ACADEMIASPA - Manual de Masaj Clasic General Cu Anatomie

furnizor acreditat de servicii de formare profesionala prin
CONSILIUL NATIONAL DE FORMARE PROFESIONALA A ADULTILOR din ROMANIA
MANUAL
de
MASAJ CLASIC
GENERAL
TEHNICI si APLICATII
1
Fax: 0368 818562; Mobil: 0744 333990; Web: www.academiaspa.ro; Email: info@academiaspa.ro,
Introducere in masaj
Originea cuvantului masaj poate fi atribuita mai multor termeni printre care:
mass care in limba araba inseamna a pipai.

massein care in limba greaca inseamna a framanta
mases care in limba ebraica inseamna a apasa
La o analiza simpla a cuvantului , masajul indiferent de natura sa ( fie ca

este de relaxare, fie ca se aplica cu scopuri terapeutice, profilactice sau chiar erotice)
face apel la simturi implicand in mod direct contactul fizic dintre doua persoane,
maseur si pacient si influentand in mod implicit functiile autonome ale corpului
omenesc.
Ca stiinta care cuprinde un sistem variat de manipulari ale corpului,

obtinute cu ajutorul mainilor, picioarelor sau cu alte obiecte speciale, aplicat de cele
mai multe ori cu scop de relaxare a corpului sau cu scop terapeutic masajul a condus
la rezultate deosebite in privinta alungarii starii de oboseala, mentinerea,
imbunatatirea si redobandirea starii psihosomatice, echilibrarea si armonizarea
functiilor fiecarui individ contribuind in mod substantial la mentinerea optima a starii
de sanatate.
Starea de sanatate nu este data numai de bunastarea fizica si mentala a unui

individ sau a unei colectivitati ci si de constientizarea scopului existentei noastre,
echilibrarea, armonizarea si organizarea tuturor aspectelor vietii.
Starea de sanatate nu inseamna doar lipsa bolilor, ea se refera la

capacitatea organismului de a dezvolta si desfasura o activitate mentala si
fizica cu un randament maxim.
Pentru mentinerea starii de sanatate pe o perioada de timp cat mai

indelungata, pentru evitarea imbolnavirii organismului si a imbatrinirii precoce,
medicina traditionala recomanda pe langa acupunctura, presopunctura,
dietoterapie si aplicarea masajului corporal.
Astfel aplicarea masajului poate fi facuta cu scop profilactic, igienic si
terapeutic, rezultatele sale fiind obtinute intr-o singura sedinta sau in mai multe
sedinte derulate in timp.
Primele scrieri care descriu sistematic diferitele forme de masaj au fost gasite in
CLASIC AL MEDICINEI INTERNE AL IMPARATULUI GALBEN, tratat de medicina
scris in China in jurul anului 2000 I.H si in Tratatele ayurvedice din India care
dateaza tot din aceiasi perioada. Prin aceste descoperiri se confirma faptul ca bazele
masajului s-au pus in China si India chiar daca in aceasta parte a lumii masajul
cunostea mai mult laturile subtil energetice.
2
In India virtutiile masajului profilactic si terapeutic se pastreaza intacte si in prezent.

Din literatura ayurvedica survin date importante despre masajul cu uleiuri naturale,
numit ABHYANANGA ca si despre masajul uscat denumit GARSHANA. In aceasta
parte a lumii masajul era considerat drept una din conditiile de baza a mentinerii
sanatatii. El era practicat dupa niste reguli care vizau deja indicatii si contraindicatii,
principalele manevre de care se foloseau maseurii de atunci ( netezirile, presiunile si
framantarile).
In cadrul ritualului CHUAKA soldatii lui Ghihghis Han au perfectionat o metoda de
automasaj executat cu ajutorul unui baston din fildes pentru a-i elibera de frica. Ei isi
masau individual toate partile corpului, exceptand fata si spatele.
Masajul era foarte apreciat in toate popoarele antice. Apreciat si aplicat de
catre persani, egipteni, babilonieni si asirieni, in toate aceste popoare era practicat la
scara larga ca masura de imbunatatire a igienei corporale, a erotismului si ca
tratament empiric pentru luptatori. Descoperind binefacerile masajului in timpul
cuceririlor pe care le-a facut, Alexandru cel Mare il introduce in lumea greaca. La
inceput grecii au folosit masajul alaturi de gimnastica in antrenamentul la care erau
supusi soldatii pentru imbunatatirea si intretinerea conditiei fizice.
Herodicos din Lentini (428-347 i.e.n.) - considerat parintele gimnasticii

medicale si masajului, prescria pacientilor sai exercitii fizice si masaj pentru
mentinerea starii de sanatate, prelungirea vietii, ameliorarea starii de
sanatate si vindecarea unor afectiuni.
Pater historie, Herodot (484 425 i.e.n.) - spunea ca masajul este o

tehnica menita sa infrumuseteze corpul si sa-i asigure longevitatea.
Hipocrate (460 377 i.e.n.) - considerat Prometeul medicinei stintifice, a

cautat sa reduca simptomele prevestitoare ale bolilor printr-o terapie dietetica
si printr-o medicina naturista care includea si masajul. El spunea ca masajul
(pselfia) intareste corpul si slabeste omul gras.
Asclepiade, elev al lui Hipocrate, spunea ca medicul trebuie sa cunoasca

multe lucruri iar masajul este unul dintre ele. Ca practicant al medicinei in
Roma Asclepiade credea ca masajul este un mijloc important pentru
dezvoltarea unui trup seducator si sanatos. De efectele terapiei prin masaj au
beneficiat personalitati publice si politice din Roma cum ar fi: Cicero, Cezar,
Tiberiu, August, Plinius.
Dupa caderea Imperiului Roman si invadarea Europei de catre popoarele migratoare,
asistam la disparitia masajului. Practicarea lui aleatorie nu era dezvaluita lumii. In
Evul Mediu masajul supravietuia sub forme mai mult sau mai putin folclorice.
Biserica Catolica a interzis practicarea masajului si al celorlalte terapii
neconventionale asociindu-le cu practici ce tin de paganism. In Europa masajul a
fost introdus de catre cruciati. Ei practicau exercitiile fizice, baile si masajul
pentru mentinerea sanatatii si formei fizice.
O sistematizare a masajului pe continentul nostru dateaza din sec. al XIX-lea.
Suedezul Peter Henric Ling (1776 1839) a adunat toate cunostintele despre
masaj, atat pe cele occidentale cat si pe cele orientale int-un tratat in care isi au
originea aproape toate tehnicile occidentale cunoscute in prezent.
3
Prima carte despre masaj aparuta in tara noastra a fost tiparita in anul 1885.
Intitulata Masajul, istoricul, manipulatiile, actiunea fiziologica si tratamentul catorva
maladii prin acest remediu si avandu-l ca autor pe R.P. Manga, cartea descria
tehnica si efectele masajului in tratamentul reumatismului, artritelor, anchilozelor
fibroase si nevralgiilor.
N. Halmagiu publica in 1889 Masajul practic si teoretic ca tratament in unele
fracturi.
Personalitate notabila a stiintei romanesti, parintele masajlui modern si al gimnasticii
medicale din tara noastra, prof. dr. doc. Adrian N. Ionescu a fost autorul a
numeroase lucrari de specialitate. In 1948 publica in Revista de Cultura Fizica
lucrarea intitulata Masajul in sporturi, iar in anul 1950 Automasajul. Un an mai
tarziu Editura de Cultura Fizica ii publica volumul Masajul in sport, iar in anul 1970
Editura Stadion ii publica ultima carte, Masajul procedee tehnice, metode, efecte,
aplicatii in sport, ramasa pana in prezent principala sursa de informatie pentru aceia
care doresc sa aprofundeze tehnica masajului.
1. DEFINITIE
Considerat de unii metoda naturala de vindecare, iar de altii metoda

aplicata stiintei medicale, masajul prin ansamblul mijloacelor sale
urmareste sa echilibreze si sa armonizeze fiinta umana la nivelul tuturor
structurilor sale. Placut si reconfortant, relaxant si energizant, masajul
constituie o metoda benefica de intretinere a sanatatii, de ameliorare si
vindecare a unor afectiuni.
Masajul este un mijloc de baza al culturii fizice medicale ce consta in

prelucrarea metodica a partilor moi ale corpului ( piele, tesut celular
subcutanat, tendoane, muschi, vase limfatice si sanguine, nervi si organe
interne ) prin procedee manuale si mecanice aplicate sistematic in scopul
obtinerii unor efecte fiziologice, profilactice, terapeutice si estetice.
2.PRINCIPALELE FORME DE MASAJ

Principalele forme de masaj sunt:
MASAJUL MANUAL
MASAJUL MECANIC
Masajul manual
Mana omului indeplineste un rol foarte important in transmiterea si acumularea unor

rezerve de energie vitala, raspunzand cererii celulelor receptorului de recuperare
rapida a fortelor cheltuite in timpul efortului.
4
Masajul manual reprezinta forma cea mai eficienta de prelucrare a tesuturilor moi
supuse acestui procedeu terapeutic intrucat mana omului dispune de multiple
posibilitati in ceea ce priveste adaptarea si perfectionarea miscarilor.
Datorita manevrabilitatii sale si a aportului adus de simtul tactil mana devine o
unealta eficace in stimularea, mentinerea, imbunatatirea functiilor tesuturilor pe care
isi exercita presiunea.
Masajul mecanic
Masajul mecanic se executa cu ajutorul unor instrumente sau aparate puse in

miscare fie de mana omului fie cu ajutorul energiei electrice. Cu toate ca aceste
dispozitive si mecanisme cunosc astazi o mare varietate, ele nu pot inlocui mana
omului a carei capacitate de a se adapta la sensibilitatea si particularitatile
anatomice ale tesuturilor este inegalabila.
3. Efectele terapiei prin masaj asupra corpului sanatos sau bolnav
Cu ajutorul masajului se pot trata boli nervoase si cardiace, oboseala si

crampele musculare, gripa si reumatismul, nevralgiile, boli renale si boli de
nutritie, lumbago, durerile articulare, constipatia, tulburarile respiratorii. El
este recomandat si in perioadele de convalescenta si refacere dupa accidentele si
bolile care au scazut considerabil potentialul biologic al organismului si capacitatea
lui functionala. Acest lucru este posibil datorita efectelor directe si indirecte pe care le
genereaza masajul intr-o sedinta sau pe parcursul mai multor sedinte.
Efectele directe ale terapiei prin masaj se produc sub actiunea mecanica a
menevrelor care se adreseaza tesuturilor superficiale in timp ce efectele indirecte
sunt rezultatul unor actiuni reflexe ele transmitandu-se in profunzimea organismului.
Sintetizand, efectele masajului general se manifesta asupra tesutului epitelial,
tesutului conjunctiv, asupra elementelor aparatului de sustinere si miscare, asupra
circulatiei limfatice si sanguine, asupra sistemului nervos si a tesuturilor si organelor
profunde.
A. Efectele asupra tesutului epitelial
imbunatateste calitatile fizice ale pielii

ajuta la descuamarea si curatarea ei de impuritati
ajuta la deschiderea canalelor de excretie a porilor si patrunderea in corp a
unor ingrediente terapeutice
intensifica procesele de eliminare a rezidurilor toxice din glandele sudoripare
si sebacee, favorizand respiratia pielii.
echilibreaza circulatia sanguina periferica si profunda imbunatatind
schimburile nutritive si evacuarea rezidurilor de la acest nivel
stimuleaza si regleaza circulatia limfei si a umorilor
contribuie la functia de termoreglare la acest nivel
influenteaza favorabil functiile secretorii interne si externe ale pielii
( producerea de substante hormonale histamina si acetilcolina- cu reactie
vasomotoare)
5
B. Efectele masajului asupra tesutului conjunctiv
activeaza circulatia sanguina, stimuland schimburile nutritive locale si

favorizand evacuarea rezidurilor metabolice de la acest nivel
stimuleaza si regleaza circulatia limfatica
intretine supletea si mareste rezistenta fibrelor conjunctive si elastice
asigurand functiile de protectie si de miscare, vasculare si hormonale
stimuleaza functiile regeneratoare ale celulelor influentand favorabil procesele
de vindecare ale cicatricelor
combate reactile si nodozitatile ce pot aparea in aceste tesuturi, activand
resorbtia infiltratelor sau a depozitelor patologice (celulite, noduli fibrosi ).
C. Efectele masajului asupra elementelor apararului de sustinere si miscare
imbunatateste proprietatile functionale ale muschilor: excitabilitatea,

conductibilitatea, contractilitatea si elasticitatea
imbunateste proprietatile fizice ale muschilor
obtinerea relaxarii muschilor incordati si/sau obositi
activarea circulatiei in capilarele si venele din reteaua vasculara limfatica si
sanguina fapt pentru care are loc o intensificare a proceselor metabolice din
muschi
incarcarea muschilor cu substante energetice si curatarea lor de produse
reziduale
regenerarea muschilor sau grupelor de muschi atrofiati sau traumatizati,
paralizati sau contracturati
mentine si mareste supletea si rezistenta tendoanelor pentru o mai buna
functionare articulara
ajuta la resorbtia revarsarilor de lichide seroase sau sanguine in articulatii
se combat aderentele, retractiile, depozitele patologice periarticulare,
cicatricele, precum si toate sechelele de artrita si periartrita, de inflamatii si
traumatisme ale ligamentelor capsulei si cartilagiului articular dupa entorse,
luxatii si fracturi articulare.
D. Efectele masajului asupra circulatiei sangelui si limfei
contribuie benefic la activarea circulatiei din intregul corp, accelerand

scurgerea sangelui din vase si capilare, golind lichidele din vasele limfatice si
din spatiile intercelulare, diminuand stazele si tensiunea din tesuturi, usurand
circulatia din artere ceea ce face sa scada efortul cordului
intervine in echilibrarea circulatiei periferice si cea profunda
favorizeaza cresterea numarului celulelor rosii, albe si a hemoglobinei prin
stimularea reflexa a organelor hematopoetice si prin mobilizarea rezervelor se
sange din organe
E. Efectele masajului asupra sistemului nervos

