capitolul 1 —Acesta-i ultimul avertisment, Barnes, spuse Megan Lambert pe un ton care-l cu pe subalternul ei s& se foias- c&nelinistit pe scaun. E putin spus cd s-a suparat clientul. Mica zis c& nici macar n-ai adus vorba de emisiunea de- dicat’ muzicii country. Ar fi cumparat o tona de reclame pentru spatiul ala de o ord si jumatate. TAnarul era foarte agitat si evita s4 se uite in ochii ei patrunzitori. {si drese glasul, emotionat: ~—Pur si simplu, nu m-am gandit ci’... Se auzi un zgomot neasteptat de puternic cAnd palma lui Megan izbi blatul biroului din lemn de esenta tare. —Exact asta ziceam si eu. Nu ai gindit deloc. E a treia oard in tot atatea sptimAni cAnd ma iaudetine. De fiecare dat& cAnd procedezi intr-un mod at&t de neprofesionist, postul de televiziune pierde mii de dolari. Megan se ridic& de pe scaun gi se duse in fata biroului, sprijinindu-si coapsele ferme de marginea lui si incruci- sdndu-si gleznele fine. —Ba mai mult, cand o dai in bard, eu ies cea mai sifo- nati din toati afacerea. Trebuie si-i spun directorului de post cA nune incadrim in buget, iar el are si ma faci albie de porci. Ai prins ideea, Barnes? —Pxi, da. —Si-atunci care e problema? i-o retext ea. Tonul ei strident nu sem&na cu acela al unui parinte ingrijorat ori al unui profesor infeleg’tor, ci aducea mai degrab’ cu tonul unui ofiter de instructie cAruia nu-i past care era problema, dar o voia rezolvat’. Barnes ridic& spre ea o privire plin’ de speranta. —Pai, am avut ceva necazuri cu 0 fata. Ea...8 Sandra Brown —Scuteste-ma de aceste detalii, Barnes, i-o tiie rapid Megan. Nu ma intereseazd iubitele tale si nici viata ta personald, atata timp cat nu se rasfrange asupra celei profesionale. il atinti cu privirea, iat el si-o feri. —Osianalizezraportul de vanzari la sfargitul sAptam4nii. Sper si constat o imbunatatire semnificativa. Iti sugerez sil inviti la pranz pe domnul Thornton de la magazinele Countrytime Records and Music si, pana una-alta, s& pui la punct un pachet publicitar care ne va costa ceva bani, dar care si-i satisfacd orgoliul. —{n regula, murmur’ el. Megan ocoli din nou biroul si se agez4 pe scaun- Se apuca sa aranjeze un teanc de hartii si fi spuse lui Barnes: —Acum te Tog s& ma scuzi, dar mai am si alte lucruri de facut. Pricepand aluzia, Barnes iesi din birou, ca un con- damnat la moarte care tocmai fusese gratiat. fn loc s& se simt& multumit& de scena pe care o jucase atat de conving&tor, Megan oft& obosita si se cufund& fn scaunul de picle cu spatar inalt. Ridic&’ mana cu ma- nichiura perfect’ gi-si indeparta de pe frunte o suvita rebela de culoarea scortigoarei. Nu-i placea deloc s& fact pe dura in asemenea situagii, dar stia cA aga trebuia’ s& procedeze. Se ridicd in picioare, se duse la fereastra larg’ si desfScu o idee jaluzelele. Panorama orasului Atlanta era minunaté, dar ea nu era atent&. La fel ca in cazul celorlalti agenti de vanzari din subordinea ei, ti pasa de Barnes, de cat de multumit era la serviciu si de buna lui dispozitie in general. Dar ti spusese adevarul. fn calitate de director local de vinztri la WONE TY, trebuia si intocmeascd sip- timénal rapoarte de vanzari pentru directorul de post. Daci 0 intelegere c4dea, televiziunea pierdea mii de do- lari. Doug Atherton va pune presiune asupra ei, ceea Sdrutul tspitet 9 ce era si normal, iar ea trebuia si-i ia tare pe angajatii din subordinea ei. Era un cere vicios, in care fiecare da- dea vina pe altcineva. fi plicea de Barnes. Pustiul era distrus c& fl prasise 0 tip’ de la stiri pentru cameramanul din echipa de filmare. fn loc si-i complice si mai mult viata, Megan isi dorea si-1 consoleze si si-I conving’ si i se confeseze. Dar nu putea s3-si permit& asa ceva, mai ales pentru c& era o femeie care ocupa postul unui barbat, si toatd lumea se cam astepta ca ea si judece cu inima, nu cu capul. Cand venea vorha de afaceri, lAsa sentimentele deoparte si didea dovada de profesionalism. Nu permi- tea ca deciziile ei de afaceri s& fie influentate de aluzii ofensatoare. Rasucindu-se pe tocurile inalte ale sandalelor din pie- le de sarpe, se uit’ prin biroul decorat cu foarte mult bun-gust. Nu-l obtinuse dand dovada de amabilitate si generozitate. Era foarte greu si concediezi un agent care nu se dovedea la inaltime, dar mai ficuse asta si inainte gi avea so mai fac&, daca cra nevoie. Postul nu mai avusese niciodatS asemenea vanziri-record ca acelea inregistrate de cand preluase ea postul de director local de vanziri, in urmé cu doi ani. Spera ca Barnes s&-si revin’. Nu numai c& voia si mentina aceeasi cot ridicat’i a vanzirilor, dar fi era foar- te greu si dea tapoi, odat& ce lua o decizie. fi spusese lui Bames ci-l concediazi, daci performanta lui nu se imbuniatafeste, si intentiona s4 se tind de cuvant. Multi ar spune ca € incapatanata. Ea ar fi adaugat cae ingrozitor de incaparanata. Beculetul telefonului de interior se aprinse gi se auzi un semnal sonor incet. Ea se intoarse la birou. —Da, Arlene? spuse dupa ce apisa butonul care-i permi- tea s{ comunice cu secretara ei. —Domnul Bennett vrea si vi vada. Sunteti disponibila?10 Sandra Brown Trupul i se incorda imediat, si rimase neclintité. Parc& 4i stituse inima in loc, apoi incepuse s& bath de doua ori mai repede, iar sngele ise urcase in cap. Uita sa respire cAteva secunde, apoi trase o gura de aer pani cand simti céo ia cu amefeala. Statu nemiscati lang’ birou pentru o clip’ ce pirea si nu se mai termine. Apoi se cufunda fn scaun. —Domnul Bennett? Din cauza nodului care i se pusese in gat, fi pronunts numele cu 0 voce rigusita. —Domnul Joshua Bennett de la Agentia Bennett. Simti o not’ de mirare in vocea modulatd a lui Arlene. Datorit’ Agentiei Bennett postul lor de televiziune avea atatia clienti care pliteau spatiu publicitar. Era cea mai mare si mai prestigioasi agentie din Atlanta, cu clienti 4n toat% zona de sud-est a Americii. Megan stia exact care era suma de bani pe care o varsa agentia in conturile WONE, dar, de cénd lucra aici, nu avusese niciodat& de-a face cu Joshua Bennett in persoani. El stia care fi erau motivele si, dupa ce tot incercase si o vada, nu mai insistase deloc. Agentii lui lucraser& mereu cu cineva din subordinea ei. De ce voia si o vada acum? Reflexul ei a fost s& gaseascX o scuz’, dar nu facu asta. Ar fi fost un gest de lasitate si nu voia ca Joshua Bennett s-o creada lipsita de curaj. ~Domnisoara Lambert? intreba incetisor Arlene. Aceste cuvinte ar fi trebuit s8-i semnaleze lui Megan ca nelinistea ei era mult prea evident&. Cand i se mai adre- sase Arlene altfel decat pe numele mic? —Da, e-n regula. Pot si ma vad cu domnul Bennett cateva minute. fnchise telefonul si incerc4 si-si adune gindurile, dar ti roiau toate in minte ca niste licurici, réspandindu-se intr-o mie de directii. Se gandi s& se ridice, apoi se razgandi si se asez din nou, c&ci i se inmuiaserd picioarele. Nu mai Sérutul ispitet u avea timp sd se pregateasc4 pentru confruntarea cu cel pe care voia s& se razbune, inainte ca acesta s& intre agale pe usa, cu siguranta arogantd pe care si-o amintea atat de bine. : Domnul Bennett inchise usa in urma lui. Megan c&zu imediat victim ochilor lui de culoarea topazului cu zeci de nuante. El o privi pret de o clipa interminabil& inainte s&-i zic& domol: —Buna, Megan. Bund ziua, domnule Bennett. fl loc s& fie descurajat de primirea ei glacial, el paru amumat. Apoi Megan igi aminti c& pe el il amuza aproape orice. Ca intotdeauna, condescendenta lui arogant& o enerva, iar mAnia pe care o simtea de fiecare data incepu s-o cuprind’ din nou. Se bucura c& era asa. Maicar nu mai era in starea aceea catatonicd in ghearele careia cizuse in clipa cand ti auzise numele. Ilstudie cu toata obiectivitatea de care era in stare. Din punct de vedere fizic, nu se schimbase de cAnd il vazuse ultima oara - la inmorméntarea sotului ei. Totusi, cele cateva fire argintii apfrute in parul lui negrtu il faceau mai atragitor ca oricdnd. Avea un farmec salbatic, nu tocmai insp%imAnt3tor, dar totusi periculos. O° ficea deopotriva curioasa si prudent’, de parc’ si-ar fi pus in joc virtutea ramanand singurd cu el. Ce bine stia Megan cum isi folosea el farmecul! Tot ce putea face era sA nu se strambe de scArba. Trupul lui inalt era ine in form’, musculos si pu- ternic. Se prea cX inci merge la sal’ in fiecare zi, in timp ce ritmul pe care él impunea angajatilor lui nu le permitea gi acestora s& aib& grij& de ei cum se cuvine. Megan detesta fiecare muschi bine lucrat care se zirea pe sub costumul gri petrol la comandii de culoare si sub c&maga albastru pal. ;12 Sandra Brown cu acelasi calm si incredere én sine cu Sea ” Megan n-avea alt’ solutie care ficea fata orictirei situatit. ae decat sii se poarte la fel de civilizat ca gi ¢ a —Nu vrei si iei loc, domnule Bennett! . ie —Multumese, zise el cu 0 politete studiat’, care 0 facu -i fiarba siingele in vene- , _ Macar o data ar fi doit ca el st-si dea arama pe fat i sh rad& dispretuitor de intreaga lume, in loc sii se joace de-a soarecele i pisica mereu cu umilii ei locuitori. Stia cA o simtea el cu adevarat. Universul si topi cei care ill populau erau jucdriile lui, cu care se distra dupa pofta inimii, ca zeu pagan. ; Ochi Ini de chihlimbar o cercetau cu insolent’ dup’ ce se asezi in fata ei. fi studia alene parul aramiu as ti incadra chipul. Privirile li se intalnira pens ° 1S ip i inainte ca ochii lui s aboot spre gura ei, ee jeni i i fu aproape rect stanjenitor de mult timp. li unoscatoa cAnd isi muti privirea mai jos, pana cand o a annee pe sAnii de sub bluza de mitase galbend, cu pliseuri ver ticale elegante si cu nasturi mici din perle. Spre os - igi simi sfarcurile intarindu-se, de parca ar fi ae ‘un ordin rostit cu blandete. De ce nu-gi lasase pe € de la taiorul gri-deschis? —Ariti bine, Megan. —Multumesc. : —Dar e ai ardtat bine intotdeauna, rosti el repede, de 4c4 n-ar fi auzit-o. : : Ease hotari si risfoiascX de indata dosarele pe care i le adusese Arlene mai devreme. —Am un program incdrcat as (os i idicandu- —Amuzant, o intrerupse el, ridica sid speticeana 4ntr-un fel care le z4picea pe femei. ° cicatrice fi ne da sprfinceana deasé si framos arcuita, dandu-i un aer § mai indraznet si viril. Secretara mi-a spus cA n-ai nimic tizi, domnule Bennett. sio sprinceana Sdrutul ispitet B programat azi. De aceea mi-a acordat aceast& intrevedere fara programare. Pe Megan o durea maxilarul de la forta cu care strangea din dinti. Stapanindu-si impulsul de a urla la el c& programul ei nu era cAtusi de putin treaba lui, il intreb& printre dinti: -E vreo problema cu felul in care ne ocupim de con- tractul vreunui client al tau? Nu, deloc, zise el pe un ton calm, dechizindw-si nas- turii de la haina si asezindu-si glezna unui picior peste genunchiul celuilalt. Pozitia lui relaxata o jigni si mai mult. Daci ei ti bubuia inima in piept si fi transpiraserA minile, putea siel macar sd para un pic nelinistit. O obseda gandul c& el nu stia cat o tulbura. Dar probabil c& stia. Cunostea efectul devastator pe care il avea asupra femeilor gi se folosea de el fird nici o mila. Igi amintea fara indoiala de noaptea in care fi cedase... ~Stii de Seascape? fntrebarea lui o trezi brutal la realitate. —Seascape? Da, noul hotel de pe Hilton Head. Voia st- laude pentru remarcabila campanie publicita- 14 pe care agentia lui o fcuse pentru noul complex hoteli- er de lux de pe insula turistic& din largul coastei Carolinei de Sud. Peste tot, pe panouri urbane si in reviste, apaireau acum teclamele extravagante concepute pentru comple- xul ce urma si se deschida in curand. Totusi, se abtinu si-i faci vreun compliment. Niciodat’§ nu fl crezuse pe Josh Bennett in stare de aleceva decat si distruga. ~Agengia ta a cumpirat in acest scop un pachet publi- citar complex de televiziune, adauga ea. —Despre asta vreau si vorbim, Parc ti daiduse cineva un pumn in stomac. Spatiul vandut pentru Seascape era enorm. Avea de gand si re- nunge la o parte? La tot? |-ar fi stat in fire si faci 0 ticdlosie14 Sandra Brown de genul usta. Fusese acuzat cd € tn toate felurile, numai previzibil nu. : Megan avea ‘ncredere in capacitatea ei. Primise postul de director local de vanz4ri tn urma cu doi ani, pentru cA inregistrase vanziri-record. Lucra, in functia asta, sub o presiune de nedescris, atat din cauza clientilor artiigosi, ct gia conducerii imposibil de multumit. Dact se incadra intr-un plan sau chiar él depasea, i se dadea unul simai mare. Pana acum, facuse fat cu succes tuturor provocarilor. ; Tinea sub control majoritatea problemelor. Dar exis- tau unele aspecte cu care nu putea jongla. Economia, de pild&. Sau deciziile pe care Je luau alti. Daca jucdtorii din NEL! intrau in grev4 si nu mai erau meciuri, ea pierdea mii de dolari de la clientii care plateau spatiul publicitar din timpul partidelor de fotbal. Nu detinea controlul nici asupra jocurilor murdare care se faceau uneori. Daca Joshua Bennett le zbura un contract de sub nas, ea nu prea putea face nimic in aceasta privinta. Deca dack el nu-i cerea altceva in schimb. Se infiora numai gandindu-se la asta. Cu tot calmul si detasarea de care era in stare, fi spuse: —Ei bine? El ranji sardonic — acel ranjet piezis, satanic, care pro- babil stia c& le excita pe femeile mai putin rafinate decat Megan. —Domnisoara Hampson se ocup de contractul cu WONE. _E foarte bun4, ti lua Megan imediat apararea anga- jatei sale. —Da, asa e. Este 0 tanard fermectoare. : Megan se gandi la formele pline si la personalitatea debordant& ale lui Jo Hampson, inchipuindu-si foarte 1 National Football League — Liga National de Fotbal (nt) Sarutul ispitet 15 bine cat de ,,fermec&toare“ trebuia si i se pari lui Joshua Bennett. —Dar e prea tan&r& si nu inspiri increderea de care are nevoie Terry Bishop in acest moment. ~Te referi la dezvoltatorul complexului Seascape. Me- gan isi aminti ci Jo Hampson ‘i pomenise o dati numele arhitectului si constructorului acelui hotel. —Da. E un geniu la planget’, cu ideile si viziunea sa, dar ca om de afaceri are nevoie mereu de indrumare. Accreat un adevirat paradis pe Hilton Head si i s-au acor- dat fonduri nelimitate ca si-1 promoveze. Banii nu sunt 0 problema, dar a trebuit st-i art pas cu pas cum si lanseze pe piati conceptul de complex hotelier perfect. —Daci te ocupi personal de contractul lui, domnule Bennett, sunt sigur c4 nu se pot ivi probleme serioase. Joshua Bennett strnse iritat din buze inainte sa-i arun- ce un alt zambet fortat. —Multumese, dar domnul Bishop mai are nevoie si de piretea altcuiva. S& se consulte, dac& vrei. Se apleck in fat, preocupat acum doar de afaceri. Vreau s& te ocupi personal de contractul pentru Seascape. Privirile li se intlnir& deasupra computerului de pe biroul ei, si, pe moment, nu mai era vorba despre Seas- cape. in schimb, lui Megan fi veni in minte noaptea in care tintuise de peretele din lemn al unui foigor din gridin’ si fi zisese: ,,Vreau sX mi struti si apoi si-mi spui ciel iubesti pe James Lambert“. — Nu pot, zise ea acum, cu aceeasi nesiguranti cu care fi rAspunsese si atunci. Isi umezi buzele si isi intoar- se fata din calea privirii lui seduc&toare. Nu pot. Acest contract fi aduce un comision serios domnisoarei Hamp- son. Se descurc’ bine. Nu pot s&-i iau contractul fara un motiv intemeiat. El se rezemi de spatarul scaunului. —Nici nu-ti cer asta. Vreau doar si o supraveghezi mai indeaproape. Vreau ca Jo s& iti ceara sfatul inainte16 Sandra Brown dea lua ones decisic sau dea tnmeprinde cova: Veen sl te intalnesti cu Terry Bishop si si-l asiguri ci reclamele realizate pana acum sunt exceptionale. —Dac& n-are incredere in pirerea ta, de ce-ar avea in amea? —Pentru c& i-am spus ce al naibii de buna esti, zise el pe un ton tiios, dandu-si in sfargit frau liber nerabdatrii, pe care ea stia C4 si-o indbusise pana acum. Cavintele lui o luara prin surprindere, asa c& Megan se ridic& imediat in picioare, ducAndu-se la fereastr pentru a doua oar’ in acea dimineata. Soarele se ascunsese dupa un nor si orasul arta deodat mohorat. Cate semne, se gandi ea. Ziua asta incepuse prost, cu discutia ei cu Barnes. Jar acum Josh Bennett fi tulbura linistea. Totusi, nu putea s& nu se simti oarecum mAndri cd el ti considera parerile asa de valoroase. Si de ce i-ai spune cA sunt atét de buna? intrebi ea. —Pentru ci-i adevarat. Are incredere in judecata ta. Ca si mine. Cel putin, in afaceri. II simti cum se ridica si oO cuprinse panica atunci cAnd fi auzi pasii venind spre ea din spate. Sunt mandru de ce-ai realizat. —Ei bine, nu trebuie s& fii, zise ea cu artag, intorcin- du-se spre el. Se sperie cand il vazu at&t de aproape de ea. Trebuia si-si dea capul pe spate ca si se uite la el. Uitase ce inalt era. | se paruse intotdeauna c4 o domina. Sotul ei, James, era scund si se potrivea mult mai bine cu silueta ei minio- n&. Oricum, 0 ingrozea statura impuntoare a lui Josh. ~Nu vreau si aud nici o laud’ aruncata de sus pentru micuta vaduva care se zbate intt-o lume lipsita de inima, spuse ea. Mai ales de la tine. -Nu te tratez de sus, fir-ar a naibii. Oamenii mei imi spun c&, dacd ar lucra tot timpul cu un agent de vanzari la fel de competent ca tine, n-ar avea nici o problema. —Multumese, zise ea pe un ton aspru, ing&duindu-i si-i laude subalternii. Sérutul ispitet 7 —De ce n-ai vrut si ma vezi dupa inmormantare? fntrebarea neasteptata fi strapunse inima ca un glont, tedeschizand o ran care nu se vindecase complet in cei trei ani care trecusera. Nu mi-ai raspuns nici la telefon, nici la scrisori. De ce? o intreba el. Ea se dadu deoparte si se uit& cu furie la el, cu o uri nedisimulata. —N-am vrut, de-aia. Durerea prefaicuta pe care ai ara- tat-o la inmormAntarea lui James mi s-a prut ridicolé si nu aveam nevoie de ipocrizia ta. Muschii maxilarului lui Josh se incordar&. Irisii ti lu- ceau ca piatra de chihlimbar. ~Ca4nd James a lesinat la el in birou, i-am facut res- piratie gurd la gura. Dar nu a mers, asa ca lam dus la spital, fara s& mai astept ambulanta. Am facut tot ce mi-a stat in putinta s4-i salvez viata. Era prietenul meu drag, cel mai bun angajat al meu. Cum poti si afirmi c& nu-l jeleam sincer? —Pentru ci ai ficut tot ce-ai putut ca si-I omori. —Stii bine c& nu e adevarat, Megan. -Nu, nustiu. ficereai sii lucreze mult peste program, de aceea s-a imbolnavit de inim&. Avea 35 de ani! strigi ea. Barbatii de varsta asta nu cad secerati de infarct, daci nu lucreaz& sub o presiune infernali. Credeam ca vinovatia te va face s4-ti fie prea rusine s& vii