1.

Concepte si teorie in Politica Internationala

Ce se intampla intr-un stat? Nu exista un organism care reglementeaza si pedepseste

toate incalcarile care se petrec in zona taramului intern insa daca trecem de aceasta zona a
statului, in plan international nu exista un jandarm international, motiv pentru care lucrurile
se intampla in mod diferit si interactiunile sunt mult mai complicate decat pe plan intern. In
plan international cea mai importanta unitate de analiza este statul, lucru care se evidentiaza
de-a lungul istoriei. In cadrul statului avem niste componente clasice care fac ca un stat sa fie
ceea ce este: populatia, teritoriul si suveranitatea, bineinteles mai intervin si alte aspecte dar
acestea sunt definitorii. In interiorul statului exista un monopol al fortei exercitat de catre un
guvern asupra populatiei din acest teritoriu, desi exista state unde guvernul nu acopera tot
acest teritoriu. In ultimii 10 ani avem exemple precum Afganistan, Irak sau alte cazuri in
Africa in tari mai putin dezvoltate. La nivel international pe langa state, avem organizatiile
guvernamentale internationale, organizatii non-guvernamentale care actioneaza la nivel
international si companiile multi-nationale cu timpul, mai ales in ultimii 50 de ani au capatat
o importanta deosebita si tot aici se incadreaza corporatiile trans-nationale care sunt oarecum
diferite.

Fiecare dintre aceste organizatii au o politica interna care este reglementat prin
constitutie, legi, la nivelul organizatiilor mai mici exista alte regului care stabilesc relatiile
dintre indivizi si pe langa aceasta zona de politica interna exista o zona de politica externa pe
care nu o au doar statele si in aceeasi masura dar orientata diferit o au si organizatiile
internationale - directii strategice, strategii de dezvoltare. Problema cu politica internationala
si cu taramul international este ca nu exista un "jandarm" international asa cum exista pe plan
intern. Exista intr-adevar organizatii cuprinzatoare - ONU - dar nu au putere si nu poate
interveni oriunde si este foarte mult conditionata de interesele statelor membre.

In sistemul international avem o situatie de anarhie prin care se intelege ca nu exista o

organizare coerenta la fel ca in cazul statelor, nu este insa haos ci o relativa anarhie care face
dificila dezvoltarea unor teorii care sa acopere la nivel general acest teren international.
Aceasta anarhie internationala este zona de acoperire a relatiilor internationale. practic, in
zona teoretica care s-a dezvoltat mai mult in spatiul anglo-saxon exista mai multi termeni
care delimiteaza si definesc acest domeniu:

1
 1. Global Politics -
2. World Politics -
3. International Politics -
4. International Relations -

Exista o dezbatere destul de accentuata legata de delimitarea fiecaruia. Pentru a avea o

anumita diferentiere, prin politica internationala se intelege sistemul care are la baza statul
spre deosebire de politica mondiala si cea globala, politica internationala studiaza acest
sistem din perspectiva interactiunilor dintre state. In aceasta zona chiar daca statele sunt
principalii actori intervin si alti actori care trebuie luati in considerare. Spre deosebire de
politica internationala, politica globala si cea mondiala tine cont nu doar de state ci si de
celelalte 3 tipuri de organizatii mentionate anterior si care cu timpul au capatat o importanta
mult mai mare. De asemenea, la nivel mai mic exista o anumita diferentiare si intre politica
internationala si relatiile internationale, pe care nu o fac insa foarte multi autori si vine de la
natura relatiilor intre state si organizatii, si acoperirea lor, politica internationala se refera mai
degraba la atitudinea generala a actorilor, la politicile pe care le dezvolta, politicile generale
si ideile de politica strategica ale statelor cu diverse orientari sau practici, iar relatiile
internationale au in vedere realitatile tangibile dintre actorii de pe scena internationala -
tratate, tot ce rezulta in urma interactionarii directe dintre state, organizatii si asa mai departe.
Iar aceasta dualitate deriva tocmai din anarhia sistemului international care obliga statele sa
aiba o politica generala care nu este intotdeauna transpusa asa cum este pe hartie, in zona
trataelor. Exemple SUA au la nivel declarativ o politica dura la adresa Iranului, i-a fost
impus embargou dar la nivel propriu-zis exista schimburi comerciala si relatii la nivelulu
combaterii ISIL.

Politica externa si diplomatia. La nivel general si orientativ, politica internationala si

relatiile internationale sunt rezultatul acestor doua forte a politicii externe pe care o
desfasoara fiecare stat si la alt nivel fiecare organizatie internationala in parte, si, de
asemenea a modului in care interactioneaza pasnic, a diplomatiei. Pentru a relationa cu
celelalte instituii de pe plan international fiecare stat si-a dezvoltat aceasta politica externa
care este legata de relatii internationale pentru ca este legata de strategii, de modul in care
gandesc statele si alte organizatii in relationarea cu alti actori pe plan international si care
reprezinta un ansamblu de obiectiv. Statele isi stabilesc ce obiective au de atins si care sunt
stabilite in functie de interesele statului respectiv care puse impreuna alcatuiesc acest
ansamblu care este politica externa a unui stat si care difera de la stat la stat, se poate

2
schimba, dar are totusi o anumita directie pe termen lung, isi stabilesc o politica
internationala si obiective pe termen mediu si lung. Pe termen scurt sunt aspecte mai limitate
insa politica externa in sine vorbeste de o proiectie pe termen mediu si lung. In mediul
anarhic al relatiilor internationale statele apeleaza la toate mijloacele pentru a-si atinge aceste
obiective si pentru a-si pune in opera politica internationala actiuni violente cum ar fi
razboaiele sau relatii pasnice ajungand in zona diplomatiei care prin definitie este incercarea
statelor de a castiga avantaje in sensul atingerii acestor obiecive prin mijloace pasnice. Un
stat nu poate sa functioneze fiind numai in stare de razboi cu isi poate indeplini obiectivele
strategice in stare de pace, iar diplomatia este in aceasta zona a convietuirii pasnice pe plan
international. Exista o confuzie intre diplomatie si politica externa ele sunt diferite atat in
zona naturii lor cat si a scopurilor si mijloacelor pe care le utilizeaza pentru a atinge
obiectivele politicii externe. Practic diplomatia este o parte a politicii externe.

Concepte de baza
Puterea este si un scop in sine pentru ca fiecare stat urmareste sa isi creasca puterea
dar este si un mijloc de atingere a altor obiective din zona politicii externe. La nivel general
puterea reprezinta capacitatea de a-i controla pe altii atat mental cat si fizic, poate fi
utilizabila spre exemplu in domeniu militar avem arme conventionale care pot fi utilizate si se
utilizeaza in mod curent dar exista si arme nucleara care proecteaza o putere a statului care le
detine dar nu pot fi folosite din motive evidente, de asemenea aceasta poate fi justificata
moral sau legal existand diverse cazuri la nivel international care sunt justificate moral, au o
cauza umanitara sau sunt justificate legal si au la baza unele legitimari din partea unor
organisme internationale, a unui grup de state, poate fi insa si forta ilegitima care nu este
justificata nici moral nici legal insa in aceasta situatie depinde de unghiul din care privim
situatiaa respectiva iar aici puterea implica mai multe aspecte care tin de state in general si
sunt importante in ecuatia de putere a unui stat :

Caracteristicile geografice
Resursele naturale
Populatia
Capacitatea industriala si economia
Puterea armata
Caracterul national
Moralul national

3
 Diplomatia
Calitatea guvernarii

Echilibrul puterii este un alt concept important, si este legat de putere direct si tinand
cont de elementele enumerate anterior vorbeste de situatia in care analiza si proiectia fiecarui
stat in relatie cu puterea altui stat cu care se confrunta este intr-o balanta oarecum echilibrata.
De multe ori pe plan international, jandarmul este acest echilibru al puterii care defineste o
situatie care impiedica conflictul si nu pedepeseste neaparat pe unul sau altul dintre membrii
comunitatii internationale. El se stabileste prin mijloace naturale pentru ca nu exista ca in
domeniul intern o autoritate care sa distribuie aceasta putere relativ uniform pentru ca si in
sistemul intern daca ar fi o anarhie de genul celei de pe plan international ar fi mai dificil sa
discutam de o ordine pentru ca exista indivizi mai puternici si mai slab si tocmai aceasta
autoritate si monopolul fortei face ca lucrurile sa nu mearga intr-o forma de anarhie.

Un alt concept important este cel de interes national care reprezinta suma
obiectivelor externe care este fundamental pentru orientarea politicii externe si este in general
de natura ampla si are o proiectie pe termen mediu si lung.

Al patrulea concept important este securitatea. Securitatea este o parte a obiectivelor

si interesului national si este importanta pe plan intern dar si din perspectiva internationala
pentru oricare dintre state deoarece daca nu ar exista o anumita securitate ar exista o
probleme legate de razboaie etc.

Toate aceste concepte sunt variabile si depind de situatii punctuale insa securitatea cu
atat mai mult cu cat si-a schimbat de-a lungul timpului intelesul si a capatat mai multe
valente. Daca acum 50 de ani securitatea era vazuta mai ales in termeni militari cu timpul
conceptul de securitate a capatat si alte valente destul de importante in lumea moderna,
securitate alimentara, ecologica, culturala, medicala (in perspectiva pandemiilor). Toate
aceste concepte variaza foarte mult si depind de context, este greu sa vorbim in aceasta zona
de definitii acestea sunt aproximari a unor concepte.

Abordari teoretice
Aceste abordari sunt importante in anumite contexte, pentru a explica anumite
evenimente, situatii insa ele nu sunt decisive. Pot fi folosite pentru a analiza o situatie anume
in prisma acestor abordari. Acest curs este abordat intr-o maniera realista.

