la fraze simple, pe un ton familiar, pina la fraze complexe, cizelate.
Autorul se dovedeste a fi astfel clar si concis. Un alt lucru care il apropie pe autor de cititorii
sai este tonul degajat pe care acesta il foloseste, creeind astfel o legatura puternica intre
emitator si receptor. Limbajul utilizat, presarat pe alocuri cu expresii ironice sau vulgare, nu
vin decit sa intareasca ideea ca Marin Preda este un bun observaor al realitatii.

Cartile sale sunt bine structurate si desi abordeaza subiecte diferite in ele, acestea se aseamana
din punctul de vedere al interventiei personajelor: protagonistul are spatiul cel mai intins in
naratiune, iar apoi celelalte personaje in functie de importanta lor.

Morometii este construit pe doua planuri: familia Moromete si Victor Balsou, Paulina si
ceilalati tarani. Cel mai iubit dintre paminteni este o istorisire, un jurnal al unui detinut. Se
urmareste un singur plan, evolutia lui Petrini ca om in societate, punindu-se un mare accent pe
meditatiile filosofice ale acestuia.

Proza lui Preda este de o transparenta exceptionala. Nu avem de-a face cu sensuri obscure,
neintelese, insa sunt profunde si incarcate de sugestii si de maxime. Verbele intra in corelare
temporala unele cu altele, permitind identificarea mai multor actiuni simultane. (Morometii)

Arta literara a lui Preda este complexa. Stapineste la perfectie frazele si stiinta organizarii:
ordinea faptelor si a episoadelor urmareste un inteles clar.

Alt articol:
Romanul CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI este ultimul roman al scriitorului
Marin Preda si a aparut in anul 1980 cu cateva saptamani inainte de moartea scriitorului.

Surse de inspiratie, teme:


Romanul Cel mai iubit dintre pamanteni are la baza dramele personalitatilor culturale din acea
vreme L. Blaga, Ion Caraion. In conditiile instalarii regimului comunist in Romania
Romanul lui Marin Preda este o opera de fictiune - traseul existential al lui Victor Petrini,
personajul protagonist, este tragic: dat afara din functia de asistent universitar al facultatii de
Filozofie, lui Victor Petrini ii este data o existenta tragica: coboara pe scarile ierarhiei sociale,
personajul ajunge lucrator intr-o echipa de deratizare, unde cunoaste mizeria umana.

Structura romanului:
Alcatuit din zece parti dispuse in trei volume. "Cel mai iubit... " este un jurnal, o confesiune
lucida si amara, scrisa la persoana I de catre un om pe care sansa 1-a ocolit.
Tehnica este cea a retrospectivei, eroul (inchis pentru crima), povestindu-si intreaga viata;
exceptie fac doar vreo treizeci de pagini din ultimul volum, scrise de Ciceo, avocatul lui
Petrini. Volumul I incepe printr-o meditatie pe tema mortii ( "Moartea e un fenomen simplu.
in natura, numai oamenii il fac inspaimantator. Vorbesc de moartea naturala, care adesea e o
dulce ispita"); volumul al III-lea se incheie prin fraza concluziva: "daca dragoste nu e, nimic
nu el". in acest mod, Eros1 si Thanatos2 se arcuiesc peste intreaga actiune.
Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit dintre
pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi Soarta nu-1 iubeste,
harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.

