Sunteți pe pagina 1din 6

Normele

Un sistem de reguli si de standarde, prin intermediul carora o societate impune oamneilor cum anume
sa se comporte.
Clasificare:
1) caracterul intern al normelor:
proscriptive ce nu trebuie sa faca oamenii(in perioadele de post nu au loc casatorii) si prescriptive ce trebuie
sa faca oamenii(imbracaminte decenta la facultate).
2) caracterul extern al normelor-
norme formale-cuprind sistemul de reguli si legi, ce se adreseaza tuturor;
norme informale- sunt cunoscute de majoritatea membrilor unei culturi dar acestea nu au caracter
oficial(ex:modul cum ne imbracam la scoala sau serviciu);
3) in functie de gradul lor de importanta intr-o anumita cultura:
-moravurie-afirmatii cu privire la ceea ce este drept sau gresit
-cutumele-norme ce reglementeaza comportamenul cotidian al oamenilor(obisnuinta de a saluta cunoscutii)
Valorile
Un set de idei colective despre ceea ce este adevarat sau fals, bun sau rau, demna de a fi dorit sau nu
etc. intro anumita cultura.
Componenta pincipala a valorilor este reprezentata de convingeri ce reprezinta conceptiile oamenilor
despre lumea in care traiesc, despre celalti oameni si ei insisi.
Valori comune ale americanilor deduse de Robin Williams :
-egalitatea oportunitatilor, individualism, dorinta de a reusi, activitate continua si munca, eficienta si
accent pus pe latura practica, progres si confort material, democratie si incurajarea liberei intiative,
libertate, stiinta si tehnologie si rasism si superioritate afisata manifest a unor grupuri fata de altele.
Valorile culturii japoneze:
-colectivitatea, comunitatea, grupul sau familia sunt valori mai improtante decat individualismul
-autocontrolul, refuzul de a aavea orice fel de dispute cu ceilalti, cu scopul de a fi mereu armonie intre
cei apropiati
-traditia si autoritatea
Limbajul
Functiile majore ale limbii
-vocabularul
-sintaxa si gramatica
-fonologia
-semantica
-pragmatica
Ipoteza saphir Whorf-este considerata fondatoarea relativitatii lingvistice
Sustine ca modul de percepere al realitatii specific fiecarei persoane este dependent de limba pe care
acesta o vorbeste.Daca realitatea este perceputa prin intermediul limbii,atunci aceasta precede gandirea.De
aici, deducem ca oamenii care vorbesc limbi diferite, au culturi diferite percep altfel realitatea.
Diversitatea culturala
Cultura are o structura sociala, de aceea aceasta nu poate fi transmisa de la o generatie la alta genetic
ci trebuie dobandita.
Modalitatile proprii de transmitere ale culturii sunt invatate si interactionate cu ceilalti.
Procese specifice transmiterii culturii:
Enculturatie-procesul prin care un individ asimileaza valorile, normele, comportamentele grupului in
cadrul caruia traieste .
Etnocentrismul-tendinta de a utiliza normele si valorile specifice unei anumite culturi drept standarde
prin intermediul carora sunt judecate practici sau comportamente ale oamenilor ce apartin unei alte culturi. In
acelasi timp, contine si convingerea ca principiile de valoare proprii sunt superioare in raport cu acelea
apartinand unei alte culturi. In opozitie, avem relativismul cultural care se refera la convingerea ca fiecare
cultura are un anumit set de norme si valori, ce ii confera acesteia o identitate aparte. Sustinatorii acesteia se
confrunta cu existenta unor universalii culturale.
Subculturile au un caracter distinct fata de celelalte elemente, un set de valori proprii, norme specifice
si mod de viata diferit. De asemenea,acestea adopta si un limbaj propriu denumit argou se permite membrilor
din subculturi sa se inteleaga intr-un limbaj comun si de a mentine coeziunea in interiorul grupului.