6
actiunea mecanica a manevrelor masajului excita terminatiile aparatului

exeteroceptor cutanat si subcutanat, ale aparatului proprioceptor din muschi,
tendoane si articulatii care le transmit centrilor de unde pe cale reflexa se
rasfrang asupra diverselor functii ale organismului
manevrele executate intr-un ritm viu produc efecte stimulatoare la nivelul

sistemului nervos, marind sensibilitatea, conductibilitatea si reactivitatea
nervilor, in timp ce manevrele executate lent si usor produc efecte calmante,
relaxante si linistitoare
provocarea unor efecte subiective caracterizate printr-o stare de buna
dispozitie, de crestere a energiei cand masajul a fost stimulant si printr-o
stare de relaxare, destindere, deconectare cand masajul a fost executat
linistitor
prin stimularea terminatiilor nervilor periferici se atenueaza intensitatea
durerilor
F. Efectele masajului asupra tesuturilor si organelor
masajul capului genereaza efecte ce privesc decongestionarea, linistirea

centrilor si cailor nervoase superioare
masajul spatelui, pieptului si abdomenului produce efecte reflexe foarte utile
asupra organelor din aceste cavitati, respectiv asupra functiei
respiratorii, cardiaca si digestiva; este imbunatatita circulatia intraabdominala,
cresterea secretiilor, reglarea tranzitului gastrointestinal prin caile biliare,
crestetul apetitului, imbunatatirea digestiei, absorbtiei si evacuarilor
produce caldura si regleaza temperatura corpului
regleaza functiile hormonale
influenteaza functiile de nutritie si de excretie, de eliminare a produsilor de
dezasimilatie prin stimularea diurezei, e evacuarilor intestinale si sudorale
cutanate atat de importante pentru dezintoxicarea organismului.
4. OPERATIUNI DE BAZA IN TERAPIA MASAJULUI MANUAL
Dupa dinamica miscarilor executate in scopul prelucrarii tesuturilor dinspre exterior

inspre interior, ca si dupa influentele pe care le exercita asupra organismului,
manevrele masajului manual se impart in doua grupe:
MANEVRELE PRINCIPALE
MANEVRELE SECUNDARE
Manevrele sau operatiunile principale sunt nelipsite din cadrul unei sedinte de masaj.
Ele se pot grupa in procedee de deschidere ( netezirea ), care au rolul de a pregati
7
tesutul pentru urmatoarele manevre mai ferme, procedee fundamentale

( frictiunea, framantatul, tapotamentul ) prin care se obtin efectele urmarite si
procedee de inchidere ( vibratiile si netezirea finala ) care urmaresc obtinerea unor
efecte de calmare si relaxare.
Manevrele principale au fost impartite in cinci grupe:
1) Netezirea sau efleurajul

2) Frictiunile
3) Framantatul sau petrisajul
4) Tapotamentul
5) Vibratiile
A. NETEZIREA SAU EFLEURAJUL
Netezirea este prima tehnica principala de masaj cu care se deschide si inchide

orice sedinta de masaj. Ea consta in miscari usoare si ritmice aplicate cu mainile sub
forma de actiuni de impingere si tragere, caracterizate prin printr-o intindere cu o
presiune usoara si cu un sens si o viteza bine determinate. Executarea fara presiune
este caracateristica efleurajului superficial, iar executarea cu o presiune usoara este
specifica efleurajului profund. Sensul acestor manevre este cel al circulatiei venoase,
dinspre extremitate catre radacina segmentului masat, orientata catre partea
superioara a corpului, catre cord.
Clasificare tipurilor de netezire:
Dupa lungimea suprafetei pe care se aplica:

lunga
scurta
Dupa directia de aplicare

liniar
serpuit
zig zag
mana dupa mana
mana peste mana
Dupa tipul de sincronizare

alternativ
simultan
Dupa viteza de executie

lenta
medie
rapida
Dupa gradul de pofunzime

8
superficiala
profunda ( trecere catre manevra de frictiune )
Adresandu-se tesutului cutanat executia acestei menevre cunoaste tehnici

variate. Specialistii masajului folosesc efleurajul in urmatoarele forme:
1) cu varful degetelor
2) doar cu ajutorul policelui
3) cu partea palmara a degetelor
4) cu podul palmei
5) cu partea cubitala
6) cu partea superioara a mainii
variantele 1 si 2 pot fi executate cu degetele stranse sau despartite
toate variantele pot fi executate in variantele mana peste mana si mana dupa
mana
toate variantele pot fi executate liniar, serpuit, elipsoidal, in cerc, in zig-
zag
toate aceste variante pot fi executate cu o singura mana sau simultan cu
ambele maini
Pe suprafetele mici se recomanda efleurajul cu unul, doua sau cu toate degetele, ori
numai cu degetul mare. In schimb, segmentele cilindrice ale membrelor superioare si
inferioare reclama o netezire in forma de bratara cuprinzand regiunile masate
intre police si celelalte degete de la mana. Suprafetele intinse si plate necesita o
tehnica ce se executa cu marginea cubitala sau cu toata suprafata palmara.
Executarea acestei manevre se face cu mainile tot timpul relaxate si intr-un
permanent contact cu pielea. Miscarea, scurta sau lunga, trebuie adaptata in
permanenta la intinderea regiunii sau segmentului masat. Daca se doreste o
stimulare a tesutului epitelial se recurge la succesiunea unor miscari mai rapide iar
daca se doreste calmarea si relaxarea profunda mainile sau buricele degetelor vor
aluneca bland pe piele ( netezirea se va face ca o mangaiere ).
EFECTELE EFLEURAJULUI :
activarea circulatiei sanguine si limfatice periferice ( aceste efecte sunt

obtinute pe cale reflexa; actionand asupra terminatiilor nervoase receptoare
periferice netezirea determina reactii vasomotoare si humorale care regleaza
circulatia sanguina si limfatica; se produce o vasodilatatie locala )
influenteaza benefic nervii periferici combatand si calmand intensitatea
durerilor
induce o stare de relaxare, echilibreaza psihicul prin reducerea starii de
nervozitate si incordare psihica
favorizeaza schimburile nutritive si eliminarea toxinelor la acest nivel
imbunatateste functiile pielii, mentinand supletea si elasticitatea ei
combate oboseala si ajuta la vindecarea mai rapida a luxatilor si fracturilor
9
favorizeaza adaptarea corpului la masaj, fiind foarte utila persoanelor emotiv
B. FRICTIUNILE
Frictiunile se aplica dupa efleuraj ( a doua manevra principala ). Ele se adreseaza
pielii si tesuturilor subcutanate, efectuandu-se printr-o miscare de apasare in sens
circular ( se exercita presiune ) si deplasare a acestor tesuturi in limita
elasticitatii proprii.
Aplicate pe suprafete mai reduse sau intinse, frictiunile se executa:
sub forma circulara

- cu o singura mana sau cu ambele, fie alternativ fie simultan
- cu suprafata palmara a mainilor sau a degetelor
- cu buricele degetelor
- cu partea dorsala a degetelor
- cu pumnul semiinchis
- cu suprafata cubitala a pumnului.
In functie de apasare, frictiunea poate fi superficiala sau profunda. Daca o

raportam la specificul anatomic al regiunilor masate, se executa:
- prin miscari liniare
- prin miscari serpuite
- in zig-zag de-a lungul spatiilor interosoase, tendoanelor, muschilor, de-o parte
si de alta a coloanei vertebrale, pornind de la ceafa pana la osul sacrum
- prin miscari circulare pe articulatii, frunte si fese.
EFECTELE FRICTIUNII
mareste supletea si elasticitatea tesuturilor

activeaza circulatia sanguina si limfatica, imbunatatind schimburile nutritive
si eliminarea rezidurilor metabolice
executata lent inlatura contractiile musculare, tensiunile si incordarea
nervoasa
executata intr-un ritm viu si viguros stimuleaza sistemul nervos periferic
inlatura rezervele adipoase si seroase; de la dezagregarea formatiunilor
fibroase pana la dizolvarea infiltratelor si depunerilor patologice
Frictiunea este recomandata in cazul sechelelor posttraumatice si postoperatorii
intrucat ajuta la regenerarea tesuturilor lezate si la stimularea nutritiei locale
C. FRAMANTATUL ( PETRISAJUL )
Ca manevra principala de masaj ( a treia in ordinea de aplicare ) framantatul
consta din prinderi, ridicari ale tesutului, ondulari si stoarceri. El poate fi executat cu
o mana sau cu doua prin miscari ondulatorii, ritmice si legate intre ele.
10
Framanatatul se realizeaza prin apucarea, ridicarea, stoarcerea pe planul osos dur.

Metode de executare a manevrei de framantat ( petrisaj ) :
Framantatul in cuta se executa prin prinderea unei cute de tesut
( sa nu depaseasca 3 4 centimetri in grosime ), ridicarea ei de planul
osos, strangerea ei intre police si celelalte degete si ondularea ei
pe lungimea si latimea segmentului caruia ne adresam.
Framantatul in val se executa prin prinderea unei suprafete de

tesut intre degete si podul palmei care apoi se ridica, se strange si
framanta segmentul de sus in jos cu pierderea tesutului, imitand
framantatul painii ( se executa in mod special pe portiunea lojei
renale, a fesierului si a zonelor in care nu poate fi executata manevra in
cuta datorita structurii tesutului )
Framantatul cu pumnul - se executa prin presarea unei portiuni de

tesut in locatii in care presinea poate fi aplicata pe un plan osos dur
( torace, coapsa ), se roteste apoi pumnul imitand framantatul paiini.
Manevra se executa cu partea frontala a pumnului.
Tehnica framantatului variaza in functie de particularitatile anatomice ale

suprafetelor pe care le masam. Astfel, pe regiunea spatelui, toracelui, bratelor si a
coapselor este indicat un framantat in cuta cand tesutul se strange intre degete si
podul palmei, dupa care este ridicat si presat fara deplasarea mainii de pe piele si
fara a scapa cuta respectiva.
Pentru masajul tendoanelor si a muschilor subtiri se recomanda un framantat
executat cu degetul mare si cu indexul iar pe abdomen se poate aplica atat tehnica
framantatului in cuta cat si cea executata in val cu conditia de a nu presa tesuturile
in profunzime, exceptand situatia cand se face masajul special al viscerelor
( masajul abdominal profund ).
O varianta de framantat se obtine prin rularea pumnului cu degetele stranse pe
regiunea pe care aplicam masajul. Acesta tehnica se caracterizeaza printr-un ritm
alert si o fluiditate foarte buna a miscarilor.
EFECTELE FRAMANTATULUI
mareste supletea si elasticitatea muschilor

stimuleaza si imbunatateste proprietatile fiziologice ale muschilor:
excitabilitatea, contractibilitatea si conductibilitatea
activeaza circulatia sanguina si limfatica imbunatatind schimburile nutritive si
eliminarea toxinelor rezultate in urma activitatii musculare
stimularea functiilor musculare prin excitarea muschilor motorii
Datorita acestor efecte, framantatul se recomanda in masajul de recuperare al

