INSTRUMENTE OPTICE

Instrumentul optic sau aparatul optic este o combinaie de oglinzi, lentile,

prisme, formnd un ansamblu unitar, destinat observrii i msurrii unor mrimi
optice.
Aparatele optice se clasific n:
aparate cu obiective (reale): furnizeaz imagini reale i pot nregistra
imaginea obiectelor pe un receptor fizic (plac sau film fotografic), unde
ca exemple se pot da: aparatul fotografic, aparatul de proiecie,
retroproiectorul, epidiascopul etc.;
aparate cu imagini virtuale (oculare): dau imagini virtuale, funcioneaz
odat cu ochiul i imaginea se formeaz n ochiul observatorului, pe
retin, de exemplu: lupa, luneta, microscopul, telescopul etc.
 DISCUL LUI NEWTON

Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor

tiinifice n domeniul opticii, matematicii i n special al
mecanicii. In 1664, cat timp era student, Newton a citit lucrarile
englezilor Robert Boyle si Robert Hooke legate de optica.
La jumatatea secolului XVI Isaac Newton a descoperit
lumina, cand traverseaza o prism de sticl de sectiune
triunghiular, este descompus in fascicule de culori diferite,
care se prezinta mereu in aceeasi ordine, fiecare cu unghiul sau
de inclinare. El a denumit ansamblul acestor culori spectru.
Lumina este formata dintr-o infinitate de raze de culoare, spun
asta deoarece in timpul rotirii cu viteza mare a discului de culori,
acestea nu se mai disting, discul aparand aproape alb.
Discul lui Newton este o plac circular mpr it n apte
sectoare colorate, reproducnd culorile spectrului solar i care,
prin rotire rapid, devine alb. Este format din culorile: rosu,
portocaliu, galben,verde, albastru, indigo si violet.
 TIPURI DE TERMOMETRE

Despre termometru :
Temperatura- o masura a cat de cald sau de rece este un obiect. Indica viteza
cu care atomii ce alcatuiesc o substanta se misca. Odata cu incalzirea viteza
aceastora creste.
Scara Termodinamica :
Grade Kelvin
Oamenii de stiinta spun ca, la o temperatura extrem de scazuta, numita zero
absolut, atomii sau moleculele si-ar inceta miscarea.
Zero absolut- cea mai scazuta temperatura ce se poate obtine in mod teoretic
( -273,15C). Reprezinta baza scarii temperaturii absolute, masurata in Kelvin
(K)-zero absolut = 0 K. Nimic nu poate fi racit atat de mult, chiar daca o
temperatura de 0,000007 K a fost obtinuta.
Scara termodinamica- scara de temperatura folosita de oamenii de stiinta -
masoara temperatura absoluta (T). Mai e denumita si scara Kelvin a fost propusa
in 1848 de cercetatorul englez Lord Kelvin. Gradatia incepe de la 0 K si nu are
valori negative.
Kelvin- este unitatea de masura in sistem international (S.I.) a temperaturii
termodinamice. a 273,15-a parte din intervalul de temperatura cuprins intre zero
absolut si punctul triplu al apei.
T K = tC + 273,15
Grade Celsius :
Aceasta scara are ca referinta punctual 0 temperatura de inghet a apei .
Grade Faranheit :
Fahrenheit este o scar de temperatur utilizat n cadrul sistemului anglo-
saxon de uniti de msur. Gradul Fahrenheit este unitatea de msur a
temperaturii i diferenei de temperatur pe aceast scar.Scara Fahrenheit a fost
propus n 1724 de ctre fizicianul Daniel Gabriel Fahrenheit i numit dup
acesta. Astzi scara Fahrenheit a fost nlocuit de scara Celsius n cele mai multe
ri. Este nc folosit n scopuri non-tiinifice n Statele Unite i alte cteva state,
cum ar fi Belize.
 Clasificarea termometrelor

Dupa principiul de functionare :

- Variatia volumului

- Variatia presiunii

- Variatia rezistentei electrice

- Variatzia tensiunii electromotoare

- Variatia energiei radiante

Dupa substantele utilizate :

- Mercur masoara temperaturi intre (-30 & +700 C )

- Toluen - masoara temperaturi intre (-90 & + 100C)

- Alcol etilic masoara temperature intre (-100 & + 75 C)

