Obiectul dreptului privat roman

Dreptul roman cuprinde ansamblul normelor juridice instituite sau

sanctionate de statul roman si este un sistem extreme de vast si
complex,format dintr`o multitudine de ramuri si institutii juridice. Acest
sistem de drept a trait o viata milenara caci el s`a nascut in epoca fondarii
statului Roman si s-a aplicat pana la moartea imparatului Justinian, adica din
secolul VI inainte de Ch. pana in sec VI d.C.

Pentru a intelege specificul dreptului roman,trebuie sa retinem ca la

origine, si romanii ca si celelalte popoare ale lumii antice, au confundat
dreptul cu morala si cu religia, dar *spre deosebire de celelalte popoare ale
Antichitatii, romanii au depasit aceasta confuzie, si au realizat o distinctie
foarte clara intre normele dreptului, normele religioase, si normele de morala.
Dovada ca inca din epoca foarte veche, romanii desemnau normele dreptului
prin cuvantul ius, iar normele religioase prin cuvantul fas. La
romani,gandirea juridica, ideologia juridica, si-aa pus amprenta asupra
intregii vieti spirituale. De aceea in antichitate se spunea Ca asa cum
grecii sunt un popor de filosofi, romanii sunt un popor de juristi, iar
daca tanarul cetatean roman dorea sa se afirme in viata publica,trebuia sa
faca dovada si proba ca a fost discipol al unui jurist consult celebru(jurist-
consultii romani erau oameni destiinta, cercetatori ai dreptului).

Si cu toate acestea, in unele texte juridice clasice, persista in mod

ciudat,stravechea confuzie dintre drept, religie si morala. Astfel, printr-un text
care ni s-a transmis prin opera legislativa aI mparatului Justinian, se da o
definitie a jurisprudentei sau a stiintei dreptului.Potrivit acelei definitii :
iurisprudenteiaest divinarum atcve humanarum rerumnotitia iusti
atcve iniusti scientia(jurisprundenta este cunoasterealucrurilor
divine si umane stiinta a ceeace este drept si nedrept) .In aceasta
definitie, dreptul se confunda si cu religia si cu morala.

Printr-un text atribuit marelui jurisconsult Ulpian ni s-au transmis

"Principiile fundamentale ale dreptului".Potrivit acestuia, iuris precepta
sumhec : honeste vivere, alterum nonledere, suum cuicve tribuiere
principiile dpretului sunt acestea: a trai in mod onorabil, a nu
vatama pe altul, a dafiecaruia ce este al sau . De data aceasta dreptul
se confunda cu morala,intrucat primul principiu tine de domeniul moralei, iar
urmatoarele doua sunt de domeniul dreptului.

Jurisconsultul Celsus ne`a transmis o definitie a dreptului : Ius est

ars boni etecvi (dreptul este arta binelui si aechitabilului). Si de
data aceasta dreptul se confunda cu morala, intrucat conceptul de bine tine
de sfera moralului,iar conceptul de echitate avea la romani2 sensuri :
-moral

-juridic

Faptul ca in unele texte juridice clasice persista confuzia dintre drept,

religie si morala *in ciuda faptului ca aceasta confuzie fusese de mult
depasita in practica, se explica in primul rand, prin faptul ca romanii au
fost profund conservatori, un popor traditionalist, un popor care nu a renuntat
niciodata la valoriile sale traditionale, chiar daca erau depasite de noile
realitati.

In al 2lea rand, romanii au fost inzestrati cu un ascutit simt practic.Aceasta

trasatura a psihologiei lor si`a pus amprenta si asupra cercetarii fenomenului
juridic, caci jurisconsultii romani nu isi incepeau prelegerile cu introduceri
teoretice sau istorice, ci incepeau cu expunerea unor spete, adica unor cazuri
din practica judiciara, pe care le analizau impreuna cu discipolii lor, si
constatau ca intre acele spete exista baze comune. Astfel incercau sa
formuleze reguli generale sau principii de drept.Insa acele principii erau
consacrate,adica recunoscute ca atare de toti jurisconsultii numai daca erau
in masura sa ofere solutii optime pt. toate cazurile dintr`un anumit domeniu.

In al 3lea rand, roamnii nu aveau mania teoretizarii, spre deosebire de greci.

De aceea, romanii au dat putine definitii (definitiile nu se confunda cu
principiile juridice, caci definitiile au caracter teoretic, iar pricipiile caracter
practic ) . iar atunci cand dadeau totusi anumite definitii, romanii le preluau
gata elaborate de la greci, iar grecii nu au facut distinctie intre drept si
morala,dimpotriva ei considerau ca dreptul este o componenta a moralei.

