FRACTURA- Definitie:

Ruptur a unui os sau a unui cartilagiu tare, insotia de o durere acut, o imposibilitate de a realiza
unele miscari, hematom, o deformare.

Fracturile deschise- fragmentele osoase au trecut prin piele, sunt vizibile.

Fracturile nchise-fragmentele osoase nu comunic cu exteriorul.

Fragmentele osoase pot s se deprteze unele de altele (fractur cu deplasare), pot s se ncalece sau
s se prind unele de altele.

Anatomie. Articulatia gleznei este alcatuita din epifiza distala a tibiei, epifiza distala a peroneului
(maleola peroniera) si talus. Stabilitatea gleznei se datoreaza atat conformatiei osoase cat si structurilor
ligamentare ce formeaza capsula articulara. Exista 3 grupe de ligamente:
1) ligamentele sindesmotice,
2) ligamentele colaterale laterale,
3) ligamentele colaterale mediale.
Ligamentele sindesmotice sunt alcatuite de ligamentul tibiofibular anterior inferior, ligamentul
tibiofibular posterior si ligamentul interosos. Ligamentele colaterale laterale includ ligamentul talofibular
anterior, ligamentul calcaneofibular si talofibular posterior. Ligamentul deltoid ofera stabilitate in partea
mediala a gleznei. Acesta este compus din fibre superficiale ce pornesc de la nivelul maleolei tibiale si
se insera pe navicular, pe colul talusului, pe sustentaculum tali si pe tuberculul talar posteromedial.
Dintre acestea ligamentul tibiocalcanean este cel mai puternic. Fibrele profunde sunt considerate
principalele stabilizatoare ale fetei mediale a gleznei.
Varsta la care apar cel mai des este cea activa, intre 20 si 40 de ani. Incidenta crescuta a fracturilor se
intalneste si la persoanele varstnice, din cauza osteoporozei care scade rezistenta osoasa. La copii
apar mai rar, datorita elasticitatii oaselor.

Clasificare. Fracturile gleznei pot fi clasificate prin descrierea leziunii si anume prin localizarea
liniei de fractura la nivelul maleolei peroniere, maleolei tibiale sau maleolei posterioare. In cazul
interesarii a mai mult de 1 maleola, acestea se numesc bimaleolare
sau trimaleolare. Descrierea leziunilor ar trebui sa includa starea
partilor moi, si anume echimoze, edeme sau flictene la nivelul
gleznei. Clasificarea Lauge-Hansen imparte fracturile gleznei in
functie de mecanismul de producere. Acesta a demonstrat ca
majoritatea fracturilor maleolare pot fi reproduse prin pozitionarea
piciorului in una din 2 pozitii si aplicarea unor forte de deformare in
una din cele 3 directii. Pentru o pozitie si o directie a fortei de actiune
cunoscute, secventa structurilor lezate pe masura ce forta creste este
similara. Tipul fracturii ce rezulta depinde de 2 factori: 1) pozitia
piciorului: supinatie sau pronatie, 2) directia fortei de deformare:
rotatie externa, adductie sau abductie. Astfel se pot observa 4
mecanisme: supinatie-adductie, supinatie-rotatie externa, pronatie
abductie si pronatie rotatie externa.
Clasificarea Weber imparte fracturile gleznei in functie de localizarea liniei de fractura a peroneului.
Astfel in tipul A fractura se afla distal de sindesmoza tibiofibulara, in tipul B fractura se afla la nivelul
sindesmozei, in tipul C fractura se afla proximal de sindesmoza.

Fractura de glezna semnifica faptul ca unul sau mai multe oase care alcatuiesc articulatia gleznei se
fractureaza( cel mai frecvent fiind vorba despre fractura maleolei tibiale), este posibil ca pe langa
aceste fracturi, sa existe si rupturi asociate ale ligamentelor.
Diagnosticul de fractura se stabileste pe baza unor semne de probabilitate si de certitudine, insa nu
este posibil fara examenul radiografic.
O fractura de glezna poate varia de la o simpla fisura osoasa (fractura fara deplasare), care poate sa nu
va impiedica sa mergeti pe piciorul fracturat, pana la fracturi complexe, severe, care fac imposibil mersul
inainte de trei luni dupa inceperea tratamentului.
Simptome
Deoarece o entorsa severa de glezna poate avea aceleasi simptome ca si o fractura de glezna, orice
traumatism al gleznei prezinta suspiciunea unei fracturi, si pacientul trebuie examinat de cate un medic.
Simptomele cele mai frecvente ale unei fracturi de glezna sunt:
Durere imediata si severa
Marirea de volum difuza
Durerea la palpare
Imposibilitatea mersului cu sprijin pe picior
Deformarea gleznei (uneori articulatia se subluxeaza)

