Sunteți pe pagina 1din 1

CONCLUZII

Manifestrile pcatului, ale stricciunii, ale bolii care stpneste toat creatiunea,
le simtim toti. Filosofia contemporan a unui Heidegger se opreste n fata acestui
caracter bolnav

al existentei ca n fata aspectului ei fundamental. Dintre toate manifestrile de


boal ale acestei existente se remarc ndeosebi n aceast filosofie moartea cu
nelinistea ce-o arunc ca o umbr asupra ntregii vieti, determinnd n mod
covrsitor actele, gndurile, atitudinea vietii noastre. Viata noastr e o "existent
spre moarte". Moartea mrgineste tot ce exist n lume. Lumea aceasta este n
mod fiintial o lume a mortii. Existenta ei, ca si existenta omului, este o existent
amenintat, nu numai obiectiv, ci si subiectiv, de granita mortii. Aceasta ne face
s suferim. Dar si s simtim existenta de aici ca ceva nedeplin, ca un biet
fragment dintr-un ntreg pe care nu-l vedem, dar l dorim. Bolile fizice sunt agentii
mortii cari avanseaz continuu n fiinta noastr, cari rod nentrerupt ca niste
viermi ai mortii din micul tezaur de viat al nostru. Insuficientele intelectuale si
morale ne vorbesc iarsi de caracterul fragmentar al existentei noastre. Viata
acesta cariat, anemic, tulburat, rpus n scurt vreme de moarte, nu
corespunde cu izvorul care d viata si n care nu e nici o urm de slbiciune si de
boal. Caracterul ei actual nu e voit de Dumnezeu. Dar nu Dumnezeu a fcut
lumea asa, ci stricarea a venit prin voia liber a fiintelor rationale. Dac
Dumnezeu ar fi fcut lumea asa, atunci prin nviere El s-ar sili s o repare, mnat
de regretul c a fcut-o asa. Cum ns stricarea ei s-a fcut prin voia liber a
fiintelor rationale si urmarea acestei stricciuni e moartea, nvierea se nftiseaz
ca un act de gratie a lui Dumnezeu care nu vrea s lase ca suferinta s aib
ultimul cuvnt si pe oameni pierduti n moarte, ci ridic totul la o nou viat, fr
suferinte si fr moarte. Prin nviere El scoate lumea din starea bolnav n care s-
a rostogolit, nltnd-o la o stare a crei bogtie, plenitudine si fericire nici nu ne-
o putem nchipui, asa cum nu-si poate nchipui omul mereu bolnav starea de
perfect sntate. Dac prin pcat s-a introdus n viata de la Dumnezeu boala
radical, prin nviere aceast boal e eliminat. E de crezut c fr cderea n
pcat n-ar fi intervenit nviere, asa cum peste tot n-ar fi avut loc ntruparea Fiului
lui Dumnezeu. n Iisus Hristos viata cea nou, eshatologic, e realizat. El este
nceptura pentru toti cari cred n nvierea Lui, pentru ntregul univers, care
actual boleste. Viata cea nou nu este numai promisiune, ci este n El realizat,
prezent. Noi ns trim mai departe n istorie, dar cu ochii credintei si ai
sperantei spre El, spre viata cea adevrat, deplin, ultim si fr de moarte[85].
Suii-v, frailor cei care cu osrdie v-ai aezat suiuri n inima i ascultai pe cel
ce a zis: Venii sa ne urcm n muntele Domnului, n casa Dumnezeului nostru,
care ne face picioarele noastre ca ale cerbului i ne pune ntru lucruri nalte ca sa
biruim intru cale Lui(Isaia 2,3). Alergai cu cel ce zice: S ne srguim pn ce
vom ajunge toi la mpreunarea credinei i a cunotinei lui Dumnezeu, la starea
de brbat desavarit, la msura vrstei deplintii lui Hristos(Efeseni 4,13),
care a fost botezat n cel de-al treizecilea an al vieii sale vzute si care a urcat pe
cea de-a treizecia treapt a scrii celei duhovniceti, cci Dumnezeu este iubirea.
Lui se cuvine cntare, stpnire, putere, Lui care a fost, este i va fi pricina
tuturor buntilor n veci vecilor [86]. AMIN