4
 Realismul in relatiile internationale aceasta este cea mai naturala abordare a
relatiilor internationale, a fost cea mai amplu utilizata de-a lungul istoriei pentru ca diversi
autori din domeniul relatiilor internationale au folosit aceasta abordare pornind de la
observatii atat in peisajul international cat si in politica interna. Este o linie de gandire care
pleaca din antichitate Tucidide care a scris despre Razboiul Peloponesiac, Pincipele lui
Machiavelli, Hobbes, - porneste de la anarhia din sistemul international si are la baza
observatia evidenta legata de natura umana care este individualista si incerca sa isi manifeste
avantajele si pozitia de forta. In plan international fiecare unitate si fiecare actor incearca sa
isi maximizeze aceasta pozitie de putere, practic realismul sustine si analizeaza relatiile
internationale din aceasta perspectiva. Realismul foloseste ca principala unitate statul.
Ulterior aceasta teorie a fost rafinata si au fost introdusi si alti actori insa la origine se afla
statul. Are o incarcatura istorica foarte ridicata care de multe ori invalideaza analizele sub
aspectul corpului teoretic. Realismul s-a dezvoltat mai ales in anii 30 si a fost o reactie legata
de evolutia gandirii in plan international, legata de relatiile intre statele dominate de
idealismul pe principiile wilsoniene si care au dus intr-o oarecare masura pana la dezvoltarea
si statutul de mari puteri a totalitarismelor vremii. Realismul clasic (are 2 componente
clasic si neorealismul) s-a dezvoltat in anii 30 pe acest fundal al totalitarismului si
idealismului Wilsonian, iar neo-realismul a aparut in anii 60 ca o contra reactie la dezvoltarea
mult prea dezvoltata a abordarilor realismului clasic care puneau accentul foarte mult pe
forta, pe putere militara. Anii 60 au fost si o perioada marcata de conflicte punctuale venite
mai ales din confruntarea celor doua blocuri capitalist si comunist, pe de alta parte a venit ca
o evolutie naturala in virtutea interdependentei tot mai mare care a aparut pe plan
international odata cu dezvoltarea comunicatilor, economice etc, a aparut necesitatea de a
analiza relatiile internationale trecand cumva de acest concept de forta si rafinandu-l.

Behaviorismul a trecut cumva din zona analizei focusata pe state si insitutii catre o
zona a indivizilor si a grupurilor de indivizi si spune ca in calculul si in decizia are apare pe
plan mondial intre state si organizatii conteaza mai mult sau trebuie sa analizam mai mult
atitudinea indivizilor sau a grupurilor de indivizi, introduce o nuanta mai stiintifica, foloseste
mult mai mult analizele statistice, zona de provenineta a oamenilor, este mai stiintifica in
aspectele pe care le abordeaza decat celelalte teorii.

Marxismul nu a fost o abordare importanta in relatiile internationale de-a lungul

timpului, mai ales din cauza asocierii cu regimurile comuniste. Relatiile internationale s-au
dezvoltat mai ales in spatiul anglo-saxon si existand aceasta reticienta fata de comunism

5
aceasta abordare a fost data la o parte si a fost adusa in prim plan odata cu neo-realismul prin
observatia aparitiei unor noi forte pe plan international care au transcins oarecum puterea
statelor. A devenit din ce in ce mai important conceptul mai ales dupa caderea regimurilor
comuniste. Marxismul are mai mult de-a face din perspectiva ideilor cu tendinta spre o
autoritate mondiala care sa acopere intreaga planeta.

Liberalismul cea mai importanta froma a statului modern, najoritatea statelor au la

baza libertatea, egalitatea. Liberalismul este o abordare care incearca sa proiecteze ceea ce se
intampla la nivelul intern al unui stat la nivel international. Dar asa cum am vazut, la nivel
international mai degraba domneste aceasta anarhie care este greu de delimitat si de inchis
intr-un sistem asemanantor cu statul care sa fie aplicabil acestor principii ale liberalismului
modern.

Organizatii si institutii internationale

Pe langa state pe plan international mai functioneaza si alte tipuri de entitati. Ele sunt
foarte diverse, totusi pot fi grupate in 3 categorii.

organizatiile guvernamentale internationale,

organizatii non-guvernamentale
companiile multi-nationale

Dupa Primul Razboi Mondial dar mai ales dupa 1945, s-au format diverse organizatii
care aveau ca obiectiv sa mai diminueaze neintelegerile dinte state. Aceste 3 tipuri de
organizatii sunt de elite in multe aspecte, ne intereseaza mai mult 2 : din perspectiva politica
ele au beneficiaza si folosesc mai degraba ceea ce cunoastem sub denumirea de soft power
nu au armate dar depinde foarte mult de vointa statelor componente sau a membrilor. Prin
soft power intelegem reprezentare, prestigiu, o anumita legitimitate data de aceste intelegeri
intre state, apoi din perspectiva legala ele nu au suveranitate inteleasa sub forma de a controla
un anumit teriotriu, o populatie sau alte resurse din zona celor care alcatuiesc statele. Pe de
alta parte ele nu sunt nici recunoscute cu drepturi internationale nu sunt obiectul legislatiei
internationale.

Corporatiile multinationale sau transnationale MNC, TNC dupa anii 70 dupa

dezvoltarea foarte accentuata a unor sectoare din economie dar si cu cresterea
interconectivitatii dintre state, multe companii care aveau o anvergura nationala au capatat o
anvergura internationala si au devenit importante pe plan international in raport cu anumite

6
state. In anumite tari unde suveranitatea si autoritate guvernului nu este foarte accentuata sau
este foarte accentuata dar nu este dublata de influenta pe plan international este un stat mai
degraba nesemnificativ pe plan international care are o anumita resursa care este exploatat de
o companie, compania prezenta acolo este cea care determina politica tarii respective fiind
foarte influenta implicandu-se in zonele care tin de administrarea afacerilor interne ca
exemplu Compania Shell care se implica mult in politica si in afacerile interne ale Nigeriei
sau Nestle care este foarte influenta in tari mici producatoare de resurse pentru necesitatile
sale (cacao de exemplu). Aici trebuie sa facem o distinctie intre companiile multinantionale si
cele transnationale. Companiile multinationale sunt de obicei companiile care au baza intr-o
anumita tara si actioneaza in foarte multe tari, pe cand companiile trans-nationale desi s-au
infiintat in anumita tara, nu mai au legaturi atat de stranse cu tara de origine, au inregistrate
mai multe sedii si mai multe centre de comanda, industria financiara care din motive evidente
de profit si de gestionare a resurselor financiare, s fac numeroase reinregistrari si relocari. Ele
nu sunt organizatii internationale, nu au ca punct de pornire sau initiatori statele dar acest
lucru nu le scuteste de influenta statelor sau de posibilitatea de a proiecta pe plan
international interesele statelor.

Institutiile si organizatiile nonguvernamentale cu vocatie internationala, nu au

legatura cu statele. Ele sunt entitati care au plecat din zona individuala, din zona unor
companii, fundatii. Ele sunt atasate unor companii. Pe langa vocatia de ajutor au si o vocatie
de a creste imaginea companiei de care tin. Sunt la fel ca si companiile foarte influente in
anumite zone, dar nu acestea sunt exemplele clasice din aceasta categorie. Exemple clare in
acest sens sunt Crucea Rosie, Amnesty International, Green Peace. Ele actioneaza in zona
medicala (cum sunt Crucea Rosie, Medici fara Frontiere), religioasa, ajutorul umanitar,
educatie, protectei mediului. Fundatiile sau ONGurile care tin de companii sunt mai degraba
legate de zona educatiei pentru ca promoveaza un anumit interes al unei companii de care
sunt legate si multe companii sunt mai interesate de obtinerea unui profit de resursa umana.

Organizatiile interguvernamentale internationale: au o infuenta mult mai mre

decat celelalte doua in politicca internationala, si spre deosebire de celelalte care au initiativa
privata, acestea au initiative a statelor. Cand se creaza aceste organizatii interguvernamentale,
statele renunta la o parte mai mica sau mai mare din suveranitatea lor pentru anumite
probleme pentru a o ceda acestor organizatii politic, economic, militar etc. Ele au la baza, in
general (desi exista si exceptii), tratate care in felul acesta ofera o minima baza de functionare
si obliga statele in anumite privinte, mai ales in cele care tin de problemele organizatiei

7
repsective, dar nu e acelasi tip de sistem cum este in politica interna pentru ca sanctiunile sunt
mai degraba simbolice, nu sunt directe, de excludere. Cea mai veche organizatie de acest tip
este din 1815, Comisia Centrala de Navigatie pe Rin. O organizatie mica, de-atunci lucrurile
au evoluat foarte mult si sunt de ordinul miilor.

Alte organizatii de acest tip : UE, ONU, NATO. Ele sunt impartite in fuctie de
posibilitatile de extindere. ONU este o organizatie de vocatie universala. Scopul final al
fondatorilor ONU este sa se cuprinda toate tarile din lume. Acest lucru este diferit de
guvernul global. Organizatiile interguvernamentale internationale sunt de mai multe feluri:

Institutii Intergvernamentale Inclusive cum este si ONU sau Banca Mondiala care se
numesc astfel pentru ca sunt deschise oricui, orice stat care vrea sa adere, intr-o
anumita masura pentru ca trebuie sa se voteze in Adunarea general, deci depinde de
ceialalti membri, dar in principiu orice stat care doreste sa adere este primit. Pot fi si
organizatii regionale care desi nu au o vocatie universala sunt inclusive pentru ca sunt
deschise tuturor tarilor din regiunea respectiva adica nu au o orientare impotriva
cuiva. Sunt inbclusive in masura in care sunt orientate in interior si nu au proiectii de
conflict cu alte tari.
Institutii Interguvernamentale Exclusive, ele sunt construite prin definiteie pentru a
exclude alte state si a fi orientate impotriva altor grupuri de state sau state. Exempu
clasic sunt aliantele din Italia si sunt exclusive nu pentru ca nu primesc alti membrii ci
pentru ca sunt create pentru a se opune. NATO a fost creata pentru a se opune URSS,
dar e o situatie de excludere pentru ca URSS nu ar fi putut sa adere la NATO nu
pentru ca nu ar fi fost primita ci pentru ca nu ar fi cerut aderarea pentru ca prin natura
lor erau doua blocuri care se opuneau.
Uniunea Europeana e la mijloc pentru ca e o organizatie inclusiva in sensul in care e
deschisa tuturor tarilor europene si mai mult de-atat si Turciei care este semi-
europeana, dar in acelasi timp este si exclusiva pentru ca are niste criterii destul de
restrictive de admitere.