leziunilor musculare, in starile de atonie, atrofie si insuficienta musculara precum si in
stimularea si refacerea functiilor musculare.
D. TAPOTAMENTUL
11
Tapotamentul este o manevra principala de masaj ( a patra in ordinea de aplicare ) ce

se adreseaza tesuturilor superficiale, profunde dar si terminatilor nervoase. El se
caracterizeaza prin aplicarea unor lovituri scurte si ritmice executate:
- cu pulpa sau cu fata palmara a degetelor
- cu palmele sau cu pumnii
- cu marginea cubitala a mainii sau a antebratului
- cu mainile facute caus,
lovituri a caror intensitate rezulta din caderea moale a mainilor si a
degetelor din articulatia poignetului ( articulatia mainii ). In acest mod se vor
preintampina efectele si disconfortul loviturilor dure si dureroase, miscarilor
anevoioase si oboseala bratelor precum si miscarile din coate si din umeri. Aceasta
manevra cunoaste mai multe variante a caror amplitudine tine cont de
particularitatile anatomo-fiziologice ale suprafetelor pe care le masam.
TOCATUL ( manunchiul de nuiele )

cu varful degetelor de la ambele maini (poate fi executat cu degetele stranse
sau rasfirate )
cu partea palmara a degetelor (poate fi executat cu degetele stranse sau
rasfirate )
cu partea cubitala a ambelor maini
cu partea cubitala a antebratului
BATATORITUL
cu mainile facute caus se mai numeste tapotament in cupa
cu podul palmei
cu partea frontala a pumnului inchis sau semiinchis
cu partea cubitala a pumnului semiinchis
PIANOTATUL
cu varful degetelor tinand pumnul seminchis (poate fi executat printr-o
miscare simultana sau alternativa a degetelor )
PLESCAITUL
cu varful degetelor
cu partea palmara a degetelor
cu partea cubitala a palmei
cu toata palma
Toate manevrele de plescait se executa prin miscari rotative din incheietura

poignetului perpendicular sau tangential in functie de gradul de profunzime la care se
doreste sa fie obtinut efectul.
Pe abdomen poate fi executata orice forma de tapotament tangential.
EFECTELE TAPOTAMENTULUI
12
Tapotamentul nu se executa in regiunile foarte sensibile: in loja renala, pe coloana

vertebrala, zona poplitee, zona axilei, zona frontala a gatului, pe omoplat
daca nu este acoperit sufficient acoperit cu tesut, deoarece pentru a
efectua un tapotament este necesar sa avem sub tesutul caruia ne adresam
un tesut dur care poate prelua socul rezultat.
provoaca un aflux crescut de sange, actionand asupra nervilor vasomotori

cresterea excitabilitatii neuromotorie
reducerea sensibilitatii ramurilor periferice ale nervilor senzitivi
stimuleaza circulatia si nutritia ajutand la eliminarea toxinelor din tesuturi
creste supletea tesuturilor si previne anchilozarea ce poate surveni in timpul
efectuarii, dar si dupa efectuarea unor exercitii fizice
relaxeaza muschii si imbunateste tonusul muscular prin contractia fibrei
musculare
efectul revigorant obtinut la nivelul terminatiilor nervoase ale pielii determina
un efect psihic placut, relaxant si un efect fiziologic stimulant
o mai buna functionare a organelor
Datorita acestor efecte tapotamnetul este recomandat in tratamentul atoniei,

atrofiei si insuficientei musculare aparute in urma unor traumatisme, la incalzirea si
reconditionarea fizica a sportivilor. In acelasi timp este contraindicat in cazul
afectiuilor dureroase, contracturilor, spasmelor si a oboselii.
E. VIBRATIILE
Vibratiile sunt manevre principale ( nr. cinci in ordinea de aplicare a
manevrelor principale ) nelipsite in cadrul unei sedinte de masaj, care constau din
miscari vibratorii cu o deplasare mica a pielii si a tesuturilor subcutanate a caror
realizare este posibila prin contractii rapide si alternative ale muschilor antagonici ai
bratului si ai antebratului. Se executa din articulatia umarului prin repetarea vibratiei
executata pe plan vertical, de sus in jos.
Tipurile de aplicare:
pe plan vertical
pe plan orizontal
Pentru ca aceste manevre se executa cu un consum de energie sporit ele sunt

efectuate adeseori mecanic cu ajutorul unor instrumente vibratoare, mai mult sau
mai putin adaptabile zonelor la care ne adresam. Cu toate acestea efectul manual al
vibratiilor ca si al celorlalte manevre este benefic deoarece maiinile au un important
rol in echilibrarea energetica in intreg organismul.
Metode de executare :
varfurile degetelor
cu pulpele degetelor
13
cu suprafata palmara a mainilor

cu radacina mainilor
cu prumnii inchisi
Vibratiile pot fi aplicate pe suprafete restranse sau intinse, de-a lungul unui nerv sau
muschi, in jurul unei articulatii, combinandu-se de cele mai multe ori cu netezirile,
frictiunile sau framantatul dar niciodata cu tapotamentul.
Miscarile vibratorii care au o amplitudine si o intensitate mai mare decat vibratiile

obisnuite se numesc trepidatii. Acestea pot fi aplicate pe spate si si pe membrele
inferioare.
EFECTELE VIBRATIILOR
manevrele executate superficial si prelungit genereaza efecte calmante,

linistitoare, relaxante, readucand sensibilitatea tegumentelor si a tesuturilor
superficiale
maneverle executate mai puternic si profund provoaca o hiperemie locala
activand circulatia sanguina si decongestionand zona masata
inlatura contracturile musculare
combate oboseala dupa efort
pe torace si pe abdomen produce efecte reflexe profunde decongestionante si
calmante
Aceste efecte recomanda vibratiile in tratamentul tuturor afectiunilor dureroase si

congestive ale organelor interne, in tratamentul contracturilor musculare si incordarii
psihice, precum si ale leziunilor accidentale.
5. OPERATIUNILE SECUNDARE
14
MENEVRE AJUTATOARE IN TERAPIA MASAJULUI MANUAL
Manevrele secundare se intercaleaza sau se adauga manevrelor principale pentru a

le completa actiunea. Principala lor caracteristica este limitarea prin natura lor ca
adresa si ca efect. Aceste manevre nu pot fi folosite decat in cazul in care exista
afectiuni specifice tesutului sau sistemului caruia i se adreseaza.
Ex: nu este recomandat sa folosim tractiunile cu scuturari ( manevre secundare ce se

adreseaza sistemului articular ) atunci cand dorim sa obtinem efecte deosebite in
cazul unor afectiuni musculare.
Clasificarea lor in functie de adresa de aplicare este:

A. Manevre secundare adresate tesutului muscular
Cernutul
Rulatul
Ridicarile de muschi
Strangarea prin presiune laterala a muschilor
B. Manevre secundare adresate sistemului articular

Tractiunile cu scuturari
Elongatiile
Flexiile
C. Manevre secundare adresate tesutului conjunctiv

Plescaitul ( manevra principala cuprinsa in cadrul tapotamentului care daca
este executata cu o intensitate mai mica poate fi cuprinsa si in cadrul
manevrelor secundare adresate tesutului conjunctiv )
Racaitul (pieptanatul ), o forma atenuata a plescaitului
Ciupiturile
Pensatul
Stoarcerile de conjunctiv
A. Manevre secundare adresate tesutului muscular
a. CERNUTUL
Cernutul se aplica pe membrele superioare si inferioare fie inainte de tapotament fie

dupa el, in functie de rezultatul pe care dorim sa il obtinem. In caz de relaxare poate
fi aplicat chiar dupa frictiune inlaturand in schimb tapotamentul. Se executa din
pozitia culcat pe spate in principal dar poate fi adaptat in functie de caz si din alta
pozitie. Cernutul se executa cu ambele maini aplicate pe partile laterale ale
segmentului masat, care se deplaseaza prin balans cu pierderea contactului fata de
segment, intru-un ritm viu din aproape in aproape, in sus si in jos, de-a lungul
acestuia, miscarea obtinuta semanand foarte mult cu cernutul printr-o sita.
Bine executat cernutul genereaza efecte relaxatoare asupra maselor musculare, reda
si mareste supletea tesuturilor, scade incordarea nervoasa, decongestioneaza si
calmeaza regiunea masata, activand functiile locale circulatorii.
15
b. RULATUL
Rulatul se aplica pe membrele inferioare si superioare fie inainte de tapotament fie

dupa el, in functie de rezultatul pe care dorim sa il obtinem. Se executa din pozitia
culcat pe spate in principal dar poate fi adaptat in functie de caz si dintr-o alta
pozitie.
Se flexeaza segmentul asupra caruia se executa manevra, se blocheaza apoi
membrul astfel incat sa reducem riscul de deplasare a segmentului datorita fortei ce
este aplicata in cadrul manevrei apoi cu ambele maini asezate pe partile laterale ale
segmentului pe care-l masam, cu degetele intinse, se efectueza rotirea tesutului pe
axul osos intr-un ritm viu in toate sensurile si in limita elasticitatii acestuia. Prin
aceasta manevra se actioneaza egal asupra tesuturilor, incepand de la extremitatea
membrelor, inaintand din aproape in aproape pana la radacina acestora.
Efectele rulatului sunt aceleasi ca si ale cernutului, fiind o manevra cu excelente
rezultate in masajul medical recuperator dupa accidente sau imbolnaviri musculo-
articulare.
c. RIDICARILE DE MUSCHI
Se aplica in mod special pe muschii lungi ai corpului ( muschi situati cu

preponderenta pe membrele inferioare si superioare ). Se prinde un muschi sau o
grupa de muschi intre police si celelalte degete, se strange segmentul apucat, se
ridica de pe planul osos si in timp ce este in tensiune se aplica manevre se scuturare
a tesutului, executate din articulatia umarului.
Ridicarea muschilor se practica mai mult pe membrele inferioare si superioare, ea
fiind o manevra destul de energica, practicata in scop stimulativ.
d. STRANGEREA PRIN PRESIUNE LATERALA A MUSCHILOR
Se aplica tot pe muschii lungi ai corpului ( muschi situati cu preponderenta pe

membrele inferioare si superioare ). Se prinde un muschi sau o grupa de muschi
intre police si celelalte degete, se strange segmentul apucat, se ridica de pe planul
osos si in timp ce este in tensiune se aplica presiune laterala cu pierderea progresiva
a tesutului din mana.
B. MANEVRE SECUNDARE ADRESATE SISTEMULUI ARTICULAR
a.TRACTIUNILE CU SCUTURARI
Tractiunile actioneaza indeosebi asupra articulatilor si tesuturilor periarticulare,

scopul lor fiind acela de a imbunatatii mobilitatea acestora. Ele se executa fie inainte
de tapotament fie dupa dar intotdeauna cand pacientul este asezat pe spate. Se pot
realiza segmentar sau articular urmarind sa realizeze o intindere, o alungire in
limitele fiziologice a elementelor articulare si periarticulare.
Efectuarea tractiunilor se face cu ambele maini, una asezandu-se deasupra iar
cealalta dedesubtul articulatiei, dupa care se incepe tensionarea progresiva a
articulatiilor prin tragerea segmentului din articulatia de legatura cu trunchiul.
Tensionarea segmentului se face intotdeauna in lungimea axului longitudinal al
segmentului masat. In timp ce segmentul caruia ne adresam este in tensiune se
16
aplica scuturari orizontale, verticale si miscari de rotatie inspre interior si exterior.

