Colegiul Mihai Eminescu, NIVEL POSTLICEAL

DREPTURILE PACIENTULUI
-REFERAT DEONTOLOGIE SI ETICA PROFESIONALA-

ELEV: CHIRIBAU ANDREEA- IOANA

AN: III A
 Una dintre problemele cele mai importante ale unei persoane o
constituie sanatatea proprie. Din acest motiv este logic ca fiecare dintre noi
este interesat in mod deosebit sa afle care ii sunt drepturile de care se bucura
in calitate de pacient.

Nu putem afirma ca peisajul legislativ din Romania ne ofera o

imagine clara asupra acestor aspecte. Avem insa posibilitatea de a deduce
cateva dintre cele mai importante drepturi ale pacientilor din modul in care
legiuitorul roman si, poate mai ales, Colegiul Medicilor din Romania inteleg
sa contureze obligatiile ce revin medicilor. Ceea ce trebuie sa cunoasca
fiecare pacient este faptul ca toate obligatiile ce revin unui medic din
evidenta Colegiului Medicilor din Romania au aceleasi efecte si pentru
studentii in medicina, care asista un medic.

Respectarea vointei pacientilor

Primul, si poate cel mai important drept al pacientului, este dreptul sau
de a dispune de propria persoana. In acest context, trebuie sa retinem ca
medicul practician, indiferent de gradul ierarhic sau de modul de practica,
este in serviciul persoanei si nu ii este admisa abdicarea de la dorinta
exprimata de catre bolnav in cunostinta de cauza, vointa bolnavului fiind
intotdeauna respectata, indiferent care ar fi sensul acesteia (inclusiv in sensul
indepartarii oricarui medic de langa pacient).

Aceasta respectare trebuie totusi sa tina seama de limitele posibilului

omenesc, tehnic si moral. Daca bolnavul se afla intr-o stare fizica sau psihica
ce nu-i permite exprimarea lucida a vointei, apropiatii celui suferind trebuie
preveniti si informati, cu exceptia imposibilitatii sau a urgentelor.

Pentru orice activitate medicala (examinarea clinica, examinari

functionale, manopere de diagnostic, tratament medicamentos,
fizioterapeutic sau chirurgical de orice fel) se va cere consimtamantul
bolnavului.
Acest consimtamant trebuie exprimat in scris (pe formular sau pe
foaie de observatie clinica) pentru unele manopere de diagnostic si
tratament, care comporta risc. Consimtamantul va fi dat numai dupa
lamurirea bolnavului asupra esentei si utilitatii actului recomandat. In
situatia asistarii minorilor sau a persoanelor fara capacitate civila (interzisii
judecatoresti): oligofreni, bolnavi mentali, bolnavi in stare de inconstienta,
consimtamantul se va cere ocrotitorilor legali, daca este posibil.

Medicul si drepturile pacientilor

Medicul are obligatia unei conduite ireprosabile pe plan fizic, mental

si emotional fata de bolnav, respectand totdeauna demnitatea acestuia. Exista
in acest sens norme legale conform carora exercitiul profesional nu trebuie
realizat impersonal de catre medic, ci incercand stabilirea unui contact psihic
cu pacientul, pentru ca, la nevoie, compatimirea din partea medicului sa nu
para un act formal. Medicul trebuie sa respecte dreptul pacientului in
privinta libertatii de alegere a medicului sau curant si chiar sa usureze
aceasta posibilitate.

Dreptul la secretul medical

 Pacientii au dreptul la protejarea secretului medical. Medicii nu pot
dezvalui nici o informatie pe care acestia, in calitatea lor de profesionisti, au
aflat-o direct sau indirect in legatura cu viata intima a bolnavului, a familiei,
a apartinatorilor, precum si problemele de diagnostic, prognostic, tratament,
circumstante in legatura cu boala si alte diverse fapte, inclusiv rezultatul
autopsiei.

Secretul medical trebuie pastrat si fata de apartinatori, de colegi si

cadre sanitare neinteresate in tratament. Secretul persista si dupa terminarea
tratamentului, sau moartea pacientului.

