Sunteți pe pagina 1din 5

Brownfield, Franciza i Licenierea

Brownfield
Daca vorbim de termenul ``Brownfield``, exista numeroase incercari de definire insa nu exista
o definitie universal acceptata. Pentru a prezenta termenul de Brownfield vom analiza atat situatia
generala cat si situatia din Romania. Am ales Statele Unite ale Americii pentru analiza generala,
deoarece aici exista numeroase definitii si teorii referitoare la acest concept. O prima definitie a fost
data de congresul Statelor Unite ale Amercii si apare astfel
Daca vine vorba despre Romania, termenul de Brownfield este un cuvant relativ nou in
vocabularulde specialitate. Din pacate nu exista o definitie oficiala, dar termenul este asociat cu zone
dezvoltate in trecut care au ajuns slab sau deloc utilizate si care sufera de poluare sau exista pericol de
contaminare viitoare
( adaptat dupa B. Cobarzan, Brownfield Redevelopment in Romania ). Termenul de
Brownfield este in mod evident inteles gresit in tara noastra. Statisticile arata ca Romania in anul
2000, detinea cel mai mare teritoriu toatlizat de Brownfield din intreaga Europa. Problema era ca
guvernul roman a catalogat toate zonele contaminate de poluare, zone Brownfield, in ciuda faptului ca
aceste zone erau active din punct de vedere economic. In ciuda faptului ca nu exista o baza de date
pertinenta in Romania pentru catalogarea Brownfield-urilor, este totusi bine stiut faptul ca numarul
acestora este unul extrem de ridicat. Aceasta afirmatie este sustinuta de faptul ca Romania pe parcursul
regimului comunist a suferit o puternica industrializare, iar dupa caderea regimului dictator multe din
constructiile industriale ( febrici ) au fost dezafectate si au ramas nevalorificate corespunzator
potentialului acestora, aparand cu trecerea timpului contaminarea.
Este stiut faptul ca Bronwfield-urile sunt zone abandonate, subutilizate, cu o posibila sau
concreta forma de poluare si care necesita o investitie pentru a putea fi revalorificata. La noi in tara
aceste Brownfield-uri sunt vazute drept foste fabrici/unitati industriale??????? de pe vremea
comunismului[MC9] care asteapta reabilitarea din partea autoritatilor locale si a investitorilor. Insa
exista si alte tipuri de Brownfield-uri, iar in cele ce urmeaza le voi face o scurta prezentare. In primul
rand vom lua exemplul unor tari din Europa centrala si de Vest, pentru a vedea cum se implementeaza
in mod corect un proiect de reabilitare Brownfield. Dupa aceea vom trece la cazul Romaniei unde vom
prezenta de asemenea cateva exemple de proiecte existente actual. Un astfel de proiect trebuie sa
contina anumite informatii de baza cum ar fi: numele proiectului, informatii de baza despre zona, card
Brownfield, descrierea detaliata a proiectului, metodologie specifica proiectului, sursa informatiilor,
contact si grafice. Aceste informatii de baza se aplica tuturor proiectelor care la voi prezenta.
Franciza n Romnia

Francizarea, o modalitate de dezvoltare a afacerilor folosit n diverse domenii din ntreaga


lume, a devenit n timp o operaiune de succes i pe piaa din Romnia. Succesul afacerilor n franciz
n ara noastr se datoreaz n principal ajutorului care vine din partea grupului mam, respectiv a
francizorului.

Ce este o franciz?

Franciza este o form de comer prin care o persoan, numit francizor, i acord unei alte
persoane, numit beneficiar sau francizat, dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs,
o tehnologie sau un serviciu.

Aderarea la o reea de franciza atrage dup sine plata unei taxe de intrare n sistem precum i a
unor cote anuale, de regul sub forma unui procent din cifra de afaceri.

Scurt istoric al pieei francizei n Romnia

Prima franciz clasic aprut pe piaa din Romnia este McDonalds care i-a deschis o
unitate de franciz n anul 1995.

Primul contract comercial din Romnia coninnd elemente proprii sistemului de franciz
dateaz din anul 1975. Contractul a fost ncheiat ntre Hertz i Automobil Clubul Romn. Printre
primele companii care au intrat pe piaa din Romnia n sistem de franciz se numr i Pepsi si
Coca-Cola

Regimul juridic al francizei

n Romnia, procesul de francizare este reglementat de Legea nr. 79 din aprilie 1998. Potrivit
acestei legi, francizorul trebuie s asigure beneficiarului o pregtire ini ial pentru exploatarea mrcii
nregistrate. Francizorul va continua s i promoveze marca proprie pentru asigurarea dezvoltrii i
viabilitii produsului i va umri meninerea identitii i a renumelui francizei. Independen a
francizatului n operarea francizei este limitat deoarece el trebuie s respecte regulile stabilite de
francizor. Beneficiarul comercializeaz doar produsele i serviciile stabilite prin contractul de franciz.