Paru clivaje in care putem vedea organizatiile internationale

1. Suveranitate si globallizare: masura in care contribuie o organizatie la

pastrarea suveraniatii statelor sau subminarea globala. Sunt mai multe
interpretari inclusiv unele care spun ca statele au creat organizatiile
internationale pentru a evita globalizarea si au creat orgaanisme care sa poata
fi controlate prin diverse parghii si mecanisme ;

8
 2. Putere si interdependenta: are legatura cu cresterea interdependentei pe plan
global, lucru care pace ca deciziile politice ale statelor sa devina tot mai
interdependente de situatia si deciziile altor state, motiv pentru care se poate
intampla sa fie mai avantajos pentru o tara sa se inteleaga undeva la mijloc cu
un alt stat decat sa obtina totul in relatia cu statul repsectiv. Poti sa obtii totul
in relatia cu un stat dar sa pierzi mult msi mult in relatia cu alte state. Este o
relatie plurivalenta cu multe componente care trebuie stapanita foarte bine.
3. Regimuri si institutii: regimul studiaza efectele pe care le au organizatiile
asupra altor actori internatonali.(dimensiune analitica) se uita la structura
organizatiei si analizeaza modul in care oamenii din interior afecteaza
organizatia ;
4. Rezultatele activitatii unei organizatii internationale (este un clivaj intre
eficienta si idei). Anumite organizatii pot avea rezultate mai degraba in
domeniul crearii unor tratate sau legaturi concrete intre state decat alte
organizatii car pot avea un impact mai mare in domeniul ideilor sa
contribuie la ideea de globalizare in general.

Organizatia Natiunilor Unite

ONU desi este o organizatie care a avut la baza suport din zona securitatii, preocupare
care tine mai mult de organizatiile exclusive, este totusi o organizatie inclusiva pentru ca are
vocatia universala de a aduce sub umbrela sa toate statele, aceasta dimensiune a securitatii nu
e similara unei organizaii exclusive care sunt construite cu rolul de a apara alte state din
afara, in cadrul ONU scopul este de a apara membrii unii de altii. Este cea mai importanta si
cea mai mare organizatie internationala. A pornit in 1945 de la 51 de membrii, in prezent sunt
193 de membri. Despre ONU se poate vorbi in multe feluri, fie ca un set de tari, o structura
institutionala cu sediul la New York. Un sistem amplu de coordonare, un sistem al ONU, dar
in detalii lucrurile sunt mult mai detaliate, desi cuprinde un numar mare de organizatii legate
direct sau indirect care sunt independente dar au o anumita colaborare, are un circuit al
deciziei de multe ori complicat. Pentru a defini ONU trebuie sa punem impreuna trei idei :
grupul celor 193 de state membre, exista documentul pe baza careia functioneaza Carta ONU
si cele 6 organisme de baza care sunt de altfel si mandatate in Carta sa actioneze :

1. Adunarea Generala a ONU care cuprinde toate statele membre, cel mai amplu
organism al ONU dar nu cel mai influent

9
 2. Consiliul de Securitate care e cel mai influent international SUA, Marea
Britanie, Franta, Rusia si China (5 membrii permanenti)
3. Secretariatul ONU cu Secretarul General
4. Curtea Internationala de Justitie
5. Consiliul Economic si Social
6. Consiliul de Tutela

Multe din aceste organizatii putem sa le facem analogie cu institutiile unui stat dar nu
actioneaza la fel.

Pe al patrulea palier, pe langa aceste organisme, tot de sistemul amplu al ONU sunt o
serie de agentii subsidiare Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiati.

Pe al 5-lea palier mai exista un numar mare de agentii autonome care desi sunt mebre
ale sistemului ONU nu tin in mod direct administrativ de organismele ONU, se finateaza
oarecum din resurse proprii, interactioneaza mai degraba cu Consiliul Economic si Social dar
nu la modul la care pot fi defiintate, fiind intr-un fel organizatii create in afara dar care au
fost aduse sub tutela ONU sub diverse forme si mecanisme de cooperare.

Si mai exista pe al saselea palier organizatii regionale.

10
 2. Decolonizarea

Contextul istoric in care s-a produs colonizarea

Colonialismul este o forma de imperialism. Daca imperialismul inseamna dominarea
unui teritoriu de catre un stat care isi doreste extinderea puterii sale pe baza unor mijloace
mai putin directe, economice, politice, colonialismul inseamna domninarea unui teritoriu prin
desfasurarea unei infrastructuri statale in zona respectiva. Exemple de imperialism si
colonialism avem din cele mai vechi timpuri (Imperiul roman, Imperiul Persan si asa mai
departe), pe de alta parte colonialismul este legat mai ales de descoperirile teritoriale din
secolul al XV-lea prin imperiile coloniale care s-au dezvoltat ulterior in America de Sud, in
Africa si in Asia.

Colonialismul si imperialismul s-au legat foarte mult la sfarsitul secolului al XIX-lea,

mai ales dupa 1870 cand si Germania a intrat in aceasta cursa coloniala, si au fost atat de
legate pentru ca odata cu Revolutia Industriala de mai devreme si dezvoltarea tehnologica de
mai tarziu, statele sau imperiile din Europa au incercat sa isi dezvolte cat mai mult
infrastructura si puterea de cuprindere prin aducerea materialelor si resurselor din colonii.

Decolonizarea
Seminfica inversul colonialismului, totalitatea formelor prin care un teriotiru sau stat,
mai mult sau mai putin formal, reuseste sa se elibereze de sub dominatia metropolei sale.
Toate tarile care au avut colonii erau metropele iar zonele pe care le colonozau erau colonii.
Fiecare teritoriu decolonizat a avut propriul drum, adica si-a dezvoltat propria metoda, un
parcurs propriu al decolonizarii, astfel avem exemple de decolonizare pasnica, fara a se
consulta cu elitele locale, mese rotunde asemanatoare cu cele care au dus la caderea
comunismului, dar avem si form violente destul de multe de eliberare. Chiar si aceste
procese pasnice care au inclus consulatri cu elitele au avut si episoade violente pentru ca pana
la aceste intelegeri au existat tot felul de forme de contestare a metropolei care intr-o forma
sau alta au cuprins si actiuni violente prin aceasta be referim la momentul in sine al
obtinerii independentei teritoriilor respective care s-a produs in cazul formelor violente prin
revolutii, razboaie de independenta. Desi se considera ca decolonizarea s-a incheiat undeva
prin anii 60, mai exact in 1963 odata cu decolonizarea Kenyiei. Avem si astazi forme de

11
decolonizare pentru ca este un proces lung in timp si exista inca o dezbatere deschisa legat de
ce inseamna cu exact coloniarizare pentru ca si statele satelit ale fostei URSS din Europa de
Est pot fi considerate dintr-un anume punct de vedere colonii. Iar astazi daca discutam
despre neo-colonialism si forme de cultura, economie, soft power se poate considera ca si in
ziua de astazi exista teritorii coloniael, dar in general cand vorbim de colonizare si colonii
vorbim de teritorii care sunt controlate de alte state. Iar din acest punct de vedere astazi mai
sunt foarte putine teritorii de acest gen, mai sunt 17 teritorii care sunt gestionate de Comitetul
ONU de decolonizare cel mai mare astfel de teritoriu este Sahara Occidentala care este in
Maroc, pe coasta de Est a Africii si o serie de Insule din Atlantic si Pacific care au statut de
teritoriu administrat de catre alt stat, practic doar o forma locala de guvernare, administrate de
catre ONU teritoriu gestionat de Marea Britanie dar care are un statutu relativ ambiguu sunt
Insulele Falkland, de asemenea mai este gibraltarul care are un statut special.

Vom privi decolonizarea tot din perspectiva realista, insa vom vedea ca exista procese
care au si aspecte liberalismului, marxismului pentru ca statele care s-au format au avut
tendinte din zona marxista, dar vom analiza cauzele si efectele din perspectiva realista.

1. Exista niste mituri fondatoare in istoria romaniei, Mihai viteazul, Razboiul de

Independenta, Imnul National, Scoala Ardeleana, sunt mai multe astfel de mituri si
evenimente care au contribuit la formarea unei identitati nationale. In ce priveste statele
acestea care s-au format in urma decolonizare, pentru a deveni un stat in adevaratul sens
al cuvantului au trebuit sa isi creeze tot felul de mituri. Si inainte de eliberarea propriu-
zisa au existat o serie de elite cum au fost si in Romania elitele de la 1948 care au
contribuit la conturarea identitatii locale si nationale. Acesta este primul canal de
contributie la colonizare din perspectiva teoretica si aici tine mai degraba de behaviorism
dar imprumuta si din alte zone, undeva in secolul al XIX-lea, in anii, 30, in diverse locuri
ale globului care se aflau sub dominatie coloniala s-au dezvoltat miscari din acestea,
multe dintre ele pornind din metropola asa cum fii de boieri sau intelectualii romani
mergeau in occident sa studieze si acestia mergeau in metropola (Paris, Londra). Aceasta
prima forma s-a dezvoltat intr-o anumita identitate alternativa, care a fost speculata la
nivelul miscarii de nealiniere, nu numai in colonii, dar si in Imperiul Otoman care era
controlat de Anglia, Franta si Rusia si Iranul care era controlat de Anglia si care se
opuneau curentului majoritar dezvoltat la nivelul metropolei care incercau sa dezvolte
identitatile alternative pentru colonii.