Mass-media are voie sa intre in unitatile sanitare doar cu acceptul

conducerii administrative, al sefului de sectie, al medicului curant si al
pacientului, cu respectarea confidentialitatii.

Exceptii de la regula secretului medical:

1. Desi secretul medical este obligatoriu, interesul societatii primeaza fata de
interesul personal. Este permisa, asadar, dezvaluirea unor informatii a caror
cunoastere este importanta in vederea prevenirii si combaterii epidemiilor,
bolilor venerice, bolilor cu extindere in masa etc.
2. Nu constituie o abatere situatia in care legea sau o curte
judecatoreasca obliga medicul sa dezvaluie aspecte cuprinse in secretul
medical. Atentie: politia sau procuratura nu pot inlocui decizia
judecatoreasca.

Dreptul la viata si integritate fizica

 Medicul trebuie sa incerce reducerea suferintei bolnavului incurabil,
sa asigure demnitatea muribundului. Atentatul la viata embrionului uman,
prin intreruperea de sarcina, nu poate fi practicat decat in cazurile si in
conditiile prevazute de lege. Este important sa cunoastem ca orice medic
este liber sa refuze - fara explicatii - cererea de intrerupere voluntara a
sarcinii. De asemenea, nici o mutilare nu poate fi practicata fara motiv
medical evident si foarte serios, in afara unei urgente necesare pentru
salvarea vietii unui pacient. Prin actele sale profesionale, de investigare sau
terapeutice, medicul nu trebuie sa supuna bolnavul nici unui risc nejustificat.

Interdictia eutanasiei - medicul nu are dreptul sa provoace moartea

unui pacient in mod deliberat, act ce constituie o crima, chiar daca acest
lucru a fost cerut insistent de un bolnav perfect constient. Este interzisa cu
desavarsire eutanasia, adica utilizarea unor substante sau mijloace apte de a
provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea si prognosticul bolii.
Medicul nu are dreptul nici sa inlesneasca sinuciderile sau autovatamarile
prin sfaturi, imprumutarea de instrumente, el fiind obligat sa refuze orice
explicatie sau ajutor in acest sens.

Dreptul la acordarea asistentei medicale

Medicul care se afla in prezenta unui bolnav sau ranit in pericol are
obligatia sa-i acorde asistenta la nivelul posibilitatilor momentului si locului,
sau sa se asigure ca pacientul in cauza primeste ingrijirile necesare.

In caz de calamitati naturale sau accidentari in masa (naufragii,

accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare), medicul este obligat sa
acorde asistenta medicala necesara, chiar sa-si ofere de bunavoie serviciile
sale medicale imediat ce a luat cunostinta despre eveniment.

Medicul poate refuza ingrijirile sale din motive personale sau

profesionale, cu exceptia urgentelor, asigurandu-se ca bolnavul are acces la
alte surse de ingrijire, dar fara sa intrerupa continuitatea ingrijirilor incepute
de el insusi.

Prestarea serviciilor medicale

Medicul nu poate trata fara examinare medicala prealabila, efectuata
personal. De asemenea, nu poate utiliza aparate de diagnostic sau tratament
pentru utilizarea carora nu are pregatire sau suficienta practica.

Personalul medical este obligat sa urmareasca bolnavul intrat in

tratamentul sau pana la insanatosirea acestuia sau pana la trecerea in
ingrijirea altui medic.

In caz de pericol de moarte, medicul va ramane langa bolnav atat timp

cat este nevoie de ajutorul sau.

Bolnavul nevindecabil are dreptul de a fi tratat cu aceeasi grija si

atentie ca si cei care au sanse de vindecare.
 Doctorul poate exercita o activitate medicala, doar daca are pregatire
si practica suficienta. Sunt exceptate situatiile in care intervine un pericol
grav, care nu poate fi inlaturat altfel.