Tensionarea si detensionarea segmentului de face progresiv.
Pentru a indeparta riscul aparitiei afectiunilor dureroase in zona dorsala si lombara
in dreptul terapeutului, tractiunile se executa intotdeauna prin flexarea unuia dintre
picioare. Nu este recomandat ca picioarele terapeutului sa fie in dreptul umerilor in
timpul executiei manevrei. Tractiunile se executa pe doua sau mai multe articulatii
consecutive.
Coloana vertebrala din regiunea cervicala se intinde prin ridicarea capului in plan
vertical in lungimea axului coloanei, mainile aplicandu-se fie lateral pe tample fie sub
mandibula si respectiv pe osul occipital. In cazul in care manevra nu poate fi
executata din pozitia stand in sezut a subiectului datorita unui raport de greutate in
defavoarea terapeutului se recomanda asezarea pacientului in pozitia culcat pe spate
si apoi executarea manevrei.
b. ELONGATIILE
Elongatiile sunt manevre secundare ce se aplica pe o singura articulatie si in mod

special pe articulatile poignetului si cea a cotului datorita volumului cilindrului si in
acelasi timp a gradului de elongare ce este cu mult mai mare fata de articulatii
precum cea a genunchiului. Se prinde incheietura cu ambele maini pozitionate
superior si inferior articulatiei careia ne adresam si se aplica tensiune prin tragere. Se
repeta de mai multe ori procedura ( aproximativ 7 10 repetari ). Se aplica scuturari
sau miscari de rotatie in timp ce segmentul este in tensiune.
c. FLEXIILE
Flexiile sunt manevre secundare complexe ce se adreseaza la doua articulatii

simultan. Se aplica pe membrele inferioare si superioare din pozitia culcat pe spate.
In dreptul piciorului manevra se executa prin tensionarea simultana a articulatiei
genunchiului si a cocso femuralei. Una dinre mainile terapeutului se pozitioneaza in
spatele articulatiei genunchiului in zona spatiului popliteu iar cealalta mana este
pozitionata cu prindere pe zona tibiei ( deasupra gleznei ). In timp ce mana
pozitionata pe zona tibiei va exercita presiune prin apasarea segmentului catre
trunchi mana pozitionata in spatele articulatiei genunchiului va exercita tensiune
prin tragerea segmentului in sus din articulatia ce realizeaza legatura dintre picior si
corp. In timp ce ambele articulatii sunt in tensiune se aplica miscari de flexie inspre si
dinspre corp, lateral inspre interior si exterior si miscari de rotatie. In dreptul bratului
se respecta aceleasi recomandari de aplicare doar ca ne vom adresa articulatiei
cotului si celei a umarului.
C. MANEVRELE SECUNDARE ADRESATE TESUTULUI CONJUNCTIV
a. CIUPITURILE
Ciupiturile se aplica pe zonele bogate in tesuturi carnoase. Ele se realizeaza cu

ajutorul degetului mare si a indexului, prin apucarea sau prinderea tesuturilor sub
forma unei cute, ridicarea cutei respective in limita elasticitatii sale si apoi eliberarea
ei brusca din degete. Executarea acestor manevre intr-un ritm viu si alert din loc in
17
loc, stimuleaza musculatura si imbunatateste circulatia sanguina , amelioreaza

schimburile nutritive si mareste supleteta tesuturilor. Manevra poate fi executata prin
prinderea tesutului intre police si unul, doua sau trei degete. Manevra se executa din
articulatia poignetului.
b. PENSATUL
Pensatul se executa destul de energic, prinzand si ridicand intre prtea tenara a

policelui si celelte 4 degete o cuta de tesut care apoi se trage de pe planul osos in
limita elasticitatii sale si apoi se elibereaza brusc. De aceasta manevra beneficiaza
tesuturile moi ale membrele si partile laterale ale taliei, efectele ei fiind identice cu
ale ciupiturilor. Manevra se executa din articulatia poignetului.
c. PLESCAITUL
Se poate aplica sub urmatoarele forme

cu varful degetelor
cu partea palmara a degetelor
cu partea cubitala a palmei
cu toata palma
Toate manevrele de plescait se executa prin miscari rotative din incheietura

poignetului perpendicular sau tangential in functie de gradul de profunzime la care se
doreste sa fie obtinut efectul.
Se realizeaza prin lovituri mai usoare decat in cadrul manevrei de tapotament

executate alternativ, suplu si rapid in variantele mai sus expuse. Si aceasta manevra
beneficiaza de o manevra tangentiala executata mai viu, precum si de o miscare mai
usoara prin alunecare.
Se aplica in mod special pe partile laterale ale corpului pe exterior ( zona spatelui,
zona lojei renale, fesier, picioare )
d. RACAITUL ( PIEPTANATUL )
Este o forma atenuata a plescaitului ce se aplica pe partea interioara a picioarelor

(in zonele cu sensibilitate crescuta la durere ) dar spre deosebire se plescait, racaitul
se aplica lent si prelungit imitant procedura de pieptanare a suprafetei.
e. STORCEREA DE CONJUNCTIV
Manevra de stoarcere a conjunctivului necesita o foarte mare atentie datorita

gradului ridicat se presiune exercitat asupra tesutului si a sensibilitatii sale. Se
executa prin prinderea sau blocarea unei zone de tesut cu ajutorul policelui dupa care
celelalte 4 degete vor prinde o cuta de tesut si o vor deplasa prin presare si stoarcere
in acelasi timp catre punctul in care s-a realizat blocajul tesutului. In timpul deplasarii
cutei de tesut policele ramane nemiscat. Stoarcerea de conjunctiv este considerata
manevra cea mai eficienta in combaterea celulitei.
18
6. REGULI SI CONDITII PENTRU A OBTINE UN MASAJ

CORECT
A. Amenajarea spatiului
Pentru ca scopul terapeutului este ca pacientul sa fie recuperat in urma

tratamentului aplicat atunci tebuie sa consideram ca unul dintre factorii ce
are un aport important in obtinerea unui bun rezultat este confortul si
siguranta ce ii este oferita pacientului.
De aceea spatiul trebuie:

sa fie mereu igienizat mentinandu-se curatenie, stare ce va ajuta foarte mult
la impiedicarea raspindirii bolilor de la un pacient la altul
sa fie luminata in masura in care avem posibilitatea cu lumina naturala iar
atunci cand nu este posibil sursa de lumina sa fie aplicata pa peretii laterali ai
incaperii astfel incat atunci cand pacientul sta azesat pe masa de tratament
culcat pe spate lumina sa nu deranjeze prin directia provenienta
mobilerul sa fia cat mai putin posibil ca sa nu cream senzatia de aglomerare
prosoapele si cearsafurile sa fie dupa fiecare uz igienizate
spatiul sa fie incalzit corespunzator pentru a ocoli neplacerile care apar in
urma celui mai mic soc termic.
spatiul sa fie cat de bine izolat termic de forfota de afara si daca se poate este
indicat sa existe un fond muzical pe placul pacientului.
deoarece culoarea joaca un rol important in terapie este bine ca spatiul sa fie
amenajat pe un fond cald si luminos ( nu se recomanda nuante de gri sau
culori reci ).
B. Lubrefianti
Masajul nu poate fi aplicat uscat decat in situatii si imprejurari deosebite care cer
acest lucru. Pentru a impiedica efectele neplacute rezultate din frecarea pielii si
iritarea acesteia, masajul trebuie facut cu ingrediente care sa ne ajute la alunecare si
la obtinerea unor efecte terapeutice insumate
Unguente: antiinflamatoare sau vasodilatatoare
Lubrefianti
Balsamuri
19
Solutii alcoolice: obtinut prin distilarea unor fructe sau legume, amestecat cu
sare
Creme: daca se poate sa nu contina elemente sintetice ce pot provoca iritarea
Uleiuri: vegetale ( preferabil cele obtinute prin presarea la rece) si minerale
Pudre: talcul ( pentru suprafete restranse)
Uleiuri volatile: de preferabil in amestec cu uleiurile vegetale
Alegerea uneia dintre acesta se face tinand cont de natura pieli, afectiunea de care
sufera pacientul, precum si de starea pe care dorim sa o inducem celui pe care il
masam.
C. CONTRAINDICATII
Contraindicatiile masajlui pot fi

generale sau particulare
definitive sau temporare.
Contraindicatiile definitive si totale se refera la imbolnavirile maligne, iar cele partiale
si temporare sunt grupate pe tesuturi si pe organe, fiind determinate de unele
imbolnaviri usoare si trecatoare. In aceste cazuri masajul poate fi reluat numai in
urma vindecarii lor clinice.
Contrindicatiile in masaj;
1) starea pielii, care nu trebuie sa prezinte zone inrosite, inflamate sau
infectate
2) persoanele cu o epiderma sensibila se vor masa cu miscari usoare
3) eczema
4) psoriazis
5) dermatitele necesita o mare atentie
6) boli grave ale pielii
7) boli infecto-contagioase
8) hemoragii cerebrale recente
9) premenstrual cu 1 zi, in timpul menstrei si postmenstrual cu1 zi
10) boli sau leziuni cu caracter hemoragic
11) infarct miocardic
12) emboli
13) angina pectorala
14) hipertensiune arteriala
15) cardiopatie ischemica dureroasa
16) pneumonii
17) pleurezii
18) abcese pulmonare
19) tuberculoza
20) hemoptizie
21) apendicita
22) peritonita
23) diaree
20
24) hemoragi interne

25) ulcere in faza activa
26) lichide in abdomen
27) inflamatii sau infectii ale organelor urogenitale
28) dureri menstruale
29) boli varicoase in stadiul avansat
30) fracturi recente
31) boli psihice cu caracter excesiv si confuzional
32) stari insotite de febra si agitatie
33) mari precautii la copiii mici
34) femeilor insarcinate ( se poate recurge la un masaj usor, relaxant pentru a
inlatura starea de disconfort si de oboseala ). In primele doua luni de sarcina
nu se recomanda aplicarea unui masaj puternic in zona lombara datorita unui
risc crescut de provocare a avortului spontan iar in ultimele doua luni de
sarcina atentia este de asemenea marita pentru a nu provoca o nastere
prematura a copilului
35) boli acute ale sisitemului endocrin
36) masajul se aplica dupa 2-3 ore de la servirea meselor
D. FRECVENTA APLICARII MASAJULUI
Frecventa aplicarii masajului depinde de afectiunea si stadiul bolii de care sufera

pacientul, precum si de celelalte metode terapeutice aplicate acestuia. In ceea ce
priveste momentul aplicarii, masajul se poate executa stimulativ dimineata, in
timp ce dupa-amiaza sau spre seara el sa aplica pentru relaxare.
Numarul de sedinte si intervalul de timp dintre 2 sedinte consecutive depinde de mai
multi factori printre care: starea sanatati, scopul, tipul masajului aplicat, dieta,
odihna.
Cand se recurge la masajul de relaxare, acesta poate fi reluat la interval de cateva
zile sau oricand pacientul simte nevoia.
Este preferabil ca sedintele de masaj sa fie executate de aceiasi persoana care
cunoaste cazul si s-a adaptat particularitatilor si necesitatilor lui. Spre sfarsitul
tratamentului este recomandat ca sedintele sa fie rarite.
Efectele unei sedinte de masaj se resimt imediat, dar ele slabesc sau chiar dispar in
cateva ore.
E. DURATA MASAJULUI
Prelucrarea intr-o anumita ordine a tuturor segmentelor corporale, dupa o succesiune

bine stabilita constituie masajul general, care poate fi extins, cand se aplica toate
manevrele de masaj sau restrans, cand se scurtreaza timpul de aplicare al acestuia.
Posibilitatile de scurtarea a timpului de aplicare a masajului general au in vedere
excluderea unor regiuni sau segmente care nu participa direct la sustinerea efortului
fizic, excluderea unor manevre secundare sau a unor variante de manevre principale,
micsorarea numarului de repetari, combinarea unor segmente invecinate din punct
de vedere anatomic si combinarea unor manevre.
Masajul somatic general consta dintr-o prelucrare integrala a intregii suprafete a

corpului, necesitand un timp mai indelungat.
El poate avea urmatoarele durate:
21
Masajul general extins:

90 de minute ( membrele inferioare 2 x 15 minute = 30 minute, spate 15
minute, membre superioare 2 x 5 minute = 10 minute, ceafa, gat, cap = 15
minute, piept si abdomen = 20 minute )
Masajul general : 45 de minute
Masajul general restrains: 30 de minute
Masajul regional: 15 minute si se adreseaza unei parti bine determinate si

delimitate a
corpului ( spatele, toracele, abdomenul )
Masajul segmentar: 10 minute si se aplica pe portiuni distincte ala

membrelor superioare si
inferioare ( maini, antebrat, brat, umar, gambe, coapse, solduri )
Masajul local : 5 minute si se aplica pe portiuni mai mici de piele si tesuturi

subcutanate,
pe grupe de muschi, articulatii, degete )
Manevrele lente si usoare prelungesc durata masajului. Ele au efecte calmante,

linistitoare, relaxatoare care dupa incheierea sedintei de masaj necesita un repaus a
carui durata se intinde de la cateva minute la o jumatate de ora sau mai mult.
In schimb manevrele scurte, vii, executate cu o intensitate crescuta scurteaza
sedinta, efectele generate de aceasta fiind excitante, stimulatorii. De aceea dupa
sedintele cu caracter stimulant sunt recomandate exercitii fizice si de respiratie care
permit reluarea oricarei activitati fizice si intelectuaale.
F. SUCCESIUNEA MANEVRELOR DE MASAJ
Manevrele principale si secundare ale masajului se aplica respectand anumite

principii metodice. In cadrul unei sedinte de masaj general, luand in consideratie si
faptul ca prelucrarea tesuturilor se face dinspre exterior inspre interior, a fost stabilita
urmatoarea succesiune a manevrelor:
1) Efleurajul de deschidere
2) Frictiunea
3) Framantatul
4) Tapotamentul
5) Cernutul si rulatul
6) Vibratiile
7) Efleurajul de inchidere
Manevrele secundare pot fi intercalate intre framantat si tapotament sau

intre tapotament si vibratii.
Masajul va incepe prin manevre simple, suple si usoare cu caracter pregatitor si va

progresa incet ca amplitudine si ritm pana ce va atinge intensitatea necesara, dupa
22
care sa scada treptat, sedinta incheindu-se prin manevre lungi, linistitoare.