Culturile monocrone au perceptia timpului liniar, acestea desfasurand o singura activitate, iar abaterea
de la aceasta fiind una de maxima urgenta.
Culturile policrone se raporteaza la timp intr-un mode fundamental diferit, oamenii sunt obisnuiti sa
deruleze mai multe activitati in acelasi timp, ei neacordand punctualitatii o importanta majora.
Socul cultural este emis de obiceiurile unei alte culturi care sunt profund diferite de ale noastre.
Socializarea in raport cu varstele omului
Sociologul Erik Erikson a elaborat opt stadii de dezvoltare in raport cu varstele omului.Astfel, primul
stadiu ar fi cel infantil, perioada in care copilul este dominat de conflictul dintre credere si neincredere,
urmatorul stadiu este cel al copilariei timpurii, aici apare opozitia dintre autonomie , rusine si indoiala. Cel
de-al treilea stadiu este al gradinitei, unde domina vinovatia vs initiativa. Stadiul scolar surpinde conflictul
dintre sarguinciozitate si inferioritate, in timp ce adolescenta presupune conflictul dintre identitate si criza
identitatii. In stadiul tineretii, avem de-a face cu intimitate vs izolare,pe cand la maturitate vorbim despre
productivitate versus stagnare. In final , vorbim despre batrantete, stadiul la care apare conflictul dintre
integritatea eului si disperare. Pentru a vorbi mai in detaliu despre aceste stadii, vom dezvolta cateva idei
despre etapele vietii unui om si stadiile prin care acesta trece.
In primul rand,varsta copilariei umane este dominata de socializarea primara, avand un rol deosebit de
important asupra fiintei umane, deoarece ea participa la conturarea propriei personalitati, a sinelui , ce
presupune acumularea de cunostinte,abilitati precum si a unui limbaj propriu. O experienta deosebit de
semnificativa asupra copiluilui in aceasta etapa, este faptul ca toti ceilalti asteapta de la acesta sa se supuna
regulilor si normelor sociale pentru a putea fi acceptat. Perioada copilariei este deosebit de importanta in viata
unui om, de accea Erikson a preferat sa o imparta in patru etape principala. Prima etapa suprinde primii ani
din viata, cand copilul depinde in totalitate de parinti, acesta dobandind o valoare fundamentala numita
speranta. In etapa urmatoare, copilul nu mai are nevoie sa fie transportat de parinti deoarece el devine capabil
sa mearga singur, astfel aici avem de-a face cu dezvoltarea vointei. In etapa adolescentei, intalnim o serie de
caracteristici. Una dintre cele mai importante ar fi cea reprezentata de dorinta de diferentiere fata de parinti,
asa numitul simptom al nevoii de independenta. Aici socializarea primara este inlocuita cu cea anticipativa.
Maturitatea, nu face referire numai la incadrarea unui anumit segment de varsta, ci este acea perioada
a vietii in care oamenii isi asuma rolurile specifice numai adultilor. Socializarea anticipativa, care facea
referire la orientarea copilului spre o profesie in functie de profesiile parintilor, este inlocuita cu socializarea
profesionala. Astfel, un rol important in perioada maturitatii ar fi profesia , insa trebuie sa luam in calcul si
faptul ca individul este in perioada in care doreste sa isi intemeieze o familie. In acest sens, putem spune ca
maturitatea este caracterizata de viata profesionala si cea familiala in cadrul careia cele doua elemente sunt
deosebit de importante pentru om.
La batranete, omul inceteaza sa mai munceasca si se pensioneaza. Un concept specific al acestei etape
este rolul de iesire, ce face referire la acele procese prin intermediul carora individul paraseste rolurile sale
sociale. Conform unui experiment realizat de William Levin, batranetea este caracterizata de o serie de
stereotipuri negative precum: Batranii sunt toti la fel, Persoanele invarsta sunt neproductive,Batranii
sunt senili, Persoanele invarsta se afla intr-o permanenta stare de degradare si declin.
