Sunteți pe pagina 1din 3

Capitolui I

Natura semnului lingvistic

$ 1-. Semn, semnificat, semnificant* t1281

Pentru unii oameni limba, redusl la principiul slu esenlial, este o nome[clatur[,
adicl o listtr de termeni ce corespund cu tot atitea lucruri'. De exemplu: [129]
Aceastl concep[ie este criticabili in
multe privinle. Ea presupune nigte idei ARBOR
gata fdbute, pieexistents cwinlelor
(asupra acestui punct, vezi mai jos, p.
LJf); ne spune dac[ numele este
"anu sonorl sau psihicS, clci
de natur[
arborpoate fi considerat sub un aspect
sau altul; in sfirgit, ea ne lasX sil
presupunem cE legltura care une$te un
uume cu un lucru este o operatie foarte EQUOS
simpl[, ceea ce e depatte cle a fi. ade-
verat. Totu-$i, aceastS vedere simplistl
poate s[ ne apropie de adevir, arl-
etc, etc.
tindu-ne cI unitatea lingvisticf, este un
lucru dublu, ficut prin apropierea a doi termeru.
La pagina"38 am v[zut, in leglturl cu circuinrl vorbirii, cS termenii implicati in
semnul lingvistic sint amindoi psihici qi c[ ei sint uni{i in mintea noasre printr-o
leg[turd de asociere. Si insistdm asupra acestui punct.
Semnul liugvistic nu une$te un lucru gi un nume, ci un concept gi o imagine
--- #-.-^r
acusilcll'. Aceasta din urmi nu este sunetul material, Iucru pur fizic, ci amprenta IiJUJ
-p-sfrEE"E-lcestui sunet, reprezentarea pe care ue-o d[ mlrturia simgurilor noastre ; [i31]
ea este senzoriali, gi o numim ,,materiald" numai in acest seffi 9i in opozilie cu
celSlalt termen al asocierii, conceptul, in general mai abstract.

1. Acest termen de imagine acusticl va pirea, poat, prea inBust Pentru c5, pe linga
reprezqntarea sunetelor unui cuvint, mai existd 5i aceea a articulirii sale, imaginea
musculari a actului fonator. Dar pentru F. de Sdussure limba este, in esen(a ei, un
depozit, un lucru primit din afar[ (vezi p. 39). Imaginea acusticd este, prin excelen{i,
reprezentarea naturall a cuvintului ca fapt de limbi virtual, in afartr de orice realizarc
prin vorbire. Aspectul motor poate fi deci subinleles,sau, in orice caz, nu poate sh
ocupe decit un loc inferior in raport cu imaginea acustici (n.ed.).
I=lPfl
14",I

86 PzuNCIPT GE;{ERALE
NATURA SEMNULUI LINGVISTIC 8','
caracterul psihic al imaginilor noasiri) acustice
apare clar r.ind observdur
propriul nostru limbaj. FIr[ sr migcr.m bu:ere gi 2. Primut principiu: arbitrarwl semnului* [1r5]
ingine sau sd recitdm in minte o poezie. c'uvintele
rimba. putem .e vorti* ,oui S
"e
limbii fiind pentru noi imagiai
acustice' trebui.e s5 evitf,m sx- desp:e ,,fonemere,, din care siat compuse. Legdtura ce une$te semnificantul de semnificat este arbitrird sau, pentru ci
_vorbim
Acest termen, impricind o idee de acfiiure
vocal,, nu se .poate pokivi decit inielegem prin semn intregul ce rezulti din asocierea unui semnificant cu un
cuvintului vorbit, rearizdrii imaginii inteii.r:rre
in discurs. v"ruiro ,,.1p re sunetete semnil-rcat, putem spune, ull simptu, cd semnul lingvistic este arbitrar". , . [136]
gisilabele unui cuvint, evitr:m iceastr
neirieregere, cu condilia sli ne amintim r:8. Astfel, ideea de ,,soeur" nu este legati prin nici un raport intgrior cu suitla de
este vorba despre imaginea acusticd. sunete s-o-r care ii serve$te drept semnificant; ar pulea fi reprezentat prin oricare
semnul lingvistic este o entitate psihicr. .,d
doud fe1e, care poatl: Fr reprezentaii,
altul: ca dovacld diferentele dintre limbi 9i ins5;i existenla unor limbi diferite:
prin figura: semniicatul ,,boeuf" are drept semnificant b-d-f de o parte a frontierei $i o-k-s
(Ochst de ceiialtl parte.. [137]
At.r ste doud elemente sint :,rtrins legate ;;i
A
se im r ific6 unul pe celllalt. .lrnd ciut]im Principiui arbitiarului semnului nu este contestat de nimeni; dar adeseori este
I f se{su ,;uvintuiui fie mai Urior s[ descoperi un adevdr decit se ar51i locul care ii revine. Principiul enunlat
I latinesc arbor, fte cuvinnrl
mai strs domin[ intreaga lingvisticf, a ]imbii; consecinlele sale sint nenumirate-
I p.,: :.;:re Iatinul clesemneazd couceprul
de Este adevlrat cf, ele apar toate de la bun inceput la fel de limpede; le descoperim
* ,,arboii ", este eviclent cd nunrai apropierile duptr multe ocoliquri, 5i, o dat[ cu ele, descoperim importaqla primordiall a
consarjiate de limbl ne apar conforme
lr32l realitatea, 5i ddm la o parte orice arth aprci;'iere
ce arputea fi imal;inat5'.
cu principiului.. [ 13 8