- Eter de petrol masoara temperature intre (-130 & +25C)

Dupa variatia rezistentei electrice :

a unor metale sau aliaje in functie de temperature , cele mai utilizate sunt :

- Platina pura temperaturi intre ( +200 & +1100 C )

- Nichel pur temperaturi intre (-100 &+200 C)

- Cupru pur temperaturi intre ( -20 & + 100C)

Aceste termometre au o precizie de masurare de 0,001 C

Termocuplele - o pereche de metale sau aliaje lipite. Actiunea lor depinde de

faptul ca atunci cand o imbinare de doua metale diferite e incalzita, in aceasta apare
un mic voltaj, a carui marime depinde de temperatura. Prin atenta alegere a
materialelor, e posibila realizarea unor termocuple care sa functioneze pe o gama
larga de temperaturi, de la zero absolut pana la 2000C. Termocuplele masoara
temperatura in mod direct si pot oferi o citire continua. Un mare avantaj al acestora
este posibilitatea de a fi introduse in cele mai mici crapaturi datorita dimensiunilor
reduse ale imbinarii. Termocuplele sunt, de aceea , populare pentru masurarea
temperaturii in diferite parti ale masinilor aflate in miscare.

Pirometrul optic - foloseste lumina sau alta radiatie emanata de un obiect

cald pentru a-i masura temperatura. Ochiul uman a fost primul pirometru optic-
culoarea unui obiect ne spune aproximativ cat de cald este. Pirometrele optice sunt
folosite pentru masurarea temperaturilor intre 1200 si 3000C. Sunt mai corect
denumite instrumente de masurare a radiatiilor, pentru ca masoara radiatia emanata
de obiectele calde.

Un avantaj este acela ca instrumentul nu trebuie introdus intr-un cuptor si

expus caldurii distructive. Se poate aseza la o anumita distanta de acesta iar radiatia
emanata printr-o deschizatura din peretele furnalului (cuptorului) cade pe aparat.

Cel mai comun pirometru optic este tipul ,,cu filament ce dispare. O lampa
electrica si corpul cald sunt observate prin ecrane de absorbtie iar curentul asigurat
lampii este reglat pana cand cele doua obiecte arata la fel. Temperatura filamentului
lampii poate fi reglata de curent.

Bolometrul - instrument sensibil folosit pentru a masura diferente mici de

temperatura.Functioneaza prin inregistrarea schimbarilor in rezistenta electrica a
unui fir expus la caldura sau lumina. Se pot folosi pentru a masura energia termica
la distanta, de exemplu in sistemele de cercetare si ghidare in infrarosu, sau in
astronomie pentru masurarea temperaturii stelelor.

Functionarea: consta dintr-o Punte Wheatstone alcatuita din doua lamele

subtiri de platina. Una dintre ele este innegrita si expusa razelor de caldura. Cea
mai mica crestere a temperaturii mareste rezistenta electrica a lamelei. Diferenta
rezistentelor celor doua strica echilibrul puntii, aceasta putand fi masurata cu un
aparat de masura electronic si folosita pentru calculul temperaturii.

Inventarea si utilizarea: -inventat in 1880 de fizicianul american Samuel P.

Langley, care a incercat realizarea unui instrument mai eficient decat termopila (un
grup de termocuple folosit pentru masurarea radiatiei caldurii). Folosind bolometrul
sau, acesta a descoperit o extindere a razelor in infrarosu a spectrului ce nu putea fi
detectata cu orice alt instrument.
-folosit si pentru estimarea intensitatii energiei caldurii radiate. Dupa o expunere
precisa in timp la radiatii, acestea sunt intrerupte, iar cresterea curentului necesara
pentru a obtine aceeasi crestere in temperatura este notata. Pot fi inregistrate
schimbari de pana la 10C.

ALTE TIPURI DE TERMOMETRE

Alte instrumente folosite in mod comun sunt Termometrul metalic si Termometrul

cu gaz.

Termometrul metalic - doua lamele metalice cu coeficienti de dilatare

diferiti sunt bine fixate impreuna si rasucite intr-o spirala avand metalul cu
coeficientul mai mare la interior. Pe masura ce lamela interioara se dilata mai mult
la incalzire, spirala se desface. La fel, o scadere a temperaturii cauzeaza rasucirea
spiralei. Un ac poate fi atasat instrumentului astfel creat, pentru indicarea variatiei
temperaturii.