12
2. Au urmat miscarile democratice anti-coloniale care vin din sfera liberala dar care nu
au avut rezultatele scontate.
3. Apoi a fost un canal de eliberare din zona criticii legale, in care nu doar intelectualii din
zona respectiva ci si comunitatea intelectuala internationala de la vremea aceea, si oameni
obisnuiti ai metropolei se opuneau metropolei vazand-o ca o forma de exploatare barbara.
4. Mai avem un canal pe zona religiei, care a reprezentant un element al dezvoltarii unei
indentitati alternative. Multe din aceste colonii aveau o traditie religioasa foarte diferita
de metropola care erau foarte prezente in viata coloniilor.
5. Canalul marxist URSS a sustinut decolonizarea si multi intelectuali din colonii s-au
apropiat de marxism si au dezvoltat relatii in zona stangii mondiale si au contribuit in
mare parte la decolonizarea anumitor teritorii mai ales in Asia.
6. Traditiile locale care nu au putu fi indepartate nici dupa secole de dominatie coloniala.
Relatia populatiilor indigene cu pamantul metropolele veneau si exploatau pamantul si
ii deposedau de pamant pe localnici.

Avem in istorie mai multe valuri de decolonizare, dar cel mai important este cel dupa
1945, dupa Al Doilea Razboi Mondial care este considerata episodul clasic al decolonizarii.
Si la sfarsitul secolului, in america de sud dar care vine in alt context, cel al decaderii Spaniei
si Portugaliei din pozitia de mari puteri, avem dupa Primul Razboi Mondial o anumita
decolonizare prin destramarea Imperiului Otoman, Austro-Ungar si Tarist, chiar si caderea
comunismului asa cum am mentionat anterior insa decolonizarea clasica este cea care a venit
in contextul celui De-al Doilea Razboi Monsial, al Razboiului Rece si a schimbat foarte
multe distributia de forte in politica internationala, este cea de dupa 1945.

Contextul decolonizarii:

Factori interni

Efectele sociale si economice ale celui de-al Doilea Razboi Mondial o mare parte
sau parte importanta a efortului de razboi s-a bazat pe resurse din colonii : oamani,
alimente, materii prime etc. Aceasta extragere de resurse si folosirea lor in razboi a
dus la o situatie sociala si economica foarte precara in colonii, spre exempli foametea
din India din 1942-1943, cand au murit foarte multi oameni tocmai pentru ca nu mai
exista hrana pentru ca era trimisa in Europa si a contribuit la radicalizarea populatiei
13
 indiene in ce priveste decolonizarea. Aceata exploatare in vederea eforturilor de
razboi a constituit ulterior si o justificare a solicitarii decolonizarii, au existat o serie
de cereri si promisiuni ale metropolei. Anglia si Franta si alte state care aveau colonii
au promis intr-o forma sau alta ca intr-un viitor relativ apropiat vor primi
independenta dupa razboi.
Transformarile sociale din zona infrastucturii economice, aparitia intreprinderilor,
drumurilor, constructiilor, facilitatilor necesare in timp de razboi, care au dus la
dezoltarea unei clase mjlocii educate, cu o anumita clasa de mijloc cu constiinta
nationala, o patura sociala relativ mare care a constientizat situatia pe care o aveau
teritoriile lor de exploatare.
Dezvoltarea spiritului local si nationalist un nationalism de secol XX. Elite educate
chiar in statele colonizatoare.

Tot din perspectiva interna, exista 5 faze de decolonizare :

1. Redescoperirarea - constientizarea populatiei respective a faptului ca sunt un teritoriu

si o populatie separata care nu e inferioara colonizatorilor si metropolei in sine care la nivel
intelectual tocmai in acest fel le dominau.
2. Plangerea trecutului - cazul Indiei cu episodul foametei. Aceasta faza se leaga cu
impacare cu acest trecut mai mult sau mai putin traumatic de la tara la tara. Un episod
psihologic ca sa-l numim asa.
3. Faza proiectiei viitorului. cum urma sa fie dupa eliberare.
4. Angajamentul de lupta in care populatia doreste sa lupte pentru eliberare
5. Actiunea propriu-zisa de eliberare.- corespunde anilor, lunii in care s-a obtinut
independenta.

Aceste faze au fost parcurse diferit de fiecare tara din Africa sau Asia.

Factori externi (generati de cel de-al Doilea Razboi Mondial si care au contribuit la
aparitia decolonizarii) :

14
 1. Schimbarea distinctiei de putere in plan international. In urma razboilui fostele mari
puteri europene si-au pierdut foarte mult din influenta si au aratat o vulnerabilitate
care a trezit speranta in colonii ca pot fi invinse. Emergenta SUA si URSS ca mari
puteri, state care erau favorabile decolonizarii.
2. Prevederea din Carta lui Wilson din 1918 despre dreptul la autodeterminare a fiecarui
stat si prevazut in Carta Atlanticului in 1941 drept prin care cel putin la nivel
declarativ, comunitatea internationala accepta ca orice popor are dreptul sa isi
conduca singur destinul
3. Alt factor care tinea de situatia Marii Britanii si Frantei a fost faptul ca aceste colonii
presupuneau si un anume cost de intretinere. Aceste doua state aveau infrastructura
locala de oameni destul de mare trimisa in colonii.
4. Modernizarea economiei internationale, care era un trend si o evolutie care nu a
aparut neaparat cu cel de-al Doilea Razboi Mondial, dar atunci s-a accentuat pentru ca
asemenea perioade sunt foarte utile in ceea ce tine de inovatie in ceea ce contribuie la
schimbarea mecanismelor economice. Din acest motiv resursele brute din colonii n-au
mai avut o valoare atat de mare.
5. Elitele au luat o pozitie mai ferventa impotriva colonizarilor. Aceste elite erau pentru
eliberarea coloniilor sau realizarea unor intelegeri sub forma de tratat in urma carura
aceste state sa poata sa se autoguverneze.
6. Miscarile transnationale sunt de asemenea foarte importante (Comunismul, Pan-
africanismul).

Momentele importante ale decolonizarii

Decolonizarea a avut si inainte de 1945 o serie de momente importante care au

pregatit-o si au contribuit la eliberarea teritoriilor respective. Procesul a inceput in timpul
Primului Razboi Mondial odata cu interventia americana care a adus prin presedintele Wilson
ideea de liberalism politic si care a influentat si alte state colonizatoare sa fie mai flexibile in
abordarea lor fata de colonii.

1. Prima lovitura data colonialismului o gasim in 1916 cand avem Acordul Sykes-Picot
incheiat intre Marea Britanie si Franta, dar care a avut si aprobarea Imperiului Tarist la
vremea aceea, acord secret prin care s-a ajuns la o intelegere de impartire a teriroriilor
care in momentul respectiv apartineau imperiului Otoman si care era foarte probabil sa fie

15
 invins in razboi. Ideea este ca in 1917 Imperiul Tarist nu a mai existat, comunistii au
preluat puterea in urma revolutiei din octombrie si acest acord a fost dat publicitatii cum
s-a intamplat cu multe tratate secrete semnate de Imperiul Tarist inainte. Publicarea
acestui acord de catre bolsevici a fost o lovitura puternica pentru ca arata in mod direct
natura mercantila a metropolelor, Frantei si Marii Britanii practic era o intelegere de
transfer de teritorii fara a tine cont de traditiile locului etc. Acest lucru a contribuit foarte
mult la cele prima din cele 5 faze, la constientizarea statutului pe care il aveau coloniile.

2. Marea Britanie a facut promisiuni Indiei in 1917 cu privire la un guvern responsabil si o

eventuala independenta dupa Razboi ceea ce admitea o guvernare gresita a Indiei pana
atunci recunoscand ca au avut un guvern iresponsabil.

3. In noiembrie 1917 avem declaratia Balfur care stabiliea un cain national pentru evrei in
Palestina, desi si inainte de aceasta declaratie au inceput sa migreze multi evrei din
Europa catre Palestina, ulterior Palestina fiind sub mandat britanic li se dadea voie sa se
stabileasca acolo.

4. In 8 ianuarie 1918 avem discursul lui Woodrow Wilson in fata Congresului amercian in
care sunt expuse cele 14 puncte, care a vorbit despre principiul autodeterminarii si in
favoarea decolonizarii care a reprezentat originea orientarii de mai tarziu a ONU.

5. In 1920 avem primele miscari de protest in teritoriile colonizate. Campania de non-

cooperare a lui Gandhi din India.

6. 1927 prima intalnire la nivel interntional intre reprezentanti ai diverselor teritorii

coloniale din africa si din Asia: Congresul Natiunilor Oprimate de la Bruxelles la care au
participat inclusiv lideri indieni, africani si care arata implicarea URSS in ajutarea acestor
teritorii sa se elibereze de sub dominatia metropolelor.

7. 1929-1932 are loc Marea Criza a dus la scaderea foartea mare a preturilor materiilor
prime care veneau din colonii si a crescut pretul intretinerii acestora in raport cu ceea ce
se aduce de acolo

16
8. In 1935 invazia italiana in Etiopia, si recunoasterea acesteia de catre Marea Britanie si
Franta in 1936 ceea ce a contribuit foarte mult la mentalul populatiilor din colonii.