Tratamentul de specialitate in aceste cazuri este de 2 tipuri: tratament ortopedic si tratament chirurgical.

Tratamentul chirurgical.
Pentru a stabiliza articulatia gleznei, se folosesc suruburi si o placa pentru a realinia fragmentele si a
mentine oasele in pozitie anatomica pana la momentul vindecarii.

Tratamentul ortopedic

In mod obisnuit medicii imobilizeaza glezna intr-o atela gipsata timp de maxim 2 saptamani (sau pana
cand se reduce edemul perimaleolar). Tipul atelei va fi conditionat de starea functionala a gleznei, de
stabilitatea fragmentelor de fractura, precum si de tipul fracturii in sine. Dupa perioada de imobilizare in
gips, pacientul va fi supus unor sedinte de fizioterapie
Refacerea continuitatii osoase include patru etape, in continua evolutie: stadiul inflamator, stadiul
calusului fibrocartilaginos, stadiul calusului dur (calus osos primitiv) si faza finala a procesului de
vindecare a fracturii (remodelarea osoasa). Aceasta etapa dureaza de la cateva luni la cativa ani,
realizandu-se sub influenta factorilor mecanici. Recuperarea este decisiva in fracturi. Bine condusa, va
duce la insanatosire deplina.
Recuperarea se realizeaza prin fizioterapie si gimnastica medicala

Scopul tratamentului este de a aseza capetele fracturate in acelasi ax, manevra numita reducerea
fracturii, pentru a favoriza vindecarea ulterioara corecta. Prin operatie se pune in evidenta fractura, iar
capetele acesteia se reasaza si se fixeaza prin metode specifice, cu ajutorul unor tije, suruburi, placi
etc., in functie de tipul si localizarea fracturii. Aceasta tehnica poarta numele de osteosinteza. Dupa

consolidarea fracturii, materialul metalic utilizat se poate indeparta. De cele mai multe ori, este
necesara o perioada de recuperare prin fizioterapie si gimnastica medicala.

Fizioterapia cuprinde :

Electroterapia este folosit sub diferite forme:

- cureni interfereniali (CIF) de medie frecven;
- cureni cu impulsuri (TENS) stimulare transcutanata, netraumatizanta, combate starile dureroase
acute si cronice;
- cureni diadinamici - analgetic, hiperemiant, dinamogen;
Procedurile de fizioterapie (indicate in caz ca nu exista osteosinteza metalica), masajul, aplicatiile
externe sau impachetarile pot fi extrem de benefice.

Ultrasunete (in camp continuu sau discontinuu) cu efect analgetic, miorelaxant si hiperemiant, in
combinatie cu alte tipuri de curenti.
Magnetoterapie -Campul magnetic cu indicatii in contracturi
Laser terapie
Termoterapia Crioterapia aplicatii cu gheata
Forme locale comprese reci, masaj local cu gheata, impachetari reci, spray refrigerant;

Efecte: vasoconstrictor, hemostatic, antiinflamator, antialgic-anestezic.

Urmatorul pas spre vindecare este absolut necesar si consta in KINETOTERAPIE.Kinetoterapia sau
terapia prin miscare este esentiala si se executa sub indrumarea unui kinetoterapeut, scopul fiind
redobandirea tonusului muscular si mobilitatii articulare, recapatarea coordonarii si preciziei miscarilor;

Balneoterapia este deosebit de utila in recuperarea post-fractura, anumite ape minerale, in special cele
clorurosodice, sulfuroase si termale, accelereaza foarte mult procesele de refacere. Va recomandam
statiunile Techirghiol, Baile Herculane, Baile Felix, Eforie Nord, Mangalia, Amara, Lacul Sarat;

