Ultima noapte de dragoste,

Intaia noapte de razboi

Tema si viziunea despre lume a scriitorului , reflectate in romanul
analizat

Romanul Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razoi a fost

publicat in anul 1930 , fiind considerat un roman modern de tip prousian.

Camil Petrescu , a teoretizat acest tip de proza in lucrarea :teze si

antiteze , capitolul Noua structura sau opera lui Marcel Proust.Scriitorul
sustine ca romanul traditional este artificial , lipsit de autenticitate , afirmand
urmatoarele:ca sa evit arbitrariul de a pretinde ca ghicesc ce se intampla
in cugetele oamenilor , nu esista decat o solutie : sa nu descriu decat ceea
ce vad ,ceea ce aud , ceea ce inregistreaza simturile mele , ceea ce gandesc
eu. Aceasta esingura realitate pe care o pot povestii.Dar aceasta-I
realitatea constiintei mele , continutul meu psihologic.

In opinia lui Camil Petrescu , innoirea romanului romanesc interbelic , se

produce prin sincronizare cu filozofia si stiinta vremii. Astfel , potrivit filozofiei
din acea epoca , se considera ca nu putem conoaste nimic absolut decat
intorcand privirea asupra propriului nostrum continut sufletesc.

In consecinta , la nivelul romanului de analiza psihologica apar o serie de

modificari fata de proza lui Liviu Rebreanu. Perspectiva narativa este una
subiectiva , personajul care este si narrator prezentand faptele ,
evenimentele din punctual sau de vedere. Se insista de asemenea asupra
propriilor trairi. Asa se explica de ce , personajele acestui tip de proza sunt
intelectuali , inadaptati , dispretuind societatea in care traiesc.

Pentru a pune in evidenta planul cunostiintei , sunt folosite tehnici modern

de investigare psihologica : fluxul cunostiintei , introspectia si autoanaliza
lucida.

Timpul in acest tip de proza este unul interior , al memoriei involuntare. In

acest fel sunt aduse in present trairile din trecut ale personajului. Scopul este
de a realiza o creatie autentica(reflectarea cat mai fidela a propriilor trairi).
In acest context , stilul este anticalofilic(limbajul nu este prelucrat artistic).
 Temele romanului sunt dragostea si razboiul , cele doua experiente
fundamentale traite de personajul principal. Daca prima parte reprezinta
rememorarea iubirii matrimoniale esuate dintre Stefan Gheorghidiu si ela ,
partea a doua , constituita sub forma jurnalului de campanie al personajului ,
urmareste experienta de pe front , in timpul Primului Razboi mondial. Prima
parte este in intregime fictionala , in timp ce a partea a doua valorifica
jurnalul de campanie al autorului , ceea ce confera autenticitate textului.

Titlul reflecta temele romanului , putand fi considerat o metafora a

timpului psihologic.substantivul noapte exprima trairea in constiinta
a celor doua experiente fundamentale dragostea si razboiul. Cuvintele
ultima si prima sunt frontierele temporale, ale unor etape din existenta
lui , diferie de fundamental prin viziune si traire.

Romanul are doua 2 parti si 13 capitole. Prima parte reflecta povestea de

dragoste esuata , si este organizata conform memoriei afective a
personajului pe cand partea a doua , reflecta experienta frontului , actiunea
desfasurandu-se chronologic.

Chiar daca este vorba despre un roman modern, in incipit sunt fixate cu
precizie coordonatele spatio-temporale: in primavera anului 1916 , ca
sublocotenent proaspat , intaia data concentrate , luasem parte , cu un
regiment de infanterie din capital , la fortificarea Vaii Prahovei , intre Busteni
si Predeal.

Daca incipitul este construit in maniera realista , cu detalii de timp si

spatiu , finalul este deschis , lasand loc interpretarii multiple asa cum
se intampla in proza de analiza psihologica. Astfel , Gheorghidiu , oboist sa
mai caute certitudini , se simte detasat de tot ceea ce il legase de Ela ,
hotaraste sa o paraseasca sis a-I lase tot trecutul.

Ca in orice roman , actiunea se petrece in mediul citadin(de oras : Bucuresti

, Campulung) cel putin in prima parte a operei . Evenimentele traite de
protagonist , se desfasoara cu 2 ani si jumatate inaintea anului 1916 , anul
intrarii Romaniei in razboi , cat si in timpul desfasurarii acestuia. Insa timpul
si spatial sunt renumite intr-un prezental trairilor si framantarilor interioare ,
in confesiunea personajului narator.

Romanul este structurat in 2 carti si 13 capitole.

Actiunea primei carti este organizata conform memoriei affective a

protagonistului , pe cand partea a doua scrisa sub forma unui jurnal de
companie , prezinta evenimentele in ordine cronologica.

In capitolul I , intitulat La Piatra Craiului , in munte se presupun doua

planuri temporale: prezentul frontului(timpul nararii) si trecutul povestii de
iubire , reprezentand timpul psihologic.