Medicul va informa bolnavul asupra bolii, starii bolnavului,

tratamentului necesar si a sanselor de insanatosire. Va evita sa trezeasca, prin
comportamentul lui, imaginea unei boli mai grave decat este ea in realitate.
COLEGIUL Mihai Eminescu BACAU, NIVEL POSTLICEAL

RASPUNDEREA CIVILA A PERSONALULUI MEDICAL

-REFERAT DEONTOLOGIE SI ETICA PROFESIONALA-

ELEV: CHIRIBAU ANDREEA- IOANA

AN: IIIA
Rspunderea civil a personalului medical procedura de stabilire a
cazurilor de rspundere civil profesional a medicului,
reglementat de Legea nr. 95/2006

Studiul nostru are ca obiectiv trasarea principalelor coordonate ale

procedurii de stabilire a cazurilor de rspundere civil profesional a
medicului, potrivit Legii nr. 95/2006. n acest demers, am nceput prin a face
o scurt introducere n problematic, fixnd obligaiile medicului n
realizarea actului medical i definind noiunea legal de malpraxis
medical. n continuare, am abordat aspecte legate de declanarea i
desfurarea procedurii n faa Comisiei de monitorizare i competen
profesional pentru cazurile de malpraxis. n final, am neles s punctm
cteva neajunsuri ale procedurii analizate.

1.Definiie, reglementare, consideraii generale

n exercitarea profesiei, conform Codului deontologic, medicul este obligat
s apere sntatea fizic i mental a omului, s uureze suferinele, s
respecte viaa i demnitatea persoanei umane fr discriminri, prin
respectarea normelor deontologice i juridice care stabilesc minimul de
moral specific exercitrii acestei profesii. nclcarea unor astfel de norme
deontologice, n msura n care pericliteaz valorile aprate de drept, poate
atrage rspunderea civil a medicului pentru malpraxis.
Malpraxisul medical este definit n art. 642 din Legea nr. 95/2006 privind
reforma n domeniul sntii, drept o eroare profesional svrit n
exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de
prejudicii asupra pacientului, implicnd rspunderea civil a personalului
medical i a furnizorului de produse i servicii medicale, sanitare sau
farmaceutice.
Explicitnd definiia conferit de textul legal, se poate afirma c malpraxisul
medical reprezint un comportament neprofesional, inferior unor standarde
de competen i pricepere unanim stabilite i acceptate de ctre corpul
profesional, avnd la baz neglijena sau incompetena i care genereaz
ngrijiri deficitare cu consecine negative asupra pacientului.
Medicul rspunde civilmente pentru prejudiciile produse din eroare, care
includ i neglijena, imprudena, sau cunotinele medicale insuficiente n
exercitarea profesiei, prin acte individuale n cadrul procedurilor de
prevenie, diagnostic i tratament.
Astfel, pentru angajarea rspunderii medicului pentru malpraxis, sunt avute
n vedere att faptele ilicite comise cu intenie, ct i faptele comise din
culp. Dei vinovia medicului poate mbrca i forma inteniei, cele mai
multe acte de malpraxis sunt comise din culp, aceasta fiind de cele mai
multe ori forma de vinovie cu care acioneaz personalul medical.
Art. 668-674 din Titlul XV al Legii nr. 95/2006 instituie o procedur special
de stabilire a cazurilor de rspundere civil profesional pentru medici,
farmaciti i alte persoane din domeniul asistenei medicale. Este necesar a
se preciza faptul c aceast procedur vizeaz doar rspunderea civil a
medicului. La art. 673 alin. (2) din lege se prevede expres faptul c aceast
procedur de stabilire a cazurilor de malpraxis nu mpiedic liberul acces la
justiie potrivit dreptului comun.
Conform prevederilor legale menionate mai sus, pacienii care consider c
au suferit un astfel de prejudiciu se pot adresa Comisiilor de monitorizare i
competen profesional pentru cazurile de malpraxis, organizate la nivelul
direciilor de sntate public din fiecare jude i Bucureti. Aceast Comisie
poate fi sesizat de: persoana care se consider victima unui act de malpraxis
svrit n exercitarea unei activiti de prevenie, diagnostic i tratament sau
succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis imputabil
unei activiti de prevenie, diagnostic i tratament.
Odat sesizat, Comisia are competena de a stabili printr-o decizie dac
exist sau nu un caz de malpraxis, fr a avea vreo putere decizional cu
privire la obligarea medicului la plata de despgubiri. Rolul Comisiei se
reduce doar la stabilirea existenei cazului de malpraxis, iar n situaia n care
decizia acesteia este n sensul existenei unui astfel de caz, persoana
prejudiciat va fi nevoit s valorifice decizia n instan, solicitnd totodat
instanei de judecat competente obligarea medicului responsabil la plata
despgubirilor.