9. In 1941 avem Carta Atlanticului care specifica clar ca toate popoarele au dreptul la auto-
determinare.

10. Si ultimul miment mai important inainde de 1945 este in Asia, odata cu ocupatia japoneza
acesta a contribuit mult la decolonizare, ocupatia japoneza a incapacitat structura
coloniala a Frantei si Marii Britanii care aveau colonii acolo, iar ulterior in 1945 dupa
retragerea japoneza trebuia sa existe o perioada in care statele coloniale sa isi reinstaureze
infrastructura acolo iar in acest moment de respiro au profitat miscarile locale care nu au
mai lasat sa se instaureze puterea coloniala asa cum era inainte

Dupa 1945, primul moment important este Carta ONU din 26 iunie 1945, care la
articolele 73 si 74 din capitolul 11 stipula clar dreptul la autodeterminare al poparelor din
colonii si expreima opozitia noii comunitati internationale fata de relele tratamente aplicate
acestor populatii de catre puterile coloniale. Practic, la nivel de principii vorbea de dreptul
acestor populatii la un tratament pozitiv, uman si care intr-o forma sau alta nu putea fi asociat
decat cu eliberarea nationala.

In 1946 Filipine isi declara independenta, insa e vorba despre o idependenta acordata
de catre SUA, alt moment important al implicarii SUA in problema independentei este in
1943 atunci cand presedintele Roswell viziteaza Marocul si incurajeaza in intalnirea cu
sultanul Marocului as[iratiile acestuia de independenta.

In 1947 avem Independenta Pakistanului si a Indiei. In mai 1948 a fost proclamat

statul Israel. In 1952 si ulterior in 1957 avem momentul in care Lwamen Mkrat (cel mai
important lider al decolonizarii din Africa) ajunge prim ministru al Ganei, fosta Coasta de
Aur iar aceasta isi va declara independenta in 1957. In 1954 avem Conferinta de la Geneva,
care va duce la independenta Cambogiei, Vietnamului si a Laosului, independenta care a
venit in urma unui razboi destul de lung.

In general independenta de Franta a fost mai violenta decat independenta de Marea

Britanie si avem acest exemplu din Indochina care a fost un razboi purtat de comunisti ca
miscare locala, avem de asemenea exemplul Algeriei, unde si acolo a existat un razboi de
independenta destul de lung si de violent, spre deosebire de Marea Britanie care a inteles mai

17
usor ca este mai bine sa nu se opuna atat de mult avand si exemplul australiei, Noii Zeelande
care erau teritorii cu relativ mare autonomie si in care nu existau foarte multe populatii
indigene. Franta a gestionat teritorii cu populatii indigene numeroasa care s-a opus colonizarii
destul de mult si cand s-a retras de sub puterea coloniala a fost intr-un mod relativ violent.

Anul 1960 a fost un moment important, avem declaratia pentru Acordarea

Independentei Tarilor Coloniale de catre Natiunile Unite, declaratie care a coincis cu cel mai
prolific an de decolonizari cand au odtinut independenta foarte multe tari africane si in 1962
s-a infiintat Comitetul ONU de Decolonizare.

Procesul de decolonizarea fost incurajat si de SUA si URSS, evident din motive

realiste, de interes. Marea Britanie si Franta pierzandu-si controlul asupra coloniilor SUA a
putu interveni si lua sub forma de influenta economica teritoriile respective devenind foarte
imfluente in Indonezia de exemplu. URSS avea interesul general de a exporta revolutia
comunista in cat mai multe tari si a considerat ca decolonizarea este un moment bun pentru a
face acest lucru si a si fost de altfel pentru ca multe tari din Asia si Africa au ajuns pe parcurs
sa aiba regimuri comuniste. Problema care s-a pus pentru majoritatea tarilor coloniale dupa
obtinerea independentei postcolonialismul ordinea de dupa decolonizare. Principala idee
legata de post-colonialism care a fostc ercetata din multe perspective este accea a dificultatii
tranzitiei catre articularea unor institutii, principii si metode de autoguvernare in teritoriile
respective. Este mai usor sa contesti ceva, sa articulezi contestarea fata de un guvern, decat sa
construiesti tu. Era dificil s aobtina o ordine politica stabila dupa eliberare, sa realizeze un
stat modern. Au rezultat foarte multe regimuri abuzive, foarte multe razboaie civile care mai
exista (unele) si astazi in aceste zone. Pe langa institutii trebuie sa existe o identitate comuna,
un ideal national lucru care nu a fost valabil in majoritatea teritoriilor care s-au eliberat de sub
puterea coloniala.

Mostenirea colonialismului:

1. Geografica: dupa eliberarea coloniala au aparut multe granite si teritorii

artificiale si acest lucru este destul de evident daca privim mai ales la granitele
statelor din Africa care sunt mai mult sau mai putin drepte fiind trasate
artificial in timpul stapanirii coloniale de catre Franta si Marea Britanie. Dupa
decolonizare tarile au pastrat aceste granite insa etnic desparteau triburi iar in
cadrul aceluiasi stat au ramas diverse triburi adverse. (Rwanda)

18
2. Economica: dupa eliberare nu te poti rupe de structura economica de dinainte.
Nu si-au putut produce o economie nationala proprie imediat dupa
decolonizare iar controlul a fost pastrat de unele companii din tarile
colonizatoare.
3. Relatii sociale: In Rwanda dupa cum am mentionat anterior sau in Africa de
Sud indepedenta este acordata de Marea Britanie unei populatii locale care era
stapanit de alta si in anii 90 au existat numeroase conflicte.
4. Politica: Posibilitatea de a construi structuri stabile.
5. Culturala: imposibilitatea de a inlatura efectele de secole asupra culturii care
nu era una nationala. Greutatea de a-si valorifica traditia la nivel local si
national.

19
 3. Razboiul Rece

Peste Europa s-a lasat o cortina de fier

Churchill, 1947

Termenul in sine a aparut exact pentru aceasta situatie pe plan mondial intre SUA si
URSS, a avut diverse etape perioada a fost intre 1945/1946 1989/1991, a presupus o
confruntare directa intre blocurile politico-militare-economice conduse pe de-o parte de
URSS cel comunist si de SUA cel capitalist iar confruntarea aceasta a fost directa pe toate
fronturile, politic prin aliante internationale, militar indirect in Coreea, Vietnam, Cuba,
Afganistan si multe conflucte proxy, care unele au aparut ca si consecinta ale acestei
confruntari iar altele au aparut de la sine in tarile decolonizate, iar conflictului in sine i s-au
atasat de-o parte si de alta cele doua blocuri militare si aici avem Razboaiele sau relatiile
israeliano-arabe care au avut o componenta a Razboiului Rece, razboiul dintre Etiopia si
Somalia unde intalnim si o schimbare a pozitiilor celor doua tabere, pana la jumatatea
razboiului SUA sustine Etiopia si URSS sustine somalia iar apoi se schimba situatia. Sunt
foarte multe conflicte dar nu s-au confruntat direct din cauza bombei atomice iar conflictul
putea escalada insa si daca nu ar fi avut bomba atomica un razboi ar fi fost costitsitor, URSS
a obtinut arma atomica doar in 1949. Razboaiele indirecte din Coreea, Afhanistan si Vietnam
implica insa o prezenta indirecta la fata locului a URSS in afganistan si a SUA in Vietnam, pe
cand celelalte razboaie s-au purtat prin trimiterea de armament si consilieri militari, nu a fost
o prezenta concreta a trupelor americane sau sovietice la fata locului. Confruntarea a fost si la
nivel propagandistic uzitand de toate mijloacele pentru a contracara actiunile celelilalte parti,
avem spionaj, curtea spatiala si nu in ultimul rand zona cultural-sociala-sportiv, de exemplu
la jocurile olimpice. Confruntare totala mai putin in zona militara directa.

Statutul celor doua tari: dupa 1945 situatia internationala a facut ca SUA si URSS sa
ramana singurele superputeri. Inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial avem ca mare
putere si Marea Britanie, in perioada Razboiului Rece avem SUA si URSS iar dupa doar
SUA.

Principalele caracteristici :

20
 Opozitia ideologica ireconcilianta intre ideologia comunista si cea capitalista,
democratia liberala.
Ostilitate si teama permanenta alimentata de aceasta opozitie ideologica si de
parcursul istoric diferit
Amenintarea razboiului direct care din 1949 s-a transformat in amenintare atomica, se
mergea cat mai departe posibil evitandu-se cu orice pret razboiul direct situatia
aceasta intre cele 2 blocuri, statele care mai detineau arma nucleara erau atasate celor
doua tabere ideologice. Astazi spre exemplu, exista si alte state care o detin si nu
exista aceeasi opozitie si aceeasi teama fata de statul care o detine. Iar aici trebuie sa
tinem cont de situatia strategica pentru ca dincolo de detinerea acestei arme, SUA si
URSS au multe si conteaza si instalatiile aditionale, de aparare, celelalte arme, este o
situatie mai nuantata. La fel de important, este ca intotdeauna a existat deschis un
canal diplomatic intre cele 2 blocuri militare si vedem acest lucru in diverse momente
de tensiune.
Confruntarea in orice alt domeniu pana la capat.

Cauza Razboiului Rece:

Exista doua teze, una din partea SUA si una din zona URSS si este sau a fost in acelasi timp
de unii analisti occidentali.