Subiectul romanului:
Romanul se constituie ca un jurnal, pe care detinutul Victor Petrini il scrie in timpul ultimei
sale condamnari si in care isi regandeste intreaga viata.
Prima parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini, petrecuta
inaintea si in vremea celui de-al doilea razboi mondial, cand "timpul nu mai avea rabdare" (ca
si in "Morometii").
Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane, Victor
Petrini devine " un adolescent dur si turbulent", ocolit de fete (carora le era frica de el) si urat
de colegi pentru gandirea sa transanta.
Incetul cu incetul, tanarul se transforma intr-un alt Mare Singuratic, intr-un instrainat orgolios
si revoltat impotriva lui Dumnezeu (ca Lucifer).
Poate nu neaparat din aceste pricini, dar, in orice caz, existenta lui Petrini s-ar putea asemana
cu destinul luciferic: "caderea" in Infern incepe in adolescenta si tot ceea ce va urma (istoria
absurda, detentia, iubirea convertita in ura, cele doua crime) constituie "treptele" coborarii in
"subterana". Expresia simbolica a "subteranei" o constituie "munca" la ucis de sobolani in
care va fi aruncat profesorul universitar Victor Petrini. Deocamdata, persoana asupra careia isi
revarsa liceanul necazurile instrainarii sale este Mama. Cu aceasta, fiul poarta discutii
contradictorii pe teme religioase, ba chiar, intr-o seara, o loveste peste bratul care facea asupra
lui semnul crucii.
Prima parte a volumului I ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar.
Din aceasta formare face parte si initierea erotica (episodul legaturii cu Nineta Romulus),
sfarsita curand prin plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la Facul-
tatea de Litere si Filozofie din acelasi oras, devenind un student stralucit.
Acum traieste o noua iubire (pentru o frumoasa colega numita de el Caprioara), dar nunta
proiectata nu are loc: dorind sa scape de o sarcina ( "amintire" de la un medicinist), Caprioara
moare, se pare, in timpul interventiei.
Cautarea fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie un mic roman
senzational a carui enigma ramane pecetluita.
incepand cu partea a doua a cartii, viata personajului central curge dictata de aceeasi Soarta, in
interiorul careia notiunile de: fericire, iubire, prietenie, dreptate isi modifica sensurile.
Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala unde-1 are
drept coleg pe un anume Petrica Nicolau (ins anxios si autor al unui volum de versuri) care ii
devine prieten.
Invitat intr-o zi la masa, Victor ramane impresionat de frumusetea iradianta a Matildei (sotia
noului sau amic), de care se indragosteste.
La randul ei, femeia raspunde cu caldura acestei iubiri, vi-zitandu-1 pe Victor Petrini si
trimitandu-i scrisori, cu atat mai mult, cu cat sotul ei (dominat de un tata autoritar) devenise si
mai dificil.
Dupa doi ani, divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se, Petrini se casatoreste cu Matilda si
se muta in somptuoasa ei casa.
Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot, caci iubirea stihiala a femeii oscileaza intre
patima si ura, cunoscand chiar momente de violenta, cand dragostea coboara "in subterana".
Intelectuala si ea (era arhitecta), dar avand o cultura diferita de cea filozofica, Matilda nu
poate crea o comunicare spirituala cu sotul ei (care devenise asistent universitar si scria o
lucrare despre o noua gnoza). in plus, femeia are destule momente in care isi arata adancurile
(urate) ale sufletului sau abisal, devenind parca un alt om.
Bunaoara, ducandu-si sotul in vizita la o ruda, Matilda il trateaza ca pe un necunoscut,
ranindu-i mandria in fata numeroasei ei familii; banuitoare fara temei, il actfza mereu pe
Victor de simpatii fata de alte femei, ba chiar, intr-o zi, sparge sertarele in care acesta isi
pastra manuscrisul viitoarei lui carti; nu de putine ori, ea incearca sa-si impuna dominatia, ba
chiar sa-1 invite sa plece.
Aceasta ar fi o parte din romanul de dragoste continut in cartea de fata. Imaginea care
sintetizeaza transformarea iubirii dintre cei doi soti este chipul Matildei, care capata trasaturi
masculinizate, ca intr-un mit intors al Androginului4: "imi arata un chip devastat, cu ochii pe
jumatate inchisi, acest chip care nu era frumos decat printr-un misterios suflu interior, era
parasit acum de armonia lui si mi se arata ochilor cu oribilele trasaturi ale unui barbat".
in paralel cu existenta cuplului Petrini, sunt infatisate aspecte din viata politica si universitara
a anilor 1950. Acestea constituie o noua "treapta" a coborarii in Infern, cand Istoria devine
absurda, mutilandu-i pe cei care nu se incadreaza in "patul" ei procustian. Astfel, noul decan
al Facultatii de Filozofie (unde preda si Petrini) este un anume Vaintrub, medic stomatolog
devenit, peste noapte, profesor de marxism. Tot acum, un mare filozof (probabil L. Blaga)
este inlaturat si inlocuit cu un ins total nepregatit, iar unele discipline sunt scoase din planul
de invatamant; cel mai puternic om din facultate este caloriferistul (devenit secretar de partid);
din ordinul lui Stalin, incepe amenajarea Canalului Dunare-Marea Neagra, pe santierele caruia
este distrusa intelectualitatea romaneasca; un coleg al lui Petrini (un anume Cubles) este
arestat, in timpul demonstratiei de 7 Noiembrie, din pricina ca strigase ca Ardealul este
pamant romanesc.