In cadrul acestei varsta, intalnim trei tipuri de socializare elementare. Un prim tip face referire la
pregatirea pentru pensionare, care conform lui Robert Atchley aceasta nu este un proces care se realizeaza
dintr-o data, ci include mai multe etape. O prima etapa a pensionarii este faza in care are loc socioalizarea
anticipativa, unde persoana se pregateste pentru pensionare. O a doua etapa este atunci cand individul
stabileste cu exactitate data pensionarii sale. O a treia etapa, suprinde perioada in care se stabilesc planurile
de realizarea a activitatilor pe care omul nu a avut timp sa le faca de-a lungul vietii. O alta etapa face referire
la starea de depresie a pensionarului provocata de noul status, acesta fiind precedata de o perspectiva mai
realista asupra noului status. In cadrul ultimelor doua etape, intalnim o stare de acomodare cu statusul de
pensionar care ulterior se transforma in disperare, lipsa de putere si control, omul aflandu-se in etapa terminala
a vietii sale.
Tot aici, intalnim si una dintre cele mai neplacute experiente care face referire la pierderea partenerului
de viata, ce are o influenta negativa asupra celui care ramane in viata. In final, pregatirea pentru moarte
genereaza o serie de stari emotionale, de natura psihologica cum ar fi : negarea-persoana in fapt intrand intr-
o stare de soc , furia, negocierea-in timp ce furia scade, persoana incerca fara incetare sa mai traiasca, se opune
medicilor, familiei, prietenilor. O alta stare emotionala intalnita este depresia, omul se retrage, isi pierde
speranta definitiv si devine din ce in ce mai putin comunicativ. Ultima stare emotionala este acceptarea, omul
devine constient de inevitabilitatea mortii, moment in care considera ca el si-a finalizat intr-un fel onorabil
activitatile din timpul vietii.
Structura sociala
Este definita ca si cadrul societatii, care exista dincolo de nivelul existentei unui individ.In cadrul
acesteia, este posibilia interactiunea dintre indivizi, cu scopul de a crea si dezvolta relatii umane.
Societatea este vazuta ca un intreg, de aceea intalnim urmatoarele componente : organizatii, grupuri,
statusuri si roluri, cultura, valori, norme de comportament.
In primul rand, institutiile sunt alcatuite in elemente simbolice, activitati sociale i resurse materiale.
Asadar, conform afirmatiei lui Anthony Giddens, insituttiile sunt prin definitie elementele cele mai stabile ale
vietii sociale, conferind solidaritate sistemelor sociale in timp si spatiu. Orice institutie cuprinde trei tipuri de
sisteme: de reglementare, normative si culturale. Sistemul de reglementare se refera la constrangerile aplicate
pentru reglementarea comportamentului, sistemul normativ cuprinde regulile si normele, iar cel cultural pune
in evidenta rolul simbolurilor si al conceptiilor intr-un sistem social.
Notiuni de status si rol
Statusul si rolul sunt doua elemente deosebit de importante intalnite in cadrul unei societati. In primul
rand statusul face referire la pozitia sociala a unui individ in cadrul unui grup. Un individ un detine doar un
singur status si nici nu este permanent fixat intr-o anumita pozitie sociala, ci poate avea mai multe statusuri
concomitent. Mai mult decat atat, fiecare individ isi poate schimba statusul de exemplu un tanar care face
studii universitare si munceste si intr-o ntreprindere el are atat status de student,cat si de angajat. Daca este
sa analizam modul in care sunt obtinute statusurile, putem spune ca acestea poat fi statusuri prescrise si
statusuri dobandite. Cele prescrise, face referire la pozitia sociala care ii revine unui individ in momentul
nasterii sale sau care i se atribuie ulterior. Deci statusurile prescrise nu pot fi alese, ele sunt date fiecarei
persoane in parte. Aici includem: sexul,varsta,rasa care nu pot fi schimbate, in timp ce nationalitatea, sau
religia pot fi schimbate. Altfel, statusurile dobandite sunt realizate de fiecare persoana de-a lungul vietii sale
sociale. Acestea depind in mod direct de alegerile facute si de abilitatile sau de efortul depus de individul in
cauza. De exemplu, statusul de femeie este prescris, insa cel de sotie este un status dobandit.