1. Teza traditionala, ipoteza din partea blocului Occidental: dorinta de extindere

teritoriala a URSS. (Groge Kennan) Prin natura constituirii ideologice si printr-un partid,
URSS a devenit o putere ireconciliabila cu valorile occidentale sustinute de SUA si aliatii
sai. Kennan prezinta un parcurs istoric care duce discutia dincolo de zona ideologica, si e
cumva legat de contextul si intern al puterii sovietice si al proiectiei externe a acestei
puteri. Se vorbeste incepand de la modul de formare a liderilor sovietici de la sfarsitul
celui de-al Doilea Razboi Mondial care s-au format in doctrina marxista care se opunea
sistemului capitalis si pe care au adaptat-o cumva la situatia interna a Rusiei Tariste.
Bolsevicii nu au reusit sa dezvolte un sistem politic si social care sa ii scuteasca de o
rasturnare violenta si au putut pastra puterea numai prin mijloace coercitive, iar acest
lucru a fost escaladat la nesfarsit pana in perioada celui de-al doilea Razboi Mondial cand
nucleul de putere al URSS a devenit ireconciliabil cu orice valori ale opozitiei pe plan
intern si la sfarsitul razboiului a inalturat orice opozitie la adrea Partidului Comunist.
Dupa 1945, in lipsa opozitiei interne, statele occidentale au devenit dusmanul declarat al

21
 URSS. In felul acesta s-a creat ideea dusmanului permanent. URSS ca sistem politic avea
valori total opuse fata de valorile capitaliste si democratice si au incercat dupa 1945 sa isi
extinda influenta si sa transforme cat mai multe tari in comuniste iar SUA si aliatii
comuni au trebuit sa se opuna si astfel a inceput Razboiul Rece.

2. Ipoteza din partea URSS (teza revizionista): Imperialismul economic al Statelor

Unite. Statele Unite, prin sistemul capitalist bazat pe piata libera si pe individ, pe
concurenta care este comunismul expansionist din punct de vedere ideologic, in cazul
SUA este expansionist din punct de vedere economic pentru ca bazandu-se pe piata si
avand un teritoriu limitat, prin extindere are nevoie de noi piete. Fortele interne
economice din USA au incercat sa isi extinda acest sistem in mai multe parti din glob
(inlcusiv Europa). Dupa ce a venit stalin si si-a consolidat puterea URSS nu a maia vut o
tendinta expansionista decat in masura in care era vorba de probleme interne ale zonelor
din jurul URSS pe cand natura si politica americana a avut o anvergura mai globala. SUA
a sustinut decolonizarea tocmai pentru a prelua de la Franta, Marea Britanie, Belgia
aceste piete de desfacere si a constitui o piata mai ampla. Teoretic, daca ai o anvergura
globara de extindere a unui sistem economic trebuie sa te extinzi si pe teritoriul URSS.
Cei care sustina aceasta teza spun ca URSS incerca sa-si apere interesele. Comunismul
luase si o turnira nationalista care venea din trecutul tarist, de mare putere medievala, de
pan slavism, ceea ce avem si azi in cazul Rusiei lui Putin.

Exista o legitimitate si de-o parte si de alta.

Cauze punctuale: - toate aceste cauze si relationari au la baza dorinta SUA de extindere si in
cazul URSS, teama de extindere a SUA ceea ce ar fi insemnat declinul conducerii comuniste,
rasturnarea regimului prabusirea URSS in 1989. Statele occidentale au vazut in puterea
bolsevica un adversar inca de la inceput pe care au incercat sa il inalture, motiv pentru care
valorile pe care le promovau aveau toate sansele sa fie opuse. URSS nu a fost recunoscut de
SUA decat in 1933 cand au existat niste tratative diplomatice.

1. Refuzul aliatilor de a deschide un alt front in Estul Europei. In 1944 s-a deschis
frontul, insa fara folos ca deja se prevederea ca Germania nazista va cadea;

22
 2. Alianta nesincera intre SUA, Marea Britanie pe de-o parte si URSS pe de celalta parte
in toata perioada razboaielor sau in cea interbelica, de asemenea ajutorul american a
fost incheiat cu URSS mai repede decat in cazul Marii Britanii ;

3. Dorinta exprimata de URSS de a-si crea o zona tampon in vestul Europei, care a fost
ceruta de URSS in repetate randuri si a fost acceptata de aliatii occidentali dar care
prevederea obligatii si de o parte si de alta: pe de-o parte prevedea i zona tampon la
frontiera sa vestica dar in acelasi timp era organizata din tari in care se organizeaza
alegeri democratice.

Cele trei mai conferinte aliate care s-au desfasurat pe parcursul celui de-al Doilea
Razboi Mondial, au fost in 1943 la Teheran apoi la Yalta si la Postdam, la care s-au promis
lucruri si nu au mai fost respectate dupa:

In 1943 la Teheran URSS-ului i s-a propus ca va fi singura putere care va elibera

statele de Est ;
In 1945 la Yalta, Stalin a acceptat sa organizeze alegeri libere in Europa de Est unde a
primit dreptul de a elibera tarile respective, dar nu s-a tinut de cuvant.
In 1945 la Postdam dupa ce Roosevelt decedase si a fost inlocuit de Trumann, deja
razboiul ajunsese intr-o faza finala, iar dorinta URSS de a stabili o zona tampon in
Estul Europei nu mai putea fi contestata URSS-ului pentru a nu isca un razboi.

Acestea sunt momente din timpul razboiului care au prefigurat cumva Razboiul Rece.
Americanii au devenit constienti de asta in 1946, imediat dupa razboi, cand avem telegrama
din februarie 1946 lui Josh Kanon, consilierul ambasadorului american la Moscova. In martie
1946, are loc discursul lui Winston Churchill despre Cortina de Fier, iar in 1947, tot Kanon
vorbeste despre politica de ingradire care va deveni politica generala a SUA si a aliatilor
occidentali fata de URSS cu mici nuante pana in 1991. Se spunea ca securitatea americana
era primejduita de simpla existenta a URSS si recomandau necesitatea de a limita primejdia
sovietica cu un amestec de rabdare si fermitate adica pe de-o parte exista o proiectie de putere
militara, SUA isi arata forta militara dar pe care nu o foloseau direct insa o foloseau in
razboaiele indirecte si actionau intotdeauna ferm de cate ori de ivea ocazia de a se opune unei
actiuni ofensive a URSS. La nivel strategic, SUA trebuia sa isi dezvolte o putere militara care
sa intimideze URSS, dar sa nu o foloseasca direct si sa actioneze ferm la nivel diplomatic sau

23
prin mobilizare atunci cand era nevoie. Partea directa importanta a acestei politici de
conteinment a fost sprijinirea tuturor miscarilor care se opuneau comunismului si sprijinirea
tarilor care erau in vizorul puterii sovietice pentru extinderea comunismului in lume.

Din puterile Est-Europene, doar Grecia si Turcia au scapat de influenta sovietica.

Iugoslavia si-a dezvoltat un regim intern persoalizat care l-a pus in pstura negocierii cu
ambele tabere. Nu avem neaparat o confruntare clasica, in Grecia avem o confruntare clasica
intre fortele guvernului care primeau ajutor din partea SUA si a Marii Britanii discutia
partajului europei de Est pe procente, desi este cam greu sa ai procente dintr-o dominatie fara
o impartire a teritoriului. Grecia si Turcia au primit ajutor mai mult si au ramas in afara sferei
de influenta sovietice pentru ca in urma razboiului armatele aliatilor au ramas acolo (mai ales
SUA si Marea Britanie). Este vorba de realitati punctuale pe baza carora se fac tratate. Nici in
Iugoslavia nu erau foarte multe trupe sovietice motiv pentru care nici nu au contribuit
sovieticii foarte mult la accederea comunistilor lui Tito care au venit mai mult pe cont
propriu, in masura in care au avut miscarea de partizani destul de puternica. Tito si-a
dezvoltat un regim oarecum neutru ceea ce a dus la o situatie mai particulara in cazul
Iugoslaviei si a putu sa negocieze cu ambele tabere chiar daca ideologic era mai apropiat de
sovietici.

Intre 1948 si 1952 avem Planul Marshall care a fost plan de intrajutorare initiat de
SUA. Intre iunie 1948 si mai 1949 avem primul moment tensionat cu adevarat al Razboiului
Rece cand a existat posibilitatea reala de a izbucni un razboi intre cele doua blocuri, blocada
Berlinului. Dupa razboi, Germania a fost impartita in 4 zone de ocupatie - americanii,
francezii si britanicii au avut fiecare fiecare cate o zona de ocupatie iar sovieticii alta, spre
est. Berlinul era in blocul de ocupatie sovietica dar era impartit la fel in 3 zone occidentale si
una sovietica. In 24 iunie 1948 sovieticii au blocat accesul terestru al aliatilor occidentali
catre partea lor din Berlin situatie care a durat aproape un an in care a existat un pod aerian de
trimitere de produse si alimente si pana la urma sovieticii au renuntat la blocada. Cerinta
initiala a sovieticilor a fost sa le revina lor tot Berlinul. Ca urmare a acestei situatii, in 1949
avem crearea celor doua state germane: RFG si RDG controlate de catre SUA respectiv
URSS.

In aprilie 1949 ca urmare a blocadei Berlinului si a situatiei de conflict de atunci este

semnarea tratatului Nord-Atlantic, aparitia NATO.

In 1955 s-a semnat Pactul de Varsovia. Tot in 1949 mai au loc 2 evenimente
importante din persectiva Razboiului Rece: sfarsitul razboiului civil din China, care s-a soldat

24
cu victoria comunistilor lui Mao impotriva nationalistilor lui Chiang Kai-shek. S-a instaurat
atunci Republica Populara Chineza iar acest lucru a fost o lovitura foarte puternica pentru
politica americana de indiguire ca intr-o tara atat de mare si importanta cum este China sa
ajunga la putere comunistii. Razboiul din Coreea.

In 1952 SUA, respectiv in 1953 URSS dezvolta si fac primele teste cu bomba cu
hidrogen care este de 1000 de ori mai puternica decat bomba atomica.