Tabloul vietii universitare din acei ani este completat, in volumul al III-lea, prin amintirile lui
Suzy Culala (iubita lui Petrini). Aceasta evoca sedintele in care, in fata amfiteatrelor pline de
studenti, erau "infierati" tinerii care proveneau din familii instarite; in urma unei asemenea
"demascari", o fata se spanzurase.
Petrini resimte, in curand absurditatea timpului pe care-1 traia; chiar in seara botezului fiicei
sale, Silvia, acesta este arestat. Aici se incheie primul volum al romanului.

Volumul al II-lea prezinta, la inceput, interogatoriile absurde la care este supus Victor (acuzat
ca ar fi facut parte din miscarea "Sumanele negre", de esenta antimaghiara). Dupa trei luni, cu
toate ca nu recunoscuse ceea ce nici nu era adevarat, Petrini este condamnat si ajunge in
minele de plumb de la Baia Sprie.
Este o noua "treapta" a coborarii in Infern, concretizata in imaginea dantesca a galeriilor
intunecate, dar si in rautatea gardienilor analfabeti, dar stapaniti de mandria puterii. Unul din-
tre acestia ravneste sa-1 ucida pe Victor Petrini, tinandu-1 nopti intregi descult si numai in
camasa, in ghereta din scanduri a carcerei, in luna februarie. Scena in care acest gardian
mimeaza zdrobirea tamplei detinutului este edificatoare pentru Istoria stupida care agresa
fiinta umana, distrugandu-i inteligenta.
Asa se face ca, intr-o zi, Victor Petrini il ucide pe gardianul primejdios, impingandu-1 in
abisul intunecat al minei si salvan-du-si astfel viata. Considerata drept un accident datorat
neatentiei, aceasta moarte trece neobservata.
Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul se intoarce in orasul sau, dar nu mai poate fi
vorba de a fi reintegrat in invatamant; el este obligat sa intre in echipa de deratizare a orasului,
uciderea sobolanilor fiind, poate, ultima "treapta" a coborarii in Infern.
Toate aceste aspecte (viata universitara, atitudinea autorita tilor, existenta puscariasilor
politici, trimiterea la "munca de jos" a intelectualilor) alcatuiesc romanul politic si social.
La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda (deranjata de noua pozitie sociala a
acestuia) divorteaza si se casatoreste cu un anume Mircea - activist de partid de rang superior.
Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la o intreprindere (ORACA), incercand sa ramana
om intr-o lume ilogica: "intr-o lume absurda, de rinoceri^ trebuie sa ramai om, chiar cu
riscul de a deveni tu insuti absurd ca nu esti rinocer." (Andreea Vladescu)
Volumul al II-lea se incheie cu paginile de mare vibratie evocand moartea Mamei, care se
desparte de viata indurerata si plina de amar.
Volumul al IlI-lea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii.
Nascuta din nevoia de a umple golul lasat de moartea Mamei, aceasta dragoste se va dovedi o
iluzie: Suzy Culala (iubita lui Petrini) isi ascunde nu doar infatisarea (sub pletele castanii ca
un alt val al Mayei), ci si statutul social. Casatorita cu un inginer dipsoman, Pencea, ea "uita"
acest "amanunt", fapt care va avea urmari grave: in timp ce se aflau la munte, Suzy si Victor
sunt urmariti, pana in cabina telefericului, de catre Pencea (hotarat sa-i ucida). Pentru a se
apara, Petrini il impinge in prapastie pe dipsoman, savarsind a doua crima.
Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei fiind si cel in care isi scrie
jurnalul.
Finalul il evoca pe acest om batut de soarta in perioada urmatoare eliberarii; acum scapa de
iubirea-iluzie (prin plecarea din tara a lui Suzy) si se pregateste sa-si publice cartile. La numai
treizeci si cinci de ani, personajul intelege ca mitul fericirii prin iubire va dainui etern.
Exista, in roman, minunate pagini inchinate Mamei, suflet " bogat in absolut, dincolo de timp
si de spatiu "; tot asa, exista pagini pline de duiosie in care este exprimata iubirea pentru
micuta Silvia. impreuna, aceste fragmente alcatuiesc un roman al familiei.