la inmormAntare, ca s& nu mai vorbesc de platitudinile mincinoase insirate dup& aceea. -Vinovatie? Sprénceana cu cicatricea fi zvacni. Vino- vatie pentru ce? Despre ce naiba vorbim aici, Megan? Chiar rostita bland, intrebarea era tiioas%. Nu eu Lam obligat pe James sa fumeze cinci pachete de tig3ri pe zi, nu eu am insistat si mearg& cu clientii la cin’ de cinci ori pe sfiptdménd si si bea cAte trei pahare de Martini cu fiecare dintre ei. Nu a fost vina mea c& nu fiicea migcare. De ce-ar trebui si mA simt vinovat?18 Sandra Brown O, Doamne, cat regreta ci deschisese subiectul! Nu putea — nu voia — s& se uite la el. Oare stia c& inima fi bubuia s4-i sparg’ pieptul, c& agitatia ei se datora numai fn parte furiei care o apucase cAnd vorbeau de James? Stitea asa de aproape de ea! Avea un miros asa de proas- pat si de masculin! De fiecare dati cand deschidea el gura, Megan fi trigea in piept respiratia, ca o discipola in tainele hedonismului. —De nimic, zise ea. N-ai de ce s& te simti vinovat. Tot ce vreau e s{ m& lasi in pace. El se aplec% spre ea ca o felin& care isi urmareste prada. —De ce-ar trebui s% m4 simt vinovat, Megan? Nu vor- bim aici de munca pe care a ficut-o James pentru mine, gio stim amandoi. Vorbim de noaptea de dinainte si te mariti cu el. —Nu! —Ba da, zise el, apucind-o de antebrat inainte ca ea si se poati indep&rta. lat& de ce m& ur&sti atat de tare: cele cAteva minute pe care ti le-am furat in pavilionul de vari. Dupi ce te-ai c&isitorit cu James, ai fugit de mine ca de ciuma. Dac ar fi fost dupa tine, nu ne-am mai fi vizut niciodaté. Ai fost furios’ pe mine inc& din acea noapte, Megan. —Da, suieri ea. Cum si nu te evit, dupa ce ne-ai facut, mie si lui James, un lucru atat de oribil? El se apleca spre ea, pani ajunse cu gura la cétiva cen- timetri de a ei. Rasuflarea lui fierbinte era ca un abur par- fumat ce-i ardea buzele. —Nu te-ai maniat pe mine fiindc’ te-am sdrutat. Te-ai infuriat pentru cd ti-a placut. Furia oarba o tintuia pe loc. {ns% doar se uit’ fix la el, fara si scoata o vorba, timp de cAteva secunde ce-i parura nesfarsite. Brusc, o izbi din plin intelesul vorbelor lui, isi smuci bratul din stransoare gi se dadu la o parte. Sdrutul ispitet 19 —lesi din biroul meu, domnule Bennett! Iegi din via- ta mea! Pieptul fi tresalta si, parc’ pentru ao jigni si mai mult, el prea fascinat de sAnii ei, care se ridicau si coborau pe sub materialul fin al bluzei. Cand, in cele din urma, isi ridic4 privirea spre chipul ei, el spuse: ~Plec. Deocamdata. Dar fii cinstiti far de tine ins&ti, Megan, si recunoaste ci am dreptate. Porti in tine ura asta nebuneasca de ani de zile. Mai bine ai avea griji. Dac se indreapta spre tine ins&ti, te poate distruge. Se duse spre ust cu pasi lenti, far nici o grab’. Culo mani pe clanti, tsi intoarse capul. Ea stitea nemigcat’, cu pumnii strngi pe lng’ corp gi spatele rigid si drept ca un stalp. -Ne mai auzim, zise Josh gi iesi pe us, inchizand-o incet in urma lui. Dup& cAteva minute, cénd Megan tsi destinse muschii incordati, de-abia reusi s&-si tind echilibrul si s& nu se pri- buseasc&. Merse clatinandu-se pana la birou, se sprijini cu © mani de el, iar cu cealalt& bajbai pe tastele telefonului de interior. —Arlene, te rog s& nu-mi faci legitura cu nimeni. Ma... doare capul. Am si ma intind o clip’. —Nu te simi bine? intreba Arlene, brusc ingrijorata. —Ba da, se grabi Megan s& o linisteasc’. Nu voia si stie nimeni cat de mult o tulburase vizita lui Josh. Am s& iau © aspirin’. O si fiu bine. —Asta-i prima data cnd te-ai intélnit cu domnul Bennett, nu? —Nu, zise ea incet, dupa ce se gandise si spun’ o min- ciuna. Soful meu lucra la firma lui. —N-am stiut. E grozay, nu? intreba Arlene insufletic’. Megan stranse din buze cu amaraciune. -Da, e grozav.20 Sandra Brown isi simtea genunchii ca de cauciuc cand pasi spre ca- napeaua lung’, care ocupa mare parte din peretele opus biroului. Lasandu-si sandalele si-i cad& din picioare, se intinse pe canapeaua de culoarea ovazului si inchise ochii, incercAnd s4-si scoat% din minte chipul lui Josh si tot ce-i spusese el. Géndurile fi erau invalmasite si neclare, dar pana la urm& se concentrari asupra noptii pe care dorea s-o steargi din viata ei — noaptea dinaintea cdsdtoriei ei cu James Lambert. Mama si tatl ei vitreg inchiriasera o sali mare la clu- bul country pentru petrecerea de nunti a fiicei lor cu James, un tanar agent pe care il intalnise pe vremea cand vindea spatiu publicitar pentru un post de radio local. Lucra la Agentia Bennett, iar viitorul parea asigurat pen- tru tanarul cuplu, care isi intémpina vesel oaspetii intre doua dansuri sau in drum spre fantana cu sampanie. Megan n-avea sé uite niciodata rochia pe care 0 pur- tase atunci. N-o mai imbricase apoi, iar acum atarna pe un umeras intr-unul dintre dulapurile mamei ei. Nu mai dorise s-o vada din noaptea aceea, desi era frumoas’. Ver- dele ca marea se reflecta in ochii ei de aceeasi culoare. Materialul fin se mula ispititor pe formele armonioase ale trupului ei minion, c&zind intr-un decolteu adanc. Pieptenii impodobiti cu pietre pretioase fi fineau parul strdns ridicat, intr-un coc lejer, iar pe degetul mijlociu de la mana stanga purta inelul de logodna. —James, linisteste-te, pentru numele lui Dumnezeu! i dojenise ea razand pentru ca se tot invartea prin camera fnainte sd inceap% petrecerea, verificand intruna cite ceva, scaind personalul angajat si stand mereu in drumul cuiva. O luase in brate insufletic. —Cum sa ma linistesc? Maine o s-o iau de nevast& pe cea mai frumoast fat din lume. Ea surasese incAntat&, dar zambetul ii dispiruse de pe fata cnd el adaugase: Si, in afara de asta, n-am mai fumat de trei zile. Strutul ispitet 2 —O, James, te descurci minunat, ii spusese ea ca sa-L incurajeze. Si mi-ai promis ci te lasi. —Stiu, stiu, zisese el, sarutand-o repede. Ma las, dar, daca dau peste vreun fuméator pe aici in seara asta, 0 si stau langa el, s&-i inhalez fumul. fi tolerase starea de surescitare din acea noapte. James bause prea multe pahare de sampanie, dar nu-l certase, stiind c4 bea ca si compenseze lipsa tigarilor. fi plicea chipul lui zambitor, exuberanga, pofta neabatuta de viaya, energia debordanta, ambitia. Crezuse c& laudele la adresa proprietarului Agentiei Bennett erau exagerate, dar cand Joshua Bennett intrase in sala plind de flori, Megan trebuise si admita c& ceca cei spusese James nu era deloc neintemeiat. Cu sigu- rani c& barbatul facea o impresie uluitoare. Inalt, zvelt si elegant in smochingul sau, emana prin toti porii tncredere si farmec. Simtise primele furnicituri dupa ce James ficuse pre- zentarile, iar ochii de chihlimbar ai lui Josh Bennett 0 supusesera unui examen am&nuntit. Dar acele furnicaturi doar prevesteau fiorii care ti zguduiser toti nervii cand el fi luase mana gi i-o stransese cu blandete. fi fusese imposibil s8-gi retragi mana din strénsoarea lui electrizant’. —IncAntat& de cunostint’, domnule Bennett. James mi-a vorbit mult despre dumneavoastr&, reusise ea cumva s& ingaime, in ciuda nodului care i se pusese in gat. —Nuatatde multpe cat mi-a vorbit mie despre dumnea- voastr&, ti sopti el pe un ton confidential. Numele meu Josh. Daca vocile ar fi colorate, a lui ar fi avut culoarea whis- ky-ului, ca gi ochii. Vocea lui era rigusiti, plicutt si pro- funda, precum cel mai fin burbon. Leginati de aceste inflexiuni si atrasi in vartejul ochilor lui, il uitase cu desivarsire pe James, care intam- pina 2gomotos un grup de membri ai fritiei din care ficuse parte in universitate.2 Sandra Brown —Hai, Josh, nu vrei s& dansezi tu cu iubita mea cat timp le art eu acestor degenerati unde e tinut& bautura adevarat’? isi intrebase James seful. Cuprins& de panic, Megan se uitase la James cum se retrage nepisitor. Stia inc de atunci c& nu trebuia s& rimni singuri cu Josh Bennett. Intuitia ti spunea cao pase necazuri. Atunci nu o bagase in seam’. Daca si-ar fi ascultat instinctele, nu ar fi trebuit si plateasc& asa de scump mai tarziu. —Dansim? o poftise el. O spranceani i se ridicase intreb&toare, si atunci fi ob- servase pentru prima dati cicatricea. Jnainte si apuce si ingaime ceva, o si luase in brate si Megan nu mai putuse scoate o vorba. O invartea pe ringul de dans cu o gratie de felin’, potrivindu-si perfect pasii cu titmul muzicii. Megan nu izbutise niciodati si-si aminteascd pe ce melodie dansaseri. Gandurile fi fuseseri concentrate la mina care o apiisa bland, nu pe talie, unde materialul ro- chiei i-ar fi oferit oarecare protectie, ci pe pielea goal a spatelui. Si in loc s&-i tind palma cu nepsare, isi impletise degetele cu ale ei. Degetul lui mare ti mangaia incet partea lateral a aratatorului. Nuo tinea necuviincios de aproape, dar, de fiecare data cAnd se atingea de el, corpul ei reactiona fark rusine. Spera din tot sufletul ca el s& nu-i observe sfarcurile intirite sub rochie sau felul plicut in care isi cuibarise coapsa intre ale lui, sau respiratia intretiati. Pentru c4 nu indraznea s& il priveasc’ in ochi, fixa cu privirea nasturii de onix ai c&masii lui albe si scrobite. Cand se termina melodia si Josh o duse inapoi la lo- godnicul ei, era si se prabuseasc in bratele lui James. Nici dac& ar fi salvat-o din ghearele celui mai crunt viol, nu s-ar fi fisimtit atat de usurata si-l revada. Dar fusese siluit’ intr-un mod mult mai subtil decAt se ntampla intr-un viol. Inima ii fusese pangirita. Sarutul ispitei 3 Dorise atat de mult s& se simt bine in seara logodnei, dar Joshua Bennett stricase totul. Era incordat’ si ner- voasa. De fiecare data cAnd se uita prin sali, ti intalnea Privirea care o sAgeta. Neputdnd si nege forta hipnotici a ochilor lui, ii intorcea si ea privirea, in timp ce prin minte fi treceau imagini de un erotism cutremurator. Cand o mai invitase o dat la dans, James o convinsese s& accepte. Ochii logodnicului ei erau neobisnuit de stra- lucitori, iar Megan stia ci d&duse mai multe raite pe la bar cu prietenii lui din fritie. fi aruncase o privire dezamagit cAnd il vazuse cu tigara in gurd. Jar el diduse din umeri, promitandu-i: —Dupa nunt&, mi las, iti jur. Acu’ du-te si dansezi cu seful meu. Poate imi mareste salariul. Orchestra canta o melodie saltireati la care nu era necesar ca partenerii de dans s& se ating’. Prins& de ritmul antrenant al muzicii, ti zAmbise relaxat4 lui Josh, care dansa la fel de bine pe genul acesta de melodie ca si pe cea lent&. Doar cAnd lise ciocniser& intamplator soldurile lui Megan i se inmuiaseri picioarele, iar inima fi sttuse in loc. Pentru fractiune de secunda, rimasese ca o stan de piatra. ~Te simti bine? o intrebase Josh, punandu-si ingrijorat mana pe umatul ei gol. Ea clatinase din cap fara si spun nimic, in vreme ce orchestra ataca un blues. Fara si-i cear& permisiunea, el o trase in bratele sale. —Asta e mai pe gustul meu, sopti el, lipindu-si buzele de parul ei. imi place s& simt corpul unei femei lipit de-al meu... cand dansez. Chiar atunci, la prima aluzie sexual, ar fi trebuit s& se smulga din bratele lui, s& se scuze politicos si sA nu mai aiba de-a face cu el tot restul serii. Dar nu o facuse. In schimb, se supusese imperceptibilei ‘incurajari pe care i-o didea mana lui, agezata pe spatele ei, si se apropiase de el. Ce bine era sd dansezi lipita de trupul24 Sandra Brown unui birbat, mai ales daci era ferm, bine facut, viril si cald. Se [saser’i in voia muzicii. Megan inchisese ochii de placere. Inimile le bateau in acelasi ritm. Coapsele lui pu- ternice le atingeau pe ale ei. Soldurile lui... O, Doamne! —Te rog... si ma scuzi, spusese ea cu glas rigusit. Bratele lui Josh se desficuser& in semn de mirare si ea se smulsese de langi el. Avand pe fata ceea ce stia c& era parodia groteascd a unui suras, Megan isi croise drum prin sala slab luminata, evitandu-si mama, logodnicul si pe oricine altcineva care 4i putea citi expresia vinovat’ de pe chip. Avea nevoie de aer. Bea foarte rar, iat acum bause prea multe cupe de sampanie, care i se urcaser’ la cap si o z4pa- ciser& putin. Aerul ricoros al noptii avea s&-i limpezeasc4 mintea si si-i alunge din cap fanteziile acelea ridicole cu barbatul cu parul negru, ochi aurii si un trup superb, care o stamise ca nici un altul. Se bucura de ricoarea noptii in timp ce inconjura piscina luminata discret si isi ctuta linistea in foigorul alb de lemn. Se asezase pe o banc& dinduntrul constructiei in forma de octagon. Luandu-si capul in méinile tremuratoare, incerca in zadar s&-si revind. Macar de-ar fi incetat sa-i bubuie ini- ma in piept. Simtea fiecare zvacnire in tample, in lobii urechilor, in sfarcuri si in zona dintre coapse, pe care $i-0 simtea grea, umflata si fierbinte. Dar inima ei nu-si incetinise bataile aprige. Inschimb, i se oprise tn loc cAnd se auzise zgomot de pasi pe aleea cu pietris. Nu avea nici o indoiala a cui era silueta care se profila amenint&toare in lumina lunii, la intrarea in foisor. Trecuse pe sub arcada si se indrepta incet spre ea prin intuneric. Manat& de frica resimtita in fata acelui barbat si a reac- tiilor ei in ceea ce-l privea, sarise de pe banca si incercase s& se strecoare pe lang’ el, dar el o prinsese si o lipise de trupul lui inalt si puternic. Sdrutul ispitet De ce te miriti cu James Lambert? —Il iubesc, strigase ea disperata. =Chiar aga? Sigur c& da. Da. —Nu pari prea sigur. »Eram. Acum o ori chiar eram.* —Il iubesc. Maine ma marit cu el. Acum, te rog s& ma lagi s4 plee, El ficuse exact contrariul. O stransese mai tare si o impinsese inapoi, pana o proptise de peretele sculptat al pavilionului de var. Lumina lunii se filtra pe chipul lui prin dantelitia din lemn. —Vreau si mi stiruti si apoi sti-mi spui c&-1 iubesti pe James Lambert. —Nu pot, zisese ea cu glas rigusit. Nici atunci nu stia daca fi spusese ci nu-l poate siruta sau, odati ce o fiicea, n-ar mai fi fost in stare si-i spund c& il iubeste pe James. Oricum, nu mai avusese timp si se gindeascé la asta, cici gura lui i-a acoperit-o pe a ei cuo precizie cutremurdtoare. Acum, dup% mai bine de patru ani, stand intins’ pe canapeaua din biroul ei si rememor4nd acea noapte, inc& isi amintea perfect ct de usor reusise el s& pun stpanire pe gura ei. Buzele lui care le atingeau pe ale ei, mai putin experimentate, erau p&timase si tandre. Cu citi blandete trecuse limba lui de obstacolul pus de buze si dinti! Cu cAt4 minunat’ rihdare fi explorase gura, executand un dans de imperechere cu propria ei limba! filuase barbia in palme siti daduse capul pe spate cas-o sdrute mai adane, fapt care o ficuse sX nu mai aiba nici un fel de scrupule sau de constiint’. Limba lui nu Lisase nici o portiune din gura ei neatins’, patrunzind pan’ unde nu o facuse nimeni fnainte. Cu o m&n& o mAngaia. Cu degetul mare de-o parte si cu restul de cealalti, 0 apucase de s4ni si fi ridicase usor. Apoi isi indreptase atentia asupra unui sfarc. Cand26 Sandra Brown incepuse sl dezmierde, Megan isi Lisase din nou ca- pul pe spate si scosese un suspin de extaz, care risunase in noapte. Cand buzele ti coborfseri lacome pe gat, priceputul lui deget mare ti gisise sfarcul gi il inconjurase cu mijcari excitante. ~O, Doamne! Ce dulce esti! Ce dulce... Stiam ci asa esti. Da-mi iar gura. Gandindu-se acum la asta, Megan isi stranse pumnii, fiindu-i sili de ea ins&si cand isi aminti cat de supusd isi oferise gura placerilor lui carnale. Si nu o sarutase numai pe gura. Trupul lui se misca lipit de al ei intr-un sdrut chinuitor. Pieptul lui tare fi apasa sani. Coapsele lui se atingeau de ale ei, intrziau acolo, i le desparteau, iar ile atingeau bland si insistau. Degetele mAinii i se rasfiraser& c&tre talie si se miscau in jos ca si-i cuprinda soldurile. Tinand-o asa, isi frecase penisul excitat de ea, continuand s8-si miste provocator limba in gura ei. Demonul din sufletul ei o indemna si-i rispunda ridicdndu-si soldurile. Megan, Megan, ii soptise el, nu-l poti iubi pe James cAnd ma s&ruti asa. Vorbele lui fusesera ca un dus rece pentru trupul ei in flichri. fi indep&rtase m4na care ti mAngiia s4nii si fusese tusinat& de jalea care o cuprinsese pentru acea pierdere. In acelasi timp, il izbise in piept cu podul celeilalte palme pana cAnd el se diduse inapoi, clatinandu-se. —Ticdlos ce esti... cand te gandesti cd eu... cum i-ai putut face asa ceva prietenului tau? Cum am putut... Ma& dezgusti. Fugise intr-un nor de sifon verde ca marea, cu dosul palmei isi stersese gura de s&rutrile lui, disparand apoi fn intuneric. Megan se ridicd acum in capul oaselor, simtind pentru acel barbat aceeasi uri casi in noaptea de demult. Nu stia ce e decenta, rusinea sau responsabilitatea moral’. Egoist cum era, voia s& aib% tot ce-si dorea. Nu c& ar fi dorit-o Séirutul ispitei 27 pe ea, dec&t poate pentru o aventuri de weekend. Dar dovedise c& puteas-o cucereasci, stio fac pe logodnica lui James Lambert si se topeasca sub strutiirile si mangdierile lui de expert. : —Cu ce te-a ajutat, domnule Bennett? tntreb& ea cu voce tare in biroul gol. Te-am dispretuit atunci. Te dis- prefuiesc si acum, si inc din mai multe motive. Auzi din nou bipul telefonului de interior. Se ridicd anevoie de pe canapea, simtindu-se brusc sfargit& si letar- gicd, fird sd inteleaga totusi de ce, si travers’ incperea sX raspunda. -Imi pare rau c& te deranjez, dar a sunat domnul Ather- ton, o informa Arlene. Vrea si te vada imediat dupa ce iei pranzul. A spus c& e foarte important. —O sa ma duc, raspunse Megan abitut. Uitandu-se la ceas, vézu ci avea mai mult de 0 ort si se pregiteasca pentru intalnirea cu directorul postului de televiziune. Era aproape incredintati ci treaba important pentru care voia sd o vada era legati de Joshua Bennett.capitolul 2 Pasii lui Megan abia se auzeau pe mocheta groasi si moale de pe culoar. Aici nu erau, ca in studioul de stiri, telefoane care sunau mereu, reporteri agitati, tastaturi care fcineau continuu si starii acordate pe frecventa politici. La parter, inginerii care asigurau emisia postului lucrau in inc&peri intunecoase, pline de cadrane luminoase si de computere care torceau. Regizorii si producatorii foloseau cabinele de lang studiourile intunecate, ticsite cu scena- tii, schite si desfasuratoare. Dar acest tip de etaj, unde se aflau birourile conducerii WONE, putea fi gisit in clidirea oricirei mari corporatii din tari. Holul acesta linigtit nu seména catusi de putin cu cel in care Megan si agentii de vanziri isi aveau biro- urile. Biroul ei era mai frumos decét multe altele, pentru cA il decorase ea insisi, pe propria cheltuiala, dar nu