Sunteți pe pagina 1din 2

In regimurile totalitare minciuna a fost importanta, a generat mult rau, iar oamenilor le-a fost

greu sa treaca peste credintele gresit inradacinate in constiinta lor de catre liderii comunisti
persuasivi si convingatori. Ce au incercat acestia a fost nu doar pastrarea la carma conducerii a
sistemului pe care il conduceau, dar mai ales modificarea constiintei supusilor si transformarea
lor in niste sclavi care sa le serveasca scopurilor personale. S-a incercat asuprirea vointei libere
a oamenilor prin dezinformare si minciuna, prin impunerea cu forta a unor valori arbitrare, prin
inducerea fortata a unor credinte despre sistemul respectiv si despre liderii lor. Minciuna si
neadevarul erau esenta acestor regimuri, iar oamenii erau cobaii pe care se facea
experimentul. Este cel mai bun exemplu pentru a observa efectele minciunii. Dar sa vedem cum
anume au reusit sa ajunga atat de departe.

Pentru a se influenta ceea ce se concepe, ce se proiecteaza, ce se gandeste nou se foloseste


minciuna conceptuala, care influenteaza felul de a vedea realitatea, ansamblurile de opinii, de idei
cu privire la problemele filosofice, stiintifice, politice, sociale, economice, artistice etc., iar intr-un
cadru mai general influentand conceptia despre lume si viata.

De fiecare data, intr-un act comunicational se produce inevitabil o reducere de date si deci o
distantare de realitate. Definirea oricarei probleme influenteaza rezolvarea ei, prin insasi imbinarea
conceptelor constituente. S-ar parea ca minciuna conceptuala este intrinseca reflectarii realitatii in
constiinta, iar dimensiunea ei depinde de marimea deviantei dintre aceste doua planuri. Dar
determinanta pentru acordarea calificativului de minciuna unui mesaj este prezenta
intentionalitatii de a transmite falsul, la emitator (sursa).

Educatia are o dilema majora: trebuie deschis spiritul catre lumea inconjuratoare sau trebuie
formati buni cetateni?. Raspunsul la aceasta intrebare face diferenta dintre propaganda si
educatie, deoarece ultima iti arata cum sa gandesti, iar prima ce sa gandesti. Desi ambele sunt
manipulari formative bazate pe minciuna conceptuala, este evident ca manipularea prin educatie
este mult mai periculoasa, pentru ca ea deschide spiritul in mod selectiv spre valori prefabricate,
convenabile ideologiei oficiale.

Apogeul manifestarii minciunilor conceptuale il gasim in toate regimurile totalitare.


Aici apar minciunile cele mai minutios elaborate, deoarece menirea lor era sa confere ideologiei
totalitare caracterul de sacralitate, de adevar final, dincolo de orice indoiala, pervertind
conceptele deja cunoscute carora le confereau intelesuri noi, care sa serveasca exclusiv ideologiei
lor.
Asa cum reiese din anumite cercetari (Piotr Wierzbicki) exista trei modalitati de deformare prin
minciuna conceptuala in regimurile totalitare:
Anularea limbajului realizata prin intermediul limbii de lemn, prin conferirea de noi sensuri, prin
schimbarea semanticii uzuale si a semnificatiilor anterioare ale cuvintelor.
Anularea logicii realizata prin apelarea la increderea la realitate, prin recursul la mistica
doctrinara si abandonarea efortului argumentativ.
Anularea realitatii consta in inlocuirea partilor de realitate incomode cu agregate conceptuale
conforme dogmei si cu mituri legitimatoare si justificative. Noua realitate este vazuta ca fiind cea
mai buna, superioara oricarei alte realitati.

Refuzul minciunii conceptuale in regimurile totalitare se face cu mare dificultate si prin asumarea
unor riscuri uriase. Sa ne amintim de arestul politic din tara noastra. Cati intelectuali care au luptat
pentru adevar si dreptate au avut de suferit. Cati au fost nevoiti sa fuga peste hotare pentru ca le
stricau planurile comunistilor si trebuiau eliminati.
Date fiind acestea, si observand puterea de distrugere a minciunii la nivel de mase, mai exista oare
dubii ca efectele minciunii, mai devreme sau mai tarziu, sunt negative? Are oare cineva dreptul sa
ne controleze dreptul la libertatea de gandire? Poate fi cineva atat de bun si atat de cinstit incat sa
ne minta pentru a ne face fericiti? Se poate ajunge la fericire pornind de la niste credinte false?
Este oare nevoie sa construim o noua realitate pentru a ajunge la scopul final? Si mai mult, atat de
greu este de suportat adevarul si realitatea aceasta incat sa avem nevoie sa fim mintiti pentru a
putea trai in liniste?
Educatia copiilor nostii ar trebui sa plece de la prezentarea onesta a realitatii lasand la latitudinea
lor posibilitatea de a alege drumul viitor, de a se lasa condusi de credinte false despre realitate.
Avem cu totii responsabilitatea de a ne conduce vietile dupa niste principii reale si oneste, pentru
ca in caz contrar conflictele nu vor inceta sa apara.

Articol realizat de Constanta Vasile, psiholog

Articole asemanatoare:
Tehnica poligraf si psihofiziologia minciunii
Minciuna si mecanismele acesteia
Secretele minciunii
Mincinosii
Arta detectarii minciunii
Mitomania, forma patologica a comunicarii
Sa vorbim cinstit despre minciuna - prima parte
Sa vorbim cinstit despre minciuna - partea a doua
Sa vorbim cinstit despre minciuna - partea a treia
Sa vorbim cinstit despre minciuna - ultima parte
Adevarul sau minciuna
Viata intre adevar si minciuna
Legatura dintre personalitate si minciuna