La inceputul actiunii , Stefan Gheorghidiu este sublocotenent concentrate in

apropiere de orasul Campulung asteptand ca Romania sa intre in razboi. La
popota ofiterilor , are loc o discutie pornita de la un fapt divers , citit intr-un
ziar: un barbat si-a ucis sotia infidel si a fost achitat de catre judecatori.
Acest subiect declanseaza memoria afectiva a protagonistului , care
rememoreaza propria poveste de iubire esuata.

Astfel , capitolele II si V , reprezinta o retrospective a evenimentelor traite

de Stefan , in urma cu doi ani si jumatate. Capitolul II debuteaza astfel:
eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la universitate si
banuiam ca ma insala. Cu aceasta fraza debuteaza sirul amintirilor
personajului.

Tanarul , student pe atunci la facultatea de filozofie , se indragostestede Ela

care era studenta la facultatea de litere. Iubirea barbatului se naste mai ales
din orgoliu:incepusem totusi sa fiu magulit de admiratia pe care o avea mai
toata lumea pentru mine , fiindca eram atat de patimas iubit , de una dintre
cele mai frumoase studente si cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei
mele iubiri. Iubirea se naste astfel dintr-o intamplare , devine apoi obisnuinta
pentru a se transforma in obsesie.

Stefan si Ela se casatoresc si duc un trai modest dar sunt fericiti. O

mostenire primita de la un unchi bogat , Tache Gheorghidiu , tulbura
echilibrul familiei. Stefan Gheorghidiu constata cu durere ca sotia lui este din
ce in ce mai preocupata de lumea mondena in care i-a proiectat averea
sufeream ca supus unui tratament dureros , cu fiecare prileg din acesta ,
dar nevasta isi descoperea in angreajul de lux , posibilitati noi.

Excursia de la Odobesti , declanseaza criza matrimoniala. Stefan constata

ca Ela ofera atentie deosebita unui oarecare domn G , avocet obscure , dar
bun dansator. Trairile protagonistului sunt evidentiate cu ajutorul autoanalizei
lucide Niciodata nu m-am simtit mai descheiat de mine insumi , mai
nenorocit [...] prabusirea mea launtrica era cu atat mai grea , cu cat mi se
rupsese tot deodata si axa sufleteasca. Personajul hipersensibil aspira la
iubirea absoluta , care implica intreaga fiinta. In aceste conditii ,
dezamagirea capata proprietati devastatoare. El considera ca sotia lui ,Ela,
intruchipeaza idealul feminin. Fiecare prilej de petrecere in anturajul de lux ,
ii demonstreaza contrariul printr-o ironie dureroasa , eu descopeream acum
treptat , sub o madona crezuta autentica , originalul : un peisaj si un cap
strain si vulgar.

Urmeaza o serie de despartiri si impacari care alcatuiesc o adevarata

monografie a indoielii.

Capitolul al XI-lea revine la prezentul frontului. Izbucnise Primul Razboi

Mondial si Stefan este concentrat in munti in apropiere de Cheile
Dambovicioarei. Sotia lui se muta in Campulung pentru a fi mai aproape.
Printr-un bilet , il cheama pe Stefan sa vina cat mai repede in oras , intentia
era aceea de a-l convinge sa treaca o parte din avere pe numele ei. Stefan
intuieste ca sotia lui ar dorii sa divorteze pentru a putea ramane impreuna cu
domnul G , cu atat mai mult cu cat il zarise in acea dupa amiaza in oras.
Prabusit sufleteste doreste sa se intoarca la locuinta sotiei , sa-i surprinda pe
cei doi si sa-i ucida. Nu reuseste sa-si duca la indeplinire planul pentru ca
romania intra in razboi , i se interzice sa plece si el nu vrea sa dezerteze.
Refuzul de a dezerta il motiveaza astfel: nu pot sa dezertez ,caci, mai ales
n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva ca aceea pe care o voi
face , de la care sa lipsesc , mai exact sa lipseasca ea din continutul meu
sufletesc.

Experienta razboiului este legata sub forma unui jurnal de companie ,

avand la baza informatii din jurnalul de companie al autorului. Acest aspect ,
confera textului autenticitate.

Camil Petrescu prezinta o imagine demitizata a razboiului , contrazicand

astfel literatura eroica, traditionala. Razboiul inseamna foame , frig ,
marsuri interminabile si mai ales frica obsesiva de moarte. De astfel a doua
parte reprezinta trairea in constiinta a ororilor razboiului. Lucid , personajul
isi analizeaza trairile : nu pot sa stiu precis de ce tremur atat de nervos ,
daca de la frica sau de la frig [...]. sunt sigur ca o s mor , dar prefer sa-mi
aleg singur moartea.

Ultimul capitol , intitulat Comunicat apocrit(care este atribuit altui autor

decat celui adevarat) este ilustrativpentru devenirea ulterioara a
personajului. Ranit si spitalizat , Gheorghidiu se simte detasat de tot de ce il
legase de Ela. Se hoataraste sa-i lase casele de la Constanta adica tot
trecutul , eliberandu-se astfel de drama.

+ Opinie.