era la fel de luxos precum cel in care intra acum pe usile duble din stejar. —Buna, o salut& ea pe secretara domnului Atherton. S-a intors de la masa? —Da, va asteapta. Femeia fi ambi. Intrati, va tog. ‘Afisdnd o incredere pe care nu osimfea, Megan travers anticamera si pitrunse in sanctuarul in care directorul general lua toate hot&rarile importante pentru postul de televiziune pe care tl conducea. —Pofteste, Megan, zise el, ridicandu-se cu greu, in timp ce ease aseza pe scaunul confortabil de plus din faga enor- mului birou. Cafea? —Nu, mersi, Doug. Tocmai mi-am mancat iaurtul de pranz. Mai bine sa nu fac astfel de combinatii. Sarutul ispitet 29 Doug Atherton, un birbat cu chelie si o burt proe- minent{, se infiora. —O, Doamne, nu ag putea s& m&n4nc asa ceva, nu m-ag linisti niciodat&. Cel mai atractiv lucru la barbatul acesta fntre dou varste era accentul s&u din Sud, cAntat si ta- raganat. Chiar si cdnd isi revarsa mustrarile asupra c4te unui angajat mai ghinionist, vocea lui Doug suna ca o ali- nare. Isi studia unghia de la degetul mare cand o intreba: Cum merg vanzirile locale s&ptamana asta? —Am depasit bugetul, m4 bucur s& ti-o spun. A tre- buit s&-i trag o sipuneala lui Barnes azi-dimineara si si-l amenint c4-l concediez. Cred... sper... c& 0 s& lucreze mai serios. —Mai bine i-ai mobiliza pe tori. Am auzit ci un grup de mahari de la firma-mamé vine peste cAteva saptimani. Sunt sigur c& vor s4-ti mareascA bugetul. —Alte nout&ti? intrebi ea sec. Doug incuviinti din cap absent. —Sunt sigur c& n-ai sk ne dezamagesti. Cu siguranti ci n-aisd faci nimic care ne-ar putea costa un contract pand vin ei. Isi drese glasul. Megan, Josh Bennett a trecut pe la mine azi-dimineata. Megan simti un gol in stomac, dar fsi paistr’é expresia impasibil’. -Si? ~Si, Zi spuse el fn sfarsit, vrea s& te ocupi personal de contractul Seascape. —Asta mi-a zis gi mie. [si schimb& pozitia pe scaun, punindu-si mainile pe brarele acestuia, in incercarea za- darnic& de a-si pstra calmul. Nu vid de ce-ar fi necesar. Amdepling tucredere ta Jo Hamapson, =Da, dex cliental nu are; seplicd Doug Gelli iia buri fi sigetara pe-ai ei, apoi pe chip i se ivi o expresie ing&duitoare. Stiu de ce ai asa o aversiune far de el. Ea rise scurt.30 Sandra Brown ~Aversiune e un eufemism, Doug. fl urisc. Din cauza lui mi-a murit birbatul. Ce altceva ag putea simri fata deel? —L-am cunoscut pe James. Nu cred cf il exploata ci- neva. Tanarul avea mai mult& energie decat oricare om pe care l-am intalnit. Avea energie in exces. De fapt, tot ce facea era in exces. Cand ea incepu sa obiecteze, Doug 4i facu semn s& se opreascd. Stai putin! Nu sunt aici ca s& fi intinez memoria. Doar ci am impresia cd nu ai vrut s& vezi lucrurile aga cum erau, sau cel putin le-ai co- lorat in mintea ta. —Vrei sa spui cd am inventat ca James lucra pana dupa miezul noptii, c& trebuia s& meargi mereu la petreceri in- terminabile, ci avea termene-limita imposibile sau c& tre- buia si se ocupe de clientii dificili? Brusc, aerul din camera i se paru sufocant, iar scaunul prea ingust, asa ca se ridica in picioare. Dandu-i roat&, isi infipse mainile in spatarul capitonat si adaug’: Mi-am vazut barbatul sapandu-gi sin- gur groapa, pentru c4 omul asta nu-l [asa sa rasufle. Nu-mi cere si-i arat bunavointa lui Josh Bennett! —Ti-ar fi chiar imposibil si lucrezi cu el la acest contract? —Categoric. Parerea mea e cA n-a facut nimic merituos in viata. E un oportunist, un manipulator, un egoist. Doug ofta si isi trecu mana faré vlagi peste fata carnoasa. —Stai jos, Megan. CAnd o vizu ci ezit’, ti aruncd o pri- vire poruncitoare. Stai jos! Dandu-si seama c4 vorbele lui erau mai mult decat un indemn, ea se asez4 pe acelasi fotoliu. Din instinct sidintr-un motiv pe care nu-l putea numi, inima incepu sd-i bat cu putere, nelinistit. Avea o presimtire c& nu voia sa aud’ ceea ce avea sa-i spund Doug. —Megan, trebuie si afli ceva ce trebuia si-ti spun de mult timp. Datorit& lui Josh Bennett ai fost angajati la WONE. Sérutul ispitet 31 Instinctul care o avertizase si se teami fusese cAt se poate de intemeiat, si totusi nu putuse anticipa impactul devastator al vorbelor lui Doug. Se uit& la el uluit’ si ingrozita, sperand din tot sufletul ci nu-l auzise bine. In ochii luise citea durerea, iar in expresia fetei, compasiunea. Nu o mintise. Megan incerca s& proceseze si si priceapa ce fi spusese adineaori, dar nu era in stare. Era de neconceput si-i datoreze omului pe care il ura cel mai mult pe lume slujba ei — toat& viata ei, aga cum era acum. Era pur si simplu inimaginabil. -E imposibil, zise ea. Am solicitat slujba asta din- tr-o toand. —Chiar si asa. Rec&p&tandu-si puterile si mintea limpezindu-i-se in- cetul cu incetul, gandurile o purtara in trecut, in urma cu trei ani, la zilele de dup’ moartea lui James. —M-am intors la postul de radio, dar mi-au zis cA nu fac angajari. Apoi am aplicat aici. Cum putea si stie Bennett? Umerii lui Atherton se ridicara si coborara intr-un gest sugestiv. ~A umblat vorba. Stii cum e pe-aici. Cineva tsi sufl nasul si toat& lumea o stie. Dacd-¢i amintesti, cand ai aplicat, fi-am spus c4 nu avem nici un post liber. Si nici nu aveam. ~M-ai sunat dupa o s&primana si mi-ai zis cd mi-ai reexaminat dosarul. —Da, dupa ce mi-a facut Bennett o vizitk. Era de ne- clintit, Megan. A ameningat c&-i va sfitui pe toti clientii nostri sisi fact reclama pe alt post, in caz c& nu te an- gajim la departamentul de vanziri. A revizut personal lista de contracte pe care fi le incredintasem, ca si se asi- gure ck primesti un comision bun. —Doamne sfinte! sopti ea, acoperindu-si fata cu mAinile.32 Sandra Brown Atherton pufni in ras. —Bennett are mult putere. Am vrut s8-i spun si se duc naibii, dar era in stare si-si pun’ in practic’ amenintirile si s& pierdem o avere. O, da, dupa scurta discutie cu Bennett, am fost de acord si te angajez pe loc. Doug se apleca in fata si tsi puse bratele incrucisate pe birou. Si n-am fost dezamagit, Megan. Iam zis domnului Bennett c&, daci nu te descurci, peste sase luni te dau afara. A fost de acord cu aceasta conditie a mea. Te-ai do- vedit capabil&, asa cum mi asigurase el deja. Megan nu biigi in seam complimentul. —Nu stia nimic despre mine! aproape ca tip% ea. Nici acum nu stie. Cand James lucra pentru el, m-am finut cat mai departe posibil. Atherton dadu iar din umeri. —S-a interesat de tine cAt a putut. Si tot ce sustinea ca stie despre tine a fost corect. Ridicaéndu-se din nou in picioare, Megan se invarti agitati prin camer’. Se simfea ca un animal intr-o cusc& stramt%. CAnd se intoarse spre seful ei, ti veni in minte un alt gind. —Atunci cand s-a eliberat postul de director de vanziri, tot el a intervenit si fiu promovats? Privirea ei amenint&toare nu fi ingidui lui Doug si spun o minciund, asa c4 scuturé din cap. —Nu. Consiliul de conducere hotirase deja si ti-l dea fie. Vanzatrile tale erau excelente si aveai calit&tile mana- geriale necesare. Intotdeauna ai fost in stare s& negociezi chiar si cu cei mai dificili clienti. —Mersi... —Dar, o intrerupse el, m-a sunat si Bennett s-mi ceara s& fii numit in postul vacant. M-am bucurat sa-i spun cd luasem deja acea decizie. ~A stiut inaintea mea, spuse ea pe un ton extrem de calm. Sarutul ispitet 33 Din prudenta, Atherton ficu o pauzd inainte si fie de acord cuea. —Da, asae. —La naiba! exclama ea, izbind cu palmele bratele foto- liului si trantindu-se apoi coplesita de tristete pe spetea- za moale. Atherton o [isi cateva minute si mediteze. Gandurile ii erau aga de invalmasite, c4 nici nu-si mai didu seama de prezenta lui, pana ce el nu-si drese incetisor glasul. ~{nluminaaceeace ti-am spus, crezi c4ai si reconsideri solicitarea domnului Bennett de-a te ocupa de contractul Seascape? Ea isi ridicd barbia in semn de sfidare. —De ce e aga important acest contract? N-are nevoie de el. in fiecare zi, ziarele scriu despre el cum a dat bani pentru nu stiu ce fundatie caritabili, cum a participat la un bal de caritate sau la altul. De ce i-ar psa asa mult de acest contract? —Pentru cd e profesionist, ripost’ Atherton. Nu ames- tec sentimentele cu afacerile. —lar tu crezi ci eu o fac, zise ea, aprinzandu-se. —Da, asa cred! strigt el. fn privinta lui, da. Pentru pri- ma dat& sunt dezamigit de tine. Nu abordezi aceasta pro- blema ca un profesionist. O dureau vorbele lui. Fiind adevarate, dureau si mai tare. Incerca s&-l fact pe Atherton si-si coboare privirea, dar nu reusi. Cand si-o cobort ea, el ti zise imediat: Pot s4-i spun c& ai consimtit si iei cina cu el si cu Bishop diseari? Domnisoara Hampson a fost invitat si ea. Cina. Cuel. Cu Josh Bennett. N-avea incotro, si o stia. Fara sa i-o ordone raspicat, Atherton, seful ei, ii spunea c& trebuie si-gi lase deoparte sentimentele de dragul ca- rierei. Se ridic4, indreptandu-se de spate, insi tinandu-si maxilarul inclestat. —Foarte bine.34 Sandra Brown —E-n regula, zise taios Atherton, cdutand ceva pe birou. Uite, a lsat asta pentru tine. li intinse o carte de vizita crem, cu detestatul nume gravat pe ea. Maine-dimineata iti astept raportul. —Os&-l ai. (C&nd Megan ajunse la us&, el o opri. —Acest contract nu o si-l faci om si nu o s&-I distrugd pe Bennett. A trecut prin multe si a izbandit. S& mentina teputatia firmei sale la cel mai tnalt nivel — asta-l moti- veaz4. Pentru el, totul e un joc, iar banii sunt doar mij- locul pe care il foloseste pentru a-si atinge scopurile. Dar publicitatea pentru Seascape ne-ar aduce o groaza de bani. Stiu c& o s& faci o treab’ bund, astfel incat toatt lumea s& fie multumita. —Asa am si fac, zise ea cu glas mandru si iesi tantos& din birou. Acel ,J* atat de personal si solitar de la sfarsitul me- sajului lapidar o enerva cel mai mult. Intins& pe pat, incercAnd s& se destind& dup& ce se confruntase cu tra- ficul de la ora de varf din Atlanta, citi pentru a suta oard mesajul de pe spatele crtii de vizita. ,Te va lua o masin& la 7.30, J.* —Ki bine, poate c4 nu vreau si ma ia nenorocita ta de masina la 7.30, domnule Bennett, zise ea cu voce tare. Dar masina avea s& vind la timp, iar ea stia cA va fi gata. Fie c&-i placea sau nu, fusese contransa si colaboreze cu Josh. Dupa intrevederea cu Atherton, isi petrecuse restul dup3-amiezii pundind cap la cap ce #i dezvaluise el. Nu-i trecuse niciodat& prin minte c& Josh ti manipulase viata. De ce isi diduse atita osteneal& pentru ea? Voise doar sa-si ugureze constiinta pentru moartea prematur& a hui James, s& se spele de picate? Asta trebuia si fie. Dar si stie c& lui ti datora succesul... Sdrutul ispitet 35 »Nu!", hotart ea, sirind din pat si intrand in baie si fac un dus rapid. Poate c& primise slujba datorit& lui, dar era meritul ei c& avusese succes. Nu al lui. El nu fusese acolo s-o sfatuiasc& ce decizii si ia in afaceri. Totusi, cum avea s& se poarte cu el, stiind c3-i datora asa mult? Daca n-ar fi fost el si influenta lui, s-ar chinui si acum s& se intretin& din asigurarea insuficientS a lui James si din salariul amarat primit de la un post de radio minor. In loc de asta, era director de vanziri la un post de televiziune de succes pe piata media. Putine femei se Puteau lauda cu asa ceva, chiar si pufini barbati. Avea si-I trateze cu ricealai si dispret, hotiri ea tn timp ce isi punea rochia pe care o alesese pentru acea seari. Unma sa fie imbracata elegant, asa cum stia c& va fi siJosh. Rochia era extrem de simpl&. Silueta ei miniond ar fi fost dezavantajata de volane, maneci sau fuste infoiate. Igiale- sese toate hainele dupa aceste criteri Acum, privindu-se in oglindd, isi didu seama c& ro- chia aceea era una dintre cele mai frumoase pe care le avea. Matasea avea o nuantd mai plicutd decat albul pur. Decolteul adanc se lega de centura lati din acelasi mate- tial printt-o serie de nasturasi din strasuri. Tivul fustei largi ti atingea gambele sub genunchi. Pulpele frumoase ti erau scoase tn evidenta de sandalele cu toc inalt sicu barete pe glezna. , Cu un odulator igi aranja buclele ce-i incadrau chipul. Jsi puse in urechi micutii ei cercei cu diamante si era gata. Deoarece rochia era fir maneci, alese un sal din danteli sio posetai de sear din satin. Nici nu apucd si-si dea bine cu un parfum floral, cd si suna cineva la usa. Un sofer tn uniforma statea in prag. —Doamna Lambert? —Da. Tesi, inchise gi incuie usa dup ea, apoi il Las pe barba- tul impunator s-o conduca la limuzina neagra si straluci- toare. De indata ce o instal confortabil pe bancheta din36 Sandra Brown spate, soferul demara, ldsind-o pe Megan cu gandurile ei. Era asa de ingrozita de orele ce aveau si urmeze, c& se mir cAnd limuzina opri la intrarea unuia dintre cele mai selecte restaurante din Atlanta. Cand soferul fi deschise portiera, prima persoana pe care © vazu a fost Jo Hampson, care ti facea voioasd semn cu mana si alerga spre ea. —Buna! M-am bucurat sa aud ca vii si tu in seara asta. Ma temeam ca domnul Bishop sau domnul Bennett 0 si ma intrebe ceva la care s& nu stiu si raspund. ~Te-ai fi descurcat, o asigura Megan. —Mersi pentru compliment, sefa, dar tot ma bucur ca ai venit. Radeau amandoua destinse cAnd portarul le pofti ina- untru. imbricat% intr-o rochie de tafta roz, cu parul blond c&zAnd in bucle si cu un zémbet inocent pe fat’, Jo Hampson arta ca o bomboand fondant’. In comparatie cu ea, Megan prea eleganta si sofisticat’. Josh Bennett avea o slabiciune pentru hainele elegan- te, lucru care se vizu clar cAnd veni in intampinarea lor. O salut& prietenos pe Jo, dar ochii lui aruncar’ flacdri cAnd o privi pe Megan si o lua de brag. ~Ma& bucur ci ai putut veni, cu toate ca te-am anuntat asa tarziu, Megan. Ea stranse din dinti, ca sA nu-i aduc aminte ca n-avu- sese de ales. Dar ti rispunse cu o politete rece: —Mulrumesc pentru invitatie. El paru amuzat de vorbele ei usor sarcastice. Buzele lui frumos conturate se arcuira la colturi. —Domnul Bishop a venit deja. Pe aici, zise el si le con- duse intr-un separeu rotund, cu canapele capitonate, aflat 4ntr-un colt al localului slab luminat. Un barbat slab intre doua varste, cu parul grizonant tuns scurt si ochelari cu lentile groase, se ridic& in picioare. — Bund seara, domnule Bishop, rise Jo. Sérutul ispitet 37 -Domnisoari Hampson, te-am rugat s&-mi zici Terry, spuse el, luandu-i m4na si strangandu-i- -Caind renutati si dumneavoastra si-mi ziceti domni- soara Hampson, replica ea. Domnul Bishop se intoarse neribdator spre Megan. Josh lua initiativa. ~Terry Bishop, Megan Lambert, director de vanziri la WONE. ~Domnule Bishop, zise ea, zAmbind incAntat& si intin- zandu-i mana. : Il placu de indat& ce-l vazu. Se asteptase la un afacerist de genul lui Josh Bennett. in schimb, omul parea stanjenit in locul acela extravagant. Probabil c& se simtea mult mai bine la planset&, decat la o cin& de afaceri. ~Zi-mi Terry, spuse el. Eram domnic s& te cunosc. Josh mi-a vorbit mult despre tine. inteleg c& sunteti prieteni de mult timp. Megan ignora privirea amuzati a lui Jo, care se asez4 pe canapea langa Terry Bishop. —Da, soful meu ne-a facut cunostinta cu mai multi ani in urma. Constient& de prezenta lui Josh in spatele ei, se simi nevoit& s& inconjoare repede separeul si si-I lase si se aseze langa ea. Nici daca ar fi c&zut in dintii de fier ai unei capcane nu s-ar fi simtit mai incolfita. Sony 8 lop spaben: —Da, Josh mi-a zis si asta. Moartea prematur a sotului t&u a fost un eveniment tragic. —Da, a fost, mormai ea si incercd si-si ascunda agitatia netezindu-si fusta peste genunchi si pundndu-si poseta si salul intre ea si coapsa tare a lui Josh. Dar el le lu& imediat si le mut& dincolo de el. Megan fi arunca o privire amenintatoare, dar el nu o bagi in seama. O intrebii pe Jo ce voia sii bea. Si tu, Megan? Tu ce vrei?38 Sandra Brown .Vreau s& nu-ti mai indesi coapsa intr-a mea‘, fi veni s& strige. In schimb, spuse cu o politete rece: —Vin alb cu gheat’, te rog. Josh 0 lis pe chelnerits sX astepte, cAt timp privirea lui 28bovi asupra gurii lui Megan. Ea reusi s& respire din nou cind el isi intoarse capul si ti didu chelneritei comanda. Macar de n-ar fi asa de aproape de ea! Macar de nu i-ar simti mirosul innebunitor de colonie amaruie! Macar de n-ar arita at&t de al nai- biide bine! Macar de nu si-ar aminti cum fi rostise numele si cum o sirutase, cu o pasiune pe care nu 0 cunoscuse niciodat& tnainte. Macar de nu si-ar aminti gustul gurii lui care 0 devora pe a ci... Jo se lans& cu insufletire intr-o poveste despre un tip care venise la ea s8-i ceard o reclama TV pentru o gum’ de mestecat faicuta in casa. Bugetul lui de publicitate se limita la cincizeci de dolari. Terry 0 asculta interesat, chiar si atunci cand se intoarse chelnerita cu bauturile. —Mai doriti si altceva, domnule Bennett? rosti ea cu glas melodios in timp ce se apleca, aproape revarsandu-si snii impresionanti din vesta de catifea neagra. ~Te anunt eu, raspunse Josh, aruncandu-i acel zambet piezis, despre care Megan stia cd poate topi si inima celei mai frigide femei. -Véa tog, zise ea si plecd, leganandu-si seducator soldu- tile acoperite de o fustitd ecosez cu rogu. Josh rase pe infundate in timp ce sorbea din scotch-ul cu sifon. —$i mai zici c4 exist femei inabordabile? ~Credeam c-o sa fii incAntat, spuse Megan intr-o soap- t& rdutacioasa, destinat& doar urechilor lui. Oricum, Jo si Terry erau cufundati in propria conversatie. Josh puse cu zgomot paharul pe mas&. Pentru o clip& ce paru nesfarsita, privirea ochilor lui patrunzitori de topaz Sdrutul ispitet 39 osustinu pe a ei, apoi aluneca pe gat, spre decolteul adanc al rochiei. —Chelnerita ¢ prea dotat’. Am sustinut intotdeauna c4 nu cantitatea, ci calitatea conteazi. Lui Megan ise incorda dureros gatlejul. Ochii lui pareau s& pitrunda prin material, si-i mangaie cele mai tainice si sensibile locuri ale corpului si sa le redea senzatiile uitate de mult timp. Nevasta lui Lot avusese 0 nemaipomeniti tarie de caracter in comparatie cu Megan, in momentul cand el igi ridict din nou ochii si se uita in ai ei. fi era imposibil si-si feresc& privirea de a lui, chiar daca Jo ‘incepuse o alt povestioara. Josh o atinse cu un singur deget pe brat si o intreba pe un ton bland: ~Ai vorbit astiizi cu Atherton? Dar intrevederea ei cu seful nu parea si-l intereseze la fel de mult ca lobul urechii cu cercel de diamant, pe care il studia cu multi atentie. fji plimb’ incet degetul pe bragul ei, doar cat s4-i zbarleasc perisorul fin. —Da, zise ea printre dinti, smucindu-si bratul din mana lui. -Si? —Sunt aici, nu? —Nu eram sigur c& ai