Sunteți pe pagina 1din 6

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti

Deficienţa de auz
Actriţa Marlee Matlin

Ristache Ruxandra Iuliana


Anul II, Seria 2, Grupa 6
Noiembrie, 2009
Pentru a denumi persoanele cu tulburări de auz se utilizează un evantai noţional atat în
limbajul ştiinţific, cât şi în cel obişnuit. De exemplu: surdo-mut, surdo-vorbitor, surd,
deficient de auz, disfuncţional auditiv, hipoacuzic, handicapat de auz, asurzit
La început, s-a folosit termenul de surdomut, facându-se referire la persoanele care şi-au
pierdut auzul înainte de însusirea limbajului verbal (pâna la 2-3 ani). Ulterior s-a
constientizat faptul că între surditate şi muţenie nu există o legatură indestructibilă.
Termenul surdo-vorbitor se referă la deficientul de auz demutizat si la cel asurzit, care a
reuşit să-şi însuşească vorbirea pâna la pierderea auzului ; hipoacuzicul este deficientul
de auz cu reziduri auditive, iar surditatea totala poartă denumirea de cofoză.
Surditatea este urmarea unui deficit organic instalat la nivelul unuia din segmentele
aparatului auditiv, ce poate duce la mutitate, ca o consecinta a surdităţii.

În surdopsihopedagogie se utilizează o clasificare a tulburarilor de auz, în funcţie de


criteriile etiologice şi temporale în doua categorii şi fiecare din acestea cuprinde o
serie de forme speciale. Astfel, sunt surdităţile ereditare si surdităţile dobândite .
Surdităţile ereditare sunt de următoarele tipuri :
a) Tipul Siebenmann – presupune lezarea capsulei osoase şi leziuni secundare ale
celulelor senzoriale sau ganglionale de la nivelul fibrelor nervoase ;
b). Tipul Sheibe – presupune atrofierea nicovalei prin lezarea senzorială a canalului
cohlear, a saculei, a organului lui Corti şi a vascularizării striate ;
c). Tipul Mondini - determinat de leziunea nucleului, dilaglionilor şi a organului Corti,
atrofia nervului cohlear si a ganglionilor, leziuni ale ultimelor spirale ale melcului ;
d). Tipul de surditate genetică - ce se poate transmite de la unul sau de la ambii parinţi
prin gene.
Surdităţile dobândite cuprind:
a) Surdităţile prenatale mai ales cele embrionale, dar uneori si fetale. Pot fi cauzate de
maladiile infectioase ale gravidei, virusi ai rubeolei, oreionului, pojarului, hepatitei,
paludismului matern, tulburari metabolice, endocrine (hipotiroidismul famial), diabetul,
hemoragiile , infectii bacteriene etc.

2
b) Surdităţi neonatale (perinatale) produse prin leziuni anatomo-patologice în timpul
nasterii, hemoragii meningiene, incompatibilitatea sangvina, lezarea cohleara. Avem, de
asemenea, anoxia (asfixia albastra ), cauzata de neoxigenarea fetusului în timpul
travaliului, datorita rasucirii cordonului ombilical, toate acestea provocând repercusiuni
în dezvoltarea normala ulterioara a sistemului nervos. Traumatismele obstreticale pot si
ele provoca hemoragii în urechea interna.
c) Surdităţi postnatale determinate de traumatisme cranio-celebrale, boli infecţioase
( meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul, tusea convulsiva, oreionul, febra
tifoida, etc.), otita, factori toxici (intoxicatiile), boli vasculare, subalimentatia cronica,
traumatismul sonor ( întreprinderi zgomotoase ), cauze medicamentoase (streptomicina).
La acestea se adaugă şi alte cauze cu efecte negative la nivelul urechii interne, medii sau
externe. În cazul în care leziunea se afla în creier, surditatea este mult mai gravă
şi poarta denumirea de surditate corticală.

Consecinţele surdităţii asupra personalităţii şi comportamentului depind de tipul şi gradul


deficienţei, de ingrădirile pe care le creează pentru educaţie şi instrucţie.
Surzenia din naştere îi privează pe copii de a-şi insuşi experienţa de tip auditiv şi simboluri
verbale. Are influenţă asupra dezvoltării mentale, mai ales asupra capacităţii intelectuale. Ca
urmare a specificului dezvoltării psihice, copiii surzi dovedesc posibilităţi limitate in
insuşirea cunoştinţelor care se predau in şcoală.
Educaţia copilului deficient de auz vizează aceleaşi laturi ca în cazul copilului normal.
Activităţile specifice recuperării merg paralel şi se întrepătrund cu aspectele educaţiei
multilaterale a personalităţii deficientului de auz. În şcoală, deficientul de auz trebuie sa
beneficieze de activităţi specifice de recuperare a deficienţei sale, precum protezare,
activităţi de dezvoltare a vorbirii, de antrenament auditiv şi vibrotactil, de labiolectură.
Hipoacuzia poate produce stagnări sau chiar regrese în dezvoltarea psihică dacă mediul
nu este stimulativ şi nu consolidează comunicarea.

