Metoda observatiei

1. Caracteristicile observatiei stiintifice

Observatia este o metoda fundamentala de culegere a datelor empirice, utilizata in stiintele socioumane si in practica
asistentiala. Spre deosebire de observatia spontana, folosita in contextul vietii cotidiene, observatia stiintifica este o
actiune planificata, ghidata de scopuri si ipoteze, desfasurata dupa reguli precise si indelung verificate.
Observatia stiintifica se remarca prin urmatoarele caracteristici:
- este fundamentata teoretic: utilizeaza concepte, scheme de analiza, teorii si modele explicative cu privire la fenomenele
investigate;
- este sistematica si organizata metodic;
- este integrala: 'obiectul' observat este privit ca intreg situat intr-un context determinat;
- este repetabila si verificabila: pentru obtinerea unor date veridice, observatia poate fi repetata, reconstituind pe cat
posibil conditiile initiale. Acest lucru nu este insa realizabil in cazul fenomenelor/evenimentelor unice;
- are o finalitate teoretica (testarea sau imbogatirea teoriilor existente; constructii teoretice noi) sau o finalitate practica
(vizand schimbarea sociala) bine precizate.
2. Tipuri de observatie
Investigatia psihosociala, realizata in scopul cercetarii teoretice sau al interventiei practice, poate face apel la un tip sau
altul de observatie, in functie de obiectivele urmarite. In literatura metodologica sunt mentionate mai multe tipologii ale
observatiei care au la baza criterii diferite de clasificare:
- dupa scopul investigatiei deosebim: observatia exploratorie, observatia de diagnostic, observatia experimentala;
- dupa gradul de implicare a observatorului in contextul realitatii de studiat: observatia externa (nonparticipativa) si
observatia participativa;
- dupa gradul de structurare: observatie structurata si observatie nestructurata (calitativa).
1) Observatia exploratorie se utilizeaza atunci cand nu detinem informatii suficiente despre realitatea ce urmeaza
a fi investigata. Astfel de observatii au fost utilizate pentru prima data de antropologi si etnologi in studierea societatilor
arhaice. Observatia exploratorie se realizeaza la primul contact al cercetatorului cu fenomenul social, motiv pentru care
acest tip de observatie este putin sistematizata, situandu-se la nivelul descriptiv al cunoasterii stiintifice. Practica
asistentei sociale presupune apelul frecvent la asemenea tehnici de investigare, dat fiind faptul ca fiecare client si fiecare
situatie problematica reprezinta 'cazuri unice', in felul lor (Bocancea, Neamtu, 1999, p. 115). Astfel, in etapa de reperare
a problemei si de analiza a situatiei clientului, asistentul social realizeaza observatii exploratorii, in cadrul carora isi
construieste ipotezele pentru investigarea metodica ulterioara (respectiv, pentru fazele de diagnostic psihosocial si de
planificare a interventiei). .
2) Observatia de diagnostic consta intr-o analiza de profunzime a situatiei problematice cu care se confrunta clientul
asistat, presupunand interpretarea si incadrarea cazului in tipologia consacrata a diagnozei psihosociale. Un diagnostic
realizat pe baza unei investigatii stiintifice cuprinde, in fapt, doua componente: un diagnostic descriptiv (diferential) si
un diagnostic explicativ (cauzal, etiologic). Diagnoza psihosociala este un demers complex si de durata ce presupune
utilizarea unor modalitati de investigare combinate: observatii si interviuri repetate, analiza documentelor. Precizarea
diagnosticului diferential consta in descrierea amanuntita a conditiilor obiective si subiective ce caracterizeaza problema
de asistenta si analiza sistematica a 'simptomatologiei' cazului respectiv (Rascanu, 1996). De exemplu, in categoria
problematica a 'minorilor cu tulburari de comportament', putem repera ca diagnostic diferential cazurile de 'abandon
scolar', 'delincventa', 'vagabondaj', 'toxicomanie' etc.
Diagnosticul diferential, descriptiv, trebuie completat de un diagnostic explicativ, care inventariaza cauzele ce au
generat problema respectiva. Diagnosticul cauzal serveste elaborarii unui plan de interventie adecvat solutionarii
cazului.
3) Observatia experimentala este utilizata in asistenta sociala, indeosebi pe parcursul derularii planului de
interventie prin care se declanseaza procese de schimbare sociala ce reunesc caracteristicile unei situatii experimentale
(manipularea variabilelor; verificarea unor ipoteze; construirea unui sistem controlabil de observat).
4) Observatia externa (nonparticipativa) este utilizata de catre jurnalisti, oameni de stiinta, medici si asistenti
sociali. In acest caz, observatorul se situeaza in afara sistemului observat. Acest tip de observatie se recomanda in
situatiile in care incadrarea investigatorului in grupul sau colectivitatea-tinta este dificila, inadecvata sau imposibila.
5) Observatia participativa presupune integrarea observatorului in comunitatea cercetata, pentru o perioada lunga
de timp, in scopul unei cunoasteri in profunzime, de tip calitativ. Observatia participativa se defineste prin cateva
caracteristici de baza:
- surprinde existenta cotidiana a unei comunitati pentru a obtine o imagine autentica asupra acesteia;
- este un studiu comprehensiv si holistic asupra unei unitati sociale (cultura, subcultura, grup, organizatie, credinte,
obiceiuri, modele actionale, interactiuni sociale etc.) ; .
- este un demers de tip calitativ atat sub aspectul realitatii studiate (aspecte unice, particulare ale vietii sociale), al
principiilor si strategiei metodologice utilizate (primeaza abordarea comprehensiva, 'din interior', a fenomenelor sociale;
ipotezele si categoriile de analiza sunt flexibile, suportand modificari pe parcursul cercetarii prin confruntarea cu noi
date), cat si sub aspectul rezultatelor (teorii particulare sau cu raza medie de generalitate, teorii interpretative etc.);
- se deruleaza potrivit unor principii si reguli specifice de ordin metodologic si deontologic: observatorul trebuie sa
respecte normele de convietuire si obiceiurile colectivitatii investigate; sa nu lase impresia ca este o autoritate si sa nu
joace rolul de conducator sau sfatuitor; sa nu socheze prin vocabularul utilizat, prin cunostintele sale sau prin
vestimentatie; sa nu forteze situatia de observatie; sa inregistreze cat mai fidel datele empirice; sa manifeste interes egal
fata de toti membrii comunitatii respective, pentru a castiga increderea lor si, mai ales, pentru a obtine acordul
autoritatilor formale si informale (Bocancea, Neamtu, 1999, p. 117);
- identitatea observatorului poate fi dezvaluita total, partial sau deloc. De asemenea, gradul de implicare in viata
comunitatii poate varia, implicand o pozitie de neutralitate sau una de actor social (membru activ sau membru periferic)
;
- pe parcursul observatiei participative este necesara adesea utilizarea unor observatori membri ai grupului investigat
sau asistat. Aceasta este tehnica participantului observator care este solicitat de catre investigator (asistent social) sa
culeaga informatii cu privire la activitatea propriului grup. In asistenta sociala, participantul observator este o persoana
din proximitatea clientului care, adesea, sesizeaza institutia asistentiala, formuland si cererea de ajutor in favoarea celui
pe care il crede in criza sau in situatie de risc.
Utilizarea observatiei participative in practica asistentei sociale permite o mai buna evaluare a problemelor clientului
individual sau multipersonal, surprinde dinamica realitatii traite, conexiunea factorilor obiectivi si subiectivi ai acesteia.
6) Observatia structurata se distinge prin faptul ca face apel la grile de categorii, scale de evaluare, tabele de
analiza, construite in prealabil, care ghideaza observatia si ordoneaza materialul empiric vizat. Categoriile de observatie
sunt clase de fenomene sociale, comportamente, atitudini, reprezentari, formulate ca indicatori relevanti care permit
analiza cantitativa (statistica) a proceselor si relatiilor sociale. Sistemul de categorii, construit pe baza operationalizarii
unor concepte si ipoteze, este utilizat si sub denumirea deghid (grila) de observatie. Construirea sistemului de categorii
pune problema fidelitatii, validitatii si eficientei acestui instrument de culegere a datelor. Sub aspectul gradului de
cuprindere a realitatii, sistemul de categorii poate fi exhaustiv (acoperind toata gama actelor comportamentale specifice