In al doilea rand, rolul face referire la ansamblul de comportamente sau de atitudini asteptate de cel
care detine un status. De asemenea, fiecare individ indeplineste mai multe roluri, datorita faptului ca acesta
poate detine mai multe statusuri. Conform sociologului Robert Merton, in situatia in care mai multe roluri sunt
atasate unui singur status avem roluri stabilite, iar rolurile multiple sunt corespunzatoare unor statusuri sociale
diferite. De exemplu, o femeie poate avea mai multe statusuri in acelasi timp , fiecare dintre acestea fiind
legate de roluri specifice. In calitate de profesor, ea indeplineste rolul de profesor, insa de asemenea prin
interactiunea cu studentii sau celalti profesori indeplineste rolul de coleg. Facand referire la activitatea sa de
cercetare, ea indeplineste rolul de cercetator. Un alt status ar fi cel de sotie in cadrul vietii personale, caruia ii
asociem rolul conjugal, rol maternal fata de copii, rol casnic fata de propria gospodarie etc.
Statusurile si rolurile pot diferi de la societate la alta, in timp ce in unele societati este permisa
manifestarea unui grad mare de libertate in exercitarea rolurilor, in altele se pune accentul pe respectarea
stricta a unor reguli.
Uneori, viata sociala este bantuita de esec in raport cu asteptarile pe care aceasta le impune datorita
unor situatii de genul ca se pune prea mare accent pe rolurile sau pozitiile ocupate de fiecare individ , dand
iluzia ca viata sociala este incremenita. Asadar, exista o serie de factori de deviere de la reglementarile impuse
de statusurile sociale.
Un prim factor ar fi compatibilitatea cererii care face referire la faptul ca desi oamenii depun un efort
destul de mare, ei nu reusesc sa indeplineasca integral sarcinile impuse.Aici apare conflictul de rol, ce
presupune situatia in care omul se confrunta cu o stare tensionata , datorata incercarii de a face fata unor roluri
incompatibile. Alt conflict intalnit este cel de intrastatus, facand referire la neputinta de a face fata tuturor
rolurilor corespunzatoare detinerii unui anumit status.
Un alt factor este comunicarea adecvata care se refera la situatiile in care oamenii nu reusesc sa
corespunda asteptarilor impuse de orlurile sociale, deoarece ei nu constientizeaza gradul de asteptare al
celorlalti fata de ei.
Urmatorul factor face referire la insuficienta resurselor proprii, adica oamenii nu isi constientizeaza
propriile limite si tind aproape intotdeauna sa se supraaprecieze.
Fara motivatie, oamenii au tendinta de a nu isi indeplini sarcinile asa cum ar trebui. De aceea si acesta
este un factor deosebit de important care face referire la devierea de la reglementarile impuse de statusurile
sociale.
Notiunea de grup
Este definit ca fiind o colectivitate de indivizi intre care exista relatii sociale determinate, se supun
acelorasi norme de comportament si urmaresc un tel comun. Asadar, sociologic vorbind un grup este alcatuit
dintr-un numar oarecare de persoane ce au in comun valori, norme si asteptari similare. Un element deosebit
de improtant in cadrul grupului este sentimentul de apartententa.
De asemenea ,in general grupurile sunt conduse de un lider. De aici rezulta ca grupurile sunt
caracterizate atat de o structura formala,cat si de una informala.
Clasificare grupuri:
-grupurile primare fac referire la un numar redus de persoane intre care exista un grad mare de cooperare si
de intimitate (familia care traieste sub aceeasi locuinta, o gasca de pieteni).