Termometrul cu gaz - este mai sensibil, datorita coeficientului mare de

dilatare al gazelor. Masoara variatiile temperaturii prin inregistrarea schimbarilor
corespunzatoare de presiune. Totusi, acest tip de termometru tinde sa fie mare si
greoi, necesitand cantitati mari din lichidul a carui temperatura trebuie masurata.
 ANALIZATORUL ACUSTIC

Analizatorul auditiv are roluri importante legate de orientarea in spatiu,

depistarea pericolelor si perceperea vorbirii, care sta la baza relatiilor
interumane.Excitantul adecvat al analizatorului auditiv il constituie undele sonore.
Segmentul periferic sau receptor al analizatorului auditiv, se gasesete la
nivelul urechiei interne.Urechea este un organ pereche, situat pe partile laterale ale
capului.Este alcatuita din trei parti: urechea externa, urechea medie si urechea
interna.
1.Urechea externa
Urechea externa este formata din pavilion si conduct auditiv
extern.Conductul auditiv extern se intinde de la pavilion la timpan.Timpanul se afla
la limita dintre urechea externa si urechea medie.
2.Urechea medie
Urechea medie este o camera plina cu aer deoarece comunica cu faringele
printr-un canal numit trompa lui Eustachio.Pe peretele intern, dinspre urechea
interna, prezinta doua orificii numite fereastra ovala si fereastra rotunda.
In urechea medie se afla un lant de trei oscioare: scarita, ciocan si nicovala.Talpa
scaritei se sprijina pe fereastra ovala.
3.Urechea interna
Urechea interna este formata dintr-un sistem de spatii ce alcatuiesc labirintul
osos.Labirintul osos este format din: trei canale semicirculare osoase, vestibul osos
si melc osos (cohlee).In interiorul labirintului osos se afla labirintul
membranos.Labirintul membranos este format din trei canale semicirculare
membranoase, vestibul membranos si melc membranos (canal cohlear).
In interiorul labirintului membranos se afla un lichid numit endolimfa.Intre
labirintul osos si cel membranos se afla un spatiu care contine lichidul numit
perilimfa.
Vestibulul membranos este alcatuit din doua vezicule suprapuse numite
utricula si sacula.In canalele semicirculare membranoase se afla receptori
vestibulari (receptori pentru echilibriu).In melcul membranos se afla receptori
auditivi.
 Segmentele analizatorului auditiv

1. Segmentul periferic (receptor)

Segmentul periferic al analizatorului auditiv este reprezentat de organul Corti,

situat pe membrana bazilara din structura cohleei.Organul Corti este format din
celule senzoriale auditive si celule de sustinere.Celulele senzoriale auditive prezinta
la polul apical cili.Cilii strabat membrana reticulata iar varful lor patrunde in
membrana Tectoria.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului auditiv este reprezentat de calea
auditiva formata din patru neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) este situat in ganglionul spinal Corti din
columela.Columela este axul central al cohleei.Dendritele sale sunt conectate cu
celulele senzoriale auditive, iar axonii sai formeaza ramura auditiva a nervului
acustico-vestibular.
 II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in puntea lui Varolio.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in mezencefal.
IV.Al patrulea neuron se afla in metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central se afla in girusul temporal superior.

Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore catre conductul

auditiv extern.La capatul acestui conduct unele sonore pun in vibratie timpanul care
la randul sau antreneaza lantul celor trei oscioare.

Lantul de oscioare nu transmit pasiv vibratiile, ci prin muschii ciocanului si

scaritei contribuie la modificarea intensitatii sunetului:

- contractia muschiului ciocanului diminueaza sunetele prea puternice

- contractia muschiului scaritei amplifica sunetele prea slabe

De la oscioare unda sonora este transmisa succesiv ferestrei ovale, perilimfei

si endolimfei.Vibratiile perilimfei determina si vibratii ale endolimfei, deoarece
membrana vestibulara este extrem de subtire.Vibratiile perilimfei determina
deformarea membranei bazilare pe care se afla organul Corti.