s& vii. Nu erai obligat’. —Ba da, am fost. Altfel, crede-m& ci nu as fi aici, remarca ea batjocoritor. Stiai al naibii de bine c4 voi veni, domnule Bennett. Nu obtii intotdeauna ce vrei? Nu faci intotdeauna exact ce poftesti? —Nu, mormii el incet, apropiindu-se periculos de mult de ea. Dac& ficeam ce voiam acum patru ani, te-as fi vrdajit in noaptea aceea, as fi facut dragoste cu tine pana la istovire, as fi folosit si forta, dac& era necesar, doar ca si te impiedic s& te mariti cu James Lambert. Lui Megan ti zvacneau urechile de tare ce-i bitea inima cand se uita cu ochii larg deschisi la chipul silbatic aflat40 Sandra Brown la doar cativa centimetri de al ei. Hotararea care se citea pe fata lui virila ti dadea de ingeles c& vorbea cét se poate de serios. —Ba mai mult, daca faceam atunci cedoream, n-as purta acum cu tine aceast{ conversatie aparent politicoasd, ci ti-as sdruta cu nesat gura aceea dulce. mnule Bennett... ~Ce e? aproape cé Latra el, intorcand capul la seful de sal care fl intrerupsese. Omul, speriat, se didu un pas inapoi. —Scuzati-ma, domnule Bennett, masa dumneavoastri € gata, spuse el cu deferenta. Spre usurarea ei, Megan isi diiu seama c& Jo si Terry raseseri impreund si nu observaser’ iesirea violenti a amfitrionului lor si nici tensiunea ce persista inc intre el si Megan fn vreme ce se indreptau spre masa lor. in timpul cinei, care dur dou’ ore, Megan nici nu bagi in seam& mancarea excelenta si serviciul impecabil. Era prea captivat& de puternica personalitate a lui Josh, care discut& foarte putin despre afaceri, in schimb, pur- tk o conversatie animati pe multe alte subiecte. A fost incantator cu ea si cu Jo si prietenos cu Terry. Megan isi dadea seama cd oricine, inclusiv riposatul ei Sof, putea sX cada sub vraja acestui barbat, care emana prin toti porii un farmec coplesitor si avea o charisma incredibila. La sfarsitul unei anecdote grozav de amuzante, se trezi si ea razdnd impreuna cu ceilalri. Distrandu-se asa de bine, a fost prins& cu garda jos cAnd Josh isi intoarse fata spre ea. In acest moment de mare intimitate, schimbari o Privire arztoare. Megan se simtise exact ca atunci cand i prezentase James. Acum, la fel ca atunci, i se ascutira toate simturile. Josh le stipanea pe toate; era temnicerul lor. Nu mica i-a fost mirarea si descopere c& ti era prizo- nieri de bunavoie. Sdrutul ispites 41 Atunci, cao locomotiva care iese dintr-un tunel intu- necos, toate motivele pentru care trebuia si-l urasck se Tepezir in plind viteza spre ea gio izbird cu o fort’ imensi. si asternu pe fati o mascd stoick si lua o gura din cafeaua deja rece. Cu coada ochiului prinse expresia iritatd care fi strabatu chipul lui Josh. ~M& bucur c& ne vom consulta tn aceasta campanie Publicitari, spuse Terry Bishop mai tarziu, strangandu-i respectuos mana la iesirea din restaurant. —Voi fi incantata s& te ajut cu tot ce pot, desi cred c& Jo si domnul Bennett au facut 0 treaba excelenta cu con- tractul tau. ~Da, si eu sunt convins, se grabi el s-o asigure, dar inci © parere nu stric& niciodata. Terry le ura noapte buna si soferul ti aduse masina sub marchiza. Micuta masin4 a lui Jo, de un galben stralucitor, sosi imediat dupa aceea. Ea ti multumi lui Josh si isi lua voioas4 rimas-bun de la Megan. Cand se opri in fata res- taurantului si limuzina lui Josh, barbatul o lux pe Megan de brag si o conduse spre ea. Pot s& iau un taxi, zise ea, incercind s&-i opund rezistenta. ~Da, ai putea, dar nu vad de ce-ai face-o. Practic, o impinse pe bancheta din spate. Cand ea se intoarse spre el s4-i spunk politicos noapte buna, o lua prin surprindere si-l vad’ urcandu-se in masin& alaturi de ea. ~Credeam... c&i mai ai si aleX mayin’ aici. —Nu, am luat un taxi de la birou. Se instal comod pe pernele de catifea, isi intinse Picioarele in fata, isi sabi nodul la cravati si tsi desfacu ultimul nasture de la cadmas. Era ca si cum ar fi fost intimi, un cuplu care mergea in fiecare zi pe bancheta din42 Sandra Brown spate a limuzinei. Ea stditea feapina lang’ el, uitandu-se drept inainte. Tice frig? intrebi el cand o vizu fnffigurdindu-se mai bine in sal. Habar n-avea c& era un gest de aparare. Era prea con- stientaide inaltimea trupului lui viril si puternic, de agimea pieptului si a umerilor sai, de ingustimea soldurilor lui. —Nu. Sigur? -Da. Josh isi puse un brat imprejurul umerilor ei si o trase mai aproape de el, ap&sandu-si coapsa de a ei. —Sigur? ti repet& el la ureche. Rasuflarea lui cal 0 gadila. —Nu face asta, zise ea incercnd s& se indepirteze de el. —De ce? O atinse usor cu nasul pe obraz, de parc era un animal care voia si-gi frece botul de ea. =Nu, tise ea mai ferm, aruncAnd o privire ingrijorat& spre sofer. © despiirtea de el un geam de sticla izolat fonic. Nu ca el ar fi putut s-o salveze — pentru Josh, un angajat nu constituia o piedic&. fi didu deoparte mana care ti man- gaia umarul. —Gata, Josh! M-ai pipait toata seara. Nu-mi place. El rase din adancul gatlejului. ~Ba da. Asta a fost mereu problema ta. ffi place prea mult s& te ating. —Nu. Nici atunci... si nici acum! strigi ea. Motivul pentru care sunt acum aici e pur profesional. Dac& umbli dupa o femeie cu care s&-ti permiti orice, gaseste-ti alta! Sunt sigur c& multe s-ar bucura. —Nu asa de multe cum se spune. Sarutul ispitet 43 —M& doare undeva. Si tnceteaz si m& mai pip%i pe gat! Degetele lui blande alunecau pe ceafa ei ca m&tasea, strecurddu-i-se sub pir. Eforturile ei de a-i indep&rta mana erau zadarnice. —Cum o duci, Megan? Cum e viata ta amoroas&? —Eu... Fusese cat pe ce s&-i spundi c& nu avea asa ceva, dar, dandu-si seama c& ar fi fost o prostie, se corectii: Satis- fac3toare... dar nu ¢ treaba ta. —Iar mini, Megan, zise el pe un ton ironic. A fost treaba mea sa aflu totul despre viata ta amoroasa. Ai iegit cu exact cinci barbati in ultimii trei ani. Cu trei dintre ei ai iesit o singura dat&. Nu ti-ai petrecut noaptea cu nici unul. © roseata brusc’ i se ridict dinspre decolteu pan’ pe gat si fara. Simrea o furie navalnicd invadandu-i fiecare fibri a corpului, c& aproape se sperie. Tu... O facu sa tacd punandu-i aratatorul pe buze. —Gura asta numai bund de sarutat nu trebuie s& ros- teasc porcariile la care te gandesti acum. Mai ales ca ai ajuns acasa. Pana sa-si vind in fire, el o si trigea de pe bancheta din spate. Aerul noptii era inc&rcat de mireasma primelor flori de primavar’. Briza ti récorea pielea infierbantata, dar nu si furia ce ti facea sdngele s4 clocoteasca. Era asa de sup&rat&, cA nu reusi si deschida usa, ceea ce 0 enerva si mai tare. El se apropie, fi lui cheia din miinile tremurande si descuie usa cu usurint’. Into clip’, au fost am&ndoi in casa intunecati, iar el o propti de semineu. —Nu! icni ea inainte ca gura lui si se napusteasc4 pes- te a ei. Se lupta cu el, impingand in zidul tare al piep- tului su, scuturand din cap si evitind cdutirile asidue ale gurii lui.44 Sandra Brown Apucandu-i ambele maini in pumnul lui de fier, fi tidic& bratele deasupra capului si i le tinu asa. Cu cealalta mana o prinse de birbie ca s&-i imobilizeze capul, in timp ce buzele lui le acopereau pe-ale ei. Indiferent cat voia s&-l pedepseascA pentru o ase- menea indr&zneali, nu-l putea tnvinui de brutalitate. Buzele lui nu erau tari si strivitoare, ci moi si conving’- toare, cand o sarut& o data, a doua oard, a treia, din ce 4n ce mai apasat. Nodul tensionat din strifundurile fiintei sale tn- cepu si se desfacd si sti se raispandeasc’ pana la zonele erogene din tot corpul. Dorinta reprimati ce se as- cunsese in cele mai intunecate coltisoare ale fiintei ei iesi la suprafata, bucurandu-se cA e liberd s4 cutreiere nestanjenita. Atunci cAnd limba lui Josh isi f&cu loc printre buzele ei, Imping4nd usor ca s4-i mAngéie dintii, isi auzi propriul scAncet neputincios si disperat. Era absolut inutil si se lupte cu el, s&-I refuze. fl dorea pe barbatul acesta. [I dorise ntotdeauna. lar el o stia prea bine. Dar nici macar acest fapt de neconceput nu o tmpie- dica s& se lase in voia acestui s&rut interzis. Avea s& si-o Teproseze mai tarziu. Avea tot timpul pentru remuscdri. Pentru c& acum se convinsese cA era inutil s4 se lupte cu el —era mult mai puternic ca ea. fi cuprinse gura cu aviditate. Buzele lui o luari cu forta pans cand el ajunse stipanul ei absolut, apoi o sdruta pe indelete. Savur’ interiorul ca mierea al gurii ei, varan- du-si limba flexibila de fiecare data mai adane, ca s&-i simta toati dulceata. Ea statea perfect nemiscat’, neindraznind s& participe, tinandu-si bine in frau toti nervii din corp, care fi urlau sd se lase in voia acestei orgii de senzatii. Pana cand mana lui nu aluneca serpuind spre gat si piept, ca sd inceapa s4-i Sérutul ispitet 45 deschida nasturii de la corsaj, nu-si daidu seama c& era cat pe ce sa i se predea. Ii trase gura de sub apsarea lui. Nu, Josh, spuse ea, incerciind sise elibereze, darnereu- sind decat sA-i sime& puternica excitatic. Ce tare era pe lang’ moliciunea ei tulburati! Sau senzatia incAnt&toare pe care i-o producea o speria si mai mult? Nu! ~Megan, sopti el rigusit in timp ce-i desficea tn sfarsit nasturii si ii punea palma pe curba ampli a sanilor ei, exist’o porunc’ ce zice s nu ravnesti la femeia prietenului tu, iar eu am incilcat-o cu varf si indesat cat timp erai méritata. Am dorit din prima sear’ in care te-am vazut si te tin in brate, s& te sfrut. Buzele lui gasirx adancitura moale de la baza gatului ei si o strut patimas de mai multe ori. Mana lui deveni mai indrazneata, mangaind-o in asa fel cd ii aia Tespiratia si {i rispandea fiori prin tot trupul, fiori pe care nu-i simtise ultima data cand o atinsese asa. ~Ti-am dat timp, al naibii de mult timp —s8 te vindeci, SA reusesti tn viata, sd arati ce pori. Dar si ribdarea mea are o limita. Vorbele lui, asemenea degetelor care pipaiau bordura de dantela a sutienului ca si vada cat de mare era dorinta ei, 0 speriau si o excitau in acelasi timp. Actiondnd pur instinctiv, ca un animal zbatandu-se si supravietuiasc’, ii rezista. Stiind ca, daca i se preda, ar fi irevocabil, ar fi Pe veci pierduta, isi ferec inima la propriile rugiminti. Stiind ca nu se putea masura cu el ca fort, recurse la sin- gura ei arma. ~Trebuie oare si adaug si violul la toate umilintele la care m-ai supus? Josh isi ridic& repede capul, de parca L-ar fi luat cineva de par si l-ar fi tras cu putere. Cand fi intalni privirea acuzatoare, rasuflarea lui zgomotoas% risund in linistea apartamentului. :46 Sandra Brown Daca s-ar fi asteptat si-] mustre constiinta, ar fi fost 0 mare greseala din partea ei. Manios, ti dadu jos bratele si © trase la pieptul lui. ~Te dorese si-o si te am. Nici eu, nici tunu ne indoim c&i asa o sa fie. Cu cat mai repede o s-o accepti, cu atat mai bine o si fie pentru amandoi. Sarutul lui patimas era un asalt asupra simfurilor, dar gi a mndriei ei. Apoi, eliberand-o brusc din brate, fi spuse un scurt ,,Noapte buns si tranti usa dupa el, lasand-o la intrare complet raviisita. capitolul 3 Imediat dupi ce intra in birou in dimineata urmitoare, Megan iesi valvartej pe us&, ca sa-si ia la rost secretara. —De unde au venit dstia? o intrebi ea. Facu un semn spre camera alaturat’, ca si nu mai fie nici o indoial la ce se referea. In vaza inalt& de cristal masiv de pe biroul ei erau frumos aranjate dou% duzini de trandafiri, cu ferigi si regina-noptii printre ei. Faptul c& trandafirii aveau nuanta ei preferat’, un roz-piersic’, 0 fiicu s& se aprind& si mai tare. —Trandafirii? intrebi Arlene, evident nedumerit’ de faptul ci Megan se simtea att de jignit’. —Da, trandafirii. —Au fost trimisi prin curier. Cand? —Acum vreo zece minute. E si... o carte de viziti. Fara sX mai spun’ nimic, Megan tranti usa in urma ei sise duse la birou. Vaza nu era de Ia 0 floririe. Fusese cump&rat’ din alt& parte si dusi la floririe ca si fie aran- jati trandafirii in ea. Cristal de o asemenea calitate nu se gisea in floririi. Smulse cartea de viziti dintre flori si deschise plicul. Inigiala caracteristic& parci isi bittea joc de ea. Era scrisul lui. fei dXduse mult& osteneal si-i trimit& trandafiri la acea ori matinali. Oare sirutul ei fusese aga de bun? se gandi ea indureraté. Era oare asta plata pentru servi- ciile oferite? Desi simtise tentatia de-a arunca la gunoi cartea de viziti, 0 puse pan& la urmi pe birou si se uitd la ca, age- zndu-se in fotoliul de piele.,, Multumesc pentru ascar’. J. Cuvintele sugerau mult mai mult decat se intamplase.48 Sandra Brown Era fn stare si fact si para ceva deplasat chiar si dintr-un gest amabil. »La naiba, injurX ea printre dingi. Arlene intr’ tiptil, cu 0 cease de cafea in mana. Megan abia bigi de seam cAnd fi apiru in fats. Continua si se uite la cartea de vizit’ si si-l blesteme pe barbatul care ti alungase somnul noaptea trecuta. Sarutarile si mangaierile lui o afectaserk mai mult de- cat voia si recunoasca. fn ultimii ani, cand fusese cAs%- toritd cu James si apoi, dup& moartea lui, isi spusese c& imaginaria fusese cea care fi infrumusefase sArutirile lui Josh din foisor. In acea noapte, emotiile pe care le incer- case fuseser mult mai puternice. Ca femeie care avea si fie in curand mireas%, se simyea iubit3, doriti, frumoas’, romantic’. Nu fusese de mirare ci un necunoscut inalt si brunet reusise s-o cucereasc. Era un cliseu perfect. Dar nu se vazuse cu el decat o data. Nu era mare lucru. Atunci de ce nu putuse niciodat’ s& uite acea noapte? Ba mai mult, de ce fi revenea in minte aceast’i amintire? Pandea pe undeva, printt-un coltisoral mintii, aparanddin cand in cand pe neasteptate si reprosAndu-i ce ficuse. -Nu-l placi pe Josh, asa-i? 0 intrebase James intr-o sea- 14, la cina. Furculita fi cdzuse cu zgomot in farfurie si rasese nervos. —Sigur c&-l plac. De ce ma intrebi asta? -Te-am tot batut la cap sa-l inviti la cina. Ai gasit mereu cAte o scuzi. De fiecare dat& cand ne-a invitat in oras, ai invocat un motiv s& nu vii si ai insistat si ma duc singur. De ce, iubito? James era ingrijorat. {l plicea pe omul pentru care lu- cra. Ea il tachinase cA are o imaginatie prea bogat’ si ti promisese s&-l invite pe Josh Bennettla cin’ cu urmatoarea ocazie — 0 ocazie care nu se ivise niciodata. La petrecerea de Craciun oferiti de Agentia Bennett angajatilor, la care James o implorase si vind cu el, ochii lui Josh p&rusera s-o urmireasci asemenea celor ai unui Sarutul ispitet 49 soim. Cand o invita la dans, trebuise si accepte, astfel inc&t James s4 nu o considere total lipsita de tact. Josh © luase in brate cu detasarea unui sef care danseazi cu sofia angajatului sau — si totusi, ea simtise incordarea din muschii lui fermi. —Esti frumoasa in verdele specific Craciunului, Megan, ii spusese el, In loc s& vorbeasc& tare ca sX acopere muzica, el fi soptea pe un ton intim. —Mersi, murmurase ea, regretand cd el nu-si schimbase parfumul din noaptea de dinaintea cisitoriei ei, Aroma lui 0 ametea, in timp ce el o inconjura amagi- tor de usor cu bratele, fara s-o strang’ prea tare, ceea ce ti amintea dureros de felul in care se simtise cnd o stransese cu putere la pieptul lui viril. O condusese inapoi la James dup’ ce dansul se termi- nase. Cand fi urase ,Criciun fericit’, o sirutase pe obraz. Fusese un s3rut cast, care n-ar fi deranjat-o nici pe cea mai acr fata batran’. Toatt lumea rasese, pentru ca sta- teau sub o ramuri de vasc. Dar Megan nu putuse s& rada cand fi atinsese pielea cu buzele lui fierbinti. Fark s& stie de ce, fi venea s& plang’. Si plansese. Noaptea térziu, cfnd stStea treat langa James, care sirbitorise cam prea mult si acum sforiia, plansese amarnic. Dup’ ce ajunseseri acasi, il convinsese si faci dragoste cu ea. Agresivitatea ei, care nu-i st&tea deloc in fire, avea o not de disperare si de nerusinare, spre deliciul sofului ei cherchelit. Dup’ aceea, varsase in ticere lacrimi amare de cing. Cand ficeau dragoste, nu simfea niciodata acea bucurie coplegitoare care ti tdiase tespiratia si o ficuse s& se clatine pe picioare cand o sdrutase Josh. Imbratisrile lui James fi produceau o plicere caldupa. Josh ti oferea senzatii arz4toare invaluindu-i trupul si min- tea, care se transformau in fl4c4ri, contopite apoi intr-un adevarat iad care nu se putea stinge de la sine.50 Sandra Brown Josh fi marturisise c& 0 voia pentru el, in ciuda faptului c& fusese sotia prietenului siu. Dac& ar fi fost sincera cu ea insasi, ar fi trebuit si admita ca si ea se gandise la el. {I iubise pe James, ti jelise moartea prematura si inca fi mai simtea lipsa. Dar Josh Bennett sttuse intotdeauna intre ei. Nu ocupase si nici nu va ocupa vreodata un loc in viata ei. Inversunaté, Megan puse vaza cu trandafiri pe bufetul de sub fereastra. Nu putea s&-i ignore cu nici un chip, dar putea sa-i puna intr-un loc mai ferit, unde nu-i avea sub ochi tot timpul, ca s& se gandesca la cel care ii trimisese. Dimineata trecu repede. Doi dintre agentii ei de van- zri venisera la ea s& discute pe scurt caracteristicile unor contracte. Apoi o sunase un publicitar furios c&, in cadrul stirilor de seara, reclama lui fusese difuzata timp de zece secunde fara sonor. Megan il sun pe seful de productie, care confirma cu sfiala. —Trebuie si aprob o despigubire, Harry. E a treia oar intr-o luna. ti dai seama ci, de fiecare data cand trebuie sa platesc despagubiri pentru un spot, ne cost’ cAteva mii de dolari? Mai ales daca reclama e difuzata in timpul unui buletin de stiri. ~La naiba, sigur ci-mi dau seama, mormii el. Ti-am zis ca instruiesc un nou director. ~Asta-i problema ta, dar nu cred ci stirile de la ora 23.00 sunt un cadru de pregatire potrivit. Injuratura lui printre dingi nu o intimida catusi de putin. Vino-ti in fire, Harry. —Nue drept, stii si tu. Arati ca un inger, dar aio inima de piatra. —Nimeni nu zice c4 viata e dreapta, afirma ea si in- chise telefonul, dar observa ca primea alta legatura. Apa- sa pe butonul care palpaia si intreb’: Ce mai e si acum, Arlene? —Nue nici o Arlene. Sdrutul ispitei 51 fn cele cAteva ore cat se cufundase in muncf, aproape c&-l uitase. Aproape. Auzindu-i vocea, isi indrepti fara si vrea privirea spre trandafiri. Razele soarelui care cideau pe ei ficeau ca delicatele petale s& fie strilucitoare si transparente. Nu putea s& nege ci-i primise. —Bun4, Josh. —Buna. Cum merge treaba azi? —Ca de obicei. Incerc si aplanez conflicte. Rasul lui ti mAngaie urechea gi fi trimise fiori pe sira spinirii. Mul- fumesc pentru trandafiri. —Pentru putin. —O s&-ti trimit vaza tnapoi cat mai... —E ata, zise el tilios. —Revedem reclamele Seascape in aceast’ dup3-amia- 28, o intrerupse el brusc. Va fi $i Terry aici. Te-a rugat si vii si tu. Domnisoara Hampson e prins& cu alt client. Terry vrea sfatul t4u in privinta orei de difuzare. Megan igi musca buza de jos. — Poti si-i dai sfaturi la fel de bine ca mine, Josh. —Da, dar el te vrea pe tine. —Cu ct te pliteste? intreba ea cu rautate. Daca trebuia s4 vada reclamele, avea s-o faci, si chiar cu plicere, dar banuia cA fusese ideea lui Josh, nu a lui Terry, ca ea si vind acolo si si-si dea cu parerea. Daca Jo Hampson nu era liberi in aceasta dup’-amiazi, puteau s& amane vizionarea preliminara pentru alt data. —Ai vreo intalnire fixata la ora 167 —Da, zise ea, faird si se uite in agenda. —Dar la 16.30? 