fenomenului studiat) sau non exhaustiv (selectiv); in raport cu gradul de omogenitate a fenomenelor vizate, sistemul de
categorii poate fi unidimensional sau multidimensional (Chelcea, 2001, p. 364).
Observatia structurata este o metoda cantitativa, riguroasa si sistematica. Obiectiile pe care calitativistii le aduc, in
mod frecvent, acestui tip de observatie vizeaza faptul ca 'fragmenteaza realitatea sociala atat de policroma, in categorii
prestabilite, lasand pe dinafara dimensiuni si aspecte importante si neputand reda complexitatea si fluiditatea
interactiunilor umane' (Ilut, 1997, p. 79).
In practica asistentei sociale, se utilizeaza grile de observatie care faciliteaza actiunea de investigare si diagnoza
psihosociala. Reproducem grila de observare a efectelor abuzului si neglijarii la adolescenti, pe baza careia pot fi
evaluate problemele care apar la aceasta categorie de populatie:
Grila de observare a efectelor abuzului si neglijarii la adolescenti
Abuz fizic (indicatori): retras/apatic; comportament agresiv; comportament antisocial; incapabil sa aiba
legaturi cu cei de aceeasi varsta; se identifica cu 'tipii duri' (punk, gasti); cauta atentia adultilor; probleme cu
scoala; fuga de acasa; prostitutie; consum de droguri si alcool; tulburari de nutritie etc.
Abuz sexual (indicatori): comportament sexualizat; promiscuitate/prostitutie; nesupunere sau bunavointa duse
la extrem; izolare; frica/anxietate/depresie; automutilare; gesturi sinucigase; pseudomaturitate; consum de
droguri si alcool; fuga de acasa; comportament delincvent.
Neglijare (indicatori): retras/apatic; agresiv; incapabil sa-si faca sau sa-si pastreze prietenii; obezitate sau alte
tulburari de nutritie; consum de droguri si alcool.
7) Observatia nestructurata (calitativa), spre deosebire de cea structurata (cantitativa), nu face apel la o schema
prestabilita de categorii sau ipoteze, acestea urmand sa fie elaborate pe parcursul investigatiei sau la sfarsitul acesteia.
Acest tip de observatie se utilizeaza in cercetarile antropologice, in studiile etnografice si in practica asistentei sociale,
mai ales sub forma observatiei participative.
3. Reguli de observare
Utilizarea observatiei, ca metoda fundamentala de investigare psihosociala, presupune respectarea unor reguli generale
referitoare la pregatirea observatiei, la realizarea acesteia si inregistrarea datelor empirice. In acest sens, in orice tip de
observatie, cercetatorul (asistentul social) trebuie sa raspunda la un set de intrebari care sistematizeaza activitatea de
observare:
Ce sa observe?
Cum sa observe?
Cum sa inregistreze faptele observate?
Cum sa le interpreteze ?
In ce scop realizeaza observatia?
Cum valorifica rezultatele in cadrul planului de interventie?
Cu ajutorul metodei observatiei putem culege date de natura diferita, precum:
- manifestari de conduita (comportamente individuale si colective surprinse in context natural; activitati de joc, invatare
sau munca; actiunile si interactiunile umane cotidiene) ;
- aspecte legate de comunicarea interpersonala (limbaj verbal si nonverbal; calitatea comunicarii; mesajele transmise)
;
- aspecte referitoare la mediul social (conditii materiale si de locuit; reteaua de relatii) .
Asadar, prin intermediul observatiei inregistram, in mod direct, date vizand factorii obiectiv-structurati ai realitatii
sociale si, indirect, prin reflectarea lor in acte de conduita, obtinem date despre universul subiectiv-simbolic.
Pentru a culege aceste tipuri de informatii putem efectua observatii integrate sau selective, structurate sau
nestructurate, spontane sau provocate, transversale sau longitudinale. Indiferent de tipul de observatie pentru care
opteaza investigatorul, pregatirea acesteia presupune cumularea urmatoarelor conditii: stabilirea obiectivelor cercetarii,
selectarea unitatilor de observare (secventele comportamentale), alegerea tehnicilor de observare si a procedeelor de
notare a datelor (Chelcea, 2001, p. 381).
Informatiile culese prin observatii trebuie notate cu fidelitate si la intervale cat mai scurte de timp.
Notele de observatie trebuie sa includa: data, ora, durata observatiei, locul desfasurarii, circumstantele observarii,
aparatele utilizate etc.
Opiniile, ipotezele si interpretarile observatorului trebuie notate separat de datele empirice.
Notele de observatie trebuie revazute, completate, corectate si clasificate de indata ce acest lucru este posibil (Chelcea,
2001, pp. 381-382).
Informatiile obtinute prin intermediul observatiilor, completate cu datele culese prin interviuri si analiza
documentelor, furnizeaza asistentului social materialul necesar investigarii cazului si clarificarii problemelor clientului
in scopul proiectarii unei interventii specializate.
ELABORATI O GRILA DE OBSERVATIE
a) pentru cazul unui copil adoptat care prezinta tulburari de comportament
b) pentru cazul unei femei abuzate
c) pentru cazul unui batran care are nevoie de institutionalizare
 METODA OBSERVAIEI
Reprezinta o metoda de baza, o modalitate de studiu, care sta la baza oricarui tip de experiment.
Este cea mai veche metoda de cercetare din psihologie, utilizata att n studiile de tip cantitativ, ct si n cele de
tip calitativ.
BRAINSTER si colab. (1995) definesc observatia ca fiind un act de urmarire si descriere sistematic&# 818c22i
259; a comportamentului si evenimentelor studiate ce au loc n mediul social natural.
Primele cercetari centrate pe aceasta metoda au fost cele antropologice n scopul ntelegerii altor culturi.
Etimologie: "observare" (latina): a privi, a fi atent la.
n cadrul observatiei are loc constatarea si notarea fidela a fenomenelor, asa cum se desfasoara ele n realitate.
n cadrul experimentului de laborator, observatia este subordonata scopurilor acestuia si va urmari obtinerea
unor date suplimentare care sa ne ajute la explicarea modificarilor survenite n variabila dependenta.
Scopurile observatiei sunt:
1) de a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, actiuni, norme si valori;
2) de a descrie contactul si persoanele observate pentru a permite ntelegerea a ceea ce se ntmpla acolo;
3) de a contextualiza, social si istoric, evenimentele observate, pentru a fi corect ntelese;
4) de a integra, a vedea viata sociala ca un proces de evenimente interconectate;
5) de a evita utilizarea prematura a teoriei si conceptelor nainte ca fenomenul respectiv sa fie cu adevarat
nteles;
6) de a oferi un design de cercetare flexibil care sa permita o investigare deschisa spre aspectele
neasteptate si neprevazute.
Caracteristica esentiala a observatiei este caracterul sau de non-interventie.
Observatorul urmeaza fluxul evenimentelor, dar nu intervine pentru a le modifica.
Caracteristici:
1) are un caracter flexibil;
2) gradul de structurare poate varia de la un grad mare de structurare pna la o situatie libera de orice
tenta de urmarire sistematica;
3) observatia se poate focaliza pe aspecte si dimensiuni specifice, nguste sau poate avea un caracter
general.
n ceea ce priveste constientizarea prezentei observatorului de catre subiectul (subiectii) observatiei, putem
ntlni mai multe modalitati:
1) observator prezent si neimplicat (ex. asista la o clasa);
2) observator prezent si implicat (ex. observatorul nlocuieste profesorul la clasa respectiva);
3) observator ascuns si neimplicat (ex. oglinzi cu un singur sens - n anchete, la politie).
n functie de explicatiile care sunt oferite participantilor, putem ntlni:
- explicarea completa a motivelor observatiei si a aspectelor urmarite, pna la
- explicatii false sau omiterea oferirii de explicatii.
Timpul observatiei poate varia de la o simpla observatiei la observatii multiple, n situatii asemanatoare sau
diferite.
Cu ct avem mai multe observatii, cu att precizia concluziilor formulate pe baza lor creste.
nregistrarea aspectelor observate se poate realiza printr-o simpla luare de note sau prin utilizarea de mijloace
audio - vizuale, care sa ne permita urmarirea repetata si independenta a celor nregistrate.
n ceea ce priveste feed-back-ul, observatorul poate opta pentru oferirea unui feed-back complet participantilor
cu privire la cele observate si constatarile facute sau poate ntrerupe complet orice contact cu cei observati.
Tipuri de observatie:
- naturala;
- sistematica;
- autoobservatia.
OBSERVAIA NATURAL