Practica juridica romana a creat concepte, categorii, principii si

institutii care s`au dovedit instrumente ideale ale gandirii juridice. Iata de ce
ele au fost preluate si utilizate cu deplin succes atat in societatea medievala
sau feudala, cat si in societatea moderna. Aceasta evolutie a fost posibila
datorita faptului ca romanistii s`au preocupat foarte serios de reconstituirea
tezaurului gandirii juridice romane, inca de la inceputul Evului Mediu. ( se
numesc romanisti cercetatorii dreptului roman de dupa caderea Imperiului
Roman. ).In sec VII d.C. in orasul Ravenna, s`a fondat prima scoala de Drept
roman, care si`a propus sa reconstituie valoriile juridice romane.In sec X d.C.
s`a fondat o scoala similara si la Pavia. Lucrariile elaborate de profesorii celor
2 scoli s`au pierdut.Le cunoastem numai din izvoare indirecte. Cert este ca
acele lucrari nu au putut avea un nivel stiintific remarcabil,notabil, pt ca in
mod sigur, reprezentatii acelor scoli nu au cunoscut digestele Imparatului
Justinian (digestele lui Justinian sunt o culegere de fragmente din lucrariile
jurisconsultilor clasici,lucrari care s`au pierdut, pe cand digestele s`au pastrat
pana in ziua de azi.Astfel, prin intermediul digestelor, au putut fi reconstituite
lucrarile jurisconsultilor clasici.
 In sec XI. D.C. in orasul Bologna, prof. Irnelius a fondat Scoala
Glosatorilor. Glosatorii s`au condus in cercetarile lor dupa metoda exegetica,
in sensul ca ei au comentat testele juridice romane de asa maniera incat
acele texte sa poata fi intelese si de profani (fara pregatire specialitate), iar
comentariile lor au fost denumite glose. Acele comentarii nu s`au aplicat in
practica instantelor judecatoresti, incat scoala Glosatorilor nu a avut finalitate
practica.Cel mai valoros reprezentant al acestei scoli a fost profesorul
Acursius, care a scris Marea Glosa, care cuprinde 96.260 de
glose/comentarii.In sec. XIV d.C , tot la Bologna, profesorul Bartolus a fondat
scoala post-glosatorilor, denumita si Scoala Bartoliana. Post-glosatorii s`au
condus dupa metoda dogmatica, intrucat ei nu au cercetat nemijlocit direct
textele juridice romane, ci au studiat glosele cu scopul de a extrage din acele
glose principii care sa fie aplicate in practica istantelor judecatoresti. Asadar,
scoala Bartoliana a avut o finalitate practica, iar principiile formulate de
reprezentatii acestei scoli s`au aplicat nu numai in Italia, ci in intreaga Europa
de apus, mai ales in Germania, deoarece in secolul XV,germanii au renuntat
la dreptul lor national, si au preluat principiile formulate de post-glosatori, le-
au adaptat si leau aplicat la realitatiile din Germania medievala.

Pe aceasta cale, in sec. XVId.C., in Germania s`a format un nou sistem

de drept, denumit Uzuzmodernus pandectarum sau UzuzHodiernus
Pandectarnum , adicaDreptul modern al pandectelor sauDreptul
de astazi al pandectelor. (grecii desemnau digestele lui Justinian drept
pandecte)

In sec. XVI, in FR , profesorul Alciata fondat Scoala Istorica a Dreptului

Roman care a marcat o inflorire a cercetarilor de drept roman intrucat
reprezentatii acestei scoli au valorificat pe langa textele juridice romane si
cunostinte din alte domenii cum ar fi istoria, filosofia si mai ales filologia.

Cel mai valoros reprezent. al Scolii Istorice a fost prof. Jaque Cujas, care
pt. prima oara a incercat si a si reusit partial sa reconstituie lucrarile
jurisconsultilor clasici pe baza digestelor lui Justinian.In anul 1802, prin
prelegerile pe care le`a tinut la Univ. Din Marburg, marele profesor Sagvny a
fondat noua Scoala Istorica a Dreptului Roman. Aparitia acestei scoli a marcat
o noua inflorire a cercetariilor de drept roman, deoarece in conceptia prof.
Sagvny, normele juridice nu pot imbraca forma legii, intrucat spunea el
statul nu este legitimat sa creeze drept, ci dreptul izvoraste din
psihologia poporului sau din sufletul national astfel incat normele
dreptului pot fi exprimate in mod legitim numai in forma nescrisa a
obiceiurilor, sau in forma traditiei juridice creata de popor.Ori, asa cum am
vazut, traditia juridica germana s`a format pe baza principiilor preluate de la
post-glosatori, astfel incat intelegerea corecta a traditiei juridice germane era
conditionata de cunoasterea aprofundata a dreptului roman. De
aceea,cercetatorii romani, au elaborat lucrari de o valoare inestimabila.
 In a 2 jumatate a sec al XIXlea, s`a remarcat profesorul Theodor
Mommsen care a scris cea mai buna istorie a Romeisi care s`a condus dupa
metoda dialectica, intrucat el a cercetat fenomenul juridic roman in evolutia
sa istorica si in stransa relatie cu realitatiile economice, sociale si politice.

