Gonartroza

1. DEFINIIE AFECIUNE, GENERALITI.

Gonartroza sau artroza genunchiului este o afectiune degenerativa ce consta in

distrugerea progresiva a cartilajului articular prezent pe extremitatile osoase articulare:
femur, tibie si rotula sau patela.
Gonartroza se poate impartii in doua forme: primitiva si secundara. Forma primara este
cea mai frecventa dintre ele, si teoretic toti oamenii ajung intr-un final, in functie de
speranta de viata, sa faca aceasta boala. Este legata in special de procesul de imbatranire
si apare la persoane mai in varsta, la care se asociaza si alti factori( obezitatea, diabetul).
Practic odata cu inaintarea in varsta, cartilajul articular isi pierde propietatile si astfel
apar leziuni, si ulterior gonartroza. Forma secundara este mai usor de explicat si inteles,
fiindca se refera la boala degenerativa a articulatiei genunchiului ce apare secundar unor
factori predispozanti, cel mai adesea un traumatism sau o anomalie congenitala de
deviatie a axului biomecanic al membrului pelvin, si apare la persoane relativ tiner.
Gonartroza se poate impartii in doua forme: primitiva si secundara. Forma primara este
cea mai frecventa dintre ele, si teoretic toti oamenii ajung intr-un final, in functie de
speranta de viata, sa faca aceasta boala. Este legata in special de procesul de imbatranire
si apare la persoane mai in varsta, la care se asociaza si alti factori( obezitatea, diabetul).
Practic odata cu inaintarea in varsta, cartilajul articular isi pierde propietatile si astfel
apar leziuni, si ulterior gonartroza. Forma secundara este mai usor de explicat si inteles,
fiindca se refera la boala degenerativa a articulatiei genunchiului ce apare secundar unor
factori predispozanti, cel mai adesea un traumatism sau o anomalie congenitala de
deviatie a axului biomecanic al membrului pelvin, si apare la persoane relativ tinere
 2. ANATOMIA si FIZIOLOGIA GENUNCHIULUI

Fete articulare:
 - pentru femur cei doi condili acoperiti de cartilaj hialin
- pentru patela
Condilul medial este mai mare si mai coborat decat cel lateral, astfel ca tibia formeaza
cu femurul un unghi deschis lateral de 170 175 , acesta poara numele de = genu
valgum fiziologic.
Fete articulare:
- platoul tibial ce prezinta doua fete condilare de forma ovoidala despartite prin
eminenta epicondilana; aceasta eminenta este formata din doi tuberculi medial si lateral,
iar anterior si posterior de tuberculi se gasesc ariile intercondiliene anterioara respectiv
posterioara
Patela:
- fata articulara posterioara care este impartita de o creasta sagitala in doua
suprafete:
- o suprafata laterala, mai mare
- si una mediala, mai mica
Toate sunt acoperite de cartilaj hialin. Cele doua fete articulare ale femurului si tibiei nu
sunt complementare (congruente), pentru a reface congruenta exista in articulatia
genunchiului doua meniscuri articulare, medial si lateral. Acestea sunt formatiuni
cartilaginoase hialine care pe o sectiune transversala are:

- o margine interna mobila

- o fata superioara concava
- o fata inferioara plana
- o fata externa plana si aderenta la capsula articulara
Meniscul medial este mai mare si mai putin mobil cu extremitatile situate la distanta.
Meniscul lateral mai mic, mai mobil cu ambele extremitati inserate pe eminenta
intercondiliana, avand forma inelara. Extremitatile anterioare ale celor doua meniscuri
sunt unite prin ligamentul transvers al genunchiului.
Mijloace de unire:
- capsula articulara se insera la periferia suprafetei articulare; pe femur epicondilii
raman extraarticulari
- posterior fibrele ligamentelor incrucisate se amesteca cu cele ale capsulei
 - anterior capsula prezinta un orificiu pentru patela
- inferior capsula inconjoara si articulatia tibio fibulara proximala
Ligamente:
- ligamentul transvers al genunchiului
- tendonul rotulian este o formatiune trapezoidala cu originea pe patela, si
insertia pe tuberozitatea tibiei, superior pe patela se continua cu tendonul cvadriceps
femural, astfel rotula e considerat os sesamoid; in grosimea tendonului m. cvadriceps
tendonul rotulian va trimite catre lateral expansiuni fibroase denumite = retinacule; intre
tendon si tibie se gaseste = bursa sinoviala pretibiala, iar inferior de patela se gaseste
corpul gras infrapatelar.
- ligamentul colateral medial are doua fascicule:
- unul superior care se intinde intre epicondilul medial femural si capsula
articulara in dreptul meniscului
- si unul inferior care se intinde intre condilul medial al tibiei si capsula
articulara in dreptul meniscului.
- ligamentul colateral lateral se intinde de pe epicondilul lateral al femurului pe
capul fibulei fara aderenta la capsula.
- ligamentul incrucisat anterior origine in aria intercondiliana anterioara si
insertie pe fata mediala a condilului lateral
- ligamentul incrucisat posterior origine in aria intercondiliana posterioara si se
insera pe fata laterala a condilului lateral.
- ligamentul popliteu oblic este tendonul recurent al m. semimembranos si are
origine in aria intercondiliana posterioara si se insera pe fata laterala a condilului medial.
- ligamentul arcuat cu origine tot in aria intercondiliana posterioara, iar insertie
pe condilul lateral, trimite fibre arcuate ce inconjoara m. popliteu pentru a se insera pe
capul fibulei.
Sinoviala:
- captuseste capsula datorita aderentei meniscurilor cu aceste elemente, cavitatea
articulara este impartita:
- intr-un etaj suprameniscal.
- si altul inframenisca.
- si aceasta sinoviala formeaza fundul de sac sau recesuri.
 - recesul supralateral care se continua superior cu recesul subcvadricipital si acesta
reprezinta locul de punctie articulara din lateral
- recesul subgastrocnemian medial.
- recesul subgastrocnemian lateral.