Presupune nregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane n mediul lor de viata.
Pentru aceasta, observatorul nu trebuie sa interfereze cu mediul observat si sa nu stinghereasca derularea
comportamentelor supuse observatiei.
 Cele mai utilizate tehnici de observatie naturala sunt cele cu observator vizibil si ignorat, cu observator ascuns
sau cele care folosesc diverse metode de nregistrare.
O atentie deosebita trebuie acordata situatiei n care observatorul este ascuns si cercetatorul nu informeaza
subiectii cu privire la studiul la care participa (pentru ca exista riscul de a fi ncalcate principiile de etica).
Observatia naturala se utilizeaza foarte mult n studiile de psihologia educatiei, ct si n cele de psihologie
sociala, cnd observatia se poate realiza n paralel cu alte activitati curente, cadrul didactic putnd sesiza calitatea
prestatiilor elevilor, erorile ce apar n rezolvarea unor probleme sau situatii tipice de neatentie si indisciplina.
Observatia ocazionala ne poate duce la concluzii gresite, motiv pentru care este indicat sa apelam la observatia
sistematica, prin care se pot stabili exact sursele de eroare si se pot evita.
Pentru cercetator este important, n primul rnd, sa descriem fenomenul observat si, n al doilea rnd, sa
extragem datele cantitative si sa analizam datele cantitative extrase.
Ponderea interpretarilor ramne, nsa, n cadrul observatiei analizei calitative.
Observatia naturala impune o descriere acurata (cu acuratete) a faptelor si o interpretare obiectiva a lor, fara a
porni de la ipoteze dinainte stabilite.
Una din dificultatile observatiei naturale vizeaza gradul de implicare al observatorului n desfasurarea
fenomenului studiat.
Observatorul trebuie sa participe sau sa fie camuflat n timpul desfasurarii fenomenului luat n studiu.
Pentru a decide care din situatii este mai potrivita, trebuie sa tinem cont att de criteriile etice, ct si de specificul
grupului sau al situatiei care va fi supusa observatiei.
Limite ale metodei observatiei naturale:
- nu poate fi utilizata n toate situatiile;
- este mai putin utilizata n studiul unor ipoteze bine definite, n conditii bine specificate.
Observatia naturala necesita foarte mult timp, evenimentele sunt ntr-o permanenta schimbare si cercetatorul
trebuie sa nregistreze toate datele, desi nu toate sunt la fel de importante, urmnd ca ulterior sa le adapteze demersului
cercetarii.
Observatia naturala este cel mai frecvent utilizata n investigarea unor aspecte sociale complexe, pentru a
ntelege aspectul respectiv si pentru a dezvolta teorii pe baza acestor observatii.
OBSERVAIA SISTEMATIC