Arta realizarii personajului principal


Personajul central al romanului este Victor Petrini - profesor universitar dintr-un oras
transilvanean si autorul jurnalului lucid si amar, care trebuia sa tina locul spovedaniei
dinaintea mortii.

Din paginile lui se incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la duritate, care
cauta in scris o modalitate de izbavire.
Aflat intr-o situatie-limita a vietii (asteptand condamnarea la inchisoare pe viata), el isi
regandeste altfel intreaga existenta condusa de o Soarta nemiloasa si atotputernica, asa cum se
intampla in marile tragedii antice. Din acest punct de vedere, Victor Petrini este un personaj
tragic.
Prenumele primit la botez ar fi trebuit sa-i aduca un statut de invingator, dar acesta se lasa
asteptat pana la sfarsitul cartii; ca si titlul romanului, prenumele este o ironie, Petrini fiind
mereu un mare invins.
Ca si eroii lui Camil Petrescu, personajul este un intelectual de elita, iar numeroasele citate si
referinte la Platon, Socrate, Spinoza, Rousseau, Dostoievski ii atesta aceasta calitate. Ganditor
profund (asa cum reiese din discutiile purtate cu prietenul sau, Ion Micu, dar, mai ales, din
numeroasele pagini in care analizeaza viata si lumea), Victor Petrini este un idealist; pentru el,
sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre: credinta in ideal, prietenia,
devotamentul, iubirea.
Din pacate, viata ii ofera revelatii dureroase personajul traind complexul unei adevarate
"caderi" luciferice.
Cea dintai dintre acestea o constituie istoria aberanta al carei martor este; onest in gandire si
in relatiile cu ceilalti oameni, Petrini nu poate intelege schimbarile la care asista: inlocuirea
marelui filozof si a altor profesori renumiti, condamnarea lui pentru un cuvant dintr-o
scrisoare (trimisa de un fost amic) rautatea gratuita in numele unei dogme.
Cu toate ca incearca sa reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un instrainat, din pricina
ca muncile pe care le face dupa prima detentie ii anuleaza calitatea de creator.
A doua mare revelatie a lui Petrini este legata de mitul fericirii prin iubire. in care se
refugiase, intr-un soi de bovarism (ca si Ilie Moromete).
Se vadeste insa ca amandoua femeile pe care le-a iubit poarta parca o damnare, un blestem de
care nu pot scapa.
Astfel, Matilda il fascineaza numai atunci cand este sotia altuia, reprezentand pentru el
Trecatoarea, Necunoscuta plina de mister. Ulterior isi da seama ca femeia era jucaria unor
forte obscure, a unor "demoni" care o invadau din adancurile ei sufletesti si niciodata nu va fi
altfel.