i Sli facem, in trecere, o observafie : cind semiologia va fi organizatS, ea va


FH'I/'{tse3f:iariri sd-si punl intrebarea dacl modalitffile de exprimare care se bazeazia pe

[133]
II
Aceasr, definitrie pune o probrem. imp.ir;tanta
combinarea dintre concept gi imaginea
de terminorogie.. Numim sernir
ac.riiticE : dar, in folosire;i DurentE, acest
| ,"*rr: in intregime naturale - precum pantomima - ii revin de drept-. Presupunind [139]
cI lr: inglobeazd, principalul sf,u obiect va fi ansamblul sistemelor intemeiate pe
arbii:rarul semnului. intr-adevdr, orice mijloc de exprimare acceptat de o societate
se bil;leazd, in principiu, pe un obicei colectiv sau, ceea ce inseamntr acelagi lucrU,
pe c) convenlie. Semnele de politefe, de exemplu, dotate adeseori cu o anumiti
ixplesivitate naturall (sI ne giudim Ia chinezul care ?5i salutl implratul
prosternindu-se de nou[ ori pini la pdmint), sint 9i ele fixate de o reguli; aceastl
termen desemaeazd, in gen,1y^l, numai i*.i,;in"u
u"urti.e, i"-"*r.opt, un cuvirt ieguld ii obligi pe oameni s[ le foloseasca, 9i nu valoarea lor intrinsecE. Putem
(arbor etc.). Se uitd cr cirbor este numi
semn tocmzri ;;* r;i:i poarti in el deii spune cd semneie iu intregime arbitrare rcalizeazdmai bine decit altele idealul
conceptul de ,,arbore", incir ideea pdr{ii se pror;e,deului semiologic ; este cauza pentru care limba, cel mai complex 9i cel mai
rzoriale o implicE pe aceea a totalului_
Ambiguitatea ar crisprrea dacr am d"ra,r;ru rf,sp,is6i1 sistem de exprimare, este gi cel mai caracteristic dintre toate; in acest
cere treiaoriuni pre:.:enle aici pri,
nume care se implicd unele pe celelalte, afriirdu-se senrt, liogvistica poate deveni modelul general al orictrrei semiologii, cu toate ce
totoaate inopozitrie. propunenr
s5 pSstrrm cuvintul semn pentn) a desem,r,r limlxt nu este decit un sistem particular.
totalul, gi s5 inrocuirr,. conceptul
imaginea acusticd prl,r- seinificaf qi, 5i
resper.;,.iv, semnificant ; acesti r drirni termeni N'e-am servit de cuvintul simbol pentru a desemna semnul lingvistic, sau mai
exa(11 ceea ce numim semnificant. Acest termen prezintd insi neajunsuri, tocmai
au avantajul de a marca opozilia care
ii sepz i;i fie intre ei, Re oe total -rl din care far:
parte. cit priveSte_ termenur d.e semn,
ne.u,rirfumirn cu er petrtru cii nu din pricina primului principiu. Simbolul are caracteristica de a nu fi niciodat[ cu
U34l sI-l inlocuim, linrba uzualE *.rug;;il;;c; Stim cu cr:
rn altut.. t<jtul arbitrai ; el nu e vid; intre semnificant gi semnificat existl un rudiment de
semnul lingvistic, legiiturd naturalS. Simboluljustiliei, balanla, n-ar putea fi inlocuit cu orice altceva,
.-."*tLl definit, L,iit doud caracteristici primordiare
Enuntrindu-le, vom stabili principiile oricar; studiu de
acest fel. de exemplu, cu un car de lupt[.. [140
(iuvintul arbitrar mai necesit[ o observalie. El nu trebuie sf, sugereze ideea cf,
seurr,ificantul depinde de libera alegere a subiectului vorbitor (vom vedea mai departe
cd individul ou are puterea sE schimbe nirnic in leglturl cu un semn o dati ce a fost
stabilit ?ntr-un grup tingvistic) ; vrem s[ spunem c6,elestenemotivat, adicd arbitrar
in l'aport cu se*niti.^tul, cu care, in realitate, tru are trici o legErurtr naturald'. [141
t\