S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din mediul natural.
n observatia sistematica se pot crea situatii specifice n scopul studierii comportamentului urmarit.
Ea trebuie sa ndeplineasca anumite conditii:
1) Debuteaza cu stabilirea unui scop precis (ce observam, situatiile n care se manifesta anumite caracteristici).
- Grila de observatie ne ajuta sa nregistram ntr-o forma clara aspectul care ne intereseaza.
- De exemplu, daca dorim sa observam aspecte ce tin de atentia unui elev, mai nti stabilim o lista de
componente observabile ale acestui fenomen (comportamentul mare l mpartim n comportamente mici) si
pe baza acestei grile vom recurge la simpla observare a faptelor (au loc sau nu), iar apoi la conceptualizare
si interpretare.
2) Faptele trebuiesc notate ct mai exact, evitnd interpretarile de orice natura.
3) Manifestarile pasagere si situationale nu fac obiectul unor observatii cu concluzii de valabilitate generala.
- De exemplu, nu putem spune ca un copil are comportament agresiv daca o singura data a avut un
comportament agresiv (o altercatie).
n cadrul observatiei sistematice, cercetatorul poate fi interesat doar de cteva comportamente specifice. n acest
caz, observatiile sunt cuantificabile, iar observatorii specifica frecvent ipotezele de start asupra comportamentelor ce
vor fi urmarite.
De exemplu, Bakeman si Browlne (1980) au facut un studiu asupra comportamentului social al copiilor n vrsta
de 3 ani, nregistrnd copii ntr-o situatie cu joc liber, cu ajutorul unei camere video. Fiecare copil a fost nregistrat timp
de 100 minute, observatorii vizionnd nregistrarile si codnd comportamentul fiecarui copil la fiecare 15 minute.
Au notat urmatoarele:
- neocupat: daca copilul nu face nimic specific sau priveste la ceilalti copii;
- joc solitar: copilul se joaca singur cu jucarii, dar nu este influentat sau interesat de jocurile celorlalti copii;
- mpreuna: copilul este cu ceilalti copii, se joaca alaturi de ei, dar nu este antrenat ntr-o activitate particulara;
- joc paralel: copilul se joaca alaturi de ceilalti copii, cu jucarii asemanatoare, dar nu interactioneaza;
- joc n grup: copilul se joaca cu alti copii, mpart jucariile sau participa n activitati de joc organizate ca parte a
grupului de copii.
Autorii au fost interesati, n special, de tipul secventei de joc sau de ordinea n care copiii au manifestat diferite
comportamente.
Concluzia la care ei au ajuns, a fost ca rareori copiii trec de la neocupat la joc paralel, n schimb trec frecvent
de la joc paralel la joc n grup, ceea ce ne indica faptul ca jocul paralel este o stare de tranzitie, n care copilul decide
daca va interactiona cu ceilalti n situatia de grup.
Probleme metodologice n cadrul observatiei sistematice