0 intreba Josh, neslAbind-o deloc. Din tonul lui se vedea c& era constient ci ea minte. La ce bun? Trebuia si se duc&. Chiar nu mai avea nevoie de inc& o intrevedere cu Atherton, in care s& se simta improgcat& cu noroi. —Unde? intreba ea, oftand obosit’.52 Sandra Brown ~Aici. Roaga pe cineva de la receptie si te indrume catre sala de proiectii. Din cAte imi amintesc, n-ai mai fost niciodata. —N-ag veni nici azi, dacd as putea. ~16.30, doamna Lambert, zise el brusc si inchise tele- fonul, evident frustrat. Dar si mai mare era frustrarea ei. Macar araita ca o profesionist si nu ca o adolescenti na- iva, asa. cum se simtea in liftul spre Agentia Bennett, aflati la ultimele trei etaje ale unei cl&diri inalte de birouri. Purta o rochie de in bleumarin, inchis’ in fat& cu nas- turi militéresti de alam, care se regiseau si pe buzunarele de la piept, si pantofi alb cu bleumarin, cu toc mediu. Atunci cand cumpérase rochia, se plansese cA nu putea 8-0 poarte cu sacoul rosu care se asorta la ea — se potri- vea ca nuca-n perete cu pirul ei — asa c4 luase unul gal- ben-pai. Poate c& fusese a doua ei alegere, dar combinatia dintre acesta si culoarea ei unic& de pir era uluitoare. Aunise despre cat de luxoase erau birourile Agentiei Bennett, dar tot nu era pregatit’ pentru privelistea ce i se asternu in fata ochilor cand se deschiser usile din otel inoxidabil ale liftului. Covorul verde-inchis, de culoarea hainelor de van’- toare, se intindea pana la baza ferestrelor ce ocupau un perete intreg. Canapele si fotolii tapisate cu damase de culoarea piersicii, alb ca fildesul sau albastru-inchis erau aranjate cu gust in imensa zoni de receptie. ~Buni ziua, doamna Lambert, ti spuse tandra de la re- ceptie in clipa in care Megan pisi pe covorul gros — tocu- tile i se afundara cAtiva centimetri in tesituri. Domnul Bennett si domnul Bishop va asteapta. Pe aici, v& Tog. Megan 0 urma prin incaperea invaluiti intr-o muzic& placut’ ambientala, care venea de la difuzoarele invizibile. Receptionera, care avea gratia, silueta si stralucirea unui Sérutul ispitei 53 top model, deschise niste usi duble inalte si se didu deo- parte, ca s-o lase pe Megan si intre. —Mulfumesc, spuse ea inainte ca femeia si inchida usi- le in urma ei. Nu fusese condusi in sala de proiectii, ci in biroul lui Josh. Masa lui de lucru era uriasi, imbricata in piele si plina de hartii. Plange pentru reclame, schite, scenarii, diagrame, reviste si fotografii lucioase, toate impristiate. Se vedea ci titulatura lui de director executiv nu era doar de parada. Chiar muncea. ~Megan! Ea tresdri si se intoarse la auzul vocii lui. De ce era intotdeauna ca o mangiiere? Iarta-ne c& suntem aga de relaxati, dar mai e putin pana la sfarsitul programului. Venea spre ea, dupa ce se ridicase de pe o canapea co- moda, tapisat& cu piele de c&prioari. [gi scosese haina de la costum, ca si Terry Bishop, care se ridica si el s-o in- tampine. Josh o lua de brat si o duse intr-un colt intim, cu mobili eleganté si confortabil’, tipicd birourilor. —Buna, Megan. —Bun, Terry, zise ea, intinzandu-i mAna si i-o strang’. Ma bucur si te revad. ~Sieu. Cand Josh a sugerat sa vii si tu si vezi reclamele, m-am gandit ca € o idee grozava. Asa cum ti-am spus si aseara, am incredere cd vei sti c4ind trebuie difuzate — sunt lucruri despre care eu nu am habar. Ea ii arunca o privire acuzatoare lui Josh, in ai c&rui ochi aurii se intrezdrea o sclipire poznasa. Ce-i pasa lui daca era prins cu minciuna? Oricum obfinea tot ce voia, ca intotdeauna. ~Tocmai beam un pahar de Perrier. Vrei si tu unul? ii ofeti Josh. —Nu, multumesc. —Poate suc, cafea, un cocteil? Nu, zise ea, mai aspru decat era cazul. Multumesc, adauga apoi, ca sd nu para nepoliticoas’ in fata lui Terry Bishop.54 Sandra Brown —Atunci si mergem in sala de proiectii, spuse Josh, catusi de putin deranjat de ostilitatea ei, Strib&tura un labirint de coridoare. Spre deosebire de linistea din zona de Teceptie, holurile clidirii de birouri €rau ca un stup de albine, pline de Puncte de lucru gi de angajati care treceau grabiti. Sala de proiectii avea Opt randuri de fotolii de tea- tru. in peretele din spate era o mic& nisi de unde se Proiectau filmele publicitare Pe ecranul mare si alb din fata inc&perii. ~Aceste filme vor fi transpuse pe casete video pentru uzul posturilor de televiziune, le explicd Josh. Vazandu-i chipul impietrit, adaugé: Sunt convins c% sti asta. ~Desigur. In loc s& se simtX stanjenit, Josh doar zambi si incercd S-o apuce de barbie. Terry, care era cu spatele la ei, cAutand 8d se aseze undeva, nu vizu gestul lui afectuos si jucdus si nici pe ea cum il evit3. Tanga ea, insk nu Pentru mult timp. De indat& ce incepu sd ruleze prima reclami, el se apleca in fata s& le sopteasck Parerile sale. si tncrucisase antebratele pe spatarele scaunelor lor, Evident c& observariile lui le erau de folos amandurora, dar gura lui Josh se apropia adesea ingrijorator de mult de urechea, obrazul si gatul lui Megan. Apropierea lui fi Provoca fiori prin tot corpul, ~Ei bine, ce crezi? o intrebi Terry cu team& in glas, dupa ce se termins teclama de saizeci de secunde. O studia pe Megan prin ochelerii lui cu lentile gtoase, Care fi m&reau ochii, dar ea nu se uita la el, ci la privirea de chiblimbar a lui Josh, care o urmirea indeaproape. Se uita oare Josh la gura ei? Nelinistit’, isi umezi buzele cu limba, apoi sper§ din tot sufletul ca el s& nu creadi Sérutul ispitet 55 ¢4 0 ficuse pentru a-] ispiti. Terry astepta un raspuns de la ea. Oare ce o intrebase? ~Reclama a fost realizaty exceptional. Casa de pro- ductie pe care ai angajat-o a ficut o treaba excelenta. Dac toate reclamele sunt atat de bune, intr-o siptimana de la difuzare Seascape va fi rezervat Pe un an. Evident usurat, Terry igi tntoarse ochii lui miopi spre €cran, unde un cuplu se plimba de mang pe 0 plaja pus- tie. Siluetele intunecate ale celor doi se profilau pe un minunat risirit de soare. Cfnd se uit iar la ecran, Megan avu 0 Teactie intarziat’. Peste o clip’, auzi vocea tira. ganata si amuzaty a lui Josh. —Nu, nu sunt goi, desi asa par, Pent ca asa am vrut Noi sf fie filmati, dar operatorul a mers si mai departe. Reclama asta e la limita erotismului. ~Spet c& cei care o si ving la Seascape nu se vor astepta la o plajé pentru nudisti. Oferim o multime de facilitati, dar aceasta nu se numara printre ele, spuse Terry razand. Megan nu se simti tn stare si-i raspunda. Privirea ii era pitonita la barbatul si la femeia din film, care apareau acum in prim-plan, sirutandu-se. Buzele li se uneau, tru- Purile li se apropiau unul de celalalt, pana cand cele dous umbre distincte se contopira. Cu inima bubuindu-i in piept, Megan isi didu seama c¥ tasaturile celor doi erau ale ei si ale.. ~Sunt sigur 3, dac& un cuplu e atat de Pornit, s-ar pu- tea gasi o plajX pe care nu se aplic& nici un fel de reguli, fi sopti Josh la ureche, iar ea inchise ochii si evite valul de ameteali care simtea c% o cuprinde. Tiebuia s% plece de aici, Era prea intuneric, Ferestrele cu draperii ti induceau 0 Senzatie de claustrofobie. Pre- zenta barbatului din spatele ei ti zdruncina profund echi- librul emotional. Dar nu avea cum s¥ scape. Terry Bishop deja ti punea temator o alt& intrebare despre reclame. Oare cate erau?56 Sandra Brown O duzin&? Tot ce putea spera Megan era ci aveau si se termine curand. V&zuser’i cam jumitate din reclame cAnd fata de la receptie intra cu discretie in sala intunecata. -Domnule Bishop, regret c& vi deranjez, dar ati pri- mit un telefon important. V-am facut legatura in biroul de vizavi. Terry oft si se ridic& de pe locul lui. —Multumese, fi zise el fetei care se retrigea. Megan se ridic& si ea, recunoscatoare c4 fusese salvati — dar nu era chiar asa. Nu, te rog, doamna Lambert. Uitati-va si la restul reclamelor. Ma intore cat de repede pot. Tesi de pe randul de scaune si deschise usa ct si se poata strecura afari. Fanta de lumina se ingust& pe masura ce usa se inchidea, pana cAnd sala se cufunda iar intrun ‘intuneric deplin. Megan inghetase pe locul ei —fi era tea- ma s& fac vreo miscare sau sa respire. In intunericul de catifea din jur, il simti pe Josh cum se misca. Bratele lui o inconjurara. Mainile ti erau pe piep- tul ei. —Dac ai avut o noapte la fel de proast& ca si a mea, nai dreptul s& araiti acum asa grozav, Cand ii simtea respiratia pe ureche, fi era imposibil si se retraga de langi el. —Eu... eu am dormit foarte bine. EL ii prinse cu dintii lobul urechii si il mugca incetisor. —Chiar ar trebui si scapi de obiceiul asta al tau de a minti, Megan. Doamne, ce gust bun ai! O musca repetat, dar bland de pielea sensibila din spatele urechii. —Josh... Vorbele de dojana pe care intentionase si le rosteasc4 sunau mai mult ca o implorare. Ce putere avea el asupra ei, cA o putea reduce la un ghem tremurdtor de nervi sensibili? Cu el, nu mai era femeia care era cu alti. Din profesionalismul ei nu mai ram&nea nimic... »Profesionalism. Profesionalism.“ Sdrutul ispitei 57 Mintea ei se concentra asupra acestui cuvant si il Tepetd ca pe o mantra, pAnd fi intr’ bine in cap. Cum indraznea sa-i insulte calitatea de profesionist4, tratand-o ca pe 0 jucarie sexual? Ridicindu-si bratele, ii indeparti miinile de pe gatul ei gi se ridic& brusc de pe scaun. Filmul ise proiecta pe bust sters si difuz, iar umbra ei urias& ap&ru pe ecran. —Chiar c& esti un ticdlos mizerabil, Joshua Bennett! Cate profesioniste ai mai ademenit la tine in birou sub pretextul afacerilor si ai incercat apoi si le seduci? Ei bine, pe mine s& nu ma pui la socoteal. Eu nu fac asa ceva cu un client. Apoi isi lu& poseta de pe locul al&turat si incerca si ias de pe rand, dar Josh isi trecu piciorul lung peste spatarul scaunului ei si, cu o agilitate care o impresion§, sri peste el. Astfel, fi bloca iesirea in spatiul ingust dintre randurile de scaune. —Asta n-are nimic de-a face cu profesionalismul, iar tu © stii al naibii de bine. Nu ma prostesti cu scuza asta, si nici pe tine nu te prostesti. Ce e intre noi... —Nue nimic in afara de antipatie si un luctu pe care nu stiam cd ti-l datorez. —Despre ce naiba vorbesti? Ce-mi datorezi? —Mi-ai facut rost de slujba asta! strigi ea. Iji dadea seama dupa expresia uluitd de pe fata lui c& nu se asteptase la asta. —Cine ti-a spus? o intreba el precaut. —Doug Atherton, chiar ieri. Cand am ezitat si ma implic in contractul Seascape, a insistat si ma gandesc mai bine. Am aflat atunci cum ai intervenit si mise dea slujba asta. Legian care fi sc&p& lui Josh ar fi socat-o in mod normal, dar furia o facea imuna la astfel de obscenit3ti. —N-am vrut niciodati s& afli asta. Megan isi ridic’ mandr& barbia, de parc& se pregiitea de lupta.58 Sandra Brown ~Ei bine, acum am aflat. Dar nu stiu care din noi s-a facut mai mult de ras: tu, pentru ca ai profitat fara rusine de influenta ta, sau eu, pentru cai te-am lasat s-o faci, fara s& am idee despre ce era vorba. Ai crezut ca, dac& imi faci rost de o slujba, vei fi absolvit de vina pe care 0 porti pentru moartea sotului meu? Degetele lui i se infipsera adanc in carnea bratului, cand o apuca de el cu putere. —Ti-am mai spus, James n-a facut aici, la agentie, nimic din ceea ce nu voia s& faci. Cat despre faptul c& ti-am obtinut o slujba, da, am vrut s& te ajut. As face-o pentru vaduva oricdruia dintre angajatii mei. —Dar nu voiam ajutorul tau! N-aveam nevoie de el, scutura ea din cap furioasi. —Poate ci n-aveai nevoie, dar nu ti-am facut nici un rau. —Esti ultimul om de pe p&mént ciruia ag vrea si-i fiu indatorata. —Nu ai nici o datorie fat’ de mine, rosti el printre dinti. Eu doar te-am plasat acolo. Restul l-ai facut singura. Stiam ca ai talent pentru munca asta si c4 ai sX reusesti. Si dacd ai fi fost b&trand si uratd, gras si sleampat’, eu tot as fi fost mandru de realizirile tale si de mine, c3 am luat decizia corecta. Se apropie de ea si o trase la pieptul lui masiv. —Dar nue cazul, nu? Ea isi implora inima s& nu-i mai bat asa tare in piept, c&ci sigur i-o auzea si el. ,Riposteazi, Megan.“ -E timpul s& platesc, nu? intreb§ ea. Cum de-ai asteptat trei ani? Nu credeam c& poti pasui un datornic asa mult timp. Trebuie oare s&-ti multumesc pentru mirinimie sau ai lsat dobanda s3 se adune? Sunt sigurd c& a crescut, ca la cmatari. Spune-mi acum, domnule Bennett, care-i pretul pe care trebuie si-l platesc pentru slujba asta? Sérutul ispitet 59 fn lumina slab& din incXpere, ochii lui ardeau ca j&raticul. ~Ti-am spus cA una n-are a face cu alta, zise el ame- nintator. Si daca ai fura din masinile parcate in fata unei carciumi, eu tot te-as dori. Nu stiu ce s-a intamplat cu noi in noaptea de dinaintea nuntii tale, dar ceva a fost cu siguranta. -Nu. ~Ba da. Nimic de genul asta nu mi s-a mai intamplat — nici tnainte, nici dup’, si nu puteam si simt ceva atat de puternic, dac& nu simteai si tu. Neag’ tot ce vrei, Megan, dar esti si tu congtient& c& mingi... m& minti pe mine site minti si pe tine. Eu n-am simtit nimic, negi ea cu tiie, injosit de lactimile fierbinti care i se adunau in ochi. Pe fata lui aparu o expresie indurerata. —Nu plange, o ruga el, strangand-o la piept si man- gaind-o pe spate ca si se calmeze. Ultimul lucru pe care il doresc e si te vad plangand. Am actionat samavolnic. Orecunosc. Dar numai pentru c& nu stiam cum altfel siti atrag atentia. Te rog si nu mai plangi, Megan. {i lua fata in mAini gi i-0 ridica spre a lui. In timp ce imaginile din filmul cu un biietel si tatil sAu mergand pe o bicicletd pentru doi se proiectau pe corpurile lor, buzele lui se contopira cu ale ei. Limba lui ti invad’ dulcea cavitate a gurii, iar trupul lui incepu s& se frece sugestiv de al ei. Fara si se gandeasc&, rispunzndu-i doar din dorin- ¥4 fizicd si din nevoia de afectiune, ea se lipi de el cu feminitatea ei, care fi completa lui virilitatea. Contactul a fost minunat si tulburator. Gemetele lor de plicere si durere se armonizau perfect. Gurile lor refuzau si se opreasci, desi in s&rutul bland isi ficea loc o oarecare vio- lengi. Bratele lui o strangeau in chingi de otel. Mainile60 Sandra Brown ei fi mototoleau cimasa, in dorinta lacoma de a-i framanta muschii spatelui, Erau atat de pierduti in imbritisarea lor, c&i atunci cand © voce tund din difuzoarele de deasupra capetelor lor, se despéirtira nedumeriti. Megan se uit la Josh cu ochii larg deschisi si cu inima bubuindu-i in piept. ~Asta-i tot, domnule Bennett? intreb& din nou ope- ratorul, p&rand si nu aibi habar de momentul pe care i] ‘intrerupsese. Megan se uita la ecran fird si vadi nimic. Reclamele se terminaserd, dar ea nu vazuse nici una de cAnd plecase Terry din sala. Trezit’ la Tealitate, isi duse la gurX o mani tremuranda, Exasperat peste masur’, Josh isi trecu degetele prin par. ~Da. Multumese, Tad. Microfonul se inchise, iar ei rimasers singuri fn sala ‘intunecatd si ticuts. —Megan... —Nu, zise ea si se didu inapoi. Nu stiu ce... ce se in- tampl& cu mine cAnd tu... Considera ci ti-am platit datoria. Cu jignirile pe care mi le-ai adus, suntem mai mult decat chit, domnule Bennett, Se intoarse pe calcaie, isi insfac& poseta pentru a doua cara si bajbai drumul spre iesire. Deschise usa, disperata s& scape de acolo. —Megan! strigt Josh, rimas in urma ei. Numele fi risuna in sala de proiectii si incd ti mai auzea ecoul cand se ciocni de un Terry Bishop speriat, care apisa pe clang de partea cealalt a usii. Megan nu stia care dintre ei era mai surprins. Terry Injelese de ce avea fata brizdatk de lacrimi, buzele umflate de sarutiri si expresia innebuniti din ochi. Ea urmiri Privirea pe care i-o arunc& lui Josh, a c&rui cimast era Sarutul ispitei 61 pe jumatate scoas4 din Pantaloni, iar crayata largita la gat ii statea stramb pe piepr. —Eu... scuzati... se balbai Terry. Era... Gayla, sotia mea. Voia... si v4 cer adresele ca si va trimita invitatii oficiale la marea inaugurare de Pe 1 iunie. Veniti amandoi, nu?capitolul 4 Megan simtea ce expresie imbecila avea pe fata. Scoase absent& un pieptene si isi aranja parul. Fara indoial& ci respectul pe care il avea Terry pentru profesionalismul ei se micsora cu repeziciune in timp ce ea stdtea acolo, ancercand din toate puterile si inteleag’ ce-i spusese el gi s8-i dea un raspuns cat de cat inteligent. Principalul ei gand era c& nu reusise sd fugi de Josh pentru ci Terry ii stituse in cale. Cu coada ochiului, il vazu pe Josh cum isi baga nonsa- lant poalele cimigii in pantaloni si cum fsi aranjeazA cravata. Nu parea deloc deranjat c4 heer uae ca niste copii poznasi. Dac’ ar fi fost in stare sa-si controleze ee seer expt astfel dispretul fara de el. De ce omira nepisarea lui? Probabil cai se 4nt4mplau tot timpul asemenea lucruri. fntradevar, vocea ti sun’ foarte normal cAnd spuse: —Nici nu mi gandesc s& lipsesc de la inaugurarea hote- Jului, Terry. Multumesc. : _N-ar fi un eveniment atat de important, dac4 nu m-ai fi ajutat tu, fi zise dezvoltatorul cu un respect care fi facu great lui Megan. se intoarse spre €a- ies poi au faci timp weekendul asta pen- tru noi? x , =Nu.. stiu, zie ea. Dac Josh va fi acolo, nici nu-i trecea prin minte sti se duc’. Va gasi o scuzd valabil& mai tArziu. Trebuie s4 discut cu geful postului. Poti sé-mi trimift invitatia la birou. $i acum, domnilor — arunci& o privire dispretuitoare in directia lui Josh — va rog s& ma scuzati, ma intalnesc cu alt client la cin’. Era alta minciund, iar Sarutul ispitet 63 sprancenele ridicate ale lui Josh sugerau ca si el stia asta. La revedere, zise ea, iesind din sala de proiectii cu bruma de demnitate care fi mai ramasese. Se gr&bi pe holurile acum pustii, cu exceptia unor ob- sedati de munc& — asa cum fusese si James. ,,Duceti-va acas&, la nevasta, la sot, la copii. Nu-i dati acestui om tot ce aveti mai bun in voi. Nu merita.