Intensitatea, ritmul si numarul de repetari al manevrelor depind de sensibilitatea
celui masat.
7. NOTIUNI DE ANATOMIE
STRUCTURI ANATOMICE
Masajul indiferent de forma sub care se aplica se adereseaza in primul rand

pielii, actiunea mecanica fiind transmisa si tesuturilor subiacente. Pentru acest motiv,
atat cei profesionisti cat si cei amatori trebuie sa posede cateva notiuni de anatomie
si fiziologie, in special despre piele dar si despre restul tesuturilor anatomice aflate
sub ea: tesutul celular subcutanat, tesutul muscular, oasele si articulatiile.
PIELEA
Pielea este un organ complex care inveleste intregul corp omensc. Suprafata pielii
unui adult este de 1,60 mp avand o greutate totala de 1,3 kg ( 23 kg la cadavru ).
Grosimea pielii variaza in functie de regiunea corpului, sex, varsta. Grosimea medie
este de 3-4 mm la ceafa, 1-2 mm pe restul corpului. Pielea se ingroasa odata cu
varsta. Pielea capului este cea mai groasa dintre toate regiunile corpului.
Pielea este structurata pe mai multe straturi dintre care:
Epiderma strat superficial foarte subtire
Derma strat profund
Hipoderma ultimul strat al pielii ce face legatura cu tesuturile aflate sub ea.
EPIDERMA
Este alcatuita din cinci straturi:
1. bazal au loc schimburile dintre derma si epiderma, se produce melanina
23
2. granulos celule care contin cheratina

3. lucios
4. cornos
5. descuamat celule care sunt supuse procesului de uscare
DERMA
Este formata din fibre elastice si conjunctive. In derma se gasesc vase de sange,
prelungiri ale nervilor, glande sudoripare glande sebacee si foliculi prin care trec
firele de par.
Este formata din doua zone:
1) superioara in care se gasesc niste papile ce intra in epiderma
2) inferioara constituie derma propiu-zisa, aproximativ 4/5 din grosimea
dermei
HIPODERMA
Este partea pielii care face legatura intre ea si tesuturile subiacente. Este alcatuita
din tesut conjunctiv si tesut adipos care permit alunecarea pielii pe tesuturile aflate
dedesubt. Tesutul subcutanat face legatura dintre tesuturile si organele corpului.
Pielea constituie un insemnat rezervor de sange. Prin mecanisme reflexe mentine
echilibrul intre circulatia profunda si cea superficiala. Vasele pielii pot stoca pana la
1,5 litri de sange.
COMPOZITIA PIELII
Apa 72 % care este de fapt o solutie de saruri minerale: calciu, magneziu, potasiu,
sodiu, cupru, zinc, fosfor, iod, sulf etc
Proteine ele constituind scheletul dermei si epidermei cu cele trei substante
caracteristice pielii :keratina, colagenul (dezechilibrul sau influenteaza inbatrinirea)
si pigmentii.
FUNCTIILE PIELII
Pielea este un organ protector al intregului organism, pe care il apara de toate
agresiunile externe. Prin bogata sa retea nervoasa, senzitiva, pielea ne informeaza in
permanenta despre starea mediului ambiant si despre cele mai neinsemnate
agresiuni externe cum ar fi intepaturile. Cand acesti factori depasesc un anumit prag
organismul reactioneaza prompt prin gesturi refelexe, in primul rand prin retragerea
segmentului afectat. Un alt mijloc de aparare il constituie mantaua acida protectoare
formata la suprafata pielii impotriva proliferarii mucegaiurilor si microbilor. Pentru ca
aceasta manta sa se reconstituie dupa dus, nu vor fi folosite sapunuri si detergenti
prea alcalinici numai produse neutre. Astfel de masuri se impun mai ales dupa varsta
de 45 de ani.
Alte functii ale pielii:

1. functie respiratorie: din exterior intra oxigenul iar din interior se elimina
dioxidul de carbon.
1. functie excretorie: eliminarea din organism a elementelor nefolositoare
24
2. absorbtie: elementele nutritive din unele substante aplicate, produse

cosmetice
3. termostat, mentinerea unei temperaturi constante a organismului
TESUTUL SUBCUTANAT
Se gaseste sub piele, pe care o separa de tesutul muscular. Acest tesut este
constituit in principal din fibre elastice si din numeroase vase sangiune si limfatice. El
realizeaza un strat elastic si mobil intre piele si muschi.
Gratie acestui tesut elastic si mobil pielea poate aluneca si in acelasi timp se poate
mula pe straturile subiacente adaptandu-se la toate modificarile de forma in functie
de relieful anatomic. Cand acest tesut este incarcat cu celule adipoase el se umlfa si
isi pierde elasticititatea, pielea devenind mai putin mobila.
OASELE
Oasele scheletului omenesc in numar de 206 sunt de tei feluri:
Aspecte generale privind sistemul osos

Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul muscular, ambele
asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare.
Sistemul osos reprezita totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar) legate
intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor.
Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului
uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare.
Datorita compozitiei chimice si arhitecturii substantei osoase, ele au proprietatea de
a rezista la:
presiune
tractiune
torsiune
Rolul oaselor in organism

1. determina forma corpului, iar impreuna cu articulatiile dintre ele, asigura
suportul partilor moi;
25
2. participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia craniana,

canalul verteberal, cutia toracica, bazinul );
3. sunt organe ale miscarii pentru ca participa la formarea articulatiilor si servesc
ca punct de insertie pentru muschi;
4. maduva rosie (din epifizele oaselor lungi,din oasele late si scurte)are rol in
hematopoeza;
5. deposit de substanta fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la
nevoie (sarcina).
Structura oaselor
Oasele sunt organe tari si elastice.In structura lor predomina tesutul osos.
Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv. Tesutul osos este
un tesut conjunctiv metaplaziat.
TESUTUL OSOS ESTE FORMAT DIN:
- celule osoase
- substanta fundamentale
- substanta osoasa
TESUTUL OSOS formeaza scheletul corpului si reprezinta aparatul de sustinere a

partilor moi ale organismului; este totodata un important rezervor de substante
fosfocalcice.
In functie de structura si arhitectura sa, exista doua varietati de tesut osos:
- TESUTUL OSOS COMPACT
- TESUT OSOS SPONGIOS
TESUTUL OSOS COMPACT formeaza diafiza vaselor lungi, portiunea externa a
epifizelor si oselor scurte, lama externa si interna a oaselor late.
Pe sectiunea transversala, diafiza osului lung este formata:
- in portiunea centrala de canalul medular
- la exterior de periost.
TESUTUL OSOS SPONGIOS formeaza epifizele oaselor lungi, scurte si late. Este
format din lame osoase numite trabecule, alcatuite la randul lor din mai multe
lamele.Lamelele osoase delimiteaza cavitati cu aspecte si marimi diferite, numite
areole, care dau osului aspect de burete. Areolele si lamelele osoase sunt sisteme
haversiene incomplete. Areolele comunica intre ele si contin maduva osoasa.
1. Morfologia oaselor
Formarea oaselor este adaptatata functiilor pe care leindeplinesc in organism. Se
impart in trei categorii:
- oase lungi (humerus, radius,femur,tibie)
- oase late (oasele calotei craniene, omoplatul)
- oase scurte (oasele carpiene, tarsiene, vertebrele)
In canalul medular si canalele tesutului spongios se gaseste maduva oaselor care se
prezinta sub trei varietati:
maduva rosie / hematopietica se gaseste in majoritatea oaselor fatului si in

oasele scurte ale adultului. Au rol in formarea gobulelor sangelui in
perioada de dezvoltare a osului, maduva rosie participa la procesul de
26
osteogeneza prin osteoblastii si osteoclastii diferentieti din celulele

conjunctive medulare. In fracturi intervine formarea calusului.
maduva galbena se afla in toate oasele adultului, exceptie osele late si
scurte. Se caracterizeaza prin continutul de caelule adipoase, care ii dau
culorea galbena. Este un depozit al organismului.
maduva cenusie se gaseste in osaele varstnicului. Este formata
preponderent din tesut conjunctiv si are rol de umplutura.
Maduva oaselor alcatuieste cu osul un intreg morfofunctional, avand aceeasi
inervatie si vascularizatie.
1. participa la formarea tesutului osos n timpul osificarii, rol osteogen;
2. rol hematopoetic, contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui;
3. constituie un factor mecanic, diminuand greutatea oaselor;
4. ca orice tesut adipos serveste ca substanta de rezerva
5. Scheletul prezentare generala
SCHELETUL este alcatuit din vase grupate pe regiuni, formand elementul de

sustinere si de protectie ale diverselor aparate:Scheletul axial (format din craniu
coloana vertebrala) si scheletul toracelui membrelor (superioare si inferioare).
SCHELETUL CAPULUI este format din oasele cutiei craniene (neurocraniu) si oasele
masivului facial (crescerocraniu).
NEUROCRANIUL (craniul cerebral) este alcatuit din optoase: patru neperechi

(frontal, etneoid, sfenoid si occipital) si patru perechi (doua parietale si doua
temporale fiecare cu detalii caracteristice).
VISCEROCRANIUL (splahnocraniu) este alcatuit din 14 oase diverse dintre care doua
neperechi: vomerul si mandibula si sase perechi: maxilar, zigomatic, nazal, lacrimal,
palatin si conca nazala inferioara.
SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din piesele osoase ale coloanei vertebrale,
toracelui si bazinului osos.
COLOANA VERTEBRALA: formata din 33 34 vertebre suprapuse, avand fiecare

caracteristici speciale.Pe regiuni se disting 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5
vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate intr-un singur os, osul sacru si 4 sau 5
vertebre invaluate si sudate intre ele formend osul coccis.
27
SCHELETUL TORACELUI o componete a scheltului trunchiului este format din

coloana brocala, de care cele 12 perechi de coaste: primele 7 perechi de coaste
adevarate, 5 perechi de coaste false, dintre care 2 perechi sunt coaste foltante.
Acestea la randul lor se articuleaza pe resa anterioara si mediana sternul prin
intermediul cartilajelor coastele exceptand coastele flotante (11-12).
SCHELETUL BAZINULUI cuprinde centura pelviana formata din cele doua oase
coxale, articulate posterior cu osul sacru (articulatia sacrailiaca), iar anterior
articulate intre ele prin semifiza pelviana. Bazinul (pelvisul) incheie terminal cavitatea
trunchiului. Osul coxal este format, prin sudarea la puberate a 3 oase: ilium, ischium,
puers unite prin cartilajul in Y, menajand intre ele si gaura obturata, inchisa de
membrana obturatoare. Prin fata lor interna contribuie la constituirea foselor iliace si
a stramtorii superioare a bazinului care formeaza limita intre bazinul mare si bazinul
mic pe fata lor externa si central aflandu-se o cavitate scobita prin care se face
articulatia cu capul femural.
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din piese osoase proprii fiecrui
segment.
Umarul este format din oasele centurii toracale (scapulare), clavicula care fixeaza
membrul superior de torace (articulatia sternoclaviculara) si scapula (omoplatul) os
plat de forma triungiulara. Scapula se muleaza cu fata sa anterioara pe fata
posterioara si superioara a toracelui (unghiul sau inferior corespunde coastei a 12a
si se articuleaza cu capul numeral prin intermediul cavitatii glenoide.
Bratul prin osul humerus, se leaga prin extremitatea sa distala cu antebratul care
prezinta osul radius, iar medial vena in pozitia de sustinere a maine. Aceste prin
extremitatea distala se articuleaza oasele mainii: oase carpiene (8), metacarpiene (5)
si falange.
SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

Membrul inferior are trei segmente:
28
- coapsa, al carui schelet este format din femur;

- gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula;
- piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele
FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua
extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si tromantere.
- capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se
articuleaza cu cavitatea cotiloida;
- gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de pas
in pas;
- trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului
cu corpul.
La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu contur patrulater care
prezinta trahanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre gat si corp se gaseste o
proeminenta mai mica care prezinta trahanterul mic. De la trahanterul mare porneste
spre trahanterul mic, creasta intreahanterica. Trahanterele si creasta intrahanterica
servesc pentru insertii musculare.Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si
prezinta o curbura cu concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si
netede. Dintre muchii numai cea posterioara prezinta caractere particulare si poarta
denumirea de linie aspra. In partea mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta
groasa; extremitatea superioara este trifurcata,
iar extremitatea inferioara este bifuracta. Pe linia aspra se insereaza muschi ai
coapsei. Extremitatea inferioara este alcatuita din doua mase voluminoase ovoide,
numite codili, un codil intern si unul extern. Pe fata anterioara, codilii se unesc si
formeaza o suprafata articulara forma de scripete, trahela femurala care se
articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara, ei sunt despartiti printr-o mare
scobitura, incizura intercondiliana. Suprafata condililor serveste pentru articularea cu
oasele gambei.
OASELE GAMBEI: Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia
si fibula.
TIBIA - os lung situat in partea interna a gambei; este mai voluminoasa decat fibula.
Prezinta un corp si doua extremitati.
Extremitatea superioara este mai columnioasa decat cea inferioara, este formata
din doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si condilul mediu.
Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile glenoide ale tibiei
care se articuleaza cu condili femurali. Pe partea anterioara a acestei extremitati
exista o proeminenta, tuberozitatea anterioara, pe care fixeaza tendonul radelei.
Corpul tibiei are forma de prisma triungiulara. Pe fata posterioara prezinta o creasta
care porneste din dreptul candilului lateral si merge in jos si medial; ea se numeste
linia oblica a tibieisi serveste pentru insertia muschiului sobar si tibial posterior. Pe
fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei mijlocie, creasta anterioara.
Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Ea prezinta
o fata articulara pentru trahelea astrogalului. La partea interna, extremitatea
inferioara se prelungeste sub forma unei apofize numita maleala mediala,
caresearticuleaza tot cu astrogalul. Pe fata laterala a acestei extremitati se gaseste o
fateta articulara, fibula.
29
FIBULA este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu. Este un os lung, mai
subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei. Prezinta un corp si doua
extremitati prin carese articuleaza cu tibia.
Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibiei. Pe fata
superioara are o articulara pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral de acesta este
apofiza piramidala, apofiza stibiala. Corpul fibulei este subtire si are forma de prisma
triunghiulara cu suprafete neregulate, pentru insertia muschilor.
Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca o ingrosare ovala,
turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii ionferioare a tibiei. Pe fata
mediala are suprafete articulare pentru tibie si pentru astrogal.
ROTULA os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea anterioara a

genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand o baza si un varf. Pe
suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii femurului iar
pe ia se insera muschi si ligamente. Este cuprinsa in grosimea tendonului, muschiul
cvadicepsla nivelul genunchiului, din care cauza este considerata un os sesanoid.
OASELE PICIORULUI
Piciorul este ultimul segment al membrului inferior, format di 26 de oase. Ca si la
man, oasele sunt asezate in trei grupe: tarusul, metatarusul si falangele.
TARSUSUL format din 7 oase scurte, numite oase tarsiene, aceste oase sunt mai
mari si mai puternice decat oasele corpului datorita rolului pe care il au in sustinerea
greutatii corpului. Oasele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri:
1. In randul 1 (proximal) sunt doua oase cele mai mari suprapuse:
astrogalul si calcaneul.
- Astrogalul (talus) are forma neregulata si este asezat sub extremitatile
inferioare ale fibiei si fibulei deasupra calcaneului. El are fete articulare pentru
aceste oase si pentru osul scafoid. Pentru articularea cu tibia, pe fata superioara
se afla o parte lombata trahea astrogalului.
- Calcaneul (calcanus) este cel mai mare os tarsian, este asezat sub
astrogal si are forma cuboida alongit antero-posterior. Pe fata superioara are o
fateta articulara pentru astrogal, iar prin fata anterioara se articuleaza cu osul
cuboid. Pe fata posterioara prezinta o ingrosare, tuberculul calcaneului, pe care
se insereaza tendonul lui Ahile
2. In randul al II-lea (distal), se afla cubidul, la exterior scofoidul, la
interior inaintea scofoidului se afla trei oase cumiforme (I, II, III)
METATARSUL esteformat din 5 oase metatarsiene. Un os metatatrsian prezinta:

baza,corp si cap. Prin baza se articuleaza cu osul tarsian corespunzator,iar prin capcu
falanga corespunzatoare. Oasele metatarsiene se numeroteaza de la I la V, incepand din
interior in exterior, astfel ca primul metatarsian este cel mai intern corespunzator, iar al
V-lea cel extern.
Considerate in totalitatea lor tarusul si metatarusul alcatuiesc o bolta, cu o fata dorsala,
convexa si una plantara, concava.
SCHELETUL DEGETULUI PICIORULUI este format din falange. Ele sunt oase lungi,
turtite darso-plantar. Fiecare falanga are o baza un corpsi un cap. Falangele se
30
numeroteaza incepand de la baza degetelor,degetul mare de doua falange (1,2,3), in

general falangele degetelor de la picioare sunt mai putin dezvoltate decat falangele
degetelor mainii. Baza primelor falange (1) se articuleaza cu metatarsienele,
corespunzatoare.
ARTICULATIILE
Scheletul este flexibil datorita articulaiilor care unesc oasele. Unele articulaii sunt insa
fixe, oasele fiind sudate intre ele la nivelul marginilor, astfel nct par a fi un singur os.
Aa de exemplu, osul pereche al bazinului (osul coxal ) este format de fapt din 3 oase
:poriunea superioara este iliumul ,partea inferioara ,anterioara este pubisul , iar cea
posterioara este ischiumul .La noii nascuti si la copii , aceste oase se pot deplasa puin
unul fata de celalalt , dar pana la maturitate se osifica complet.
O alta categorie importanta a legturilor interosoase este articulaia mobila, dar msura
miscarii este variabila .Cea mai mare articulaie a organismului nostru , articulaia
genunchiului de exemplu functioneaza ca o balama :permite micarea nspre napoi a
gambei ,dar nu permite miscari laterale si orientate nainte .La fel functioneaza si
articulaiile degetelor.
Articulaia coxo-femurala , dintre osul bazinului si femur , este insa o articulaie numita
sferica , sau libera: suprafaa sferica a capului articular al femurului se potrivete in
cavitatea articulara a bazinului. Aceasta structura confer o mobilitate deosebita a
articulaiei, permitand miscari ample nainte , napoi si lateral .La fel este si articulaia
umrului (intre humerus si spata).La ntlnirea capului si a coloanei vertebrale gsim alt
tip de articulaie. Datorita celor doua proeminente (condili) ale osului occipital care se
potrivete in cavitatile articulare ale primei vertebre, ne putem apleca capul nainte si
napoi .Prima vertebra cervicala se numete atlas (dup titanul din mitologia greaca ,
care tine pe umeri intrega lume)Atlasul ,de forma unui inel, se potrivete cu a doua
vertebra cervicala, axis .Articulaia dintre cele doua vertebre se numete articulaie
pivotanta ,care permite rotirea capului la stnga si la dreapta .La el functioneaza si
articulaia cotului care permite rotirea antebraului.
Cele mai simple articulaii ale scheletului sunt probabil cele in care o suprafaa articulara
aluneca peste cealalt. O asemenea articulaie este intre rotula si extremitatea distala a
femurului , sau intre oasele carpiene.
Oasele care se articuleaz in sa , se pot deplasa in direcii diferite , dar nici unul nu se
poate deplasa fata de celalalt. O asemenea articulaie este intre osul metacarpian al
degetului mare si oasele carpiene. Datorita acestei caracteristici ale articulaiei in sa ne
putem ntoarce degetul mare spre palma. Fara aceasta capacitate, ne-ar fi foarte greu sa
apucam obiectele.
Articulatiile sau incheieturile sunt formatiuni prin care se leaga doua oase vecine in
scheletul uman. Ele sunt :
1. fixe, neintrerupte, ca de exemplu suturile oaselor cutiei craniene
2. semimobile, cu mobilitate redusa (articulatiile vertebrelor ,oaselor tarsiene)
3. mobile
Capetele oaselor articulatiilor mobile sunt tapetate cu un cartilagiu fin, suplu si
rezistent. Aceste oase sunt mentinute in contact unele cu altele printr-un manson
fibros, numit capsula articulara si de muschii inconjuratori. In interiorul capsulei se
gaseste lichidul sinovial care lubrefiaza suprafetele articulare. Articulatiile permit in
functie de forma lor miscari de flexie, extensie, adductie, abductie, rotatie.
31
MUSCHII
Sistemul muscular
MUSCHII corpului uman se grupeaza in trei clase:
muschii scheletici, adica muschii striati, care se fixeazs pe schelet, fiind controlati de
creier si impreuns cu oasele pe care se fixeazs cu tendoane, sunt responsabili de
orice miscare.muschii netezi, rolul lor este realizarea miscarilor involuntare ale
organelor internemuschiul cardiac. Muschii scheletici (muschii stria]i) se gasesc in
intregul corp uman din crestet pna in picioare. Muschii scheletici sunt compusi din
fibre musculare, alcatuite la rndul lor din filamente; fibrele musculare se grupeaza in
manunchiuri mai mari numite miofibrile.Muschii se fixeaza pe oase cu ajutorul unui
tendon. Capacitatea noastra de a ne misca, de a sta stabil in picioare este datorata
interactiunii bune dintre muschii scheletici si schelet.
Muschiul cardiac
Structura prin fibra muschiului cardiac ( vedere la microscop )
Muschi visceral
Structura prin fibra muschiului visceral ( vedere la microscop )
32
Muschi striat
Structura prin fibra muschiului striat ( vedere la microscop )
Muschii corpului omenesc sunt de trei feluri

Se gasesc direct legati de oase prin intermediul tendoanelor si aponevrozelor. Ei
determina miscarile
1. striati supusi vointei omului
2. netezi nu sunt supusi vointei omului;se gasesc in pereti organelor cavitare:
stomac, intestine
3. intermediari
In corpul omului se gasesc aproximativ 400 de muschi.
NERVII
Sistemul nervos: este format din elemente care sunt preocupate ,receptia
stimulilor,transmiterea impulsurilor,sau pentru activarea mecanismelor muschilor.
33
Receptarea stimulilor este functia speciala a celulelor senzoriale.Elemente ale

sistemului nervos sunt celulele numite neuroni,acestia su nt capabili numai de o
activitate inceata si generalizata,desi pot fi si unitati conductoare foarte eficiente.
Raspunsul specific al unui neuron-impulsul neuronic-si capacitatea unei cellule sa fie
stimulata fac aceaste cellule ca fiind unitati care transfera informatia dintr-o parte a
corpului in alta.
Creierul este o parte a sistemului nervos locat in craniu ,maduva spinarii se afla in sira
spinarii.Creierul si sira spinarii sunt una in continuarea alteia printr-o deschidere a
craniului ,ambele fiind si in contact cu alte parti ale corpului prin nervi.Distinctia facuta
dintre sistemul nervos central si sistemul nervos periferic este bazata pe locurile pe
care le ocupa diferit desi apartiinand acceluiasi sistem.Unele din procesele corpurilor
conduc impresii si altele conduc raspunsurile nervilor ,numite reflexe,precum acelea
cauzate de durere.
Nervii cranieni
In piele exista celule de diferite tipuri numiti receptori ,fiecare este senzitiv in modul
sau special la un anumit stimul.Terminatiile de nervi sunt liberi si sunt activati direct.
Neuronii activati trimit impulsuri in sistemul nervos central si in alte regiuni unde alte
celule care au axoni se extind in periferie.Impulsurile sunt trimise mai departe la
muschii efectori dupa ce au fost procesate.Nervii cranieni sunt de la cap si gat
trecand prin deschiderea in craniu(cap).
Nervii spinali sunt acei nervi asociati cu sira spinarii si trec prin deschiderile in
coloana vertebrala.Ambele specii de nervi spinali si craniali consista de un numar
mare de de impulsuri ducand mesajul afara cat si la sistemul nervos central.
Nervii craniali si spinali sunt facuti perechi :numarul in oameni-12si
31,respectiv,Nervii cranieni sunt distribuiti capului si gatului si alte done a corpului cu
o singura exceptie,al 10-lea nerv cranial numit vagus
34
Reteaua de nervi:
Pentru a aproviziona structurile din gat ,vagusul este distribuit structurelor aflate in
piept si abdomen.Vederea,auzul si senzatia vestibulara ,si gustul este mijlocit la o
secunda ,sapte sau opt nervi cranieni respectiv.Nervii cranieni mai mijlocesc si
functiile motorii ale capului ,ochilor,fetei,limbii cat si muschii folositi in mestecat si
inghitit.
Dupa ce ies din vertebre ,nervii spinali sunt distribuiti regiunilor
Nervii sunt compusi din fibre nervoase care pleaca din creier si maduva spinarii,
facand legatura cu intregul organism. Dupa functii nervii sunt de mai multe feluri
Simpatici
Parasimpatici
Motori asigura miscarea muschilor si organelor
Senzitivi
Micsti
Rahidieni
Sistemul nervos autonom
35
Tipul de functionare a sistemului nervos
Tipul de functionare a creierului
Tipul de functionare a cortexului
36
SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Sistemul ciculator este format din inim, vasele sangvine i limfatice care alctuiesc
o unitate funcional coordonat i permanent adaptat nevoilor organismului.
Inima
Inima este un organ musculos,cavitar, tetracameral, care pompeay ritmic n artere
sngele pe care l primeste prin vene. Dei la om cntrete aproximativ 300 g i are
mrimea pumnului unui adult, inima efectueaz o activitate uria, zilnic
contractndu-se de peste 100000 de ori i pompnd peste 7200 de l de snge.
Secionnd inima, se constat c este construit din dou atrii i dou ventricule,
37
separate complet prin septurile interatrial i iterventricular. Fiecare atriu comunic cu

ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare prevzute cu valve, care se
deschid doar intr-un anumit sens, spre venticule: stng (biscupid) i drept
(triscupid).
Structura histologic a inimii

Inima este alctuit din tei straturi concentrice: endocard, miocard i epicard.
Endocardul este constituit dintr-un endoteliu situat pe o membran bazal ce se
continu cu stratul subendotelial, format din fibre colagene, fibre de reticulin, fibre
elastice, rare celule conjuctive i numeroase terminaii nervoase senzitive.
Miocardul este constituit din fascicule de fibre musculare cardiace, orientate circular
n peretele atriilor, i din fibre oblic-spiralate n ventricule.
In peretele inimii. n afara celulelo miocardice, mai exist celule specializate n
generarea i conducerea impulsulilor de contracie acestea constituie esutul
excitoconductor nodal.
Epicardul este o membran epitelio-conjuctiv subire ce acoper suprafaa
cardiac i constituie foia visceral a pericardului. ntre foiele pericardului se
gsete cavitatea pericardic cu olam subire de lichid, care favorizeaz alunecarea
n timpulactivitaii cardiace.
Vascularizaia inimii, extrem de bogat este asigurat de cele dou artere coronare
care se desprind de la originea aortei i se mpart n ramuri care nu se
anastomozeaz ntre ele.Obstrucia unei coronare sau a ramurilor sale provoac
necroza teritoriului cardiac deservit.
Proprietaile muchiului cardiac
Miocardul care din punct de vedere structural este un muchi striat are proprietai
comune cu muchii striai, dar i o serie de proprieti caracteristice.
-Ritmicitatea este proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a
impulsurilor contraciile generate de nodul sinoatrial. Aceste impulsuri sunt urmarea
unor modificri metabolice care au loc n sistemul excitoconductor.
-Conductibilitatea este proprietatea miocardului n specil a esutului nodal de a
conduce unde de contracie de la nivelul nodului sinoatrial n ntreg cordul.
-Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a rspunde printr-o contracie la
stimuli adecvai.
-Contractilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atuci cnd este
stimulat adecvat. Contraciile miocardului se numesc sistole iar relaxrile diastole
Sistemul cardiovascular INIMA
38
SISTEMUL REPRODUCATOR
Reproducerea este o caracteristica fundamentala a oricarei fiinte si se realizeaza prin
participarea a doua organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundarii gametului
feminin (ovul) de catre gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefeaza in
cavitatea uterina, unde continua sa creasca si sa se dezvolte pana ce fatul devenit
viabil este expulzat din uter prin actul nasterii.
Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul fecundarii oului, dfar
diferentierea intersexuala somatopsihica are loc lent in timpul copilariei si se
realizeaza dupa pubertate ca urmare a activitatilor gonadelor. In copilarie, hormonii
sexuali secretati in cantitati reduse contribuie, impreuna cu ceilalti hormoni, la
cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar dupa pubertate, acesti
hormoni secretati in cantitati crescute la femei cu anumite caracteristici ciclice,
intretin functia sexuala.
Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa - vulva - si un grup de
organe interne localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge) si
ovarele.
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in strinsa interdependenta cu
starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele de dezvoltare.
VULVA reprezinta deschiderea in afara organelor genitale .
Este constituita din: - muntele lui Venus
- labiile mari
- labiile mici
- clitorisul
- himenul
- glandele Bertholin
- glandele Skene
- bulbii vestibulari
- glandele anexe regionale
- perineul
39
Organele genitale externe :

vaginul
uterul - corp, istm, col (cervixul)
trompe - portiunea interstitionala, portiunea istmica, portiune ampulara
ovarele
Organele genitale interne :

Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul antero-posterior.
Vaginul are rol in copulatie (depunerea spermatozoizilor) siserveste drept canal
trecerea fatului si anexele sale in timpul nasterii.
In drumul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in
partea de jos a trunchiului. Muschii din aceasta regiune denumita perineu sunt
sustinatorii vaginului si in buna parte a tuturor organelor bazinului.
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai multe straturi
de celule suprapuse.
Vaginul in partea de sus se continua cu colul uterin iar in partea de jos se deschide in
vulva. In partea dinapoi vine in raport cu rectul, iar in parte dinainte in raport cu
vezica si uretra.
UTERUL
Este organul in care nideaza si se dezvolta produsul de conceptie si care produce
expulzia acestuia dupa dezvoltarea la termen. Este situat in regiunea pelviana, pe
linia mediana si reprezinta raporturi anatomice:
- anterior cu vezica urinara
- posterior cu rectul
- inferior se continua cu vaginul
- superior cu organele intestinale si colonul
- lateral cu ligamentele largi
Uterul este un organ cavitar, care masoara la nulipare 6,5 cm lungime, iar la
multipare 7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza si 3 cm in
portiunea medie a colului si un diametru antero-posterior de 2,5 3 cm.
Este format din trei portiuni: corpul, istmul si colul.
Glanda mamara
Este glanda pereche situata in regiunea antero-posterioara a toracelui, lateral de
stern, la nivelul spatiului delimitat de coasta a III-a si a IV-a, anterior muschiului
pectoral si dintat. Poate prezenta anomalii numerice in plus sau minus; anomalii de
forma sau volum. Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendinta spre conicizare
sau aplatizare discoidala, cu fata plana spre torace, iar convexa libera, centrata pe
mamelon.
Dimensiunile sunt de 12 13 cm, diametrul, inaltimea de 10 12 cm si greutatea de
aproximativ 150 200 grame. Consistenta este formata dar elastica.
Sistemul reproducator barbatec si femeiesc
40
Celulele sexuale
SISTEMUL RESPIRATOR asigura patrunderea aerului in organism cu un continut

optim de oxigen, necesar intretinerii vietii. Aerul inspirat ajunge prima data in caile
respiratorii superioare, apoi in cavitatea bucala si nazala. Cavitatea nazala este
captusita cu par moale si att epiteliul cavitatii nazale ct si cel al cavitatii bucale
este acoperit de mucoasa. Caile respiratorii se continua cu un organ scurt, activitatea
laringelui, care se continua cu traheea. Aceasta se desparte in bronhiile principale
intrnd in plamni se ramifica in fiecare lob pulmonar in bronhii lobare. La respiratie
participa muschii intercostali si muschiul dintre cavitatea abdominala si torace,
diafragma. Pentru ca aerul sa intre in plamni este necesar ca presiunea din ei sa fie
41
mai mica dect cea de afara. La inspirare diafragma se contracta si muschii

intercostali imping coastele in fata, mai sus marind capacitatea plamnilor, in urma
presiunii mai mari, aerul umple spatiul disponibil din plamni. Inspiratia si expiratia
sunt involuntare, controlate de un grup de celule nervoase, aflate in bulbul rahidian.
Functia de respiratie
PLAMNII sunt doua organe moi de culoare roz, asezate in cavitatea toracica.
Fiecare plamn este acoperit de pleura. Pleura este alcatuita din doua foite, intre cele
doui foite se afla cavitatea pleurala, in care se gaseste o mica cantitate de lichid care
ajuta la miscarile plamnilor in timpul respiratiei. Plamnul stng este mai mic dect
cel drept, deoarece in partea stnga se afla inima. El este imprrtit printr-un sant
adnc in doi lobi, iar plamnul drept este impartit de doua santuri in trei lobi. Lobii
sunt impartiti in lobuli. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se transforma in bronhiole,
care patrund in lobulii pulmonari. Acinii pulmonari sunt unitati morfo-functionale ale
lobulilor pulmonari.
O alveola pulmonara are forma de cupa si reprezinta unitatea functionala a
plamnilor. Este formata dintr-un epiteliu unistratificat si este inconjurata de o retea
de fibre elasice, in care se afla numeroase capilare.
42
Aparatul excretor
RINICHII sunt situati in partea dorsala a abdomenului, in spatele stomacului si
ficatului, de o parte si de alta a sirei spinarii, protejati de coastele inferioare (rinichiul
stng mai sus dect cel drept). Fiecare rinichi are o lungime de aproximativ 10cm, o
latime de 6cm si cntareste circa 150gr. Rinichiul este conectat la principalul sistem
sangvin prin intermediul arterei renale, care transporta sngele spre rinichi si prin
vena renala, care transporta din rinichi sngele filtrat si curatat.
Rinichiul este acoperit la exterior de o capsula fibroasa, sub care se gasesc doua
zone: zona corticala (de culoare brun-galbuie, la exterior) si zona medulara (de
culoare rosu-inchis, la interior). Piramidele renale sunt alcatuite din tuburi colectoare
si vase de snge. Unitatea structurala si functionala a rinichiului este nefronul. Artera
renala se ramifica pna la nivel de arteriole, care patrund cte una in capsula
nefronului si formeaza glomerulul. Pelvisul renal se continua cu uretrele. Uretrele sunt
conducte (25-30cm) care ies din partea concava a fiecarui rinichi.
43
VEZICA URINARA este un organ cavitar, in care se depoziteaza urina, situata in

partea inferioara a cavitatii abdominale. Peretele muscular are trei straturi de muschi
si este captusit cu o mucoasa cutata. Uretra, aflata in continuarea vezicii urinare,
este canalul de evacuare a urinei in mediul extern.
APARATUL EXCRETOR
SISTEMUL DIGESTIV
Fiziologie
Alimentele contin substanta cu structura chimica complexa care pentru a ajunge la
forma de molecule simple sufera transformari mecanice, fizice si chimice. Acestea ,
prin prelucrare produc energia necesara fiecarei celule. In acest scop s-a dezvoltat
aparatul digestiv. Exista patru tipuri de digestie: la nivel bucal, gastric, al intestinului
subtire si al celui gros.
Masticatia este un act reflex voluntar sau involuntar. Organele masticatiei sunt oasele
maxilare, mandibulare si dintii(pasive), muschii masticatori ai limbii si ai
obrajilor(active).
Reflexul masticator este coordonat de centri nervosi ai trunchiului cerebral care
determina miscarile de ridicare si coborare a mandibulei. La deschiderea gurii sunt
44
acctivati muschii maseter, pterigoid medial si temporal. La inchiderea gurii, contactul