Franciza este aadar operaiunea care mbrac forma unui contract prin care francizorul d
dreptul beneficiarului s vnd bunuri i s presteze servicii sub marca sa, n schimbul unor redeven e.
Relaia dintre francizor i francizat se ntemeiaz pe contractul de franciz i se men ine pe toat
durata acestuia. Prin intermediul francizei, francizorul i extinde afacerea iar francizatul are ansa de a
deschide i de a conduce o afacere sub o marc recunoscut.

Cele mai cunoscute afaceri n franciz din Romnia

Cele mai multe afaceri n franciz deschise n Romnia sunt n domeniul restaurantelor/fast-
food-ului, cafenelelor, retail-ului, al serviciilor de nfrumuse are, al serviciilor auto dar i n domeniul
imobiliar.

Licenierea
Acordul de licen reprezint un transfer de drepturi de proprietate privind brevete, marci,
know-how contra platii unei redevente si a unui procent din valoarea vanzarilor sau din profitul
obtinut in urma folosirii licentei. Obiectul licentei il pot face patentele (care protejeaza
tehnologia de productie, procesul de productie) sau marcile (care protejeaza numele unui
produs).
Firmele mai mici pot apela la licentiere daca vor sa beneficieze de experienta, know-how-ul
licentiatorului fara sa implice prea mult capital propriu. O societate multinationala poate folosi
aceeasi strategie pentru a intra rapid pe diferite piete, pentru a profita de conditiile oferite de
acestea si pentru a nu le permite concurentilor sai accesul facil in aceste zone.
Dezvoltarea de noi produse este deosebit de importanta pentru nivelul competitivitatii unei
firme. Cumpararea unei licente este o alternativa la procesul de cercetare desfasurat in cadrul
firmei, proces care poate fi costisitor si de lunga durata.
Contractul de licenta reprezinta acordul de vointa al partilor cu privire la transferul dreptului
de folosinta a brevetului si, respectiv plata pretului, stabilind drepturile si obligatiile reciproce.
Partile contractante se numeste licentiari,cea care este titularul dreptului de proprietate
industriala si de licentiat,mai exact beneficiarul exploatarii dreptului de proprietate.
Principalele obligatii ale licentiatorului sunt:
-obligatia de remitere, in baza careia licentiatorul pune la dispozitia licentiatului dreptul de a
exploata brevetul,
-obligatia de garantie privind existenta si validitatea dreptului transmis, precum si referitor la
exercitarea acestui drept (obligatia de garantie nu se refera la asigurarea succesului industrial al
licentiatului).
Principalele obligatii ale licentiatului sunt:
-obligatia de a exploata licenta, exploatarea trebuind sa fie serioasa, efectiva.
-obligatia de plata a pretului, licentierea fiind un contract cu caracter oneros.
Referitor la drepturile partilor contractante, se face distinctie intre licenta exclusiva si
licenta neexclusiva. In primul caz, licentiatul are exclusivitate in utilizarea tehnologiei
respective, care poate fi absoluta (cand nici detinatorul brevetului nu mai are drept de exploatare)
sau atenuata. In cel de-al doilea caz, licentiatorul poate vinde licenta mai multor beneficiari.
In functie de continutul drepturilor conferite de licenta de brevet intalnim:
Licenta exclusiva cand licentiarul acorda licentiatului dreptul exclusiv de folosire a
inventiei, renuntand la posibilitatea de a transmite aceleasi drepturi tertilor sau de a utiliza in
interes propriu inventia;
Licenta simpla presupune ca licentiarul isi rezerva dreptul de a acorda licenta in cauza si
altor beneficiari, existand si posibilitatea de a folosi inventia in scopuri proprii.
Licentele limitate (partiale) se deosebesc de cele nelimitate (totale) prin intinderea
diferita a teritoriului unde sunt valabile, a duratei sau a specificului activitatii pentru care se
elibereaza licenta.
Contractul de licenta nu poate fi sublicentiat de catre licentiat fara acordul licentiatorului.
Daca, insa, licentiatul reprezinta un grup industrial, este permisa sublicentierea catre propriile
sale filiale.
Prin procesul de vanzare a licentelor firmele urmaresc:
incasarea unor venituri suplimentare rezultate din valorificarea unor drepturi de
proprietate industriala;
intrarea facila pe acele piete externe care agreeaza prioritar licentierea;
internationalizarea afacerilor agentului economic respectiv, licentierea putand constitui o
etapa intermediar intre export (bazat pe productie interna si comercializare la extern) si
delocalizarea productiei (proces de fabricatie in strainatate).
Avantajele licentierii internationale constau in:
accesul pe piete externe dificil de penetrat, implicarea redusa cu resurse si risc scazut.
costuri reduse, imbunatatirea calitatii livrarilor si serviciilor post-livrare.
Limitarile in licentierea internationala pot fi de natura temporala, teritoriala, cantitativa,
limitarea actelor de exploatare, a obiectului licentei sau limitarea la o singura firma.
De obicei, obiectul transferului contine un pachet mai cuprinzator de elemente, respectiv:
-brevete, marci de fabrica / comert, drepturi de autor,
-specificatii de produs si proces,
-proceduri de control al calitatii,
-programe de productie si instructiuni,
-sarcina obtinerii anumitor performante,
-programe de formare tehnica si profesionala,

-informatii privind produsul si piata acestuia.