Biomecanica articulaiei femuro-tibiale

Micarea principal n aceast articulaie este cea de flexie-extensie la care se adaug

micri secundare rotaie (intern i extern); poate apare i o foarte redus micare de
nclinare lateral.

a. Flexia extensia este micarea principal . Atunci cnd membrul inferior lucreaz n
lan cinematic deschis articulaia femuro-tibial joac rol de prghie de gradul III, iar n
lan cinematic nchis articulaia joac rol de prghie de gradul I .
Micarea de flexie-extensie nu se face n jurul unui ax fix datorit formei volute a
condililor femurali.
Deplasarea segmentelor difer dup modul de aciune a membrului inferior: n lan
cinematic deschis femurul rmne fix, tibia alunec pe el; n lan cinematic nchis tibia
rmne fix, femurul alunecnd pe tibie.
Micarea de flexie ncepe cu o rostogolire i se termin cu o rotaie pe loc.
Limita flexiei o reprezint ntlnirea feelor posterioare ale segmentelor (coaps i
gamb). Principalii flexori ai genunchiului (n lan cinematic deschis) sunt: bicepsul
femural i semimembranosul, la care se asociaz i semitendinosul, gemenii (din
tricepsul sural), popliteul, plantarul mic i croitorul. Flexia asociaz i o micare de
rotaie intern.
Micarea de extensie ncepe cu rotaia extremitii femurului i se termin cu
rostogolirea pe platoul tibial. Extensia asociaz i o rotaie extern a gambei (datorit
bicepsului femural) . Extensia este limitat de ligamentul posterior (Winslow),
ligamentul ncruciat anterior i posterior, ligamentele colaterale i muchii
ischiogambieri. n extensie complet se obine poziia de nzvorre n care fora
muscular nu mai este necesar . Principalii extensori sunt cvadricepsul i tensorul
fasciei lata; la aciune se asociaz tendonul cvadricepsului i rotula care fac parte din
aparatul complex de extensie al genunchiului . Extensorii, fiind muchi
antigravitaionali, au for de aciune total mai mare ca cea a flexorilor.

b. Rotaia intern extern se datoreaz nlimii diferite a condililor femurali i a

ligamentelor ncruciate; rotaia normal maxim activ este de 15-20o iar cea pasiv de
35-40o i se realizeaz n jurul unui ax vertical care trece prin centrul spinelor tibiale.
Rotaia extern este realizat de bicepsul femural iar cea intern de semimembranos,
popliteu, semitendinos, dreptul intern i croitor.
c. nclinarea lateral - este limitat de ligamentele colaterale; acestea sunt tensionate la
maxim n extensie i complet relaxate n semiflexie .
d. deplasarea nainte-napoi a platoului tibial pe condilii femurali este limitat de
ligamentele ncruciate .

Biomecanica meniscurilor

Meniscurile sunt solidare cu tibia; ele se deplaseaz n flexie dinainte-napoi pe tibie

i se apropie ntre ele posterior, iar n extensie micarea este invers, prin modificarea
formei .
Funciile biomecanice ale meniscurilor (dup Bouillet-Graver) sunt :
completeaz spaiul liber ntre suprafeele articulare;
centreaz sprijinul femurului pe tibie;
particip la lubrefierea suprafeelor articulare ( asigur repartiia uniform a
sinoviei pe suprafaa cartilajelor);
amortizor de oc ntre extremitile osoase;
scad frecarea - prezena meniscurilor mparte articulaia femuro-tibial n dou
articulaii distincte, n care frecarea in dubl devine simpl.

Biomecanica articulaiei femuro-patelare

n sens vertical, rotula este fixat ntre tendonul rotulian i tendonul cvadricipital (ntre
ele ia natere un unghi deschis nafar), singurul element motor care acioneaz asupra
rotulei (ridic rotula i o trage nafar).
Rolul rotulei este de a deprta tendonul cvadricepsului de trohlee la extensie maxim;
astfel braul de prghie al cvadricepsului crete cu 50%. n flexie, forei reprezentat de
greutatea corpului i se opune o rezisten reprezentat de cvadriceps i aparatul rotulian,
rotula uurnd activitatea cvadricepsului.