Specialiştii au semnalat faptul ca surdomuţii fac parte din rândul celor mai izolaţi.
Izolarea pe care o creează în mod firesc absenţa limbajului verbal la surdomut cât şi

3
carenţele socializării au ca urmare formarea şi menţinerea unui număr cât mai mic de
relaţii. Nu acelaşi lucru il putem spune însă şi in cazul actriţei Marlee Beth Matlin.
Marlee Matlin, născută pe data de 24 august 1965, a surzit la vârsta de 18 luni din cauza
unei administrări greşite de medicamente. Acest lucru nu a oprit-o, însă, să se orienteze
către actorie. La 7 ani o juca pe Dorothy ăntr-o reprezentaţie "The Wizard of Oz".
A urmat cursuri juridice la Harper College, fără însă de a uita de pasiunea ei.
A jucat in piese de teatru in Chicago si centrul Statelor Unite.
A atras atenţia prin rolul jucat în drama "Children of a Lesser God" fapt care i-a adus in
1986 Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă într-un film de dramă la 21 de ani.
În timp ce încă lucra la urmatorul film, Walker (1987) turnat în Nicaragua a vizitat copii
cu dizabilităţi auditive. A repetat acest obicei pe cand se afla în deplasări în Germania,
Anglia, Italia, Australia, Mexic sau Canada.
În prezent Marlee este purtător de cuvant al companiei "CC TV Closed Captioning" şi
face parte din conducerea mai multor organizatii de caritate Very Special Arts, The
Starlight Foundation, şi altele care ajută copii, ea însăşi având patru copii.
În plan profesional a cochetat şi cu meseria de producător, pe când lucra la serialul Truth
Lies în 1999.
A participat la emisiunea “Dancing with the stars”, şi a surprins opinia publică prin
talentul ei, şi prin abilitatea de a simţi muzica.
În plan personal, viaţa actriţei a fost tumultoasă. Îţi caracterizeazează copilaria ca fiind
una foarte frumoasa, urmâmd cursuri la o scala de stat intr.o clasa cu program special.
Au existat însă două momente neplacute în copilaria acesteia, şi anume două agresiuni,
una la vârsta de 11 ani de către bona de 16 ani, şi la vârsta de 14 ani de către un profesor.
Ea a ascuns aceste întamplari parinţilor, autorităţilor, şi prima persoana care a aflat a fost
sotul ei.
Deşi a devenit cunoscută la vârsta de 21 de ani, Marlee s-a luptat toate viaţa pentru a se
apropia de oameni, luptându-se totodată cu cei care încercau să o ţină pe loc. Admite că
singurătatea datorată barierei comunicaţionale între ea şi mama sa au împins-o către calea
drogurilor chiar înainte de a începe liceul.
Totuţi, a găsit în actorie, cu sprijinul mentorului ei Henry Winkler, o disciplină, o cale şi
un talent în a înţelege condiţia umană.

4
A fost implicată într-o relaţie cu actorul William Hurt, idilă care a început înainte de a
primi rolul în filmul "Children of a Lesser God”, a continuat pe parcursul fimarilor şi
după încheierea filmîrilor. A fost o relaţie în care a existat consum de droguri şi violenţă,
iar ea a acceptat această violenţă pentru că, spune ea, nu a ştiut cum să plece, nu avea
prieteni in New York, nu ştia că poate cere ajutor, dar acum ştie. Era şi o diferenţă de
vârstă între ei, ea avea 19 ani el 35, timpul îndelungat în care nu se vedeau, faptul ca se
drogau, toate acestea au contribuit la starea ei de a se complace în acea situaţie.
În prezent însă, viaţa ei s-a liniştit, are un soţ alături de care este fericită, şi 4 copii
minunaţi de care este foarte mândră.
Deşi în trecut a păstrat pentru sine toate trăirile sale interioare, ulterior s-a hotarat să îşi
deschidă sufletul ţi să-ţi exprime trăirile în două carţi.
Când a intrat în lumea Hollywood-ului nu avea aproape deloc pregătire profesională,
acest fapt i-a determinat pe unii dintre colegii ei surzi să o abordeze cu răceala
superiorităţii, acum însă ea este vocea care îi reprezintă atât pe ei, cât şi pe alţi oameni
care suferă de această deficienţă.

Ea spune: "I like to say that the greatest handicap of deafness does not lie in the ear, it
lies in the mind.”

5
Bibliografie
1) Marlee Matlin, The Gift of Silence: A Conversation with Marlee Matlin . Voices
Inc.com. 4 April 2007Ş
2) Popa, Mariana, 2001, Comunicare si personalitate la deficientul de auz, Editura
Fundatiei Humanitas;
3) Pufan, C., 1982, Probleme de surdo-psihologie, Vol. 2, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti;
4) Schleier, Curt. No challenge goes unmet for deaf actress Marlee Matlin. Jewish
News Weekly. 19 January 2007;
5) The D Word: An Interview with Marlee Matlin, David Fabry. Audiology Today.
Jul/Aug 2008. Vol. 20, Iss. 4, p. 12-18 (7 pp.);
6) Verza, E.,F., 2002, Introducere in psihopedagogia speciala si in asistenta sociala,
Bucuresti, Editura Fundatiei Humanitas.