“ O lua la fuga prin eleganta sali de receptie, de parc’ scipase din camera de tortura. Mai tarziu, nici nu-si mai aminti cum a ajuns acas&. Fara si acorde nici o atentie traficului, conduse ca un robot, cu mintea la clipele petrecute cu Josh. Imediat ce intra in casa, simti singuratatea ca o prezenta palpabila, ca un giulgiu care o invaluia, o sufoca. —E vina lui cA sunt singur’, spuse ea cu voce tare, furioasa si simtindu-se infranta. Dac& nu ar fi fost Josh Bennett, inc& ar mai fi avut un sot, poate chiar si un copil sau doi pan’ acum. Lui trebuia s&-i multumeascd pentru c& era singurai pe lume. inc mai ciugulea din ea, ca o pasare care se hrineste cu stArvuri. Oare cAnd va considera c& i-a mAncat toat{ carnea de pe oase? Ll furase pe James inc dinainte si moar&. James nu-i apartinuse niciodat’ la fel de mult ca Agentiei Bennett. Josh fi cilcase in picioare demnitatea, obtinand o slujb& pentru ea. Faptul c& nu stiuse de manevrele lui nu conta. Oare cAti oameni mai stiau c& primise acest post datorit& lui Josh? Erau multi cei care rideau de ea pe la spate? Credeau oare toi ci ea fi ceruse ajutorul? Si ce gandeau c& fScuse ca sé obtin’ slujba? Incepu s& tremure cand se dezbrac& in dormitorul cu aerul conditionat pornit — ins& nu de frig tremura. ‘Acum Josh Bennett ti #ipea tespectul de sine. De fiecare dat cfnd o atingea, ea devenea ca lutul cald si moale pe care el il modela dupa bunul plac. O cuprinse64 Sandra Brown tusinea cind si aminti cum igi arcuise corpul ca s& se lipeascd de el, cum ii oferise gura. ~Tl urisc, il dispretuiesc, suspind ea, luind perna in brate si ghemuindu-se. Perna se uda de lacrimile strate care i se scurgeau pe obraji. »Nu plange, Megan, nu plange.“ »Nu, nu." Isi alunga din minte vorbele lui pline de com- pasiune. Nu voia s&-si aminteascii de blandetea cu care © stransese in brate, de tandretea cu care o atinsese, de dulceata bwelor lui. incerc’i si evoce imaginea unui bar- bat dur, calculat, dar nu reusi. Singurul lucru pe care al vedea cu ochii mintii era expresia ingrijorat de pe fata lui, in timp ce fi mAngia obrajii si fi ridica gura spre a lui. Nu‘, repeti ea profund indurerata. fl ura mai mult ca oricand, dar numai acum ‘gi diidea seama care era adevaratul motiv. Din noaptea in care se intalniser§, nu reusise s& si-l alunge din minte. Rimanea acolo cu incapatanare. Si nu avea de gand si plece acum. De dou’ zile, Megan intrerupsese orice comunicare cu Josh sau cu Terry Bishop. Nu primise decat un raport scurt de la Jo Hampson: —Terry a spus c& iti plac reclamele. Bietul om e aga de incordat. Dack Seascape nu se deschide curand, are si faci atac de cord. Mersi c&i mi-ai tinut locul deunazi. — Am facut-o cu placere, zise Megan, afisnd un 2imbet care spera spar sincer. Cum ai programat spoturile pentru magazinelea acelea? Nemaiavand pentru moment Seascape pe cap, Megan se concentra s& rezolve o parte din muntele de har- til care se stransese pe biroul ei in ultimele cateva zile. Dadu cateva telefoane pe care intarziase si le dea, ris- punse la corespondenta si ficu o gedinga de vainzAri cu subalternii ei. Din a treia zi, isi recdstigase increderea in sine, asa c& avu o senzatie de implinire. Cand se intoarse Sarutul ispitei 6 de la cantina aflata la subsol, unde luase pe fuga pranzul constand intr-un iaurt, mersul ei era aproape vioi. Dar se dezumfla ca un balon intepat cand deschise usa de la biroul ei si il vazu pe Josh pe canapea. Privirile li se intalnir’ si, pentru o clip’, amandoi incremenir’. Apoi el se ridict incet de pe pernele moi. Nu doar inftitisarea lui, dar si felul cum era imbracat o las fara grai. Purta un trening negru cu auriu si pantofi de sport. Parul fi era ravasit de vant si avea o culoare sdnatoasa in obraji. Oare fusese la jogging? ~Iarta-ma ca sunt imbracat asa. ~Ce cauti aici? Inchise usa dupa ea si imediat regret. S-o deschida acum ar insemna sa admit ca era tulburata sa-1 gaseascd la ea. Statea dreapta langa usa, incercand in zadar si nu se uite la triunghiul de par negru si c4rliontat ce iegea din. rascroiala bluzei lui de trening, al c&rei fermoar era tras doar pe jumatate. De parca asta n-ar fi fost de ajuns, felul in care i se mulau pantalonii asortati pe soldurile inguste era innebunitor. —Secretara ta era inci la masi, zise el, evitand s&-i ras- punda la intrebare. Am hotdrat s& astept pana te intorci. Te supara c& am venit? roe conteaz4? rispunse ea cu o voce acra. Acest rspuns clar si concis era mai injurios decat ar fi fost batjocura, iar ea isi feri privirea in timp ce traversa camera in pas vioi si isi punea poseta intr-un sertar al biroului. —Cu ce iti pot fi de folos, domnule Bennett? intreba ea pe un ton taios in timp ce se aseza pe scaunul ei. —Sa-mi ierti purtarea de zilele trecute. Ea isi intoarse privirea la el, iar buzele ise rotunjira mimAnd surprinderea. Ai dreptate, am profitat de o intalnire de afaceri. Cand am s& te sirut din nou, si sunt sigur c-o voi face — vocea66 Sandra Brown ii cobort insinuant — promit cA va fi in condirii mai priel- nice unei intalniri romantice. -Nu vor fi... —Ba da, vor fi. O si am grija s existe mai multe ocazii de acest fel. Arunc& o privire spre pervaz, unde trandafirii se des- chiseserd fn toata splendoarea lor. De ce nu-i aruncase la gunoi? in dimineata de dupa intilnirea lor in sala de proiectii, luase in maini vasul masiv cu intentia clara de a azvarli florile in cogul cel mare de gunoi de la cap&tul holului. Dar nu fusese in stare s& fack asa ceva. De ce? Josh se duse la pervaz si rupse un trandafir din buchet, apoi se intoarse la birou. —Accepti o ramur’ de maslin? Ei i se opri inima in loc si simti cA nu mai putea si respire cind el intinse mana spre pieptul ei. Cu grija inf- nit& s& n-o ating’, ti puse bobocul in prima butonier’ de la bluzd. Degetele lui nu voiau ins& s& se retragti. Cum zAboveau acolo, la cAtiva centimetri de piele, emanau o dorint& att de putemic’ de-a o dezmierda, incAt corpul ei rspunse de parca chiar ar fi atins-o. Sanii i se umflara de dorint’, iar sfarcurile i se int&rira, imbiindu-l. fi simti privirea in crestetul capului. Rasuflarea lui era greoaie. In fata ei, coapsele lui se incordau spasmodic, iar degetele rigide i se strangeau in pumni. Ea isi infrinad impulsul nebunesc de a-i ridica unul din pumni, de a-l deschide, de a-i sdruta palma si de a-i pune m4na pe sanii ei durerosi. lar ca rispuns la intrebarea ta, rosti el cu blandete, si stii cX n-am ademenit niciodat& o femeie in biroul meu cas-o seduc. Nu amestec niciodata afacerile cu plicerea. Tu, Megan, esti prima femeie care m-a ficut s&-mi incale propria regula. De cand te-am intalnit, pari si fii exceptia de la toate regulile. Sarutul ispitet 67 fnc& nu putea rosti nici un cuvant. De ce nui arunca vorbe grele? De ce nu-l desfiinta, aruncndu-i toate insul- tele care fi puteau trece prin minte? In locde asta, statea in fata lui tulburat% si tcut’, iar el se dadu inapoi si se agez din nou pe canapea. —Asta-i motivul principal pentru care am yrut si te vad azi: si-ti cer scuze. Am venit aici imbricat asa — arta spre trening — pentru ci m-a sunat unul dintre agentii mei cand eram la sala de sport. Am considerat c& trebuie sa-ti spun imediat ce mi-a comunicat. Vocea lui nu prevestea nimic bun, asa ci o alarm’. Nu-l mai auzise vorbind pe tonul acela grav de cAnd ti spusese s4 vind imediat la spital. Soful ei era la Urgent’, luptandu-se pentru viata lui. —Ce e, Josh? Fara sti-si dea seama, fi rostise numele pe tonul in- tim cu care te adresezi unui prieten de incredere sau unui... iubit. —Dupa cum stii, unul dintre cele mai importante con- tracte ale noastre este cel cu lantul de magazine alimen- tare Dixieland. Ea incuviinya din cap. Ameninti si ia toata publicitatea de la postul nostru si s-o impart intre competitorii nostri. ~—Ce? icni ea, dandu-si imediat seama de importanta celor spuse de Josh. Lantul de magazine Dixieland difuza teclame zi si noapte. Pierderea acestor bani din reclame ar face o gaurd in buget care va fi greu de umplut, daca nu chiar imposibil. De ce? ~—Barnes, zise el rispicat. Megan, nu te-as fi deranjat cu asta, dac& plangerile lor ar fi fost minore. Daca era un caz izolat, |-as fi invitat la cin& pe omul care se ocupa cu promovarea la Dixieland gi I-as fi convins ca ar fio migcare gresit& s&-si retraga reclamele de la WONE. N-ai fi stiut niciodat& de asta. Se opri imediat de pared si-ar fi dat seama c& spusese mai mult decat intentiona.68 Sandra Brown ~Ai mai cut asa ceva, nu? il intreba ea, pilind la fata. S& aranjezi lucrurile ca si ma protejezi? Eu... —Nu? intreba ea din nou, nerabdatoare. ~—Ba da, recunoscu el fra tragere de inima. Dar nu e mai mult decat fac pentru oricare director de vanziri de la orice post de televiziune din tot Sudul. E de datoria mea, pentru cA acest teritoriu imi apartine. Asa c& nu te infuria pe mine, bine? Am facut pentru tine ceea ce fac pentru multi alti. Stitea inc& dreapta ca un bat, cu barbia ridicat& semer, ‘4nsa fi spuse doar: —Continua. Elo studie un timp cu privirea. Daca nu |-ar fi cunos- cut aga de bine si n-ar fi stiut ce fel de om este, ar fiputut crede c& expresia lui era nostalgica. Ochii i se plimbau pe parul ei, pe fata si pe gat. Se uit la bobocul dintre sanii ei clipe intregi. Intr-un final, o privi in ochi gi igi drese glasul. =Aga cum spuneam, daca era un caz izolat, nu prea mear fi interesat. Dar e a treia oara saptimana asta cand aud o plangere legaté de WONE. Bares se ocupa de toate cele trei contracte. Megan ridicd receptorul si tast trei cifre. ~Trebuie si ne vedem. Acum. fnchise telefonul si se intoarse din nou spre Josh. ~Iri mulfumesc c& mi-ai spus. Pot si m% ocup eu de acum. —Asg vrea s& mai stau. —Mai bine nu. —Totusi, am si rman. Ynainte ca ea si-i mai dea vreun argument, Barnes des- chise usa, parand foarte stanjenit. —Hai, intra. Era supitrata pe Barnes, dar nu la fel de tare ca pe Josh. Acum o impodobea cu boboci de trandafir si fi goptea Sarutul ispitet i) scuze sincere, acum se baga in viata ei cu acea insensibi- litate rece la care ajunsese s& se astepte din partea lui. Barnes se strecura inauntru si inchise usa dupa el. Se albi vizibil la fata si isi sterse palmele de pantaloni cand il vazu pe Josh pe canapea. Nici nu piru si observe c& Josh nu era la costum. —Bun ziua, domnule Bennett, zise el inclinand respec- tuos din cap. Faptul ca isi plecase capul in fata lui Josh nu ficu decat s&-i sporeasca lui Megan iritarea. —Bine, Barnes, si auzim ce ai de spus. Ai nevoie de o scuzi al naibii de buna pentru faptul c& trei dintre clientii domnului Bennett s-au plans de tine in aceast& siptimana. ~Trei? ing&ima el. ~Trei sau unul, nu conteaza, replica’ Megan exasperat. Te-am ayertizat la inceputul siptaménii c& ai face bine s&-i revii in forma. lar acum vine la mine directorul celei mai mari agentii de publicitate din zona si imi spune c& suntem cat pe ce s4 pierdem unul dintre cele mai im- portante contracte, si totul din cauza prostiei tale. Ignorand balbaiala lui Barnes, care incerca sa se apere, Megan ii aruncd o privire incandescenta lui Josh. -Domnule Bennett, te-as ruga si enumeri, pentru mine si pentru Barnes, plangerile care ti-au fost aduse la cunostinta. Pe tonul sever al unui judecator, Josh incepu s& insire greselile savarsite in cadrul seviciului: nealocarea timpilor de emisie ceruti de client, evaluare eronati, indiferent& cras& si lips totali de comunicare. Cu fiecare greseala mentionata, lui Barnes fi cidea tot mai mult fata, pana ajunse s& semene cu cel mai trist basset din lume. Cand termina de vorbit, Josh ‘si mut& privirea de la nefericitul Barnes la Megan.70 Sandra Brown —Multumesc, domnule Bennett, ci ne-ai dat acest avertisment. Sa sperim cd mai e timp si ne indreptim greselile. Ai ceva de spus, Barnes? ‘Tanarul scutur’ din cap, cu un aer jalnic. —Am f&cut-o de oaie, stiu. ~Ei bine, daca vrei mil8, ai gresit locul. Dack o vrei pe fata aia de la redactia de stiri, striduieste-te s-o cuceresti sau renunta la ea, ori giseste-ti alta sau f& dusuri reci. Putin imi pasa. Barnes se holba stupefiat la Megan, uimit peste m&surk sa afle c4 ea fi cunostea problemele. Ca femeie, ar fi vrut sd-i spuna ca stia foarte bine ce inseamni si te obsedeze cineva intr-atat tncat s8-ti pierzi mintile, dar ca director, nu-si putea permite s& lase nimic de la ea. ‘N-am de gAnd s& dau contractele tale altor agenti de Vanzari, pentru c& toti au foarte mult de luctu. $i nici s& te amening c& o s& fi le iau pe cele bune si am si-ti dau in schimb altele mai puin dezirabile. Nu cred cd iti va Pasa. Ce vreau eu s& fac e sii te pun la incercare timp de 0 luna. Cred c& e un interval rezonabil. La sfarsitul lui, am s&-ti verific toate contractele. Dac clientii ti nu sunt pe deplin multumiti si nu-ti cnt& osanale, poti si-ti strangi lucrurile din birou, pentru c& vei zbura la sfarsitul acelei zile de lucru. Se uit& in calendar. Asta va fi pe 12 iunie. Mai inteles? El incuviint& trist din cap. —Da, Meg... 834... doamni... —Mulfumese ci ai fost asa promt cand te-am convocat, tise ea dandu-i de inteles cX poate st plece. Bames se tari pana la usa si o inchise dupa el. Megan se ridic& de pe scaun, simtind pe umeri toat% povara responsabilitarii. Se duse la fereastra si se uit lung la frumoasa zi de primiavard. Ochii i se inchiseri din nou, orbigi de lumina putemica, pe care 0 micgor& tragand jaluzelele. Zgomotul traficului de pe strazile din centru Sarutulispitet rat se estompa. Simi mainile lui pe umeri inainte si-si dea seama ca statea in spatele ei. _ ~Asadar, problema lui e 0 femeie, rosti el bland, in timp ce fi masa gatul si umerii incordati. Ti simtea caldura alinatoare a mainilor prin materialul subtire al bluzei. ~Da. Poate ci nu trebuia si-] pedepsesc in fata ta, dar am considerat ca prezenta ta imi va intati spusele, ci o si se rusineze de tine si-o si inceapi s& fac lucrurile de care il stiu capabil. Nu imi dau seama daci am facut fata situatiei sau nu. Era asa pl&cut si-i méarturisescd nesiguranta ei. ~Te-ai descurcat de minune. ~Asa crezi, Josh? Nu mai zibovisi se gandeasca de ce p&retea lui insemna atat de mult pentru ea. O intoarse cu fata la el. ~Ai fost grozava, minunata, fi sopti, netezindu-i parul cu o mani, iar cu cealalta luand-o de barbie. Dac& eram in locul tanarului Bames, m-as fi cdit si ag fi incercat si m& dau bine pe lang’ tine. Ea ii adres un zambet sceptic. ~Asta rimane de vazut. ~Sunt al naibii de mandru de tine. Stiam cd esti duri. Mi s-a spus cX esti inflexibila. Dar nu m-am asteptat s& fii asa grozava! ~Situatia cerea duritate. Trebuia sa scutur. —De aceea esti un director de vanzéiri asa de bun. —Dar, in acelagi timp, nu mi-a placut s& ma infig atat de tare in el. —lata de ce esti atat de femeie, Aproape se convinsese ci purta o armura claditx din furie si ura, ca s-o apere de el, dar cuvintele lui ros- tite atat de bland o strapunserai cao sabie, pana la inima. Se cufunda in apele adanci ale ochilor care priveau in jos la ea si implora Cerul si se inece in ele. Mainile lui72 Sandra Brown ti coborar’ pe brate si ti prinseri palmele. Fart ca tru- purile lor si se atinga altfel, el se aplect siti acoperi gura cua lui. Gustul dulce al buzelor lui si miscarea lent’ si suges- tiv’ a limbii sale posesive 0 tineau mai captiva decat ar fi reusit cele mai puternice brate. Parc ascultand de o comand& nerostitt, isi rotirS capetele gi isi schimbar& pozitia, ca s& se bucure gi mai mult unul de altul. Josh ti sotbi pe indelete dulceata de pe buze, inainte de a se retrage de langa ea. —Ia cina cu mine. —Eu... Elo mai sirut& o dat, sorbindu-i risuflarea. ~Te rog, doar cina, Megan. Iti jur. Lasi-ma& sa stau cu tine. —Josh, sopti ea. Era o nebunie, o stia prea bine, dar nu putea sd reziste sSrutitilor lui seduc&toare. Vointa, ratiunea, hotararea ei invergunati, toate se risipeau ca petalele Juate de vant atunci cand 0 atingea el. Recunostea acum, chiar dac& nu o facuse niciodaté, c& se temea de felul in care se transforma cand era cu Josh Bennett. Oare putea fi trast la rispundere pentru greselile facute cAnd el ti lua mintile? —Cinim si dansiim. Nimic altceva, dac& nu vrei tu. Ce riu putea si-i faci o sear petrecutd cu el? O cina nevinovat%? Un pic de dans? Avea un gust asa de bun. Skrat. Probabil cX avusese timp si se antreneze la sali fnainte s& primeasca telefonul si si vind la ea. Mirosul lui de mosc 0 ameti. Tanjea si-i ating’ pirul des de pe piept, si-si plimbe degetele pe linia de unde incepea, chiar sub clavicule, si ajung’ cu mana pana sub bust, iar in cele din. urma, pan’ in zona virilitétii lui. I se puse un nod in gat. —Te rog, Megan, nu ma mai pedepsi. Spune da. igi apasi incet buzele pe ale ei si i le demierd& cu pasiune. =O, Josh, da... Sarutul ispitet 73 ‘Auzird amandoi sunet de pagi cu o fractiune de secund& fnainte de bataia puternicd, apoi usa se deschise. —Megan? Se smulsera din imbr&tisare tn timp ce Doug Atherton si Terry Bishop intrau in birou. —Aici erati! spuse Doug cu bucurie in glas. Secretara ta nu s-a intors de la mas si nu te-am gisit nicdieri prin cladire. Prea sa nu fi observat expresia rivasiti de pe fata lui Megan. Te-am sunat la birou, Josh. Mi s-a spus c& vii incoace. Ai facut jogging pand aici? izbucni Doug in ras. =Nu, zise Josh. A intervenit ceva urgent si mi-am zis s-o anunt si pe Megan. Am venit inu-un suflet, nici nu mi-am terminat exercitiile. —Sper ci nu ne critic’ cineva, se incruntd imediat Atherton. —Nu, nucred, zise Josh calm. Megan areusits4 aplaneze lucrurile. ~A, bine, bine. Frumoase flori! adauga el in treacat, aratdnd spre vaza cu trandafiri. Megan, Terry mi-a spus c& ai vizut reclamele, dar cA vrea s discute cu tine despre ele. Acesta abia se uitase la ea. Era prea destept ca s& nu pund lucrurile cap la cap, dupa ce o prinsese singura cu Josh de doua ori in ultimele zile. De ambele dati, parusera speriati si cu un aer vinovat. —Bun&, Terry, spuse ea cu amabilitate, ca sa-i facd plicere lui Doug. Si ne asezim cu tofii si s& stam de vorba. Megan se intoarse la birou, recunoscatoare ci piesa de mobilier 0 despartea de cei trei barbati. Deodata, se simi vulnerabili si lipsit de aparare. —Cuce te pot ajuta, Terry? —P&i, zise el, umezindu-si buzele emotionat, imi faceam griji in legitura cu difuzarea reclamelor. $tii, lace ori s& se dea una sau alta. Ai vreo idee in aceast4 privinga?74 Sandra Brown O cuprinse imediat panica. Oare cate dintre ele vaizu- se? Doua? Trei? Nu-si mai amintea de nici una care rulase dupa ce Terry plecase din sali. Singura care fi lisase o impresie de durata