Intre 1953 si 1955 tocmai din cauza frustrarii americane legate de avansul sovietic pe
diverse domenii, tehnologic etc, americanii au politica de represalii masive prin care se
incearca ajutorarea Europei de Est pe diverse canale cu promisiunea distrugerii URSS cu rme
nucleare la nivelul discursului si propagandei - daca aceasta incearca sa se extinda.

In 1953 a murit Stalin. Puterea este preluata de Hrusciov, iar acesta vine cu o anumita
relaxare pe plan international, cu conceptul de coexistenta pasnica, stabilitate in sferle de
influenta si fara prea multe provocari. Insa pe de alta parte, inciuda acestei politici de relazare
care a tinut pana in 1960, Hrusciov avea dorinta de a intrece mai ales in domeniu economic.
In materie economica a venit cu Gostplan care insemna mutarea anumitor resurse din
industrie si de la armata catre bunurile de consum spre binele populatiei.

Aceasta politica a lui Hrusciov este si unul din motivele pentru care in 1955 a aceeptat
o Austrie neutra care sa nu fie impartita sau sa aiba un regim comunist. Austria si Viena au
devenit un fel de punct de intalnire pentru diverse negocieri, discutii etc. In 1956 avem
revolutia din Ungaria si Polonia care vin din interiorul sistemului cu lideri reformatori care
incearca sa se indeparteze de principiile comuniste insa sunt reprimate.

In 1957 rusii trimit Sputnik in spatiu.

In 1961 reincepe criza in Berlin, Husciov cerandu-le din nou aliatilor sa paraseasca
Belinul. Sovieticii au ajuns la ideea de a construi zidul Berlinului. In 60 incep iar tensiunile,
incidentul cu doborarea unui avion spion american deasupra URSS, in 1962 este criza
rachetelor cand a fost um moment apropiat de a izbucni razboiul.

In 1964 vine Brejnev care revine la un conservatorism sovietic.

In 1968 avem Primavara de la Praga care este o urmare directa a politicii lui Brejnev
si apare doctrina Brejnev prin care URSS alaturi de celelalte state comuniste isi pastreaza
dreptul de a interveni oriunde si oricand armat pentru a-si proteja interesele.

25
 In 1970 are loc o reorientare a politicii Germaniei de Vest, pot-politik prin care se
apropie de RDG si tarile europene si americanii preiau cumva aceasta directie mai ales fata
de tarile satelit pentru a nu risca sa duca Germania intr-o zona neutra asemeni Austriei.

In 1975 are loc Conferinta de la Helsinky cand se ajunge la o recunoastere formala

intre cele doua blocuri in schimbul recunoasterii granitelor din Est.

In 1979 are loc invazia sovietica in Afganistan care a dus la refuzul SUA de a ratifica
codul Site 2 care se referea la reducerea armelor nucleare.

26
 4. Razboaiele arabo israeliene

Acest conflict are raacini istorico-religioase foarte vechi, care vin din cartile Sfinte ale
crestinismului, iudaismului si islamismului. De la evrei, religia mozaica are 3 fondatori:

1. Abraham
2. Fiul lui Issac
3. Iacob care la randul lui a avut 12 fii care sunt considerati intemeietorii
triburilor Israeli.

Iacob e cel care a primit de la Dumnezeu numele de Israel si teritoriul din zona
Israelului. Undeva in mileniul 1 Ihr au intemeiat un stat remarcandu-se regele David, regele
solomon, a fost construit un templu cel din Ierusalim, pe la inceputul erei noastre au avut loc
niste revolte impotriva romanilor si prin 131 romanii au desfiintat statul evreu iar evreii s-au
raspandit in lume. In 1000 de ani, perioada in care a existat acest stat, Ierusalimul a devenit
capitala, centrul politico-religios unde s-au dezvoltat evreii. Pana in secolul XX acestia nu s-
au mai intors.

Denumirea de arabi este o denumire geografica data de penisula Arabia. Arabii au si

ei un intemeietor: Mahomed. Dar in urma au o anumit ascendenta care merge tot pana la
Abraham care pe langa Issac a mai avut un fiu care se numea Ishmail si care era cu o alta
sotie. Mama lui Ishmail a fost izgonita. Ulterior cand a aparut islamismul in secolul al VII-
lea, Israelul a fost prima "qibla" adica locul catre care se uita cei care practica religia islamica
cand se roaga si pentru un an si ceva pana cand au inceput sa se uite catre Medina se rugau
catre Ierusalim. Un alt aspect este de-a lungul timpului la Iersualim a existat Moscheea Lacsa
care istoric este centrul cel mai important de invatare a islamistilor. Tot in Koran se spune ca
Mohamed d-a declarat cerul din Ierusalim.

In ceea ce priveste crestinismul acest teritoriu este important si pentru ei. Au existat
cruciadele si alte momente care au ridicat foarte multe pasiuni in zona respectiva.

E o zona mica dar foarte importanta din perpectiva religioasa, politica si istorica. Din
punct de vedere istoric, pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea inceputul secolului XX, deci
practic pana la Primul Razboi Mondial, in zona respectiva nu existau foarte multi evrei. Ei au
plecat, iar evreii care au ramas s-au mprtiat in zona araba in general, in ceea ce este Irak-

27
ul acum, Arabia Saudita, foarte multi in Europa. Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea si
inceputul secolului XX nu a existat un conflict foarte accentuat.

Istoria teritoriului afost in felul urmator : de prin anul din 400, dupa destramarea
Imperiului Roman a ramas in componenta Imperiului Roman de Rasarit, in secolul al XVI-lea
a fost cucerit de otomani care au stapanit teritoriul pana la Primul Razboi Mondial si a fost
acolo provincia Siria Otomana. Sub legile otomane care sunt islamisti insa sunt o alta etnie
decat arabii. Sub administratie otomana, evreii au avut o situatie mai buna decat evreii din
Europa unde exista un antisemitism destul de accentuat existand numeroase prodromuri. Pana
la Primul Razboi Mondial avem o situaie relativ buna pentru evrei si crestini, isi puteau
practica religia si isi puteau desfasura o activitate normala in societate doar ca plateau o taxa.
Radacinile conflictului desi au aceasta coloratura istorico-religioasa, vin de la sfarsitul
secolului al XIX-lea atunci cand se dezvolta naionalismul. Avem pe de o parte naionalismul
evreiesc. Daca in perioada medievala si moderna, in vestul Europei evreii au avut o situaie
dificila cu pogromul si alte lucruri impotriva lor, catre sfarsitul secolului al XIX-lea aveau o
situaie mai buna, din punct de vedere legal erau cetateni, aveau aceleasi drepturi cu restul
locuitorilor statelor respective. Nu acelasi lucru se putea spune de evreii din Estul Europei. In
Rusia situatia era foarte dificila din cauza acestor izbucniri care se transformau in
progromuri, in Romania evreii nu au avut drepturi pana la Primul Razboi Mondial cand cu
concursul marilor puteri, in urma Congreselor de pace evreii au primit drepturi cetatenesti.
Totusi, in vest, la sfarsitul secolului al XIX-lea ei aveau o situatie relativ buna desi existau
momente cand se vdeau urme de antisemitism. Afacerea Dreyfus din Franta este un astfel de
exemplu. La sfarsitul secolului al XIX-lea a existat aceasta problema in care un ofiter din
armata franceza care era evreu a fost condamnat oarecum in lipsa unor probe concludente iar
opinia generala a considerat ca a fost o actiune antisemita. La procesul respectiv a participat
Theodor Herzl care a fost un jurnalist elvetian evreu care a pus bazele sionismului modern. El
a coagulat aceste energii evreiesti in diverse zone ale europei carora sa le dea un scop. Scopul
sionismului era de a construi o patrie si o tara pentru evrei si sa construiasca un stat fiind
considerata singura solutie la antisemitism. Religia iudaica spune ca acestia se vor intoarce in
patria lor atunci cand va veni cineva trimis de Dumezeu sa ii duca acolo. Hertz a dat o forma
politica acestui tel religios spunand ca trebuie sa faca mai multe eforturi si mai organizate
pentru a se putea intoarce in Palestina. Eforturile au insemnat deja existau in locul respectiv
evrei care ramasesera acolo, spre sfarsitul secolului al XIX-lea au inceput sa mearga si altii,

28
dar dupa primul congres sionist de la Geneva donatii ale multor evrei din lume care au dus
la achizitionarea de pamant in zona si dezvoltarea unei infrastructuri.

Tot in aceasta perioada, pe cealalta parte putem discuta despre aparitia

naionalismului arab. Marea majoritate a arabilor se aflau sub stapanire otomana care desi
aveau aceeasi religie ca arabii, ei aveau alta unitate politica si culturala. Din aceasta zona
culturala a pornit nationalismul arab. In anul 1912, arabii sirieni din Egipt au infiintat Partidul
Otoman al Descentralizarii. In momentul respectiv nu isi propuneau independenta in sine,
existau diverse curente, initiative unii isi porpuneau o autonomie in cadrul Imperiului
otoman mai mare, altii spre exemplu exista in cadrul armatei otomane multi ofiteri militari
arabi care creasera un fel de organizatie secreta al carui scop era stabilirea unei monarhii
otomane duale turco-araba. La fel din cauza acestei teme de represiune in fata otomanilor
dar si a altor lucruri care infranau nationalismul arab fiind vorba de un teritoriu etnic foarte
complicat cu destul de multe traditii, existau de exemplu, din partea crestinilor din zona
respectiva sau a altor arabi care aveau legatura cu vestul Europei teama de independenta
directa pentru ca in acest fel ar fi cazut sub influenta puterilor europene lucru pe care nu-l
considerau tocmai favorabil.