2.Procedura n faa Comisiei de monitorizare i competen profesional

pentru cazurile de malpraxis
nc de la nceput, este necesar a se meniona faptul c dreptul de a solicita
repararea prejudiciului de ctre persoana care se consider victima unui act
de malpraxis se prescrie n termen de 3 ani de la data la care s-a produs
prejudiciul.
Declanarea acestei proceduri prevzut la art. 668-674 din Legea nr.
95/2006 are loc odat cu sesizarea Comisiei cu privire la o situaie concret
n vederea stabilirii existenei sau inexistenei unui caz de malpraxis, de
ctre persoanele care se consider victimele unui act de malpraxis sau
succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis. Sesizarea
este obligatoriu a se formula n scris i este necesar s cuprind urmtoarele
date: numele i prenumele persoanei care formuleaz sesizarea; calitatea
acesteia; numele i prenumele medicului acuzat de svrirea unui act de
malpraxis n cadrul activitii medicale de prevenie, diagnostic i tratament;
data comiterii actului de malpraxis sesizat; descrierea faptei i a
mprejurrilor n care s-a comis i, de asemenea, descrierea prejudiciului
produs persoanei ce se consider victima actului de malpraxis. Sesizarea
trebuie s fie nsoit att de acte doveditoare ale calitii persoanei ce
formuleaz sesizarea, ct i de documente medicale ce pot s probeze poziia
prii vtmate (acestea ar putea fi bilete de internare/externare, buletine de
diagnostic, de analiz, certificate medico-legale, rapoarte medicale, rapoarte
de autopsie etc.). Evident, sesizarea poate fi fcut i prin reprezentant,
situaie n care este necesar a se anexa dovada calitii de reprezentant
(mputernicire avocaial, procur special, certificatul de natere dac
sesizarea se face de ctre un printe pentru copilul minor etc.).
Odat sesizat, Comisia are obligaia, conform dispoziiilor art. 671 din lege,
s soluioneze i s se pronune n sensul existenei sau inexistenei cazului
de malpraxis n termen de 3 luni de zile de la nregistrarea sesizrii. De
asemenea, n maxim 3 zile de la depunerea sesizrii, Comisia trebuie s se
ntruneasc ntr-o prim edin, cnd membrii Comisiei vor trece la
analizarea sesizrii. n vederea pronunrii unei decizii pe fond, legea
prevede obligativitatea efecturii unei expertize de specialitate, expertiz
care se efectueaz de ctre un grup de experi numii aleatoriu de ctre
membrii Comisiei. Numrul acestora este stabilit de ctre Comisie n func ie
de gravitatea i complexitatea cazului, acetia avnd obligaia de a ntocmi,
n termen de 30 de zile, un raport asupra cazului i s l depun la Comisie,
care va decide n baza celor prezentate n raport. Pentru ntocmirea
raportului, experii vor convoca persoanele implicate n vederea audierii lor
i vor ine cont, de asemenea, de documentele medicale depuse n probaiune
de persoana vtmat odat cu sesizarea.
Comisia urmeaz s analizeze raportul de expertiz i s delibereze asupra
urmtoarelor criterii: existena faptei svrite n exercitarea unei activit i
de prevenie, diagnostic i tratament; fapta s fie cauzatoare de prejudiciu
patrimonial sau moral; vinovia medicului; raportul de cauzalitate dintre
fapt i prejudiciu. Pentru a se constata existena unui act de malpraxis toate
aceste condiii trebuie s fie ntrunite cumulativ.
Conform dispoziiilor art. 672 din Legea nr. 95/2006, decizia Comisiei se
comunic n termen de 5 zile de la adoptare, ctre toate persoanele
interesate, prin scrisoare recomandat cu confirmare de primire. Decizia
poate fi contestat n termen de 15 zile de la comunicare de ctre orice parte
nemulumit de soluia Comisiei, instana competent teritorial s
soluioneze contestaia fiind judectoria n circumscripia creia s-a produs
actul de malpraxis.
Este absolut necesar a se arta faptul c aceast procedur special
reglementat de art. 669-674 din Legea nr. 95/2006 este o procedur
alternativ, exercitarea acesteia nempiedicnd accesul la justiie al prii
vtmate, potrivit dreptului comun. Partea vtmat trebuie s tie faptul c
are posibilitatea ca, n demersurile mpotriva medicului responsabil, s se
adreseze att direct instanei de judecat cu o aciune n rspundere civil
delictual, ct i organelor de poliie cu o plngere penal, n situa ia n care
fapta constituie i infraciune. Evident, procedurile pot fi exercitate chiar i
n paralel, cu meniunea c, n situaia n care se formuleaz i plngere
penal, aciunea civil se va suspenda pn la soluionarea celei penale.