cu receptorii bucali duce la activarea muschilor digastric si pterigoid lateral. Alt rol
important il au limba si muschii obrajilor.
Rolul pe care il are masticatia consta in faptul ca alimentele sunt faramate,
amestecate cu saliva, actiunea amilazei salivare asupra amidonului si a lipazei
linguale asupra lipidelor, asigura contactul cu receptorii gustativi, etc.
Saliva este secretata de glandele salivare: parotide, sublinguale si submandibulare.
Zilnic se secreta 800-1500 ml saliva . contine concentratii mai mari de K si Hco3 si
mai mici de Na si Cl . contine doua tipuri de proteine: enzime-amilaza salivara si
lipaza linguala si mucina plus substante bactericide si de catabolism. Saliva incepe
procesul de digestie al amidonului si al lipidelor, lubrefiaza alimentele si protejeaza
cavitatea bucala, elaboreaza senzarie gustativa.
Deglutitia este un act reflex in trei timpi si cuprinde activitatile motorii ce asigura
transportul bolului alimentar in stomac.
Digestia gastrica consta in transformarea bolului alimentar in chim gastric(pasta
omogena). Stomacul indeplineste trei functii: stocarea alimentelor, amestecul cu
secretile gastrice, si evacuarea continutului gastric in duoden. Stomacul permite
depozitarea a 1-2 litri continut. Aici au loc contractiile peristaltice si retropulsia. Cand
particulele sunt suficient de mici ele sunt evacuate in duoden.
Stomacul produce aproximativ 2 litri de secretii pe zi. Prima faza a secretiei gastrice
este faza cefalica declansata de gand, vedere, gust si miros. A doua este faza
gastrica declansata la intrarea alimentelor in stomac, producand tamponarea
aciditatii gastrice, cresterea pH-ului,etc. A treia faza este cea intestinala insa secretia
in aceasta faza este scazuta. Principalele substante din secretiile gastrice sunt
enzimele(pepsina-procesul de digestie al proteinelor, lipaza gastica-hidrolizarea
lipidelor) , mucina (protectia mucoasei gastrice)si HCl(important in digestia
proteinelor asigurand pH-ul optim activitatii pepsinei)
Digestia la nivelul intestinului subtire consta in contractii de amestec si de propulsie.
Secretia pancreatica este produsa de partea exocrina a pancreasului care secreta
urmatoarele enzime: peptidaze, lipaze, amilaze, si nucleaze. Celulele ductale secreta
zilnic 1200-1500ml suc pancreatic cu continut mare de Hco3 ce neutralizeaza
aciditatea gastrica. Secretia pancreatica contine electroliti, enzime(amilaze, lipaze,
proteaze).Secretia biliara este necesara pentru digestia si absorbtia lipidelor si pentru
excretia unor substante insolubile in apa( colesterol, bilirubina) . secretia ajunge intre
250-110ml/zi si este stocata in vezica biliara in perioadele interdigestive. Se
elibereaza in duoden inperioadele digestive.este alcatuita din acizi , pigmenti biliari,
fosfolipide, colesterol si electroliti. Vezica biliara are o capacitate de 20-60ml.
Stimularea vagala a vezicii determina contractia ei si relaxarea sfincterului Oddi.
Intestinul secreta mucus( gl. Brunner-duoden, criptele Lieberkuhn-epiteliul
interstitial), enzime(peptidaze, dizaharidaze, lipaze), apa, electroliti.
La nivelul intestinului subtire sunt absorbite glucide, proteine, lipide, apa, electroliti,
vitamine si minerale.
Glucidele reprezinta 50-60% din dieta(250-800 g/zi). Cele mai importante sunt
sucroza, lactoza,si amidonul. Celuloza, desi prezent in alimentatia noastra nu poate fi
digerat. Pentru a fi absorbite ele ajung la stadiul de monozaharide. Digestia
amidonului incepe in cavitatea bucala sub actiunea
amilazei salivare si continua in intestinul subtire sub actiunea amilazei pancreatice si
sub actiunea dizaharidazelor. Produsii finali ai glucidelor sunt fructoza, glucoza si
galactoza. Acestea ajung in capilare prin transport activ sau prin difuziune
45
facilitata.Proteinele necesare unui adult sunt de 0,5-0,7 g/kg corp/zi. Pentru a fi

absorbite proteinele sunt transformate in polipeptide si aminoacizi .
Lipofosfatidele in combinatie cu acizii grasi formeaza fosfolipidele . Apa se absoarbe
pasiv in intestin , vitaminele insolubile intra in alcatuirea miceliilor si se absorb
impreuna cu celelalte lipide. Absorbtia calciului este facilitata de vitamina d iar
absorbtia fierului de vitamina c. Digestia in intestinul gros are ca scop absorbtia apei
si a electrolitilor, depozitarea materiilor fecale. Aici au loc miscari de amestec si de
propulsie. La nivelul colonului se pot absoarbe pana la 2-3 litri de apa /zi. Colonul
absoarbe cea mai mare parte a sodiului si clorului. Potasiul este secretat de catre
colon. Acestea sunt influentate de aldosteron. Astfel bolul alimentar isi indeplineste
functia de materie prima, combustibil al organismului, descompunandu-se in
particule microscopice ajungand in celulaproducand reactii anabolice si catabolice.
De aici incepe metabolismul intermediar.
Glucidele:
-Prin oxidarea pana la Co2 si apa a unui gram de glucoza se elibereaza 4,1 kcal.
-fac parte din structura acizilor nucleici
Lipidele:
-un gram de lipid catabolizat pana la Co2 si apa elibereaza 9,3 kcal
-intra in constructia membranelor celulare
-izolator termic
Proteinele:
-prin arderea unui gram de proteine se obtin 4,1 kcal
-rol de enzime, pigmenti respiratori ai sangelui, anticorpi, in coagulare, in contractia
musculara, in echilibrul acido-bazic, precursori ai ciclului Krebbs.
INTESTINUL SUBTIRE este partea din tubul digestiv care face legatura dintre
stomac si intestinul gros. Este un tub elastic si moale de muschi si membrane
intestinale, care sta strns rasucit in cavitatea abdominala, si care intins poate
ajunge la o lungime de 6m. In intestinul subtire se disting trei parti: duodenul, jejunul
si ileonul. Duodenul are forma literei C si este asezat in spatele abdomenului prin
muschiul peritoneal, celelalte parti fiind acoperite de peritoneu numai pe fata lor
anterioara.
INTESTINUL GROS are o lungime de 1,5m si o latime de 6,5 cm. Este impartit in 4
sectiuni principale: cecum, colon, rect si canalul anal. Prima portiune a intestinului
gros este colonul, care incepe in partea dreapta a abdomenului. Ileonul se varsa in
colon deasupra capatului sau inferior. Segmentul inchis de sub aceasta jonctiune -
cecum, de forma unei pungi din care se prelungeste apendicele. Colonul traverseaza
abdomenul pe sub stomac, inainte si se curbeaza din nou brusc in jos. Partea din
colon care ajunge la pelvis se numeste rect, o portiune de trecere de aproximativ 12
cm lungime, care se termina in canalul anal.
46
Necesarul zilnic al unul om este de 2500-5000 kcal/zi. Astfel o alimentatie

adecvata si variata ne poate oferii toate elementele de care avem nevoie.
Sistemul digestiv
STOMACUL este un sac in forma de J, asemanator cu cimpoiul si se imparte in trei

parti functionale: gura stomacului - cardia, fundul stomacului si portiunea terminala.
Aceste parti produc sucuri gastrice diferite. Producerea sucului gastric este controlata
in mare parte de nervi si in parte de hormoni.
47
PANCREASUL exocrin secreta sucul pancreatic (un lichid limpede si incolor), care
este condus prin doua canale in duoden. Situat in spatele stomacului, imediat sub
acesta, seamana cu o sticla culcata. Pancreasul incepe sa produca sucul imediat
dupa ce hrana a fost introdusa in gura. O alta functie principala a pancreasului uman
este producerea celor doi hormoni pancreatici, insulina si glucagonul.
FICATUL cea mai mare glanda (1,5-2kg) este situat in partea dreapta superioara a
abdomenului, sub diafragma. Pe fata superioara a ficatului se observa lobul drept si
lobul stng. Lobul drept este mai mare , ocupnd toata partea dreapta de sus a
abdomenului. La exterior exista o capsula conjuctiva - fibroasa din care pornesc spre
interior pereti, care separa ficatul in lobuli. Ficatul produce zilnic aproximativ 1 litru
de bila, care alimenteaza in permanenta vezica biliara. Este un adevarat centru de
reciclare, in special pentru globulele sanguine rosii moarte. Durata normala de via]\ a
globulelor sanguine rosii este de aproximativ 100 zile.
VEZICA BILIARA este un sac in forma de para atasat de partea de jos a ficatului,
functia ei fiind de a depozita bila care se produce in ficat si de a o elimina la nevoie.
48
Bila este un lichid galben-verzui, avnd in compozitia sa in cea mai mare parte apa,
plus colesterol, saruri biliare si acizi biliari. Bila se elimina prin canalul biliar comun in
duoden unde se amesteca cu chimul gastric. Corpul uman are nevoie de bila pentru a
digera grasimile.
49

ACADEMIASPA - Manual de Masaj Clasic General Cu Anatomie

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIASPA - Manual de Masaj Clasic General Cu Anatomie

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

furnizor acreditat de servicii de formare profesionala prin

CONSILIUL NATIONAL DE FORMARE PROFESIONALA A ADULTILOR din ROMANIA

mass care in limba araba inseamna a pipai.

La o analiza simpla a cuvantului , masajul indiferent de natura sa ( fie ca

Ca stiinta care cuprinde un sistem variat de manipulari ale corpului,

Starea de sanatate nu este data numai de bunastarea fizica si mentala a unui

Starea de sanatate nu inseamna doar lipsa bolilor, ea se refera la

Pentru mentinerea starii de sanatate pe o perioada de timp cat mai

In India virtutiile masajului profilactic si terapeutic se pastreaza intacte si in prezent.

Herodicos din Lentini (428-347 i.e.n.) - considerat parintele gimnasticii

Pater historie, Herodot (484 425 i.e.n.) - spunea ca masajul este o

Hipocrate (460 377 i.e.n.) - considerat Prometeul medicinei stintifice, a

Asclepiade, elev al lui Hipocrate, spunea ca medicul trebuie sa cunoasca

Considerat de unii metoda naturala de vindecare, iar de altii metoda

Masajul este un mijloc de baza al culturii fizice medicale ce consta in

2.PRINCIPALELE FORME DE MASAJ

Mana omului indeplineste un rol foarte important in transmiterea si acumularea unor

Masajul mecanic se executa cu ajutorul unor instrumente sau aparate puse in

3. Efectele terapiei prin masaj asupra corpului sanatos sau bolnav

Cu ajutorul masajului se pot trata boli nervoase si cardiace, oboseala si

A. Efectele asupra tesutului epitelial

imbunatateste calitatile fizice ale pielii

B. Efectele masajului asupra tesutului conjunctiv

activeaza circulatia sanguina, stimuland schimburile nutritive locale si

C. Efectele masajului asupra elementelor apararului de sustinere si miscare

imbunatateste proprietatile functionale ale muschilor: excitabilitatea,

D. Efectele masajului asupra circulatiei sangelui si limfei

contribuie benefic la activarea circulatiei din intregul corp, accelerand

E. Efectele masajului asupra sistemului nervos

actiunea mecanica a manevrelor masajului excita terminatiile aparatului

manevrele executate intr-un ritm viu produc efecte stimulatoare la nivelul

F. Efectele masajului asupra tesuturilor si organelor

masajul capului genereaza efecte ce privesc decongestionarea, linistirea

4. OPERATIUNI DE BAZA IN TERAPIA MASAJULUI MANUAL

Dupa dinamica miscarilor executate in scopul prelucrarii tesuturilor dinspre exterior

tesutul pentru urmatoarele manevre mai ferme, procedee fundamentale

Manevrele principale au fost impartite in cinci grupe:

1) Netezirea sau efleurajul

A. NETEZIREA SAU EFLEURAJUL

Netezirea este prima tehnica principala de masaj cu care se deschide si inchide

Clasificare tipurilor de netezire:

Dupa lungimea suprafetei pe care se aplica:

Dupa directia de aplicare

Dupa tipul de sincronizare

Dupa viteza de executie

Dupa gradul de pofunzime

Adresandu-se tesutului cutanat executia acestei menevre cunoaste tehnici

activarea circulatiei sanguine si limfatice periferice ( aceste efecte sunt

favorizeaza adaptarea corpului la masaj, fiind foarte utila persoanelor emotiv

Aplicate pe suprafete mai reduse sau intinse, frictiunile se executa:

sub forma circulara

In functie de apasare, frictiunea poate fi superficiala sau profunda. Daca o

mareste supletea si elasticitatea tesuturilor

Framanatatul se realizeaza prin apucarea, ridicarea, stoarcerea pe planul osos dur.

Framantatul in val se executa prin prinderea unei suprafete de

Framantatul cu pumnul - se executa prin presarea unei portiuni de

Tehnica framantatului variaza in functie de particularitatile anatomice ale

mareste supletea si elasticitatea muschilor

Datorita acestor efecte, framantatul se recomanda in masajul de recuperare al

Tapotamentul este o manevra principala de masaj ( a patra in ordinea de aplicare ) ce

TOCATUL ( manunchiul de nuiele )