Activitatea economic se desfoar in fiecare ar potrivit unui mecanism propriu,
numit mecanism economic. Acesta reprezint un sistem de metode de conducere economic, de obiective ce determin conducerea i de structuri organizatorice (instituionale, suprastructurale, juridice) prin care se efectueaz conducerea. In acest sistem de conducere se includ: principiile fundamentale de conducere, organizarea economiei i conexiunile intre componentele acesteia, sistemul pieei, criteriile de eficien, parghiile economice, sistemul informaional. Principala funcie a acestui mecanism este cea de conducere i reglare a proceselor economice, condiionate de raporturile de interese. Un rol important in realizarea acestei funcii revine pieei concureniale, pe care se regleaz raportul de interese prin participarea agenilor economici la formularea cererii i ofertei, la infptuirea lor i a echilibrului economic. In acest context un rol insemnat revine i statului, in dou ipostaze: agent economic prin nimic deosebit de ceea ce reprezint (ca drepturi, atribuii i obligaii) oricare alt agent economic, dar i ca autoritate public ce creaz i execut cadrul legislativ i poate influena derularea mecanismului economic prin insi fora sa economic, precum i prin parghiile economico-financiare la care poate apela, ca de exemplu: parghia fiscal, parghia vamal, parghia cheltuielilor publice. Aceste parghii se adaug la cele generate de piaa insi, respectiv preul, costul, profitul, dobanda .a. Cuantificarea bneasc, financiar a acestor mijloace de conducere, control i reglare a proceselor economice arat de fapt existena unui mecanism financiar care il reflect pe cel economic. Mecanismul financiar cuprinde sistemul de metode, obiective i structuri de factur financiar prin care se efectueaz conducerea: sistemul financiar, metodele de conducere financiar i in domeniul financiar, cadrul instituional cu atribuii in domeniul financiar, jurisdicia financiar, parghiile financiare (in primul rand ale statului). Sistemul financiar include finanele corporatiste (ale intreprinderii), asigurrile sociale de stat, asigurrile de bunuri, de persoane i rspundere civil, creditul, piaa capitalurilor, bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale. Bugetul de stat este una din componentele majore ale sistemului financiar prin ponderea mare 25-30% pe care o reprezint in produsul intern brut, dar i prin rolul pe care il are in funcionarea unor parghii financiare (fiscal, vamal, a cheltuielilor publice), ca i in aciunile de predicie i planificare macroeconomic realizate cu ajutorul unor instrumente cum sunt: programele de dezvoltare economic, cu durate de 5 ani i peste, balanele financiare de sintez, cu durate de 3-5 ani, vizand resursele financiare i destinaia lor, consumul public, transferurile in exterior, etc., bugetul economiei naionale, cu orizont de 2 ani, vizand resursele financiare ale societii i simularea efectelor unor msuri economicofinanciare. Bugetul de stat este o categorie fundamental a tiinei finanelor, legat de existena statului i a mecanismului pieei. Sub aspect formal, bugetul de stat este o list de venituri i cheltuieli ale statului, referitoare la un anumit interval de timp, de regul un an. Din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezint o lege care prevede i autorizeaz veniturile i cheltuielile statului pe durata unui an. Aceast definire a bugetului de stat evideniaz caracterul de act normativ (adic necesitatea aprobrii lui in parlament), caracterul previzional (fiind vorba de un interval de timp viitor) i caracterul obligatoriu (ca de altfel al oricrei legi). Sub raport economic, bugetul de stat exprim in form bneasc relaiile economice care apar in legtur cu formarea i repartiia, cu nivelul i evoluia produsului intern brut, dar i cu indeplinirea funciilor statului. Bugetul de stat reflect opiunile de politic economic, social i financiar ale statului referitoare la un interval de un an. Relaiile economice pe care le exprim se manifest dual, pe de o parte ca relaii de mobilizare a resurselor bneti anuale ale statului, iar pe de alt parte ca relaii de repartizare a acestor resurse. Aspectul formal al bugetului de stat rmane, in economia modern, o chestiune literalmente secundar, deoarece conceperea i utilizarea lui ii confer poziia de instrument financiar de predicie i planificare macroeconomic. Componenta de program pe termen scurt este adesea completat cu cea de program financiar pe termen mediu, ca urmare a includerii cheltuielilor publice de investiii, al cror orizont este de cel puin 2-3 ani. In fiecare stat sunt elaborate mai multe categorii de bugete, alctuind un sistem al bugetelor, difereniat ca structur de la stat la stat in raport cu structura organizatoric a respectivului stat: stat unitar (Romania, Frana, Japonia .a.) sau stat federal (Germania, Elveia, SUA, Rusia .a). In Romania in sistemul unitar de bugete se includ, potrivit Legii finanelor publice (nr. 72/1996): bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele altor instituii cu caracter autonom. Acest sistem unitar de bugete constituie bugetul general consolidat. Bugetul de stat are un rol complex care include mai multe componente: financiar i economic; alocativ, redistributiv i de reglare. Rolul financiar se refer la formarea i utilizarea resurselor financiare necesare statului in exercitarea funciilor sale. In acest sens rolul financiar poate fi nuanat pe o component alocativ i pe o component redistributiv. Rolul economic se refer la influenarea dezvoltrii economico-sociale, respectiv la stimularea sau franarea proceselor i fenomenelor economice. Rolul economic vdete o pronunat component de reglare a economiei naionale. Bugetul de stat deine o pondere insemnat in mecanismul de autoreglare asistemului economiei naionale, mecanism in care, impreun cu parghiile bugetare, se regsesc i cele monetare i cele ale pieelor muncii, capitalurilor, bunurilor i serviciilor, precum i cele ale pieei valutare. Rolul alocativ se refer la finanarea serviciilor publice, decurgand din funciile pe care i le asum statul. Coninutul acestui rol const in repartizarea resurselor fiecrui an bugetar pe destinaii ce rezult din indeplinirea funciilor statului ca instituie suprastructural, dar, cel puin parial, i din postura sa deagent economic. Rolul redistributiv are in vedere utilizarea unor pri din produsul intern brut mobilizate prin impozite i taxe i distribuite prin intermediul cheltuielilor pe care le face statul. Coninutul acestui rol const in deplasarea unor cote de putere de cumprare intre componentele structurale ale societii in general, respectiv ale economiei in particular. Impozitul pe dividente, de exemplu, afecteaz negativ puterea de cumprare a posesorilor de titluri. Adic a unui segment de populaie despre care se poate presupune c, fcand investiii, i-a putut asigura consumul pe care ei inii il consider satisfctor sau, cel puin, il considerau satisfctor la un moment trecut, atunci cand au economisit. Din surplusul de venit generat de investiie (dividendele) statul preia o cot, un anumit cuantum de putere de cumprare, pe care o transfer ctre alte segmente de populaie, in general defavorizate, crora le amplific astfel puterea de cumprare fie prin alocaii, indemnizaii, ajutoare bneti etc., fie prin complinirea in natur a unora dintre nevoi. Rolul de reglare se refer la infptuirea politicii economice a statului, adic la susinerea sau promovarea unor aciuni prin insei orientrile bugetului sau, dimpotriv, la descurajarea unor activiti. Acest rol se realizeaz atat prin veniturile sau cheltuielile bugetului, cat i prin soldul acestuia.