1) echipamentele: se pot utiliza de la simple nsemnari (creion, hrtie) pna la camere video si cronometre
2) reactivitatea presupune posibilitatea ca prezenta observatorului sa influenteze comportamentul subiectilor.
Reactivitatea subiectilor poate fi redusa:
- prin utilizarea de observator ascuns sau camuflat cu ajutorul unor ferestre cu vedere unidirectionala;
- prin nregistrari cu camere video ascunse sau microfoane ascunse;
- subiectii sa se acomodeze o perioada de timp naintea nceperii observatiei cu prezenta observatorului
si a echipamentului de nregistrare.
3) concordanta ntre observatori: gradul de acord ntre observatii simultane asupra aceluiasi comportament facute de
catre observatori diferiti.
- Pentru a utiliza o grila de observatie, gradul de acord (concordanta interevaluatori) trebuie sa fie de cel
putin 70%.
4) esantionarea: presupune alegerea comportamentelor ce vor fi observate (la un grup de elevi: 7 - 9 comportamente
pe care sa le urmarim n acelasi interval si pe care le vom urmari la intervale de timp dinainte stabilite (o data la 10
minute, o data la 5 minute).
Observatia nu poate fi considerata doar o lectura a faptelor; ea continua cu clasificari, conceptualizari si
anticipari ale unor relatii.
Ea are un caracter:
- constatativ si
- de diagnoza.
Datele obtinute din observatie se nregistreaza ct mai exact, fara interpretari, ntr-un tabel special - protocol
sau grila de observatie.
Uneori este nevoie ca observatia sa se repete de un anumit numar de ori, pentru a se ajunge la concluzii valabile.
Observatorul trebuie sa fie instruit pentru a reduce subiectivitatea:
- sa aiba un plan dinainte stabilit;
- sa se previna aparitia unor fenomene perturbatoare;
- nregistrarile sa se desfasoare firesc.
Grila de observatie este instrumentul utilizat n cadrul activitatii de observare propriu-zisa si se realizeaza pe
baza unei documentari sau a unei anchete prealabile.
Ea cuprinde o lista de rubrici drept cadru de clasificare pentru datele brute. Pentru a se putea opera simultan cu
toate rubricile de clasificare nu trebuie sa cuprinda dect cel mult 8-10 categorii.
Categoriile grilei de observatie trebuie sa acopere aspectele principale ale fenomenului studiat si sa fie disjuncte.
AUTOOBSERVAIA

Desi negata foarte mult timp, si-a reintrat n drepturi odata cu afirmarea paradigmei calitative de investigare. Ea
s-a impus, n special, n studierea sinelui, considerndu-se ca dubla postura de obiect si subiect a unei investigatii
favorizeaza o ntelegere mai aprofundata a lumii cercetate.
Cele mai utilizate tehnici:
- jurnalele;
- fisele de monitorizare;
- autoraportul.
STADIILE OBSERVAIEI