Recuperarea este foarte importanta indiferent de tipul de tratament folosit. Cand medicul va permite,
kinetoterapeutul va incepe un program de exercitii pe care trebuie sa le efectuati periodic. Va fi nevoie de
cateva luni pentru ca glezna sa capete suficienta forta necesara unui mers normal, fara sa schiopata

Princiipii si obiective:
1 .Prevenirea, disparitia sau ameliorarea inflamatiei
2 Ameliorarea si recuperarea stabilitatii si mobilitatii articulare
3 Ameliorarea si recuperarea fortei si rezistentei musculare
4 Refacerea boltii plantare
5 Refacerea alinierii piciorului
6 Castigarea unei atitudini corecte ale corpului si a membrului afectat
Reluarea mersului se va face treptat incepandu-se cu pozitii de descarcare a membrului afectat (utilizarea
carjelor axiale sau a cadrului de mers) urmand apoi incarcarea usoara (cu utilizarea bastonului) ca apoi
treptat treptat sa trecem la mersul fara baston si in consecinta incarcarea totala.

Exercitiile de mers vor fi efectuate inainte, inapoi, lateral, mers in panta, urcat-coborat scari, mers peste
obstacole.
Mobilizarea articulatiilor este de 3 feluri: pasiva, activa si activa cu rezistenta. In cazul gleznei se fac
miscari cu incarcare de greutati.
Miscarile pasive sunt realizate cu ajutorul kinetoterapeutului care efectueza usoare mobilizari ale gleznei
in toate planurile
Miscarile active sunt aceleasi miscari ca si cele pasive, cu deosebirea ca miscsrile le executa pacientul.
Miscarile active cu rezistenta sunt pentru flexie dorsala, kientoterapeutul tinand contrarezistenta cu
mana pe partea dorsala a plantei. Pentru flexie plantara kientoterapeutul tine rezistenta pe partea
plantara iar pentru flexia laterala tine contrarezistenta pe partea opusa miscarii.

Exemple de exercitii :
- exercitii de contractie musculara izolata cu constientizarea tensiunii musculotendinoase prin control
vizual si prin palpare.
- exercitii de flexie a degetelor urmate de relaxare
- exercitii de extensie a degetelor urmate de relaxare
- exercitii de flexie a piciorului
- exercitii de extensie a piciorului
- exercitii de circumductie
- exercitii cu bicicleta ergometrica, cu laba piciorului fixata pe pedala
- exercitii de flexie plantara si dorsala cu contrarezistenta
- exercitii de abductie a piciorului
- exercitii de apucare a unui obiect (minge) cu degetele piciorului
- exercitii de apucare a unui prosop intins pe o suprafat neteda
- exercitii de ridicare pe varfurile picioarelor, alternative
- exercitii de mers pe varfuri inainte si inapoi
- exercitii de mers pe calcaie inainte
- exercitii de mers incrucisat
- exercitii de mers pe loc, intre doua bare paralele
Complicatii. Ca si in cazul altor fracturi este posibila aparitia consolidarii vicioase. Acest lucru se
intampla atunci cand peroneul consolideaza in rotatie externa sau este scurtat. In acest caz apar
modificari in kinetica gleznei cu degenerarea articulatiei. Majoritatea pacientilor cu aceste complicatii au
fost tratati conservator. Tratamentul consta in osteotomia peroneului si corectarea pozitiei acestuia, fiind
necesara eliberarea aderentelor si fibrozei din tesuturile adiacente. Infectia plagii poate apare ca o
complicatie in procent de 1.8% din cazuri, asociata sau nu cu necroza marginala la nivelul inciziei
(3.1%). Majoritatea pacientilor recupereaza mobilitatea gleznei in totalitate. In cazul mobilitatii scazute,
deficitul de flexie dorsala este mai frecvent decat deficitul de flexie plantara. Mobilizarea articulatiei
dupa perioada de gips este un factor pozitiv in recuperarea miscarilor gleznei.
Pentru prevenirea fracturilor si intretinerea sistemului osos, specialistii recomanda o dieta
echilibrata, care sa contina cantitatea necesara de calciu si vitamina D, practicarea exercitiului
fizic (mersul, alergatul, ridicarea greutatilor mici) si activitatea zilnica adecvata.