era aceea cu siluetele celor doi indri- gostiti. Aducandu-si aminte de ea acum, se enerva si ti arunc o privire lui Josh. in ochii lui de agat, care nu se dezlipeau de ea, descoperi ci el stie la ce se gandeste. Va trebui s4 inventeze un raspuns cat de cat logic. —Ei bine, cred ca aceea in care apare cuplul de pe plaj ar trebui difuzata noaptea tarziu, suger ea. Siretlicul ei functiona. Terry si Josh izbucnira in ras. Dupa ce primi o scurta explicatie de la Josh, Doug rase siel. —Car despre celelalte, si vedem. Stranse din buze, de parca ar fi incercat si-si aminteasci, rugandu-se s4-i vin& ceva in minte. —Eu si Megan am discutat despre ele cat ai fost tu la telefon, Terry, zise Josh. Ochii lui Megan se facura mari de mirare la auzul acestei minciuni, dar, din fericire, ceilalti erau atenti la el, asa c&i nu observara nelinistea ei. Ne-am gandit c4 reclamele cu zonele de cumparaturi si alte facili- tagi care le plac femeilor ar trebui difuzate in timpul zilei, cand doamnele se uit’ la telenovele sau la concursuri. —Da, asa e, spuse Megan dintr-o suflare, incercand s& participe la conversatie si si nu par pe dinafar, asa cum, de altfel, se considera. —Reclamele in care apar terenurile de golf sau de tenis sizonele pentru pescuit ar trebui difuzate seara, cand se in- tore barbatii acas, si in timpul evenimentelor sportive. lar pentrucele in care apar copii mergand pe bicicleta sau zben- guindu-se pe plaja, alegerea noastrii e clarti — dup’-amia- za si duminic& dimineara. Asa am hoarat, nu, Megan? —Da, sigur, zise ea. {si tinea pe birou mainile strans ‘inclestate. Spera ca nimeni s4 nu observe ci i se albiser incheieturile degetelor. in acest fel, fiecare reclama ajunge la publicul ci tint’. Sarutul ispitet 5 Remarca ei era banals, chiar jalnici. Oare Doug se uita ciudat la ea? Macar Terry p&rea multumit. ~Ei bine, zise el, batdndu-se cu palma pe coapse si ri- dicindu-se, m-ai mai linistit o dats. imi pare rau cd te-am deranjat. Cand incepeti s& difuzati reclamele? —Maine, rxspunse ‘promt Megan, mulrumita ca stabilise cu Jo de dimineata data la care ‘incepea difwaarea, Terry se aplec& peste birou si-i suranga mana. ~Atunci cred c& n-o si ne mai vedem pana la inau- gurarea de la Hilton Head. ~Dar...1n-0 si pot veni. imi pare rau, dar... -Va fi acolo, Terry, zise Doug expansiv. Se intoarse spre Megan, asezat in spatele biroului, care se credea la adpost. Josh m-a sunat azi-dimineata. Mi-a zis ci nu te Prea trage inima si mergi la Hilton Head, pentru c& ai mult de lucru aici. Oricat ne-ar placea s4 te avem printre noi, zise el ca un parinte afectuos si ingaduitor, cred ci ne putem lipsi de tine cateva zile. Ramase mai multe secunde privindu-l pe Doug cu gura c&scati. Apoi se intoarse spre Josh, c&ruia fi arunct o privire ucig&toare. 7A vorbit domnul Bennett in numele meu? cerca sd pistreze un ton amuzat si cochet, dar ti venea sa-si arate coltii. Doug rase pe infundate. —Da. S-a enervat pe mine ci nu te las si te duci. L-am convins fn cele din urma cX habar n-aveam de festivitatea de inaugurare si c& 0 si mergi cu siguranta. Ea igi stapani furia teribild care simtea c4 0 sufocd. -Nu e de obicei privilegiul directorului general de vanzari s participe la evenimente legate de contractele din afara statului? intreba ea Cu 0 inocenta care contrasta Puternic cu furia ce clocotea in ea. ~Ba da , dar el va fi in New York in prima sSptSmana din iunie, la conventia NBA. Atherton se intoarse spre76 Sandra Brown Terry. National Broadcasters Association!. Dezvoltatorul ddu din cap aprobator. Oricum, el nu cunoaste detaliile acestui contract nici pe departe la fel de bine ca tine. ~Atunci, ar trebui si te duci tu. Spera ca disperarea din vocea ei si fie luata drept mi- tinimie entuziasta. ; ~Asg vrea eu si pot, dar trebuie sX negociez Pentru cumpararea postului de radio din Savannah. Te duci tu si te distrezi. E-n regul&, Terry? Sper c& n-o ceri ca s-o puila treaba ct sti acolo, nu? —Sigur ci nu, rispunse repede Terry. Vrem ca toat lumea si se simta bine. a —Atunci s-a stabilit, spuse Doug cu satisfactie tral mangaindu-se pe burdihan. Terry te inviti in avionul cor- poratiei sale. Josh iti poate da toate detaliile. Gata, Terry? Far s& astepte raspuns, Doug deschise usa. Terry il urma. b —Josh? intreb’ Doug, tinand in continuare usa deschisa. : ; —Nu chiar acum. Eu si Megan mai avem niste chestii de discutat. ; ~Atunci ne vedem toti trei mai tarziu. ‘ Seful ei iesi in graba si o Lisi pe Megan singuri cu barbatul care fi zdruncina viata din temelii. Nu se inchise bine usa, c& ea il si incolti. El Gi treose tet land amabele pala, esa eo opreasca si fi spuse repede: —Nue ce crezi. —Pe dracu’ nu e! izbucni ea. he —Dacé te lésam de capul t&u, ai fi refuzat invitatia. —Sigur c& da. : —N-aveam de gind sé stau cu miinile in san gi s4 vid ce se intampla. —Da’ ce, e treaba ta? * Asociatie a posturilor de televiziune gi radio din SUA (n.tr. Sarutut ispitet rd ~Treaba mea esti tu. Mi ocup de tine din prima sear% in care te-am vazut. Fierband de manie, Megan dadu ocol biroului si se Post intre acesta gi uss. ~Trei ani de zile m-ai lsat in Pace si mi-a fost bine, Acum, de o stpramana, ai dat buznain viata mea, mi-oma- nipulezi si m& manipulezi si pe mine. De ce? De ce acum? ce n-ai ficut-o imediat ce s-a racit corpul lui James? El injurd printre dinti. ~Trei ani te-am lsat si fierbi in suc propriu. Crezi c&-s Prost? Stiam c& nu voiai si te vad, s& te ating sau s-ti vorhesc. Cand mi s-a ivit sansa asta cu Seascape ca si ajung la tine, o, Doamne, n-am mai stat pe ganduri. Ma indoiam cX vei accepta o intalnire cu mine, dacd te-as fi Sunat $i fi-as fi cerut-o firesc, cum ar face orice alt barbat. —Aidreptate. ~Asa cd, urma el, de Parca ea nu i-ar fi zis nimic, am folosit orice mijloace aveam la indemana. Zici ci te-am manipulat, nu? Ei bine, da. Aveam de ales? ~Sigur c& nu! Nu aveai dreptul s& folosesti orice mijloace. Trebuia si ingelegi ce ii sugeram si si Tenunti. Mesajul meu era clar, este clar. Nu vreau si am de-a face cu tine, Joshua Bennett. S&-ti intre in cap o data pentru totdeauna c& trebuie si ma lagi tn pace. Trisaturile fetei lui Josh se destinsera si in coltul gurii i se ivi un zmbet trist. —Nu pot, si stii de ce, Ea il infrunta ca pe un dusman, cu pieptul umflan- du-i-se de emotie si de infierbantare, cu obrajii in flacari din cauza sentimentelor Pe care nu voia sd le recunoasci. ~De ce te-ai mai deranjat si ma inviti la cina? intreb§ ea semeata. Stiai deja c& Doug va avea grija sX merg la Hilton Head. EL isi deschise larg bratele. ~Vezi? Despre asta vorbese. Incere s& te vad chiar $i in public, iar tu tot nu esti multumita.78 Sandra Brown {si 14s bragele in jos, plesnindu-se peste coapse. —Megan, continua el cu o rabdare incordat’, trebuie s{ ne petrecem impreuna acest weekend. Departe de locul asta. Arata cu mana prin birou. Departe de trecut. Departe de fantoma lui James. Se apropie de ea. Avem nevoie de timp s& ne cunoastem, si radem, s& ne iubim. Vocea fi cobori pana la soapta ragusit’ care o vrajea. Am insistat azi-dimineata pe angi Doug, pentru c& te vreau pe insula aceea. Cu mine. Chiar daca se striduia s4 nu-i asculte vorbele, ele tot o fnfiorau. Inima ei voia sii se predea neconditionat. Cu un ulti efort disperat, fgi veni in fire si se duse la us’, apoi o deschise. —Ei bine, iti mulfumesc pentru santajul Asta tic&los. O si fiu pe nenorocita aia de insula, dar nu cu tine, Joshua Bennett. El ajunse la ea inainte si-I poata evita, o lua in brate gi fi ridic& barbia, dandu-i capul pe spate. —Esti absolut irezistibild cAnd te infurii. Parul iti scoate scAntei, ca focul. Si imi place cum sun numele meu in- treg c4nd il rostesti. Ea crezu c& 0 s-o sirute, dar nu o ficu. In schimb, se uita lung la gura ei. —Nu suntem ine’ pe insula, Megan. Nu face nici un jurimant pe care s& nu-l poti respecta, o avertiz’ el. i plimb& cu senzualitate degetul mare pe buzele ei, apoi isi indepart{ mana. Trecu pe langX ea spre biroul de alituri. El inchisese deja usa in urma lui cand Megan observa privirea mirat& a lui Arlene, care rlimisese incre- menit&, cu degetele deasupra tastaturii. -Nu ti-ar plicea si fii cu el pe o insula? intreb’ ea sovaind si holbandu-se la sefa ei. —Daci ctezi cX e asa grozav, de ce nu te duci tu cu el? -Nu m-a invitat pe mine. —O, ce p&cat! exclama Megan, se intoarse pe calcdie, apoi tranti usa si intr iar In ceeace odati fusese sanctuarul Sarutul ispitet 79 ei. Scoase bobocul de la butoniera si il strivi intre degete, aruncandu-l apoi in cogul de gunoi. ,,Nu m-a invitat pe mine“, o maimufiiri ea pe secretari. Doamne sfinte, ce vedeau femeile la el? Era badaran, increzut, arogant si total lipsit de scrupule. Ce alt barbat ar fi sfrutat-o pe logodnica prietenului sau in seara di- naintea casdtoriei? Totusi femeile il adorau. Se tncurcase cu o multime de tipe. Le pirisea fara pic de mila si se combina cu altele, dar ele tot erau atrase de el ca de un magnet. Legiturile lui furtunoase ficeau deseori valva in paginile tabloide- lor. Tabloide... ~ Titluri cu litere de-o schioapt! Ce putea face ca sl doar cel mai tare pe Josh Bennett? Sa-i facd rau agentiei lui? Nu. Avea o reputatie prea buna. fn plus, asta ar diuna propriei ei afaceri. Ce Lar putea face de rasul lumii pe un om asa de increzitor in sine? Care s& fie pedeapsa binemeritat& pentru ceea ce le fcuse ei si lui James? Scoase un strigit triumfitor cAnd un plan incepu si i se contureze in minte. Terry Bishop spusese ci toat% presa va veni la Seascape. Megan Lambert era un nimeni, dar nu si Josh Bennett. El va fi remarcat. Se va scrie despre ce face el. Noua lui, ,iubire“ va starni interesul tuturor. ,Dragostea pluteste in aer la noul hotel din H.H. fn ochi i se ivirk sclipiri raut&cioase la gAndul unor astfel de titluri. Se duse in graba la birou si se uit in calendar. —Doua saptamani, medit& cu voce tare. Avea doud séptiméni la dispozitie ca si se pregiteasci — s& cumpere momeala de care avea nevoie ca si-i intind’ © cursa ispititoare. CAnd se va urca in avionul corporatiei, Josh nu-si va da seama ca mata blanda de Langa el e una si aceeasi cu cea care si-a scos azi ghearele s4-I zgArie.Sarutul ispitet 81 Nu, zise el repede. Avionul este inc& la verificare si alimentare. Toti asteapta in sala principal’. imi permiteti? adaugs el si intinse mana si-i ia bagajele. s Era ct pe ce si ile dea, dar se rizgandi brusc. capitolul 5 ~Mulrumesc, dar mai vreau si le tin un timp. —E-n reguli. Pe aici. Ti arata spre capatul coridorului, care se termina intr-o spatioas4 zoni de asteptare, in care Megan stia c’-l va gasi pe Josh. Trase adanc zer in piept, infiorandu-se. Oare va Elegantul costum alb cu pantaloni fi dadu lui Megan. increderea de care avea nevoie s& intre pe usile de sticli din terminalul particular de pe aeroport. Stia cA pantalonii sport ti veneau bine si fi scoteau in evident teusi? Se va lisa el oare amagit de siretlicul ei? Din cate #l fundul prin croiala lor. Haina, dup modelul celor purtate stia, ar fi putut sX renunte la ea si s& invite altX femeie la de juc&torii de baseball, venea peste o bluzd de miitase cu Hilton Head. Nu mai vorbisera de cAnd plecase din biroul dungi verzi, galbene si albastre — 0 combinatie curajoasi. ei, dar in urechi inci fi rasuna provocarea lui: ,Nu suntem Matasea i se mula pe s4nii partial acoperiti de un sutien ei pe insula, Megan. Nu face nici un jurimAnt pe care fre: di i nu-l poti respecta.“ subtire din dantel3, pe care Megan nu-l mai purtase oti resy ; niciodatd. La fel ca toate hainele pe care i le cump&rase 4 Fe ate a diese sf inpe el in ultimele doua saptim4ni, si pe acesta il alesese ca s& ine ee ot place Recuiiea atrag privirile barbatilor. i . un viitor tat& care asteapta s&-i nasc§ nevasta. Talpile de cauciuc ale pantofilor ei comozi nu faceau fn clipa in care o vizu, pe fata lui incordat’ aparu un nici un zgomot cAnd pagea pe coridoarele lungi si pustii zambet larg si veni cu pasi mari spre ea. Pantalonii lui ale terminalului. Pe un um&r avea doua genti asortate cu largi de plaj erau prea bine croiti ca si nu atragi atentia dungile de culoarea lamaii de pe bluzi. Cumparate im- asupra picioarelor lungi si musculoase. Nici o femeie nu preund cu noua ei garderoba, gentile de voiaj moi, cu putea raméne indiferent& vazdndu-i pieptul lat si puternic fermoare, parc’ sfidau gustul sobru cu care si-ar fi ales de ; si umerii care se profilau sub tricoul galben. Ochelarii de obicei lucrurile. Pe celilalt umAr avea o imens& geant& soare ridicati pe crestetul capului fi ciufuleau parul si ti . dadeau un aer smecheresc, la fel ca spranceana strabatutd ae Lamberto merdwansnsatoe deahoraler: de cicatrice care se arcuia acum, cAnd z4mbea cuceritor. % ° y —Buna, Megan. gand spre ea. Bucuria si emotia cu care o salutase gr&bit aduceau mai Ea se intoarse si fi confirma. mult a usurare. Oare se asteptase si nu vind? -Da? Ti ambi, incercand s& se convingd ca bataile rapide ale Barbatul in uniforma fi zambi amabil. inimii nu se datorau faptului ci el fi rostise numele pe ace- —Sunteti ultima care a sosit dintre cei care merg cu lasi ton intim ca de obicei, ci nervozititii care o cuprinse- domnul Bishop. se din cauza rolului pe care trebuia si-l joace acum. —Sper c4 nu i-am facut sd astepte. —Buni, Josh.82 Sandra Brown Fluturi scurt din gene, apoi isi ridicd ochii intr-un mod sugestiv, sperand ca el sa creada ca flirta. Daca se lua dupa privirea lui p&trunzatoare, era vrajit, dac& nu de-a dreptul uluit de atitudinea ei prietenoas’, care nu-i st&tea in fire. —Ce mai faci? intrebi el. —Bine, tu? raispunse ea, uitandu-se drept in ochii din care se revrsa pe fafa ei ridicat o privire dulce ca mierea. —Ocupat p4ni peste cap. Bishop e ca un copil de gra- dinit&. Si pentru mine, si pentru el, am si mi bucur cand Seascape isi va cAstiga faima pe care o merita. Ficu o mutri de strengar, iar pe Megan o furnicara degetele de dorint& si-i ating buzele. Flutura iar din gene, de data asta fara intentie. —Mersi pentru contractul Stewart. Domnul Stewart mi-a spus c& ne-ai recomandat cu mult’ caldura, pe motiv c& avem ratinguri mari. —N-ai pentru ce, dar n-am spus decAt adevrul. Ratin- gurile din luna mai arat& c& buletinul vostru de stiri de Ja ora 23.00 ocupA acum locul intai pe piatd. Banii lui Stewart pentru publicitate nu pot fi cheltuiti nicdieri mai bine. Discutia lor n-avea sens, si 0 stiau amandoi. Megan abia isi putea dezlipi ochii de la el, iar Josh ii trimitea mesaje care ti pompau adrenalin& in tot corpul. Ca s&-si revin&, ea ti facu semn cu ochiul si si muta gentile into pozitie mai confortabila. —Ah, scuzi-m&, ti spuse el imediat, iar ea a fost fart si yrea impresionati de bunele lui maniere. Imi pare riu. Las&-ma& s&-ti iau astea, se oferi el gi ti d&du jos de pe umeri bretelele gentilor. Oare ise p&rea sau chiar fi atinsese usor partea lateral a sanului? Dac’ nu, de ce ii trezise la viat& sfarcurile din temnita lor de dantela? —Multumesc, zise ea, zambindu-i timid. Sdrucul ispitet 83 Unor femei le place si zambesca prosteste, dar pentru eaera o injosire. Doar nu voia s& fie alintat’, nu? —Bishop ne-a pus la dispozitie bauturi reci, vin sau bere. Vrei ceva? —Nu, mersi... Josh. Desprinzandu-si privirea din ochii lui, se uit& la mul- timea de oameni care astepta si decoleze avionul. fi recunoscu pe reprezentantii posturilor de televiziune, pe directorii din lumea afacerilor si din cea bancar& si pe jurnalistii de la marile ziare. Printre ei erau si cAteva femei atrig&toare, inclusiv Laura Wray, reporter la Atlanta Constitution. Megan nu credea c& Josh o insotea pe vreuna dintre aceste femei. Fusese singur cénd sosise ea. Totusi, trebuia sii se linisteasc& in acest’ privint’. si umezi buzele ne- linistit’ si se trezi usor surprins& s vad un lic&r de interes an ochii lui Josh. —Esti... este cineva... cu tine? Lui Josh i se intinse din nou un zmbet pe fat. Se uit’ peste umar si o vazu pe reporterit& ridicand paharul cu vin in semn de salut. Josh dadu din cap c&tre ea si se intoarse spte Megan, 24mbind si mai larg. —Nu, zise el, pand acum nu. Lasfndu-se in voia geloziei, Megan isi miji ochii s-o cAntireasc& din priviri pe inalta si zvelta jurnalist’. —Doamna Wray pare mai mult dec&t atent& in ceea ce te priveste. Oare auzise vreodat& cX erau combinati? Fuseser& ata- tea, c& nu-si amintea daci Laura Wray facuse parte din haremul lui Josh. —Esti sigur ci n-are planuri cu tine dup& ce ajungem la Hilton Head) él intreba ea, inclinandu-si capul intr-o parte — un gest care stia c&-i arcuia gAtul intr-un mod atractiv. —Poate cf si-a facut planuri, dar nu m-a intrebat si pe mine. Si dac& planurile ei nu sunt ca eu si cu tine84 Sandra Brown Sdrutul ispitet si petrecem o multime de timp 7mpreund, atunci nu coin- cid cu ale mele. Fcu un pas spre ea, pand cand Megan tre- bui si-si ridice capul mai sus ca s& se uite la el. Ma bucur c& ai venit, Megan, spuse el cu o voce blanda, dar intensa- —Laura, rosti el din spatele lui Megan, imi pare bine si te vad. O cunosti pe doamna Megan Lambert? Iscoditori, dar nu ostili, ochii ei albastri o cercetara : ‘ pe Megan. Pentru 0 clipa, o gatui emotia. —Doamna Lambert, sunt Laura Wray, de la Adanta eae ouside dese nt wR Constitution. -Da. a a : it Iti cEpu: Megan stranse mana gingasa care fi fusese intins’. Si penne DOCU CL VED) : l_- —Eu sunt Megan, lucrez la WONE. —Mi-a fost team& pana in ultima clip& c& n-ai s& vii. —Nu apari tn direct? Voiam s& te sun in fiecare zi, dar m& temeam ci, dac& te —Nu, sunt director local de vanziri. batla cap, n-ai s& mai apari. A fost un cosmar st stau doua MS bucursi'te eunose: sapedmani ee tine, dar ae ch a Analan de Era greu de caracterizat felul in care zambea femeia, timp s& te gan lesti la ce ar putea insemna calatoria asta ‘ns& Megan il tncadra intre trist si melancolic. pentru noi. —Nucred c locurile din randul de alaturi sunt ocupate, =N-as fi ratat-o pentru nimic in lume. spuse Laura. Intensitatea cu care se uita el la gura ci o ficu s& nu Megan detect din nou speranyi in vocea ei rigusiti. mai fie sigura de motivele pentru care mergea la Hilton —Nu, zise Josh, respingand ideea, inainte ca Megan Head si gandurile i se amestecara. Tot ce-i fusese adanc 1 s&-si exprime vreo parere. Soarele va bate pe partea intiparit pe creier era acum neclar. Josh avea intotdeauna Fie dupa a sreolli Am vazut deja niste locuri mai acest efect asupra ei. 4 spate. Bland, dar ferm, o impinse pe Megan de-a lun- Cred c& totul e pregatit pentru imbarcare, zise