Monastirea Argeului (Vasile
Alecsandri)
Pe Arges in gios
Pe un mal frumos,
Negru-Voda trece
Cu tovarasi zece:
Noua mesteri mari,
Calfe si zidari
Si Manoli - zece,
Care-i si intrece.
Merg cu toti pe cale
Sa aleaga-n vale
Loc de monastire
Si de pomenire.
Iata cum mergea
Ca-n drum agiungea
Pe-un biet ciobanas
Din fluier doinas,
Si cum il videa,
Domnul ii zicea:
- Mindre ciobanas
Din fluier doinas,
Pe Arges in sus
Cu turma te-ai dus,
Pe Arges in gios
Cu turma ai fost.
Nu cumv-ai vazut,
Pe unde-ai trecut,
Un zid parasit
Si neispravit,
La loc de grindis,
La verde-alunis?
- Ba, doamne,-am vazut,
Pe unde-am trecut,
Un zid parasit
Si neispravit.
Cinii, cum il vad,
La el se rapad
Si latra-a pustiu
Si urla-a mortiu.
Cit il auzea,
Domnu-nveselea
Si curind pleca,
Spre zid apuca
Cu noua zidari,
Noua mesteri mari
Si Manoli - zece,
Care-i si intrece.
- Iata zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de monastire
Si de pomenire.
Deci voi, mesteri mari,
Calfe si zidari,
Curind va siliti
Lucrul de-l porniti
Ca sa-mi radicati,
Aici sa-mi durati
Monastire nalta
Cum n-a mai fost alta,
Ca v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar in temelii!
Mesterii grabea,
Sfarile-ntindea,
Locul masura,
Santuri largi sapa
Si mereu lucra,
Zidul radica,
Dar orice lucra,
Noaptea se surpa!
A duoa zi iar,
A tria zi iar,
A patra zi iar
Lucra in zadar!
Domnul se mira
S-apoi ii mustra, Taina s-o pastram.
S-apoi se-ncrunta S-orice sotioara
Si-i ameninta Orice sorioara,
Sa-i puie de vii Mini in zori de zi
Chiar in temelii! Intai s-o ivi,
Mesterii cei mari, Pe ea s-o jertfim,
Calfe si zidari In zid s-o zidim!
Tremura lucrind, Iata,-n zori de zi,
Lucra tremurind Manea se trezi
Zi lunga de vara, S-apoi se sui
Ziua pin-in seara; Pe gard de nuiele,
Iar Manoli sta, Si mai sus, pe schele,
Nici ca mai lucra, Si-n cimp se uita,
Ci mi se culca Drumul cerceta.
Si un vis visa, Cind, vai, ce zarea?
Apoi se scula Cine ca venea?
S-astfel cuvinta: Sotioara lui,
- Noua mesteri mari, Floarea cimpului!
Calfe si zidari, Ea s-apropia
Stiti ce am visat Si ii aducea
De cind m-am culcat? Prinz de mincatura,
O sopta de sus Vin de bautura.
Aievea mi-a spus Cit el o zarea,
Ca orice-am lucra, Inima-i sarea,
Noaptea s-a surpa In genuchi cadea
Pin-om hotari Si plingind zicea:
In zid de-a zidi "Da, Doamne, pe lume
Cea-ntai sotioara, O ploaie cu spume,
Cea-ntai sorioara Sa faca piraie,
Care s-a ivi Sa curga siroaie,
Mini in zori de zi, Apele sa creasca,
Aducind bucate Mindra sa-mi opreasca,
La sot ori la frate. S-o opreasca-n vale,
Deci daca vroiti S-o-noarca din cale!"
Ca sa ispraviti Domnul se-ndura,
Sfinta monastire Ruga-i asculta,
Pentru pomenire, Norii aduna,
Noi sa ne-apucam Ceriu-ntuneca.
Cu toti sa giuram Si curgea deodata
Si sa ne legam Ploaie spumegata
Ce face piraie Pe zid o punea
Si imfla siroaie. Si, glumind, zicea:
Dar oricit cadea, _ Stai, mindruta mea,
Mindra n-o oprea, Nu te sparia,
Ci ea tot venea Ca vrem sa glumim
Si s-apropia. Si sa te zidim!
Manea mi-o videa, Ana se-ncredea
Inima-i plingea, Si vesel ridea.