NATURA SEMNULUI LINGVISTIC


88 PRINCIPU GENEMLE
Acest principiu este evident, dar se pare cI s-a neglijat enuntarea sa, fErI
SE semnalim, in. incheiere, doul obieclii ce s-ar putea aduce instituirii acestui indoialE ppntru c5. a fost corsiderat prea simplu ; totuSi, el este fuudamentai gi
prim principiu:
consecintele sale sint incalculabile; impofianta sa este egal[ cu aceea a primei
2] 1" Ne-am putea sprijini pe onofiwtopee'pentru a spune ci alegerea semnificanfului legi- intreg mecanismul timbii ctepinde de el (vezi p. 135). Prin opozilie cu
nu este intotdeauna arbitrar5. Dar ele nu sint niciodatl elemente organice ale semnificanlii vizuali (semnale maritime etc.), ce pot prezeffa compticatrii simultane
unui sistem lingvistic. De altfel, numlrul lor este cu mult mai mic decit s-ar crede. pe qai multe dimensiuni, semnifican{ii acustici nu dispun decit de linia timpului,
Unele cuvinte ca fouet ,,bici" sau glas ,dangdt funebru" pot impresiona awul elementele lor se prezint5 unul dup5. celSlalt; ele formeazl un lan[. Acest ceracter
printr-o sonoritate sugestiv5; dar, pentru a vedea cI ele nu au aceastd apare de. indatl ce le reprezeutim in scris 5i cind inlocuim succesiunea in timp pril
caracteristicl de la origine, este de ajuns sI cercet[m formele Ior vechi latinepti linia spaliali a semnelor grafice.
(fouet derivd. din fagus ,,fag", glas din classicum) ; calitatea sunetelor lor tn anumite cazuri acest lncru nu este evident. Daci, de exemplu, accennlez o
actuale sau, mai curind, cea pe care le-o atribuim, esle un rezultat frtrfuit al siiab[, se pare ci acumulez in acelagi putrct elemente semnjficative diferite. Dar e
evoluliei fouetice. o iluzie: silaba gi accentul sdu nu constituie decit un act fonator; in interiorul
in ceea ce privegte onomatopeele autentice (cele de tipnl glou-glou, tic-tac etc.), acestui act nu existS. dualitate, ci numai diferite opozifii fai[ de ceea ce se aflI in
nu numai ci ele sint pu{i-u numeroase, dar alegerea lor este deja intr-o oarecare vecilltate (iu leglturd cu acest subiect, vezi p. 141).
mlsuri arbitrard, pentru cd ele nu sint decit imitarea aproximativ5 qi deja pe
jumrtate convenlional[ a anumitor zgomote (comparafi forma franguzeascl
ouaoua cu forma germand wauwau). in plus, o datd introduse iu limbi,
onomatopeele sint mai mult sau mai pulin antrenate in evoiulia fonetic{,
morfologici etc. pe care o suferd celelalte cuvinte (cf . pigeon, din forma
latineascd vulgarl.ptpio-, derivatd ea insrqi dintr-o onomatopee) I este o dovadr
evidentr cr ele au pierdut ceva din caracterul Ior primar pentru a-l cipdta pe cel
al semnului liagvistic in general, care e nemotivat.
J 2' Exclamnyiile', foarte asemrnitoare cu onomatopeele, dau loc la observalii
l,

as-eminitoare gi nu sint nici ele mai primejdioase pentm teza noastr6.' Am fi t.


[',
inclinali sx vedem in ele expresii spontane ale realitdlii, dictate - ca sd spunem ;l
tl,
aga - de cltre naturi. Dar, pentru cea mai mare parte dintre ele, putem trega ce r;
r'
ar exista o legrturi necesari intre semnificat gi sernnificant.'Esie de ajuns sE ti"
[,,
compardm intre ele douE limbi pentru a vedea cit de muit variaz[ aceste expresii
de la una la cealalti (de exemplu, cuvintului franfuzesc aiel ii corespunde
[j
cuvintul german au !). Se gtie, de altfel, cE multe excla-malii au fost la inceput li:
cuvinte cu sens determinat (cf . diable! mordieu!: mort Dieu etc.).
in rezumat, onomatopeele qi exclamaliile sint de importanli secundarl, iar uj!.

E.:,,

originea lor simbolicl este, in parte, contestabill. F


Ell

ir,
ii
$ 3.AI doilea principiw: I,:

I caracterul linear aI semnificantului* I


li

Fiind de naturd auditivd, semnificantul se desfigoarl numai in timp gi are |j,


li.
caracteristicile pe care le imprumuti de la acesta : a) et reprezintd o intiidere, gi i.

b) aceastd tntindere este mdsurabild tntr-o stngurd rlimensiune: este o linie.. :r-
!
i!

i?

I:
t
ii