-grupurile secundare au in vedere dimensiunea strict formala, impersonala nefiind caracterizate de relatii
stranse de prietenie si nici de o implicare afectiva iesita din comun(grup de colegi de munca).
Diferentele dintre cele doua tipuri de grupuri sunt:

O alta clasificare a grupurilor poate fi in-group si out-group. Sociologul americar William Sumner
defineste un in-group ca fiind orice forma de grup in cadrul caruia oamenii simt ca ii apartin, acestia spunand
ca membrii grupului fiind parte din noi sau sunt numiti si ai nostri.
Un aut group este acel tip de grup in raport cu oamenii care nu au sentiment de apartententa, adica nu
sunt numiti a fi ai nostri, sunt numiti ei.
Un alt tip de grup este grupul de referinta care este folosit de o persoana ca un standard, in functie de
care acesta se autoevalueaza si isi schimba comportamentul.In societate, grupurile de referinta joaca un rol
important deoarece ele sunt necesare pentru a stabili ce tip de comportament este necesar intr-o anumita
situatie,ce limbaj trebuie folosit etc.
Coeziunea de grup este definita ca fiind drept gradul in care grupurile sunt unite, membrii acestora
simtindu-se legati unii de ceilalti, deci coeziunea este aceea care tine grupul unit.
Coeziunea poate fi consecinta a succesulu, fie a esecului. In prima faza, succesul este adus de eficienta
cu care grupurile cu grad mare de coeziune reusesc sa isi atinga obiectivele propuse. Insa de multe ori, poate
exista si contrariul, in situatiile in care totul pare a fi pierdut.
Factorii care duc la cresterea gradului de coeziune pot fi: dimensiunea redusa a grupului, frecventa
interactiunii grupului, perioada de timp cat mai indelungata de cand se cunosc membrii grupului, existenta
unor relatii de natura personala, prezenta caracteristicilor similare de personalitate ale membrilor .
In lipsa acestor elemente, sentimentul de siguranta dispare iar gradul de coeziune scade ceea ce ar
putea duce la esec. Deci gradul de coeziune creste invers proportional cu convingerea individului ca ii este
sufucient lui insusi ,ca obiectivele pe care doreste sa le atinga nu pot fi realizate impreuna cu ceilalti.
Conformarea
Aceasta face referire la acea schimbare in comportamentul unei persoane in raport cu un standard, ca
urmare a influentei exercitata de grup. Conformarea este valabila numai atunci cand in anumite grupuri nu se
pune accentul pe legaturile puternice, profunde, dominate de cooperare, ci pe control si contrangeri. Este bine
de stiut, ca presiunea exercitata de grup asupra unui individ poate genera diferite neplaceri, un control foarte
strict ducand la o conformare fara limita.
Pentru a testa tendinta oamenilor de a se conforma grupurilor au fost realizate diferite experimente .
De exemplu, experimentul lui Muzafer Sherif care are ca tema influenta sociala asupra perceptiei.
Niste tineri studenti de sex barbatesc sunt introdusi intr-o camera intunecata. In fata lor, la o distanta
de 5 m, aparea timp de cateva secunde un punct luminos. Tinerii participanti la experiment aveau sarcina de
a estima cat de departe se deplaseaza punctul luminos. S-a observat faptul ca acestia percepeau o miscare a
punctului, insa in realitate aceasta nu exista. Acest fenomen este o iluzie optica numita efect autokinetic, care
consta in faptul ca in intruneric, un punct in lumina static da iluzia miscarii in diferite directii La inceput, a
fost introdus cate un student,apoi acestia au fost grupati in cate trei persoane . Asfel,fiecare grup si-a stabilit
cate un set de raspunsuri stabilite pe baza unui sistem propriu de norme. Desi lumina a ost statica pe tot
parcursul experimentului, s-a constata fapul ca grupurile se influentau reciproc si isi schimbau parerile in
mode rapid, de aici rezulta ca a are loc un proces de influenta sociala.