Observatia trebuie sa se ghideze dupa raspunsurile la cteva ntrebari care directioneaza cercetarea.
1) De ce se initiaza observatia?
 Care sunt ntrebarile la care cercetarea trebuie sa raspunda?
ntrebarile pot fi formulate n termen de ipoteze sau ca simple afirmatii:
- ipoteze: "Pacientii cu anxietate redusa interactioneaza mai bine cu personalul medical comparativ cu cei cu anxietate
crescuta";
- afirmatii: "Urmarim modalitatile de interactiune ntre pacienti si personalul medical".
Formularea ntrebarilor cercetarii trebuie sa porneasca de la asimilarea literaturii de specialitate relevante
(cercetari facute n ultimii 10 ani).
2) Cine va fi observat?
Cine vor fi subiectii? n ce tip de activitate vor fi ei urmariti?
Ce caracteristici socio - demografice trebuie sa ndeplineasca?
"Pacienti, femei si barbati, cu afectiuni cardio-vasculare, cu educatie medie si primara".
De ce s-a optat pentru acel grup de persoane?
3) Unde va fi realizata observatia?
"n clinici, servicii ambulatorii, loc public".
Cercetatorul poate sa opteze pentru un loc anume, unde considera ca probabilitatea de aparitie a acelui
comportament este mai mare.
4) Pe ce perioada de timp se va ntinde observatia?
Observatia se realizeaza:
- Continuu;
- repetitiv - depinde de mijloacele tehnice avute la dispozitie;
Ex. jocul la copii:
- camere video: o nregistrare mai lunga, alegnd apoi perioadele potrivite;
- vizual, din timp n timp, la intervale dinainte stabilite.
5) Care sunt aspectele comportamentului verbal si non-verbal care vor fi observate si cum se va face
nregistrarea datelor obtinute?
Vom studia comportamentele-tinta (care ne intereseaza) sl le vom defini.
Acuratetea cu care facem aceste definitii este foarte importanta n procesul de observatie.
Elaborarea unei grile de observatie asigura un caracter sistematic acestui proces, grila cuprinznd unitati de
comportamente ce vor fi observate: durata, intensitatea, frecventa si latenta comportamentelor.
Notarea detaliata a procesului observat este un element esential al metodei.
Ce vom nota:
Dupa Bannister:
1) descrierea contextului n care are loc observatia, notnd aici detalii de ambianta fizica, data, momentul zilei;
2) descrierea participantilor - cu toate particularitatile de vrsta, sex, etnie, religie, educatie, statut socio-profesional;
3) detalii despre observator - cine este, sex, vrsta, daca are vreo legatura cu subiectii observatiei;
4) descrierea actiunilor participantilor: comportamente verbale si non-verbale, incidente intervenite;
5) interpretarea situatiilor, gasirea de semnificatii comportamentelor urmarite, semnificatii care pot deriva din
comportamentul participantilor, din experienta observatorului sau din proiectia experientei observatorului;
6) oferirea de interpretari alternative, discutarea interpretarilor cu o alta persoana familiara cu tema cercetata;
7) analiza reflexiva vizeaza explorarea reactiv-emotionala a observatorului si analiza problemelor etice pe care a
trebuit sa le depaseasca.
Analiza datelor observatiei poate urma unul sau mai multe din urmatoarele criterii:
1) Criteriul cronologic;
2) Evenimentele - cheie - cnd sunt prezentate si interpretate evenimentele majore fara a se tine cont de ordinea n
care au avut loc;
3) Contextul - fiecare loc n care a avut loc observatia, constituind un studiu de caz de care se va tine cont n analiza;
4) Persoanele - indivizii sau grupurile de persoane devin unitate de analiza;
5) Procesele - datele observatiei sunt organizate astfel nct sa descrie procese relevante pentru cercetare. Ex: luarea
de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme;
6) Problema - cheie, cnd rezultatele observatiei au rolul de a face lumina cu privire la anumite aspecte. Ex: cum se
adapteaza elevii la noul sistem curricular.
AVANTAJELE OBSERVAIEI
- este o metoda mai putin intruziva;
- are caracter flexibil, permitnd o noua perspectiva asupra unor fenomene studiate anterior;
- furnizeaza date bogate ntr-o perioada scurta de timp;
- are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu sunt schimbate cu nimic);
- observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este acela care construieste teoriile ce vor genera,
lega, diferitele categorii relationale;
- observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin evidente prin alte tehnici si poate fi replicata
(repetata).
LIMITE

- dificultatea de a controla toate variabilele implicate n fenomenul investigat (exista variabile perturbatoare);
- daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza observatia?) nu este bine formulata ea poate duce
la urmarirea unor aspecte irelevante sau chiar gresite;
- categoria de subiecti poate fi incorect aleasa;
- este o metoda costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului si personalului calificat necesar;
- calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de experienta si abilitatea observatorului.
n general, aceasta metoda se utilizeaza alaturi de alte metode n cercetarea psihologica.
INSTRUMENTE DE OBSERVAIE
GRILA DE OBSERVAIE
Observatia sistematica pune n actiune grila de observatie.
Grila de observatie este:
- o lista de rubrici care ofera cadru de clasificare a datelor brute;
- mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea datelor de observatie.
Ea nu trebuie sa cuprinda mai mult de 12 categorii.
Categoriile pe care le vom folosi:
- trebuie sa fie disjuncte;
- trebuie sa epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care urmeaza sa se studieze;
- se stabilesc pe baza unui material empiric, strns n faze preliminare si condensat n concepte.
Avantajul grilei de observatie este ca ofera acelasi cadru de referinta unor observatii diferite.
Exemplu:
Identificam tipul de temperament al unei persoane:
- gasim n viata situatii relevante - situatii de asteptare, conflictuale - situatii test;
- aceste situatii evidentiaza particularitatile persoanei, pe care le putem clasifica mai usor;
- ele cuprind indici de temperament pe care i putem sintetiza, i putem condensa ntr-o grila de observatie a
comportamentului.
Grila de observatie a comportamentului este un tabel cu 2 intrari:
- coloana 1: faptele de conduita pe care le condensam (comportamentul)
- linia 1: atitudinile, trasaturile dezvaluite de acest comportament. Marcam cu "x" semnificatiile posibile pentru fiecare
fapta de conduita n una sau mai multe coloane de atitudini, iar cu "xx" gradul maxim de plauzibilitate.
Faptele de conduita Temperament
Coleric Sangvinic Flegmatic Melancolic
- se decide greu pentru actiune, are x xx
gesturi sovaitoare
- si pierde rabdarea asteptnd sa-i vina xx x
rndul, se agita
- este emotionat nainte de probe x xx