Suzy poarta si ea blestemul minciunii si este atragatoare numai pana la aflarea adevarului; pe
urma, devine parca o straina, iar plecarea ei reprezinta o binefacere.
Pana la sfarsit, Petrini ramane un alt Mare Singuratic, personaj fascinant si unic in literatura
romana.
Fragmente din romanul cel mai iubit dintre pamanteni:
"Da, avusese dreptate, fusesem necrutor: nu trebuia s iau hotrri de unul singur. nct,
dup ce redevenii liber, continuarm s trim mpreun, ca nainte, dar asta nu dur mult i
curnd ne desprirm definitiv. Am spus ca nainte, dar nu se mai putea ca nainte, fiindc nu
mai eram aceiai. Vraja, cum se zice, se spulberase, dei noi ncercarm la nceput s-o
renviem. Ea ns, dorind s fie sincer, cum nelesese din nvinuirile mele c nu fusese,
zdrnici acea renviere i m fcu s descopr c eu iubisem pe nesincera aceea, care m
fermeca, i nu pe sincera asta fr vocaie; nu mai tia s fie fascinant. Sursa misterului unui
suflet e insondabil. Sinceritatea poate amei mult mai tare dect falsul mister al minciunii,
dar exerciiul seduciei ei nu se fcuse pe sinceritate i era prea trziu, adic era prea btrn
acum ca s se schimbe. Iar s continui eu ca nainte nu se mai putea, nu mai aveam n faa
mea o ingenu ca atunci cnd o cunoscusem, ea nu mai putea simula perplexitatea, uimirea...
Pe scurt, nu mai avea putere asupra mea... ntlnirile noastre erau tot mai scurte, tot mai terne,
tot mai rare.
Intr-o zi mi spuse cu un aer preocupat c a reuit s obin un paaport, s plece n Italia,
unde au chemat-o nite rude. Rudele, adic, au reuit s obin acel paaport. "Te mai
ntorci?", o ntrebai. "Bineneles c m ntorc", protest ea. Bineneles c minea. Nu se mai
ntoarse...
M-am recitit acest lung manuscris i, dincolo de ceea ce el conine, m-a uimit barbaria
concretului, pe larg etalat, i cu plcere vizibil, i pe care nu l-am putut ocoli, fiind
ncredinat c astfel m-a fi chinuit ndelung, fr s obin, spiritual-mente, eliberarea total a
contiinei mele de ceea ce am trit. Am fost ispitit, o clip, s-1 arunc n foc. i totui, mi-am
spus, trebuie s-i dau drumul s mearg. Muli dintre semenii mei au gndit poate la fel, au
jubilat ca i mine, au suferit i au fost fericii In acelai fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire,
al acestei iubiri descrise aici i nu al iubirii aproapelui, n-a ncetat i nu va nceta s existe pe
pmntul nostru, s moar adic i s renasc perpetuu. i atta timp ct aceste trepte urcate i
coborte de mine vor mai fi urcate i coborte de nenumrai alii, aceast carte va mrturisi
oricnd : ...dac dragoste nu e, nimic nu e!...
(Din vol. Cel mai iubit dintre pmnteni)

APRECIERI CRITICE

"Cvasiunanimitatea criticii a ntmpinat cu mari elogii romanul n trei volume (autorul l