Cilii celulelor senzoriale auditive se indoaie fata de membrana Tectoria si se

declanseaza un influx nervos.Influxul nervos este transmis prin calea auditiva la
segmentul central, aflat in girusul temporal superior, unde se transforma in senzatie
de auz.
 ANALIZATORUL VIZUAL

Rolul analizatorului vizual consta in:

- diferentierea luminozitatii, formei si culorii obiectelor;
- orientarea in spatiu; mentinerea echilibriului si a tonusului cortical.

Excitantul specific analizatorului vizual este reprezentat de razele de lumina.

Segmentul periferic al analizatorului vizual se gaseste la nivelul
ochiului.Ochiul este un organ pereche situat intr-o cavitate osoasa numita orbita.
Ochiul este alcatuit din glob ocular si organe anexe.

I.GLOB OCULAR
Globul ocular este alcatuit din trei tunici concentrice, sistem optic si sistem
fotoreceptor.
1.Tunicile globului ocular
De la exterior catre interior sunt: tunica externa (cu rol de protectie), tunica
medie (cu rol in nutritie) si tunica interna (cu celule fotoreceptoare).
a) Tunica externa
Tunica externa este formata din sclerotica si cornee.
Sclerotica (albul ochiului) este portiunea posterioara a tuncii externe, are
culoarea alb-sidefie si este opaca.Sclerotica are rol in protectia globului ocular.
Corneea este portiunea anterioara a tunicii externe, este avasculara si
transparenta (permite razelor de lumina sa o traverseze); cu fibre nervoase
amielinice.
b) Tunica medie
Tunica medie este alcatuita din coroida, corp ciliar si iris.
Coroida se afla imediat sub sclerotica; este o membrana pigmentata si
vasculara cu rol in nutritia globului ocular.
Corpul ciliar este format din muschiul ciliar (alcatuit din fibre musculare
netede dispuse radiar si circular) si procesele ciliare (ghemuri vasculare care secreta
umorile).
 Irisul este partea colorata a ochiului.In centrul irisului se afla un orificiu
numit pupila.Irisul este format din celule pigmentare si fibre musculare netede,
dispuse radiar si circular.
c) Tunica interna
Tunica interna este reprezentata (alcatuita) de retina.Retina este formata din
celule nervoase (celule fotoreceptoare si neuroni), celule pigmentare si celule de
sustinere.
Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: cu conuri si cu bastonase.
Celulele fotoreceptoare cu conuri sunt responsabile de vederea diurna si
cromatica.
Celule fotoreceptoare cu bastonase sunt responsabile de vederea nocturna,
fara detalii si fara culori.
Retina prezinta doua zone importante: pata galbena (macula lutea) si pata
oarba.In pata galbena predomina celulele cu conuri.Prezinta o depresiune numita
foveea centralis care contine numai celule cu conuri (zona de acuitate vizuala
maxima).Pata oarba este locul pe unde iese nervul optic din retina si este lipsita de
celule fotoreceptoare.
2.Sistem optic
Sistemul optic este format din totalitatea mediilor transparente ale globului
ocular: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa.
a) Corneea
Corneea face parte din tunica externa si este portiunea anterioara a tunicii.
b) Umoarea apoasa
Umoarea apoasa este secretata de procesele ciliare.Se afla intre cornee si iris
(in camera anterioara) si intre iris si cristalin (in camera posterioara).Umoarea
apoasa este un lichid transparent, permite trecerea razelor de lumina.
c) Cristalinul
Cristalinul este o lentila biconvexa.Este situat in spatele irisului, intr-o
capsula elastica numita cristaloida.La extremitati se leaga de muschiul ciliar prin
ligamentul suspensor.Focalizeaza razele luminoase patrunse in pupila.
d) Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros)
Umoarea sticloasa se afla intre cristalin si retina; este transparenta cu
consistenta de gel.Rolul corpului vitros consta in mentinerea formei sferice a
ochiului.
3.Sistem fotoreceptor
 Sistemul fotoreceptor este reprezentat de retina si are rolul de a transforma
energia luminoasa in influxuri (impulsuri) nervoase.
II.ORGANE ANEXE
Organele anexe ale ochiului sunt de doua tipuri: organe de protectie (gene,
sprancene, pleoape, glande lacrimale, conjunctiva) si organe de miscare (cei 6
muchi externi ai globului ocular).Conjunctiva este o membrana subtire care
captuseste fata interna a pleoapei.