el, gul culoarului ingust. Ne vedem mai tarziu, Laura, ti zise intrerupandu-i avalanga de ganduri. Hai s4 ocup’m locuri el nepasditor. mai bune. —Da, ne vedem mai trziu, se pierdu vocea ei in {si puse gentile pe umar si, cu mana pe spatele ei, 0 departare. conduse spre pista pe care avionul corporariei tsi ambala | Megan se asezi pe locul de la fereastra, pe care i-| indicase dep moroarele. Josh. El puse bagajele intr-un mic spatiu de depozitare de Doar cAtiva invitati ajunsesera inaintea lor la scara pe la coada avionului, apoi se intoarse gi se agezi Lang’ ea. care se urca in aeronava. in timp ce mergea in fata lui, —Ebine? ; Megan fi simti mana alunecndu-i de pe spate pe talie, —Da, dar nu pot scoate centura de siguranga. S-a blocat { intre scaun si perete. apoi z4bovind o clipa pe curba soldului. Ea puse ameteala de moment pe seama revoltei fat& de gestul lui bine ccunoscut. Odat& urcat& in avion, ea se uit dupa locurile libere. Laura Wray era asezat’ pe un rand mai din fata. —Bun, Josh, spuse ea cu 0 voce joasa gi taraginata. Else apleca in fata, si vada despre ce era vorba. =Cred c& 0 si reusesc. {ntinzandu-si mana peste poala ei, apuct centura de nailon si trase de ea. Cotul i se ciocni de pieptul ei, nu dureros, dar destul de tare ca si inlemneasc amandoi de surprindere timp de cAteva secunde.86 Sandra Brown isi cobori privirea si vada dac& o lovise prea tare. —{mi pare riu, zise el morocinos, holb&ndu-se la sanii ei. Te-am lovit riu? Neindricnind s&-i rispund’, ea doar scutura din cap. Josh mai trase o dat3, cu mai mult& grija, apoi fi puse centura, pierz4nd cam prea mult timp s-o ajusteze. Dupa ce inchise catarama, mainile ti ztboviri nepermis de mult pe abdomenul ei. Propria centura si-o prinse mult matrepede: fn timp ce isi ocupau locurile, ceilalgi invitati ai lui Terry Bishop se oprira si schimbe céteva vorbe cu Josh si cu Megan. El fi prezenta pe cei pe care ea nu-i cunostea. Fa vazu invidia din ochii femeilor si supozitiile de cunosc&tori din privirile barbatilor. O deranja ideea c& tori banuiau ci e ultima cucerire a lui Josh, care il insofea in cAlatorie, dar acesta era pretul pe care trebuia sil plateascd pentru victorie. Dacf totul mergea conform planului ei, pana la sfargitul weekendului aveau si zbarnaie teleimprimatoarele si telefoanele in Atlanta de vestea c& directorul local de vanziri de la WONE si Josh Bennett erau un cuplu. Faptul c& raposatul ei sot fusese angajatul lui Josh avea s& fac& barfa si mai suculent’. —Ce mai face Barnes? o intrebi Josh, acoperind zgo- motul facut de motoare dup& decolare. Ea se intoarse putin spre el, iar cand genunchiul ei se atinse de al lui in spatiul acela stramt, nu facu nici un gest s& si-l retraga. ~Poate cé trebuie s& te intreb. Ai mai avut plangeri? _Nici 0 vorba de la nimeni. Cred c& |-ai speriat de moarte. Dintii fi erau strilucitor de albi, in contrast cu fata lui bronzati si frumoasi, cu trisdturi aspre. De lasoarele de pe plaja din Hilton Head va c&paita o culoare si mai inchisa. —{l supraveghez indeaproape, zise Megan. Mahirii de la societatea-mama au trecut pe la noi. Mi-au marit Sarutul tspitet 87 bugetul. Nu-mi pot permite nici o greseala costisitoare. Dar, in afar de asta, nu vreau si-l pierd pe Bames, e un agent de vanziri grozav cAnd se straduieste. —Esti o pastire rari, Megan. Ea isi ridic&d ochii spre el c4nd auzi tonul intim pe care ii vorbea. Combini profe- sionalismul cu cea mai pura feminitate. Muschii incordati ai gatului o faceau s& vorbeasca greu. Totusi ii spuse: —Nu e ceva asa de rar in zilele noastre. Multe femei au profesii rezervate de obicei barbatilor si se descurca foarte bine. Else gandi o clipa la ce ii spusese ea, apoi zise: —Da, dar multor femei le-ar placea s4 umilescd un barbat, doar ca sa justifice faptul cd detin un anume post sau ca sa-si satisfaci orgoliul. Tu, pe de alt parte, nu te-ai bucurat s-o faci. N-ai vrut sa incri tare in sarmanul Barnes. Asta-i diferenta dintre tine si altele. Cu toate ci detii un post ocupat de obicei de barbati si iei in fiecare zi decizii importante, nu uiti nici o clipa cA esti femeie. Se apropie de ea periculos de mult. Nu cum fac altele. Cuvintele lui Josh o facura si se simt& vinovata. Nu planuia ea fn tain’ si fact exact ceea ce o Iduda el c& nu face — si umileasc& un barbat doar ca s&-si satisfact orgoliul? Razbunarea, care fi paruse cAndva asa de dulce, fi lasa acum un gust amar. Era oare un lucru cinstit s& umilesti un barbat si sd te bucuri de asta? Motivele ei erau justificate, dar n-o s-o vad oamenii ca pe o femeie rea si hrapareata, care vrea sf pun mana pe el, si o s-o dispretuiasc4 pentru asta? Simtea nevoia si se apere. —De aceea trebuie sa fiu cu ochii in patru, si ma asi- gur c& nimeni nu vrea si profite de mine pentru c& sunt femeie. El nu putea s& nu inteleaga acuzatia din vorbele ei. —Eu n-am profitat niciodata de tine. —Chiar asa?88 Sandra Brown Sarutul ispitet -M-am folosit de pozitia mea in publicitate ca s&-ti Nu stia ce s& fack pentru a-i trezi dorinta unui barbat, asa fac bine. Sigur ci am dorit s& vii in acest cAl&torie din : ci acum mergea pe bajbaite. Dar stia sigur cA o femeie nu motive egoiste, dar m-am g4ndit si cd ai nevoie de un starnea simturile unui barbat burzuluindu-se la el ori de moment de respiro de la solicitarile serviciului. Din cite cate ori f&cea acesta un gest mai intim. stiu, n-am ficut nimic r4u sau in detrimentul tau, nici ca Isi imblanzi expresia inainte de a-si intoarce fata femeie si nici ca profesionista. spre el. —P&rerile sunt impartite, tise ea pe un ton acru. —{mi pare rau, Josh. fi vaizu mna pe cotier’, la doar —Numeste o singuri ocarie in care ti-am facut ceva | cativa centimetri de a ei, si, renuntand la sovaiala gi la ce ru. mai ram&sese din mAndria ei, i-o acoperi cu a ei. Ea deschise gura, dar nu reusi si rosteasc4 nici un cu- 1 ~Nu vreau si mA mai lupt cu tine. vant. Ce vind fi putea gisi? C& avea o slujbi de prestigiu | Mana lui se deschise si o apuca strans pe a ei. gi bind platit’, datoritk interventiei lui? Ci WONE nu —La naiba! Mi-ar fi plicut si nu alegi un spatiu public era niciodat& in criz& de clienti, pentru ci’ el fi indruma ca si-mi spui asta, scragni el. pe toti la ea? Ca doar cu doua sptaméni in urmi, el —De ce? evitase un dezastru, fuic&indu-i cunoscute intentiile lan- igi ridic& ochii intreb&tori spre ai lui si ise tiie respiratia tului de magaine Dixieland? Pentru ce picat trebuia ea cAnd viizu dorinta arzitoare de pe chipul lui. Punctele s&-1 spanzure? aurii de pe irisi siltau si dansau ca niste limbi de foc. Pentru cel originar. —Vreau si te strut, de aia. Vreau s& stirb3toresc faptul —M-ai sKrutat cu o sear inainte de a m& cistitori cu c& nu m& mai vezi ca pe un monstru sau ca pe un dusman prietenul tau. nemilos. Am asteptat trei ani si aud c& lupta dintre noi —Te-au s&rutat multi barbati in acea sear’. s-a terminat. —Nu ca tine! i-o intoarse ea intr-o soapti sfichiuitoare. fi stranse mana si mai tare. El ridic& din sprancene. Megan, crezi c& am fost mandru de ce am facut in —Deci recunosti c& sdrutul meu te-a afectat mai mult seara aceea? Nu venisem la petrecere cu intentia de ai decat altele? fura lui James mireasa, ca s-o strang in brate si s-o strut -Nu! { aya cum am fiicut-o, si nici ca s&-] implor pe Dumnezeu s& Agitatia ei era acum evident’. Respiratia accelerata fie a mea, nua lui. Scutura din cap si ochelarii de soare ti fi ridica si cobora matasea de pe sani. fyi ficu mainile ; cizura de pe cap. fi lua de jos si se uita la propria imagine pumn ca si nu-l palmuiasca sau sil mangaie, ori sisi reflectata in lentile, apoi continua: Am facut o multime acopere sfarcurile intarite. {si intoarse brusc capul s& se de lucruri de care mi-e rusine, dar te rog si ma crezi cand uite pe fereastra. iti spun c& ultimul lucru pe care lam dorit a fost si te Nu trebuise si foloseasc4 niciodata siretlicuri femini- simti nefericita sau vinovata ca te-am sairutat. ne pentru a atrage barbatii. Se intalnea cu multi, dar se -Dar asa m-am simtit. Tn seara urmatoare, cand am cdsdtorise virgina. In afara celor cAteva clipe de pasiune facut dragoste cu James, m-am simfit foarte vinovata. Si petrecute cu Josh in foisor, nu stia mare lucru despre sex. mult timp dupa aceea.90 Sandra Brown —Stiu, spuse el, scotnd un oftat prelung. Mi-as fi dorit numai fericire pentru tine, dar se pare c&, de cand te-am vazut prima oard, nu ti-am adus decat suferiny. Dar atunci — o privi in ochi — nu ma puteam abtine sa nu te s&rut, asa cum nu poti sa-ti opresti respiratia si s4 mori. Era ceva ce trebuia neaparat s& fac. Ei ti tremurar& buzele la auzul acestor cuvinte. Doamne, vreau s& te iau in brate chiar acum! Ea igi cobort ochii si fi inchise, intr-un efort disperat de a-si tine in frau simturile care o luaseri razna. Lumea ei sirise de pe axi si se invartea haotic intr-un univers al sentimentelor contradictorii. ~Ti-e prea cald? Vrei s&-ti scoti haina? o intreb& el, aparent fara legSturi cu ce vorbeau. Uitandu-se din nou la el, ea scutur& din cap. —-Nu. De ce? Gura lui se apropie la cativa centimetri de urechea ei. —Pentru c& vreau si-ti vad dungile de pe bluz’ ridican- du-se si coborand atét de ademenitor. Intesitatea vocii lui scazu. Vreau si m& uit la sAnii tai si s8-mi inchipui ce forma au si cum se simt la atingere. Nu-si putea ascunde imbujorarea bruscd, asa c& se uitd lael, fara si poata vorbi. Dupa o clipa nesfargita, coardele ei vocale incepurii si functioneze din nou. —Atunci, cred c4 e mai bine s&-mi las haina pe mine. El oft, zambind trist. —Avand in vedere c& nu suntem singuri, poate ca ai dreptate. Dar tot o tinea de mana. Nu fi d&du drumul nici cand se apropiara de ei alti pasageri s& discute cu insufletire despre weekendul care fi astepta. Ea se uit& in jos, la miinile lor impreunate pe cotier3. A lui avea pe ea fire de par negru, a ei era neted&. A lui era mare si puter- nic&, a ei —fragil prin comparatie. A lui emana protectie, Sarutul ispite m1 a ei —nevoia de a fi protejata. fi era imposibil si se gan- deascd la un motiv pentru care si-ar Tetrage-o. Aterizarea si debarcarea se desfiigurard fark probleme. Un sir de limuzine astepta in fata aeroportului Hilton Head sa-i duc’ la destinatie pe invitatii la Seascape, care urmau sd vind in decursul intregii zile. Terry era acolo si-i fntampine personal. Dupa ce daidu mana cu Josh, o siruti pe Megan pe obraz. ~—Vreau si faceti cunostinta cu Sofia mea, spuse el gri- bit, iar Megan nu-si putu stpani rasul, vazandu-l asa de neribdator si sarmant. Si Josh se abtinea s& nu radi, dup& cum arta spranceana lui stribatuta de cicatrice. Terry le indica limuzina tn care s& se urce si, inainte s& intampine un alt invitat, le spuse: Vin si eu cu voi, dac& nu vi deranjez. Josh ti didu soferului bagajele lui Megan si pe ale sale, pe care le luase inainte si fie dusi de la avion ctre terminal. De indata ce se instali pe bancheta din spate, unde Megan se asezase deja, o si lux in brate si o stranse la pieptul lui. —Josh... a fost singurul cuvant infiorat care i-a iesit din gurd inainte si i-o acopere el cu a sa. Buzele i se deschisera peste ale ei, tntr-un strut la fel de erotic, profund si rivasitor ca gi celelalte. Megan nici nu-si didu seama c& soferul inchisese portbagajul si c& isi ocupase locul la volan. Nu se putea gandi decat la placerea de a fi tinut’ strains in brate de Josh si la textura find a limbii lui, care se freca de a ei intrun ritm de imperechere. Doar cand auzi pasii lui Terry pe trotuar, murmuri un protest. Si Josh isi diidu seama c& vor avea tn curand companie. O 1is& din brate, o mai s&ruti o data repede si apasat, spunandv-i incet: —Vezi ci ai o pat de ruj pe barbie.92 Sandra Brown Tocmai si-o stergea cand Terry deschise portiera si se asezi langa ea. Mazina zbura pe bulevardele insulei, pe care in ultima yreme se construisera o multime de complexuri hoteliere, 4n timp ce Terry le povestea ce se mai intamplase de cand nu se mai vazusera. —Ai mai fost pe Hilton Head, Megan? 0 intreba el emotionat. Ea il vedea mandrununumai de complexul lui hotelier, ci side insula. —Da, 0 dati... fi arunc& o privire rapida lui Josh. Eu si cu James, sotul meu, am petrecut un weekend aici. Mi-a placut enorm. Ea se uit prin ferestrele fumurii la padurea deast care fusese salvati de la defrisare. Imi place aproape tot sudul, cu stejarii acoperiti de muschi si rezervatiile de pini. Imi plac si plajele de pe coast’, dar Hilton Head e cel mai frumos loc pe care |-am vazut vreodata: le are pe amandoua. —Ca& bine zici! exclama Josh. Daca il sup&rase c po- menise de James, nu o aritase. Poate te angajez s4 seri scenarii pentru reclame sau texte publicitare. Tori izbucnira in ras. Dezvoltatorii care voiau si pastreze farmecul natural al insulei erau rari, le explicd Terry. ‘ —Stiti ci, odari, pe insulé se afla o mare plantatie de bumbac, chiar inainte si devin& rezervatie de vanatoare? —Eu, da. Nu s-a dat acolo o batalie importanta in tim- pul Razboiului Civil? intreba Megan. Terry se uit’ la Josh si i-a ficut cu ochiul. —Nu-i numai frumoas’, Josh, e si desteapta. Ochii de fein’ ai lui Josh ti cercetara chipul cu lacomie si, totodata, cu mandrie. ~Am observat asta de mult timp. Doar la vederea portilor impresionante de la Seascape Megan reusi s&-si desprinda privirea de a lui. Avand Sarutul ispitet de o parte si de alta plante luxuriante in floare, poarta din lemn neslefuit, pe care se afla logoul inconfunda- bil, dar discret, al complexului Seascape, ducea la o alee miarginit’ de stejari acoperiti cu muschi. Crengile lor stufoase creau o bolt umbroasi peste drumul ingust. —O, Terry! exclam’ Megan, dar ména ei g%si coapsa lui Josh, pe care o stranse tare de emotie. Parci e din Pe aripile vantuluil Terry strilucea, evident fericit c& ti plicea aga de mult. De fiecare parte a drumului, in spatele copacilor, se in- tindeau terenuri verzi de golf, ce scanteiau in lumina soa- relui. Poteci inguste strabiiteau péidurea virgin’ din jurul lor. Megan se simrea coplesittt de atata frumusete si in- cerca sa cuprinda totul cu privirea. Clidirea principala a complexului Seascape a fost o alta surprizi minunata. Vastul complex era construit doar din sticla si lemn, inca- drandu-se armonios in peisajul tmp&durit. —E minunat, Terry, zise ea, coborand din limuzina care se oprise in fata unor usi maride sticla. Absolut perfect. Nu stiu la ce m& asteptam, dar depaseste orice inchipuire. —Hai iniuntru! Personalul bine instruit, majoritatea birbati atletici, fi ajutara cu promptitudine pe oaspeti si se cazeze in bungalow-uri. Majoritatea invitatilor au fost dusi la cAsute cu c&rucioarele de golf. —V-am si repartizat la unul dintre bungalow-uri, asa c& va dau imediat cheile si v4 trimit acolo, spuse Terry pe un ton ospitalier. Megan dadu din cap, cu gandul th alt parte. Se vita uimit& la holul de receptie, ca o tarincuta care vine pentru prima oar’ la oras. Cel mai mult o impresiona faptul c& nici un obiect decorativ nu era ostentativ. Cu tot luxul, atmosfera creat era plicura gi intima. —Uite, Josh!94 Sandra Brown Prd sii se gandeasca, tl lua de man& si il ficu si se in- toarc& spre o cascada interioara, ale cirei ape se trostogo- leau peste niste traverse de cale ferat& aranjate cu grijd si peste o stancad natural, ciz4nd apoi intr-un bazin scfn- teietor. Flori de toate felurile si culorile o inconjurau, ca ‘o rama de tablou. Josh o lu’ pe dup’ umeri gi o trase spre el. ~Te bucuri c& ai venit? o intreba, cu buzele in p&rul ei. Uitand complet de planutile ei ticdloase, de supararile din trecut si de gandurile de ricbunare, isi ridic& privirea spre el, fard sa-si ascunda incAntarea, si fi raspunse cu sinceritate: -Da. —El e Greg, zise Terry din spatele lor. Se intoarseri si vaourd un tanir la varsta studentiei, cu o infagisare de american tipic care le zémbea prietenos. El os& aiba grijé de voi. Eu si Gayla putem conta pe voi doi la cina? Josh se consulta cu Megan, tidicAnd intrebator o spran- ceana. Ea incuviint’ din cap imperceptibil. —Da, multumim pentru invitatie- De-abia asteptim, spuse el pentru amandoi. Terry a fost chemat la receptie, unde era plin de oaspeti care soseau si de angajati agitati. Le facu semn lui Josh si lui Megan si-si vad’ de treab’, Lisandu-i in grija lui Greg. Baiatul ii duse cu masinuta de golf pe aleile din complex, spre bungalow-ul in care igi aveau camerele. Odat& plecata din pavilionul central, unde era o forfotd jngrozitoare, Megan a fost in stare s& aprecieze pacea si linistea din acel loc. In timp ce treceau pe sub boltile copacilor de pe drum, Greg rupse ticerea, ‘incepand sa vorbeasc& insufletit. _Piscinele sunt acolo. Una e Ancalzit’, cealalta, nu. In clidirea aceea se afla clubul de fitness. Sunt sali cu aparate atat pentru biarbati, cat si pentru femei, du- suri, camere cu aburi, saune, orice doriti. Ca s& mergeti Casa paraineasci Sarutul ispitet la terenurile de tenis, luati-o pe trotuarele marcate cu mici rachete de tenis. —Nu stiu cum o si fac s4 nu ma rituicesc pe aici, dar am si ma distrez incercAnd s& g&sesc drumul, zise Megan, care isi didea seama cu neplicere cA se indepartau din ce in ce mai mult de corpul central de cladiri. Cate camere sunt 4ntr-un bungalow? intreba ea pe un ton relaxat, sperfind ca vocea pieriti si nu-i tradeze nelinistea. Simtea privirea lui Josh studiindu-i chipul. —Patru, spuse Greg. —Patru, repet& ea, de parc’ ar fi reflectat asupra unui lucru extrem de important. —Mda, dar numai voi doi il vefi ocupa in acest weekend. Lui Megan i se usc& gura. Nu indriiznea si se uite la Josh. Greg opri masinuta in fata bungalow-ului, caruia Me- gan decise c& i se diduse un nume nepotrivit. Termenul de ,,Cottage‘! nu putea desemna cel mai inc4ntator apat- tament de patru camere pe care il vasuse vreodata. —Poftiti, doamna Lambert, zise Greg, deschizand usa cu cheia si inclinandu-se respectuos tnainte sA se tragt deoparte. Ea intr’ in apartamentul cu peretii zugraviti in albastru, bej si tn culoarea piersicii. De la baia cu 0 cada Ancastrat’ in podea si pan’ in dormitorul cu un pat imens si ferestre pan in tavan, de la care se vedea Atlanticul, nici un detaliu nu fusese trecut cu vederea. De indata ce Greg ii atrase atentia asupra unor dotari mai rar intalnite si puse in dressing cele doua genti ale lui Megan, se duse s&-i arate si lui Josh apartamentul. Ramas& singuri, Megan se indrept& spre ferestrele mari si trase perdelele imaculate. Dincolo de terasa bun- galow-ului, mobilat confortabil, se intindea o peluza.