La inceputul secolului XX s`a remarcat prof. Girarld, la Paris, este

autorul unui tratat de drept tratatulGirarld, modern pt toti romanistii, si
deasemenea, autor al unei colectii care cuprinde toate documentele dreptului
roman.In perioada interbelica, in Italia s`a remarcat profesorul Pietro
Borfante,autorul celei mai bune editii a operei legeislative a Imparatului
Justinian.La noi la romani, cercetarea stiitifica in domeniul dreptului roman a
inceput odata cu Titu Liviu Maiorescu, eminent jurist, a aratat in studiul sau
intitulat Incontra scoalei Barnutiu prin care a aratat ca intelegerea
corecta a institutiilor juridice romane este conditionata deraportarea lor la
formele de organizare pe care le`a cunoscut statul roman in evolutia sa
istorica.

La inceputul sec. XX, la Universitatea din Bucuresti, s`a remarcat cu

rezultate deosebite, prof. Stefan Loginescu, autor al unui tratat de drept
roman , Tratatul Loginescu, deosebit de si in tara si in strainatate.

In per. Interbelica s`au remarcat , la Cluj, Ion Catuneanu, iar la

Bucuresti, Nicolae Corodeanu, Constantin Stoicescu, Grigore Dimitrescu
(autorul celui mai accesibil curs) si Gheorghe Dumitriu.Dupa al 2lea razboi
mondial,catedrele de Drept Roman au fost ilustrate in mod stralucit , la
Bucuresti de prof. Constantin Tomulescu, membru al Academiei
constantiniene de Drept Roman de la Perugia.

La Cluj, profesorul Vladimir Hanga, iar la Iasi de prof. Mihai Jakota.

***nu vom studia intregul drept roman, ci numai dreptul privat

roman,deoarece dreptul privat este domeniul in care romanii au dat intreaga
masura a spiritului lor creator. Dreptul privat este domeniul prin care romanii
au creat principii si institutii, care se aplica si astazi. Romanii au avut
reprezentarea distinctiei dintre dreptul public si dreptul privat, dar nu au
teoretizat aceasta distinctie; abia la sf sec II d.C, jurisconsultul Ulpian ne
infatiseaza criteriul pe baza caruia putem distinge intre dreptul public si
dreptul privat.Potrivit lui Ulpian, publicum ius estcvod ad statum rei
romane spectat privatum cvod ad singulorum utilitatem [:dreptul
public este acela care se referala organizarea statului, iar dreptul
privateste acela care se refera la intereselefiecaruia]. Aceasta este
criticabila deoarece, in conceptia lui Ulpian, ar exista anumite norme juridice
care dau expresie unor interese generale ale societatii alaturi de alte norme
juridice care exprima interese individuale, ale indivizilor.

In realitate, toate normele juridice, fara exceptie, dau expresie unor

interese generale ale societatii. De aceea criteriul de distinctie spre dreptul
public si dreptul privat este altul, si anume,criteriul sferei de reglementare
juridica,deoarece normele dreptului public reglementeaza anumite categorii
de relatii sociale, iar normele dreptului privat reglementeaza alte categorii de
relatii sociale, astfel, normele dreptului public reglementeaza relatiile sociale
care iau nastere in legatura cu organizarea statului precum si relatiile dintre
stat si cetateni, pe cand normele dreptului privat reglementeaza statutul
juridic al persoanelor, relatiile dintre persoane cu un continut patrimonial
(este patrimonial tot ceea ce poate fi apreciat in bani), precum si relatiile care
iau nastere intre persoane cu ocazia solutionarii proceselor private. Sunt
private acele procese care au un obiect patrimonial.

****Dreptul privat roman cuprindeansanblul normelor juridice instituite sau

sanctionate de statul roman, norme care reglementeaza statutul juridic al
persoanelor, relatiile dintre persoane cuun continut patrimonial, precum si
relatiile care se formeaza intre persoane care se formeaza cu ocazia judecarii
persoanelor private.