Segmentele analizatorului vizual

1.Segmentul periferic (receptor)

Segmentul periferic al analizatorului vizual este reprezentat de celulele
fotoreceptoare (celulele cu conuri si celulele cu bastonase).
a) Celulele cu conuri
Celulele cu conuri au o prelungire externa sub forma de con.Sunt in numar
de 5-7 milioane. Contin pigmentul numit iodopsina.Sunt sensibile la radiatiile
luminoase de mare intensitate.Sunt receptori pentru vederea diurna si cromatica.Au
prag de sensibilitate ridicat.
b) Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase au o prelungire externa sub forma de bastonas.Sunt in
numar de 125-130 milioane.Contin pigmentul numit rodopsina (purpurul
retinian).Sunt sensibile la radiatii luminoase de mica intensitate.Sunt receptori
pentru vederea nocturna, fara detalii si fara culori.Au prag de sensibilitate scazut.
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului vizual este reprezentata de trei
neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar (cu un axon si o
dendrita) din retina.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) este un neuron multipolar (un axon si
mai multe dendrite) din retina.Axonul neuronilor multipolari formeaza nervul
optic.La nivelul chiasmei optice se incruciseaza axonii care provin din jumatatile
nazale ale celor doua retine.Din chiasma optica pornesc doua fascicule numite
tracturi optice.Fiecare tract optic conduce informatia din jumatatea temporala a
retinei de aceeasi parte si din jumatatea nazala a retinei de parte opusa.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat in corpul geniculat lateral din
metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vizual este localizat in aria vizuala din
lobul occipital, pe marginile scizurii calcarine.
 MOTOARE TERMICE

Motoarele termice sunt dispozitive care transforma caldura primita in lucru

mecanic (motoare termice) ,fie lucrul mecanic in caldura (masini frigorifice).
Un motor termic lucreaz pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu
ajutorul unui fluid.
ntruct, conform principiul al doilea al termodinamici, entropia unui sistem
nu poate dect s creasc, doar o parte a cldurii preluate de la sursa de cldur
(numit i sursa cald) este transformat n lucru mecanic. Restul de cldur este
transferat unui sistem cu temperatura mai mic, numit surs rece.

Tipuri de motoare termice

- Motor cu ardere externa , la care sursa de cldur este extern fluidului

ce sufer ciclul termodinamic:
motorul cu aburi
turbina cu abur
motor Stirling
- Motor cu ardere interna, la care sursa de cldur este un proces de
combustie suferit chiar de fluidul supus ciclului termodinamic:
motorul Otto
motorul Diesel
motorul Carnot
motor racheta
statoreactor
pulsoreactor

Motorul cu aburi
Motorul cu abur este un motor termic cu ardere extern, care transform
energia termic a aburului n lucru mecanic. Aburul sub presiune este produs ntr-
un generator de abur prin fierbere i se destinde ntr-un agregat cu cilindri, n care
expansiunea aburului produce lucru mecanic prin deplasarea liniar a unui piston,
micare care de cele mai multe ori este transformat n mi care de rota ie cu
ajutorul unui mecanism biel-manivel. Cldura necesar producerii aburului se
obine din arderea unui combustibil sau prin fisiune nuclear.
Motoarele cu abur au dominat industria i mijloacele de transport din
timpul Revoluiei industriale pn n prima parte a secolului al XX-lea, fiind
utilizate la acionarea locomotivelor, vapoarelor, pompelor, generatoarelor electrice,
mainilor din fabrici, utilajelor pentru construcii (excavatoare) i a altor utilaje. A
fost nlocuit n majoritatea acestor aplicaii de motorul cu ardere intern i de cel
electric.

Turbina cu abur
Rotorul unei turbine cu abur instalat ntr-o termocentral. Direcia de
curgere a aburului este de la paletele scurte la cele lungi.
Turbina cu abur este o main termic rotativ motoare, care transform
entalpia aburului n energie mecanic disponibil la cupla turbinei. Transformarea
se face cu ajutorul unor palete montate pe un rotor cu care se rotesc solidar.
n prezent, turbinele cu abur nlocuiesc complet motoarele cu abur datorit
randamentului termic superior i unui raport putere/greutate mai bun. De asemenea,
micarea de rotaie a turbinelor se obine fr un mecanism cu pr i n transla ie, de
genul mecanismului biel-manivel, fiind optim pentru acionarea generatoarelor
electrice cca. 86 % din puterea electric produs n lume este generat cu
ajutorul turbinelor cu abur.