Alte experimente celebrei:
-Solomon Asch(set de intrebari pentru testarea impactului presiunii de grup asupra individului-5 persoane)
concluzionandu-se ca o treime din grup nu s-a conformat, iar 2/3 si-au pastrat individualitatea.)
-Stanley Migram(obedienta in fata autoritatii-doi subiecti student si profesor, daca studentul nu memoraza
corect substantivele si adjectivele asimilate i se administreaza curent electric, la fiecare raspund gresit
tensiunea creste cu 15 V)- 65% au continuat pana la 450 V.
Organizatiile
Managementul stiintific este alcatuit din:
-planificare,organizare,conducere, coordonare, control
Birocratia este acel tip de organizatie caracterizat de reguli si principii de organizare explicit formulate,
precum si de o structura ierarhica de autoritate, al carui scop este de a maximiza eficienta.
Trasaturile fundamentale ale birocratiei sunt:
Diviziunea muncii ce prevede faptul ca organizatiile birocratice angajeaza personal calificat sa
indeplineasca anumite sarcini, fiecare angajat fiind raspunzator pentru modul in care indeplineste activitatile
Structura ierarhica a autoritatii face referire la existenta unor principii ale ierarhiei astfel incat fiecare
functie inferioara se afla sub conducerea unei functii superioare.
Sistem de reguli si reglementari formale acestea regelementand fiecare activitate din interiorul
organizatiei.
Relatiile au caracter imepersonal, adica regulile ii vizeaza pe toti angajatii nu exista exceptii.
Dezvoltarea carierei personalului are la baza gradul de calificare al fiecarui angajat, deci personalul
birocratiei poate avansa in grad nu are aceeasi functie pentru totdeauna.
Eficienta.Organizatiile birocratice sunt cele mai eficiente modele de organizatii in raport cu toate
celelalte forme organizationale.Ele conduc un nr mare de oameni cu scopul de a-si atinge obiectivele propuse.
Organizatiile formale si informale
Organizatiile formale: scoli,spitale,firme,partide politice si se refera la faptul ca in interiorul lor se
desfasoara activitati specifice,riguros reglementate, ce urmaresc atingerea unor obiective clar formulate.
Deci se pune mare accent pe reguli, principii,regulamente, incalcarea lor ducand la sanctiuni , fiind
inclusa si excluderea din organizatie.
Organizatiile informale se bazeaza pe relatii care se stabilesc intre angajatii sau grupurile din interiorul
organizatiilor de tip formal. Aceste relatii cu caracter informal se bazeaza pe reguli, modalitati de
comunicare,comportamente, emotii, si fac parte din organizatia de tip formal. Spefic acestui tip de organizatie
este faptul ca fiecare persoana isi poate urmari interesul propriu.
Caracteristicile relatiei dintre om si organizatie , din perspectiva modelului relatiilor umane :
-sa existe un climat de armonie si cooperare intre management si subordonati, adica relatia angajator-
subordonati nu trebuie sa fie una de opozitie radicala
-angajatul unei insitutii sa nu fie vazut doar ca o rotita dintr-un mecanism imens, ci drept o fiinta umana
integrala, alcatuita dintr-o serie de nevoi si aspiratii
-conditiile de munca inflenteaza dezvoltarea interactiunilor sociale
Elementele structurale ale organizatiilor complexe(formale):
-existenta unor obiective specifice
-diviziunea muncii ce urmareste cresterea eficientei si a productivitatii
-comunicarea formala si structuri ierarhice,angajatilor li se impune clar cum trebuie sa fie comunicarea la
nivelul organizatiei
-membri organizatiei nu sunt dati pentru totdeauna, ci se pot schimba
Privire comparativa intre managerul actual si cel din viitor:

Organizatiile formale (clasificarea tripartita a organizatiilor formale)