Si iar se-nchina, Iar Manea ofta
Si iar se ruga: Si se apuca
"Sufla, Doamne,-un vint, Zidul de zidit,
Sufla-l pe pamint, Visul de-mplinit.
Brazii sa-i despoaie, Zidul se suia
Paltini sa indoaie, Si o cuprindea
Muntii sa rastoarne, Pin' la gleznisoare,
Mindra sa-mi intoarne, Pin' la pulpisoare.
Sa mi-ontoarne-n cale, Iar ea, vai de ea,
S-o duca devale!" Nici ca mai ridea,
Domnul se-ndura, Ci mereu zicea:
Ruga-i asculta - Manoli, Manoli,
Si sufla un vint, Mestere Manoli!
Un vint pre pamint, Agiunga-ti de saga,
Paltini ca-ndoia, Ca nu-i buna, draga.
Brazi ca despoia, Manoli, Manoli,
Muntii rasturna, Mestere Manoli!
Iara pe Ana Zidul rau ma stringe,
Nici c-o inturna! Trupusoru-mi fringe!
Ea mereu venea, Iar Manea tacea
Pe drum sovaia Si mereu zidea;
Si s-apropia Zidul se suia
Si, amar de ea, Si o cuprindea
Iata c-agiungea! Pin' la gleznisoare,
Mesterii cei mari, Pin' la pulpisoare,
Calfe si zidari Pin' la costisoare,
Mult inveselea Pin' la titisoare.
Daca o videa, Dar ea, vai de ea,
Iar Manea turba, Tot mereu plingea
Mindra-si saruta, Si mereu zicea:
In brate-o lua, - Manoli, Manoli,
Pe schele-o urca, Mestere Manoli!
Zidul rau ma stringe Si mult mai frumoasa?
Titisoara-mi plinge, Iar cei mesteri mari,
Copilasu-mi fringe! Calfe si zidari,
Manoli turba Cum sta pe grindis,
Si mereu lucra. Sus pe coperis,
Zidul se suia Vesel se mindrea
Si o cuprindea S-apoi raspundea:
Pin' la costisoare, - Ca noi, mesteri mari,
Pin' la titisoare, Calfe si zidari,
Pin' la buzisoare, Altii nici ca sint
Pin' la ochisori, Pe acest pamint!
Incit , vai de ea, Afla ca noi stim
Nu se mai videa, Oricind sa zidim
Ci se auzea Alta monastire
Din zid ca zicea: Pentru pomenire,
- Manoli, Manoli, Mult mai luminoasa
Mestere Manoli! Si mult mai frumoasa!
Zidul rau ma stringe, Domnu-i asculta
Viata mi se stinge! Si pe ginduri sta,
Apoi poruncea
Pe Arges in gios, Schelele sa strice,
Pe un mal frumos Scari sa le ridice,
Negru-voda vine Iar pe cei zidari,
Ca sa se inchine Zece mesteri mari,
La cea monastire, Sa mi-i paraseasca,
Falnica zidire, Ca sa putrezeasca
Monastire nalta, Colo pe grindis,
Cum n-a mai fost alta. Sus pe coperis.
Domnul o privea Mesterii gindea
Si se-nveselea Si ei isi facea
Si astfel graia: Aripi zburatoare
- Voi, mesteri zidari, De sindrili usoare.
Zece mesteri mari, Apoi le-ntindea
Spuneti-mi cu drept, Si-n vazduh sarea,
Cu mina pe pept, Dar pe loc cadea,
De-aveti mesterie Si unde pica,
Ca sa-mi faceti mie Trupu-si despica.
Alta monastire Iar bietul Manoli,
Pentru pomenire, Mesterul Manoli,
Mult mai luminoasa Cind se incerca
De-a se arunca, Manea se pierdea,
Iata c-auzea Ochi-i se-nvelea;
Din zid ca iesea Lumea se-ntorcea,
Un glas nadusit, Norii se-nvirtea,
Un glas mult iubit, Si de pe grindis,
Care greu gemea De pe coperis,
Si mereu zicea: Mort bietul cadea!
- Manoli, Manoli, Iar unde cadea
Mestere Manoli! Ce se mai facea?
Zidul rau ma stringe, O fintina lina,
Titisoara-mi plinge, Cu apa putina,
Copilasu-mi fringe, Cu apa sarata,
Viata mi se stinge! Cu lacrimi udata!
Cum o auzea,