numete i "trilogie") Cel mai iubit dintre pmnteni (1980), vznd n el o culme a creaiei
lui Marin Preda, o nsumare a tuturor eforturilor de pn acum ale artistului, "un
bildungsroman intelectual", un roman "total", "best-sel-ler-ul pe tema obsedantului deceniu"
etc, cutat cu febrilitate de un public din ce n ce mai mare, cumprat la preuri de specul din
pricina neajungerii ediiei, un roman-eveniment de epoc, n fine, putnd constitui unul dintre
cele mai interesante obiecte de studiu pentru sociologii psihologiei de mas, ca s nu spunem
ai "psihozei". Cci trebuie s recunoatem c la toate acestea a contribuit mult i moartea cu
totul neateptat a scriitorului - n plin maturitate creatoare - la nici dou luni de la nceputul
difuzrii crii.
ntr-un interviu realizat de M. Ungheanu (Luceafrul, nr. 17/1975), Marin Preda ddea
dreptate criticului din Vocaie i aspiraie, mrturisindu-se din nou: "Teza dumneavoastr cu
privire la vocaie i aspiraie se vede confirmat. Moromeii este romanul vocaiei, dar ceea ce
voiam eu s fac n continuare, pornind de la el, reprezint aspiraie". Ei bine, trecnd prin
experiena Marelui singuratic, a Risipitorilor, a Delirului, i mai ales a Intrusului, dup toate
aparenele scriitorul i-a atins din plin inta "aspiraiei" prin Cel mai iubit dintre pmnteni.
Aflat n nchisoare, n ateptarea procesului i verdictului pentru omucidere -fptuit ns n
legitim aprare - Victor Petrini, eroul principal, i povestete viaa, avnd ca fundal central
deceniul al Vl-lea, cruia i face la rndu-i procesul, scrutnd totodat condiia uman n
general. Destituit din postul de asistent universitar, n urma unor excese de zel i a unor
mainaii carieriste (dar rmas n continuare un intelectual i un filosof, scriind chiar unele
eseuri inute n sertare), suspectat a fi participat la aciunile unor contrarevoluionari, arestat i
condamnat la munc silnic ntr-o min (unde fusese nevoit, spre a supravieui iari, s ucid
un torionar nrit, crim rmas nedescoperit), eliberat dup trei ani i pus s practice
meserii dintre cele mai nepotrivite pentru ei, de la contabil la "Oraca" pn la "deratizator" n
echipa condus de fiorosul, grotescul Bacaloglu, Petrini este mpins mereu n "situaii limit",
ncercat la punctele cele mai de jos ale decderii condiiei umane, fcut s reziste, s ias
nvingtor, n plan spiritual, se nelege, prin voin, tenacitate i raiune ndreptat mpotriva
a tot ceea ce este "agresiv". Nu au dreptate deloc cei care reproeaz scriitorului cum c per-
sonajul nu se comport ca un "filosof, ca un "universitar" care cunoscuse la un moment dat pe
Lucian Blaga (evocat de altminteri n roman; ntmplrile se petrec, n parte, la Cluj).
Mrturisim c noi nine am fost stpnii de acest sentiment, c Petrini nu se comport ca un
"intelectual". Relund lectura, lectura integral a operei lui Marin Preda, plasnd-o n epoc,
innd seam de temperamentul scriitorului i, mai ales, de inta pe care i-a propus-o - de a
prezenta soarta unui om din zilele noastre, a unui om mai nti i numai n al doilea rnd a
unui intelectual, a unui om care vrea din rsputeri s supravieuiasc - ne-am cenzurat
prerile.
Situaiile n care e pus eroul sunt att de tari, att de mpinse la-limit, nct el nu se poate
comporta altfel (mai ales c n el slluiete chiar Marin Preda!). S evocm doar cteva din
zguduitoarele pagini, parc i cu dorina de a trimite pe cititori din nou la ele: Stnd la
nchisoare, nainte de a fi trimis la mina de la Baia Sprie (cap.IV, vol.II), la un loc cu nite
"foti" minitri, subsecretari de stat, patroni de uzine, bancheri puternici, generali etc, Victor
Petrini constat (nu constat raionnd deductiv, ci vede) cum un ins care pe vremuri, la
recepii splendide, consuma icre negre, pstrug, ceg ori cine tie ce delicatese stropite cu
ampania cea mai scump, poate deveni foarte bine o epav hmesit de foame, cu pungi sub
ochi, rvnind la un castron cu ceva murdar n el ori la un mizerabil chitoc de igar, de care,
nu se tie cum, fcea totui rost poetul bucuretean, "un ins nalt ca o prjin, semnnd cu o
barz" (bgat i el la zdup pe opt ani, pentru c plasase ru bancurile nscocite de Ion Barbu i
de "covrigarii din Geti", nite critici, rmai totui liberali)."
( Ion Rotaru )