- executa activitatea n ritm lent, dar cu xx x

destula acuratete
- reactii verbale abundente, se x xx
ndeamna pe sine (haide, nu te lasa!)
 - reactii motorii abundente, devine xx
nervos cnd greseste, apar violente
verbale, plusul de energie se descarca
pe fiecare act
- abandoneaza cnd esecurile se xx x
acumuleaza
COEFICIENTUL DE CONCORDAN K (COHEN)
Coeficientul de concordanta interevaluatori a fost propus de Cohen pentru a verifica fidelitatea evaluarii unor
comportamente prin grile de observatie. Se utilizeaza n situatia n care grila de observatie folosita are la baza o scala
nominala. n cazul n care grila de observatie are la baza o scala de masurare ordinala sau hiperordinala, fidelitatea ei se
verifica prin coeficientul de concordanta a rangurilor (Kendall) sau prin coeficientul de corelatie parametric (Pearson).
Exemplu (apud I. Radu):
Belsky & Rovine (1988), au investigat relatia dintre timpul petrecut de copil n cresa si modul de dezvoltare a
atasamentului copil - parinte. Ei au folosit n acest sens o grila de observatie a comportamentului matern (securizant -
n sensul ntaririi atasamentului, sau insecurizant). Doi observatori au verificat grila, observnd independent, ntr-un
mod sistematic (la intervale de 10 minute) o pereche mama - copil. S-au realizat, n total, 20 de observatii, rezultatele
obtinute fiind notate mai jos sub forma celor doua grile de observatie.
Nr. obs. Securizant Insecurizant Nr. obs. Securizant Insecurizant
1 I 1 I
2 I 2 I
3 I 3 I
4 I 4 I
5 I 5 I
6 I 6 I
7 I 7 I
8 I 8 I
9 I 9 I
10 I 10 I
11 I 11 I
12 I 12 I
13 I 13 I
14 I 14 I
15 I 15 I
16 I 16 I
17 I 17 I
18 I 18 I
19 I 19 I
20 I 20 I
Fiecare observatie s-a realizat simultan de catre cei doi observatori, pentru aceeasi pereche mama - copil. Rolul
observatorilor a constat n a atribui, pe baza definitiilor grilei, categoria "securizant" sau "insecurizant" pentru
comportamentul mamei. Se poate remarca faptul ca observatorii nu pot atribui dect o singura categorie unei perechi
mama - copil la un moment dat (cele doua categorii sunt disjuncte). Se trece la calculul coeficientului K, utiliznd
formula:

unde: P0 reprezinta proportia concordantelor observate dintre categoriile celor doi observatori (din numarul total de
observatii) si Pe proportia concordantelor care ar putea aparea ntmplator n cazul rezultatelor date. Pentru a ntelege
Pe sa ne imaginam ca cei doi observatori ar obtine aceleasi date, dar nu ar folosi grila de observatie, ci ar decide la
ntmplare (fara sa observe comportamentul mamei).?
 Pentru calculul valorile P0 si Pe se condenseaza frecventa concordantelor si discordantelor dintre cei doi
observatori n matricea de mai jos, numita matrice de concordante. Prin definitie, observatiile se considera concordante
atunci cnd cei doi observatori atribuie aceeasi cateogorie unei perechi mama - copil (adica securizant - securizant sau
insecurizant - insecurizant), si discordante atunci cnd observatorii atribuie categorii diferite (securizant - insecurizant
sau insecurizant - securizant).
Observatorul 1
securizant insecurizant
Observatorul 2 securizant 16 0
insecurizant 1 3
Valoarea P0 va fi data de raportul dintre numarul total de concordante (securizant si insecurizant) si numarul
total de observatii realizate:

Indicele P se calculeaza prin determinarea probabilitatii de concordanta ntmplatoare a alegerilor celor doi
observatori. De exemplu, aici, observatorul 1 a ales de 17 ori optiunea "securizant" din 20 de observatii. Deci
probabilitatea ca aceasta optiune sa fie data de observatorul 1 este de 17/20. Observatorul 2 a ales optiunea "securizant"
de 16 ori; probabilitatea ca el sa dea aceasta optiune este 16/20.
Ca urmare, probabilitatea pentru ca optiunea "securizant" sa coincida din ntmplare este:

Similar se calculeaza probabilitatea de coincidenta pentru optiunea "insecurizant":

Valoarea Pe se obtine nsumnd cele doua probabilitati:

Valoarea coeficientului K este deci:

Interpretarea coeficientului K este similara unui coeficient de corelatie (cu valori ntre -1 si+1). Este evident ca
din punct de vedere practic vom fi interesati doar de valorile pozitive ale lui K (cele negative) indicnd o concordanta
inferioara celei ntmplatoare.
Calculul semnificatiei valorilor K fiind laborios, Cohen propune valoarea - prag de 0,7 pentru coeficienti
semnificativi. Deci orice valoare K egala sau mai mare dect 0,7 este semnificativa. n cazul nostru, valoarea calculata
este 0,83, mai mare deci dect valoarea prag. Spunem, n acest caz, ca avem o grila de observatie cu o buna fidelitate.
Observatia ca metoda stiintifica
Potrivit cercetatorilor, observatia stiintifica este o forma de cercetare calitativa, care il ajuta pe cel care cerceteaza sa
inteleaga cauzele si scopurile pentru care oamenii fac ceea ce fac la mediul de lucru si nu numai.
In ultimul timp, a inceput sa fie practicata din ce in ce mai des observatia din teren sau de la fata locului.
In opinia renumitului Septimiu Chelcea, o observatie reprezinta o solutie stiintifica, ce se bazeaza pe simturile umane
pentru a ajuta la rezolvarea unei probleme sau a unei chestiuni sociale, psihologice sau naturale, de obicei avand in
centru studierea oamenilor.
De cele mai multe ori, o observatie corecta ne ajuta sa aflam raspunsurile la cateva intrebari de baza, precum:
1. Unde fac oamenii ceea ce fac?
2. Ce idei obisnuite si ce cunoastere de fundal au oamenii?
3. Ce fac oamenii?
4. Ce face cineva altcuiva?
5. Cine initiaza actiunea si cum rspunde la ea?
6. De ce fac oamenii ceea ce fac?
7. Cum fac oamenii ceea ce fac?
8. Cat timp fac ei ceea ce fac?
foto: septimiuchelcea.wordpress.com
Spre deosebire de ancheta sau interviu, observatia ne ofera felul exact in care se desfasoara lucrurile in mediul natural,
fara interventia altor tipuri de factori.
Una dintre trasaturile acestei metode de cercetare subliniaza ca cercetatorii nu influenteaza foarte mult derularea
obisnuita a intamplarilor pe care le analizeaza. Acest lucru poate fi adevarat, insa este discutabil, intrucat au existat
cazuri in care persoanele stiau ca sunt observate si si-au schimbat comportamentul tocmai pentru a iesi mai bine din
cercetarea cu pricina.
Exista mai multe feluri de observatie, care se divid in functie de cateva criterii
daca cercetatorul este sau nu prezent la cercetarea propriu-zisa
observatiile pot fi structurate sau nestructurate
-observatiile au loc in mediu natural sau in cel de laborator
Tipuri de observatie:
din punctul de vedere al modalitatilor folosite la cercetare:
1. Observatia participativa cu participarea implicita a cercetatorului
2. Observatia neparticipativa cercetatorul nu se implica efectiv in procesul de observatie
din punctul de vedere al structurii sale:
1. Structurata implica clasificarea si cuantificarea comportamentelor conform unei scheme prestabilite
2. Nestructurata cercetatorul redacteaza comentarii despre evenimentele care au loc, dar fara a avea o schema
prestabilita de urmarire.
dupa forma observatiei
1. Observatia directa observatorul ia parte la evenimentele observatiei
2. Observatia indirecta in acest caz se folosesc camerele ascunse pentru strangerea datelor necesare observatiei
Exista trei mari posibilitati de a realiza observatiile si de a le salva:
a. acestea se pot inregistra pe masura ce sunt luate
b. se folosesc instrumente electronice pentru inregistrare (camere foto sau video)
c. eventual, informatiile pot fi salvate ulterior
Daca vreti sa stiti ce obiecte puteti folosi in cadrul unei observatii, trebuie sa stiti ca un simplu carnetel in care sa
notati toate datele evaluate este mai mult decat suficient.
Exista cateva mari etape ale cercetarii:
1. Proiectarea cercetarii: vorbim aici despre stabilirea temei cercetarii si a problemelor care vor fi cercetate, stabilirea
conceptelor de lucru si a ipotezelor, plus cele mai eficiente metode de observatie. Tot in aceasta etapa se va stabili
esantionul de populatie pe care se va realiza observatia si cercetarea.
2. Accesul reprezinta o etapa foarte indelungata si anevoioasa in procesul desfasurarii observatiei. Trebuie sa se
stabileasca foarte clar ce fel de observatie se va aplica (deschisa sau inchisa) si, totodata, ce rol are observatorul
(ascuns sau deschis).
3. Adunarea si inregistrarea datelor.
4. Analiza datelor
5. Realizarea propriu-zisa a raportului de cercetare
Avantaje i dezavantaje ale utilizarii metodei observatiei
Cel mai important minus al unei observatii este faptul ca ea este de tip calitativ, iar astfel datele pe care le primim trec
printr-un amplu proces de interpretare si analizare, si nici nu pot fi generalizate. Un alt inconvenient al acesteia este
acela ca cercetatorii pot exagera si pot face referire la evenimente mai ample, pe care le vor analiza dupa datele
obtinute in urma unor observatii de factura mai mica, dar care au totusi legatura cu noile teme dezbatute.
Dintre avantaje, de mentionat este acela ca cercetatorii au o gama foarte larga de interpretare a informatiilor pe care le
primesc, iar gradul de veridicitate al acestora este foarte ridicat, intrucat cercetarea este facuta, in mare parte, in
locatiile sale naturale.
Observatia este printre cele mai importante tehnici de investigatie de tip sociologic, pentru ca in urma ei se obtin date
factuale, de o diversitate foarte mare si de o amploare pe masura. In urma acestora, se poate trece la urmatorul pas,
daca se doreste, si anume ancheta sociologica, piatra de temelie a acestei stiinte.