3. FIZIOPATOLOGIE

.. Poate sa apara , in urma unui traumatism foarte puternic la nivelul articulatiei

genunchiului: luxatii de genunchi, leziuni capsulo-ligamentare(ruptura de menisc,

ruptura ligamentelor incrucisate, fracturi articulare de femur, tibie sau rotula, leziuni
 condrale posttraumatice)Boala poate debuta pe un genunchi anatomic normal, pe

fondul suprasolicitarii, sau pe un genunchi tarat de alte afectiuni colaterale sau

predispozante, supus unor traumatisme minore. Factorii de risc pentru gonartroza

includ:

Obezitatea: este cel mai mare dusman al articlatiilor membrului inferior.

Cresterea stresul mecanic, a incarcarii, a fortelor care apar si se dezvolta la acest
nivel, sunt strans legate de artroza genunchiului, dar si de coxartroza. S-a dovedit
ca un indice masa corporala (BMI = body mass index) crescut predispune la
imbatranirea prematura a articulatiei genunchiului. Cresterea stersului mecanic nu
este direct proportionala cu cresterea in greutate. La o crestere a incarcarii cu 2/3
fata de greutatea ideala, fortele care trec prin articulatia genunchiului cresc de 10
ori.
Varsta: inaintarea in varsta duce la scaderea proprietatilor cartilajului articular,
ulterior aparand leziuni in diferite grade de evolutie la acest nivel, ceea ce duce la
aparitia modificarilor radiologice precum ingustarea spatiului articular, prezenta
osteofitilor, resorbtii osoase, leziuni degenerative la nivelul ligamentelor
intraarticulare (mai ales la nivelul meniscului intern).
Traumatismele: pot distruge in mod direct cartilajul articular prin aparitia
leziunilor condrale, sau pot determina leziuni ligamentare (menisc, LIA, LIP)
care in timp vor determina aparitia gonartrozei, uneori chiar daca sunt tratate
corect sau nu. Orice modificare anatomica la nivelul articulatiei genunchiului va
determina o crestere a coeficientului de frecare intraarticular, o uzura mai mare, si
o afectare a cartilajului articular.
Diabetul zaharat.
Tulburari hormonale.
Tulburari sistemice: guta, hemocromatoza, tulburari metabolice.
Boli neuromusculare.
Afectiuni congenitale: laxitati ligamentare, deviatii de ax (genu varum, genu
valgum, genu recurvatum).
.
 4. TABLOU CLINIC

4.1. SIMPTOME I SEMNE CLINICE

Stadiul I in care modificarile articulare sunt minime, simptomatologia este

caracterizata de redoarea care apare dupa un moment de repaus (somn, stat la masa, in
masina), durere minima sau moderata (fiecare pacient percepe durerea in felul lui) si
uneori inflamatie locala cu edem si tumefactie, radiologic (radiografie, RMN) nu exista
modificari, artroscopic exista semne ale degenerareii cartilaginoasa (cartilaj moale, opac,
posibil fibrilare fina a acestuia).
Stadiul II simptomele sunt minime sau mai degraba moderate, cu durere locala
permanenta mai frecvent in compartimentul intern, de intensitate medie, redoare
articulara matinala importanta (pacientul spune ca are nevoie de 2-3 minute pentru a
putea sa isi incalzeasca articulatia), semne de imflamatie locala cu edem, tumefactie
(apar periodic aceste semne inflamatorii), radiologic apare ingustarea spatiului articular,
artroscopic apare fibrilarea cartilajului si degenerare meniscala, de cele mai multe ori
unicomparimental in zona interna.
Stadiul III simptome moderate, cu durere permanenta moderata intraarticulara, dar uneori se
exacerbeaza, redoare matinala si dupa repaus semnificativa , limitarea mobilitatii articulare (flexia este
limitata de durere dar si mecanic), cracmente osoase (zgomote articulare) la urcatul si coboratul scarilor
dar si la miscari simple de flexie/extensie, radiologic ingustarea spatiului articular, osteofite la
periferia articulatiei, modificarea axului biomecanic al membrului pelvin, artoscopic fragmentarea
cartilajului articular cu zone mai afecatete si zone mai putin afectate, corpi liberi intraarticulari,
osteofitoza marginea suprafetelor articulare, leziuni degenerative meniscale.

Stadiul IV simptome severe, durere foarte mari in repaus, noaptea, la schimbari de vreme, care nu il
lasa pe pacient sa se odihneasca (dupa o perioada simptomele nu mai raspund la administrarea de
antiinflamatoare orale sau locale, durerile fiind insuportabile), deformare articulara in var sau valg,
instabilitate articulara pacientii fiind nevoiti sa poarte baston sau carje pentru a se putea deplasa,
radiologic spatiu articular redus, dezaliniere biomecanica, scleroza osoasa in punctele de sprijin,
osteofoza marginala, artroscopic lipsa cartilajului articular pe arii intinse.

4.2. FAZELE DE EVOLUIE