3.Neajunsuri ale acestei proceduri

n ceea ce privete modul de desfurare i finalitatea acestei proceduri n
faa Comisiei de malpraxis, considerm c aceasta prezint, n definitiv, mai
multe neajunsuri dect beneficii pentru persoana vtmat, sub urmtoarele
aspecte:
Sub aspect probatoriu: procedura este una necontradictorie, astfel c dreptul
la aprare nu este garantat nici uneia dintre pri acestea nu au posibilitatea
de a-i pregti o aprare real, de a propune i de a administra probe, de a
invoca aprri de fond, de a ridica excepii etc.. Unica prob ce se
administreaz este raportul de expertiz ce se ntocmete de experi pe baza
simplei audieri a fiecrei pri i a actelor depuse odat cu sesizarea. Nu
exist nici posibilitatea de a solicita un expert asistent, de a formula
obiective la expertiz sau de a controla n vreun fel modul n care se va
efectua probaiunea. Practic, dreptul la aprare garantat de art. 24 alin. (1)
din Constituia Romniei, n cadrul acestei proceduri, este grav nclcat.
Sub aspectul organului competent s decid existena sau inexistena unui
act de malpraxis: Comisia de malpraxis la care se depune sesizarea este
alctuit doar din reprezentani ai sistemului, respectiv reprezentani ai
Colegiului Medicilor, ai Casei de Asigurri de Sntate i ai Autoritii de
sntate public judeean. Practic, cei crora li se ncredineaz constatarea
unui act de malpraxis sunt doar reprezentani ai sistemului medical, fiind
subordonai cu toii Ministerului Sntii. n situaia n care dintre membrii
Comisiei nu face parte niciun reprezentant al pacienilor ori o persoan care
ar putea s reprezinte i s apere efectiv interesele pacienilor, ne este greu s
credem faptul c decizia Comisiei va fi una imparial, i cu att mai pu in
una favorabil persoanelor vtmate i, implicit, nefavorabil medicului.
Sub aspectul finalitii acestei proceduri: Aa cum am menionat deja, un
mare neajuns al acestei proceduri este finalitatea acesteia, mai exact faptul
c, Comisia nu are competena de a soluiona sesizarea sub aspectul reparrii
prejudiciului, ci, n baza art. 672 din Legea nr. 95/2006, ea doar constat
existena sau inexistena cazului de malpraxis. Cu alte cuvinte, Comisia nu
are competena de a determina prejudiciul, de a-l cuantifica i de a obliga
medicul responsabil i/sau asigurtorul la repararea lui. n baza deciziei
Comisiei prin care s-a constatat existena unui caz de malpraxis, persoana
vtmat se va vedea obligat s solicite repararea prejudiciului n faa
instanei de judecat, astfel c aceast procedur alternativ prevzut de
Legea nr. 95/2006 nu a fost conceput n aa fel nct s ating prin ea ns i
scopul rspunderii civile, i anume repararea prejudiciului.