Motor Stirling
n familia mainilor termice, motorul Stirling definete o main termic cu
aer cald cu ciclu nchis regenerativ, cu toate c incorect, termenul deseori este
utilizat pentru a se face referire la o gam mai larg de ma ini. n acest context,
"ciclu nchis" nseamn c fluidul de lucru este ntr-un spaiu nchis numit sistem
termodinamic, pe cnd la mainile cu "ciclu deschis" cum este motorul cu ardere
intern i anumite motoare cu abur, se produce un permanent schimb de fluid de
lucru cu sistemul termodinamic nconjurtor ca parte a ciclului termodinamic;
"regenerativ" se refer la utilizarea unui schimbtor de cldur intern care mre te
semnificativ randamentul potenial al motorului Stirling. Exist mai multe variante
constructive ale motorului Stirling din care majoritatea apar in categoriei ma inilor
cu piston alternativ. n mod obinuit motorul Stirling este ncadrat n categoria
motoarelor cu ardere extern cu toate c sursa de energie termic poate fi nu numai
arderea unui combustibil ci i energia solar sau energia nuclear. Un motor
Stirling funcioneaz prin utilizarea unei surse de cldur externe i a unui radiator
de cldur, fiecare din acestea fiind meninut n limite de temperatur prestabilite i
o diferen de temperatur suficient de mare ntre ele.

Motorul Otto
Nikolaus August Otto (n. 14 iunie 1832, Holzhausen an der Haide, Nassau; d.
26 ianuarie 1891, Kln) este un inventator german, nscut n Nassau. Locuiete n
Frana unde este interesat de mainile cu gaz a inginerului francez Etienne Lenoir.
Nikolaus August Otto a fost inventatorul german al primului motor cu
combustie intern care ardea n mod eficient combustibilul direct ntr-un piston de
camer. Dei alte motoarele cu combustie intern fuseser inventate (de exemplu,
de ctre Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat pe patru timpi separai. Conceptul
de patru timpi este posibil s fi fost deja discutat la data inven iei lui Otto, dar el a
fost primul care l-a pus n practic.
Ciclul Otto
Motorul Otto a fost conceput ca un motor de staionare i n aciunea
motorului, timpul este micare n sus sau jos a unui piston ntr-un cilindru. Utilizat
mai trziu, ntr-o form adaptat, ca un motor de automobil, sunt implica i patru
timpi sus-jos.
 MOTOARE TERMICE

nc din veacul al doilea .e.n., Heron din Alexandria cunotea fora de

expansiune a vaporilor i a construit chiar o turbin cu reacie. Invenia lui nu a
avut succes datorit faptului c relaiile de producie nu erau favorabile unei
aplicaii mai largi n practic.

Abia n 1707, Demis Papiu reactualizeaz problema i construiete o

main cu vapori pe care o instaleaz pe o corabie. Principiul de funcionare era
urmtorul: apa fierbea ntr-un cazan nchis i vaporii treceau ntr-un cilindru care
mpingea un piston; micarea alternativ a pistonului era comandat manual prin
deschiderea i nchiderea unor robinete.

Mai trziu, n anul 1765, scoianul James Watt perfecioneaz maina

cu vapori, dndu-i forma definitiv sub care funcioneaz i astzi.

De-a lungul timpului, turbinele cu vapori s-au dezvoltat foarte mult,

extinzndu-se pe o scar tot mai larg. Vaporii de abur au o mas specific mult
mai mic dect a apei i de aceea trebuie s intre n paletele turbinei cu o vitez
mult mai mare. Aceast vitez ajunge uneori la 1 km/s iar presiunea la 200 at.

Motoarele cu ardere intern sunt motoarele termice de cea mai larg

rspndire. Ele au nceput s evolueze mult mai trziu datorit temperaturilor
dezvoltate (cca 2000 C) n corpul motorului. Din acest motiv dezvoltarea lor a
avut loc odat cu dezvoltarea metalurgiei care a ajuns s produc oeluri i aliaje
suficient de rezistente. Avantajul acestora fa de turbinele cu abur este n principal
c au gabarite mult mai reduse i pot fi puse in funciune imediat. Astzi se
construiesc asemenea maini cu puteri de 2500 CP la o greutate de numai 500g/CP.