"Cel mai iubit dintre pmnteni (1980) e romanul unor experiene fundamentale de via,
romanul unor triri eseniale. Titlul ascunde, iari ca i Bietul Ioanide, o ironie. Eroul
principal, Victor Petrini, e un asistent la Facultatea de Filosofie, care a fptuit o crim i n
nchisoare, n ateptarea procesului i a sentinei, povestete circumstanele care l-au condus
la neateptata fapt, un memoriu la persoana nti. Desfurat pe fundalul deceniului VI,
memoriul scruteaz condiia uman. Petrini a scris un eseu despre ceea ce el numete o nou
gnoz "care s redea integritatea contiinei umane n faa universului", pornind de la ideea c
"omul este liber n sine i pentru sine i singur acest concept este izvorul dreptului i al
creaiei spirituale". Alt eseu al su se intituleaz Era ticloilor, eroul fiind n plus de prerea
c orice poate fi trit, ns nu oricum. Romanul are zece pri repartizate n trei volume, din
care primul i o mare parte din cel de-al doilea se refer la iniierea erotic a lui Petrini n
liceu, la Universitate i apoi ca universitar, cnd ntlnete pe Matilda, soia poetului neieit
nc de sub autoritatea patern, Petric Nicolau. Petrini desface cuplul nereuit al poetului cu
arhitecta Matilda (inversare a situaiei din Bietul Ioanide), antrenndu-se ntr-un adevrat
comar matrimonial, fiindc Matilda (una din cele mai interesante figuri feminine din
literatura romn) e o femeie de o incredibil vitalitate, acaparant, imprevizibil, visceral
violent, agresiv, obstinat, trecnd brusc de la tandree la ur, expresie a unui suflet total
iraional, obscur i absurd.
Fetia care se nate din aceast uniune, Silvia, nu ntrete legtura, ci mai curnd i desparte
pe cei doi, mai ales cnd Victor e nvinuit de participare la isprvile unei bande
contrarevoluionare, arestat i condamnat s lucreze trei ani ntr-o min de plumb. Va ucide
acolo un torionar, apoi, eliberat, degradare crescnd a condiiei sale, se va angaja ntr-o
echip infernal-hilariant de deratizare, prilej pentru autor de a nfia indivizi abrutizai
precum Bacaloglu sau Calistrat, ori pstrnd i sub crusta abjeciei un rest de umanitate,
precum Vintil. Matilda prsete pe Victor pentru un om al puterii, Mircea, care admitea c
universitarul nu avusese legturi cu "sumanele negre", dar nu era sigur c n caietele sale
confiscate la percheziie nu erau gnduri periculoase pentru ordinea social. Tot un fel de
trdare e aceea a prietenului Ion Micu, critic al exceselor de tot felul, dar partizan al ideii c
mai nti de toate trebuie s supravieuieti, n sfrit, Petrini ajunge contabil la "Oraca" (iari
ironie) i se ndrgostete de o casier, Suzy Culala, fiica unui industria, exmatriculat din
facultate din acest motiv. Suzy pare ntruchiparea idealului regsit i Petrini rezist
ncercrilor Matildei, divorat de Mircea, de a-1 readuce lng Silvia, pn cnd, invitat la
schi, e ntmpinat pe prtie de inginerul Pencea, soul nemrturisit al noii iubite pe care,
atacai, e nevoit s-l arunce din cabina telefericului, s declare apoi crima i s fie din nou
nchis".
( Al. Piru )
"Oper epic de mare ntindere, cu numeroase personaje surprinse n episoade dramatice,
zguduitoare sau ilariant-groteti, cronic a unei ntrgi perioade istorice, romanul Cel mai iubit
dintre pmnteni e totodat o mrturisire fcut la persoana nti, n mprejurri decisive
pentru existena unui om. El se simte mpins n chip firesc s amestece evenimentele politice
contemporane i figuri notabile ale vremii cu datele biografiei sale, s istoriseasc ntmplri
trite nemijlocit, intimiti conjugale i fapte de o influen covritoare asupra vieii sociale,
s-i comenteze experiena adunat pe toate planurile existenei".
( Ov.S. Crohmlniceanu ).