O alt main termic este motorul Diesel. El a aprut la nceputul

anului 1900 n Germania i a fost inventat de Rudolf Diesel. La aceste motoare,
aerul este comprimat rapid n cilindru pn la 25-30 at. Aceast comprimare ridic
temperatura pn la 7-800 C, producnd astfel aprinderea combustibilului sub
form de mici picturi produse de un vaporizator. Motorul Diesel este mult mai
robust dect motoarele cu explozie i are avantajul c folosete combustibil ieftin:
motorin, iei sau chiar praf de crbune.

Modele de motoare termice

Motoare cu ardere extern

motorul cu aburi
turbina cu abur
motorul Stirling

Motoare cu ardere intern

motorul Otto
motorul Diesel
motorul Carnot
motorul Wankel

Un motor cu ardere extern (sau motor cu combustie extern) este o

main termic motoare n care energia intern a agentului termic, nclzit n
prealabil ntr-un generator extern (generator de abur, camer de combustie) sau de o
surs extern prin peretele motorului sau printr-un schimbtor de cldur, este
transformat n lucru mecanic.

Motorul cu ardere intern este motorul care transform energia chimic a

combustibilului prin intermediul energiei termice de ardere, n interiorul motorului,
n energie mecanic. Cldura degajat n camera de ardere se transform prin
intermediul presiunii (energiei poteniale) aplicate pistonului n micare mecanic
ciclic, de obicei rectilinie, dup care n micare de rotaie uniform, obinut de
obicei la arborele cotit. Camera de ardere este un reactor chimic unde are loc
reacia chimic de ardere.
 BANDA LUI MOBIUS

Aceasta banda a fost denumita astfel in cinstea matematicianului de origine

german care i-a studiat proprietatile.
Banda lui Mobius (Moebius) este o panglica cu insusiri neobisnuite, pentru
unii chiar magice.
O astfel de banda se poate realiza deosebit de simplu dintr-o foaie de hartie
format A4. Se taie foaia pe lung iar cele doua bucati de hartie rezultate se unesc la
un capat. Capetele panglicii astfel formate se unesc si ele, dar unul din capete se
rasuceste cu o jumatate de rotatie. Va rezulta astfel o panglica aparent normala dar
care a fost lipita 'invers'.
Spre deosebire de alte panglici, in sensul clasic al cuvantului, aceasta nu are
decat o singura parte (si o singura margine)! Ca dovada, trasati pe mijlocul acesteia
o dunga cu creionul si veti observa ca veti ajunge in acelasi loc acoperind totusi
ambele suprafete aparente ale panglicii, fara sa ridicati absolut deloc creionul de pe
foaie.
Daca incercati sa taiati aceasta banda neobisnuita de-a lungul acestei linii
veti observa ca in loc sa obtineti doua panglici asemanatoare, veti obtine de fapt tot
una doar ca dubla ca lungime. Daca in schimb taiati panglica la o treime din
latimea ei veti obtine doua panglici petrecute, una mai lunga si alta mai scurta.

Toate aceste propietati neobisnuite rezulta din faptul ca aceasta panglica,

denumita banda lui Moebius, are de fapt o singura parte.
Nu cred ca mai este nevoie sa precizez ca in mod normal, daca taiam o
panglica cu capetele lipite intre ele, dar nerasucite, am fi obtinut doua panglici de
lungimi egale, cel mult de latimi diferite, si ca oricat ne-am fi straduit nu am fi
reusit sa trasam o linie care sa parcurga toata suprafata, fara sa ridicam creionul de
pe foaie.
 Cu putin talent artistic, aceste proprietati neobisnuite ale benzii lui Mobius
pot fi prezentate ca adevarate trucuri magice necunoscatorilor. La televizor un
magician le arata copiilor trucuri cu o panglica aparent normala dar care era de fapt
o astfel de banda.
Pentru 'specialisti' aceasta banda poate fi reprezentata ca un grafic
tridimensional prin urmatoarele
formule:
x = cos(s) - t*cos(s/2) + cos(s) (-t stanga)
y = sin(s) + t*cos(s/2) + sin(s)
z = t*sin(s/2)