In timpul Primului Razboi Mondial, pe aceste 2 curente de nationalism, evreu si arab,

se produce dezintegrarea Imperiului Otoman. Atunci cand Anglia era cu adevarat o mare
putere pentru a avea mai mult succes in razboi si pentru a avea de partea lor atat evreii cat si
arabii, englezii au facut diverse promisiuni in directia independentei. Avem o corespondenta
in 1915 o corespondenta intre Sharif Hussein, conducatorul musulman de la Mecca a primit
asigurari din partea comisarului britanic din zona McMahon in privinta independentei. Acest
lucru a alimentat sperantele arabilor.

In 1916 avem Acordul Sykes-Picot care era o intelegere anglo-franceza, intre ministrii
de externe ai Frantei si Marii Britanii care isi imparteau zonele de influenta si teritoriile din
arabia care urmau sa rezule din destramarea Imperiului Otoman. Dupa Primul Razboi
Mondial, odata cu caderea Imperiului Otoman, odata cu formarea Republicii Turce aceasta a
ramas doar in Anatolia, restul teritoriului a intrat sub administrare franceza si engleza.

In 1917 avem declaratia Balfour.

In 1919, avem un acord intre emirul regatului Hedjaz si Heil Weizman, primul
preedinte al Israelului iar la vremea respectiva era presedintele miscarii sioniste, acest acord
era unul atat de colaborare cat si de retinere in perspectiva unor actiuni violente intre arabi si

29
evrei, un acord de convietuire in zona respectiva. Zona respectiva era importanta atat pentru
francezi cat si pentru evrei pentru Canalul Suez (construit in 1869).

Dupa rzboi s-a accentuat conflictul pentru ca britanii au intors prin situatia care s-a
creat evreii impotriva arabilor. In primul rand provincia Siria Otomana nu a primit
independenta asa cum ar fi trebuit.

In 1921, britanicii din cauza presiunii arabe au creat la est de raul Iordan
Transiordania care era preponderent araba si au stabilit in 1922 prin intermediul Ligii
Natiunilor ca toate aranjamentele stabilite cu evreii legate de emigrare nu se mai aplicau
acestei zone. Pentru evrei a insemnat o lovitura foarte importanta deoarece mare parte din
teritoriu era la est de Iordan, in jur de 70%. Pe parcursul perioadei interbelice, tot la presiunea
arabilor, britanicii au ajuns in 1939 pana in punctul de a opri complet emigratia evreiasca.
Exact in momentul in care a inceput razboiul si situatia evreilor in europa a inceput sa devina
foarte complicata, britanicii au oprit emigratia catre Palestina exista multe interpretari ale
acestei situatii unii sustin ca din cauza acestei situatii ar fi putut fi salvati multi dintre evreii
care au murit in lagarele de concentrare naziste. Bineinteles ca evreii s-au simtit intr-un fel
tradati pe buna dreptate dar au ramas sa lupte multi dintre ei pentru aliati impotriva
Germaniei. In ceea ce ii priveste pe arabi acestia erau mult mai infelxibili in 1948 si nu
acceptau nici in aceast zona o imigratie evreiasca in aceasta zona si in perioada interbelica au
inceput conflictele intre arabi si evrei.

In aceasta perioada apare Liga Natiunilor legata de autodetrminare si decolonizare si

dupa razboi, Anglia a ajuns intr-o situatie in care nu a mai putut sa gestioneze nu doar
mandatul acesta al Palestinei ci si cel al celorlalte teritorii, asa ca imediat dupa razboi, anglia
a predat teritoriul Natiunilor Unite sa il gestioneze. Natiunile Unite in virtutea dreptului de
autodeterminare al popoarelor au stabilit o impartire care era conforma cu mndatul de acolo.

La 29 noiembrie 1947 Adunarea Generala a ONU a votat o impartire a evreilor si

arabilor in Israel, iar in mai 1948 Israelul si-a declarat independenta. Evreii au fost mai
organizati in ceea ce priveste statul si situatia post-coloniala, fiind mai pregatiti pentru
retragerea de dupa situatia post-coloniala in sensul ca si-au creat o infrastructura statala in
mare parte pe cand arabii opunandu-se britanicilor nu au fost atat de organizati pentru a-si
stabili o infrastructura statala. Acesta impartire a pus cele doua comuniti intr-o situatie de
inegalitate: palestinienii nu erau pregatiti sa aiba un astfel de stat, evreii da, prin forte proprii.

30
 Dupa stabilirea acestei impartiri la nivelul ONU, in 14 mai 1948, Marea Britanie s-a
retras de acolo. In aceeasi zi Israelul si-a declarat independenta in teritoriul votat de ONU in
1947. Arabii, din principiu avand o problema cu orice construcie statala evreiasca in zona, au
pornit un rzboi imediat a doua zi, pe 15 mai trupe din Egipt, Iordania, Liban, Siria, Irak dar
si din Arabia Saudita sau Yemen au pornit acest razboi impotriva Israelului care pentru Israel
a fost razboiul de independenta, iar in literatura araba se numeste Catastrofa. Scopul lor era
destramarea statului. In urma rzboiului, evreii si-au marit teritoriul cu 20% fata de ceea ce
aveau alocat. In urma razboiului Ierusalimul a ramas impartit in doua : Iersualimul de vest era
la Israel iar cel de Est a ramas la arabi cu anumite prevederi legate de accesul evreilor care
dupa putin timp au fost abrogate. Marea majoritate a siturilor religioase erau la arabi.

Dupa rzboi, palestinienii tot nu au putut constitui un stat, situatie care e prezenta si
astzi, aveau Cisiordania, Fasia Gaza, dar in sine nu aveau capacitatea de a-si crea un stat si
acest lucru si din cauza lor dar si a presiunii evreiesti din zonele respective. Problema cea mai
mare a fost sociala pentru ca au rezultat foarte multi refugiati dupa razboi, din zonele ramase
sub control israelian au plecat spre zonele arabe multi arabi, o parte au ramas, cam 20% din
pupulatie si a fost si o situatie inversa, multi evrei din statele arabe din zona au fost nevoiti sa
plece de acolo din cauza problemelor create de arabi.

Situaia acesta a teritoriului s-a mentinut pana in 1967. Tot in mai 1967 Egipt,
Iordania, Siria si Irak ataca din nou Israelul in ceea ce se numeste "Razboiul de 6 zile".
Acesta razboi nu se soldeaza prea bine pentru arabi. In urma razboiului, Israelul a ocupat tot
teritoriul arab Cisiordania, de la Siria Inaltimile Golan, Gaza si Peninsula Sinai. Problema
care a ramas dupa 1967 a fost legata de aceaste teritorii care unele dintre ele sunt administrate
si astazi de Israel desi dupa 1989 au primit o anumita autonomie, sinaiul a fost retrocedat
Egiptului in 1979 prin acordul de Camp David dar intre timp, in 1973 a mai fost rzboiul de
Yom Kippur in care doar Egiptul si Siria au mai atacat Israelul. Israelul a avut castig de cauza
in razboi si doar la presiunea SUA nu a pastrat teritoriile obtinute. Pentru evrei, acest razboi a
aratat importanta acestor zone tampon care ii separa de arabi.

Problema rzboaielor israeliene din perspectiva Razboiului

Rece
Din perspectiva celor doua superputeri SUA si URSS, momentul declararii
independentei Israelului din 1948 a fost privit favorabil. SUA era traditional favorabile
independentei coloniala si au o anumita simpatie dar retinuta inca la adresa Israelului. URSS

31
a ajutat chiar la obtinerea independentei si a fost primul stat care a recunoscut Israelul. In
perioada respectiva in Israel exista un curent ideologic principal de stanga si URSS a castigat
ca prin ajutorul dat Israelului si avand o majoritate de stanga acolo va castiga in acestia un
aliat sau va avea o influenta importanta asupra statului respectiv. Acesta calcule nu au fost
insa prea bune, mai ales in prima perioada imediat dupa Independenta, URSS a ajutat destul
de mult Israelul. Dincolo de problema ideologica URSS era direct interesata de aceasta zona
odata pentru ca era aproape de teritoriul sau si deja pierduse influenta asupra Turciei si a
sperat ca prin aceasta sustinere a Israelului sa castige influenta in zona. SUA, pe de alta parte,
desi erau favorabile cauzei israeliene, nu voiau sa se implice inca prea mult pentru ca pentru
ei era importanta problema petrolului din golf care era detinut de arabi.

Avem 2 scoli de gandire legata de plasarea relatiilor arabo-israeliene in contextul larg

al Razboiului Rece : prima scoala de gandire spune ca cele doua superputeri si cele doua
blocuri militate avand interese in zona au influentat direct politica si actiunile care au avut loc
in zona Orientului Mijlociu, iar cealalata spune ca statele din zona Israelul, Irakul, Egiptul,
Iordania, Kuwaitul si Siria au profitat de interesul celor doua zone militare in aceasta zona
pentru a isi urmareasca propriile interese. Si exista argumente in ambele directii.

Cei care sustin prima abordare aduc in discutie rupturile care s-au petrecut in alianta
araba pentru ca in 1948 au fost aproape toate statele din regiune la conflictul impotriva
Israelului, ulterior au ramas din ce in ce mai putine state care au fost dispuse sa intre intr-un
conflict direct cu Israelul si deja luasera o pozitie intr-una sau alta din cele doua blocuri
militare, spre exemplu Libanul si Iordania au mers catre zona SUA in timp ce Egiptul condus
de Masser, dar si Siria unde la conducere era partidul Bas au mers catre zona URSS. legat
de influenta URSS trebuie sa amintim faptul ca in zona aceasta a conflictelor arabe si din
considerente istorice, religioase si asa mai departe, ideile de stanga, comunismul nu au prins,
nu avem foarte multa state de orientare socialista sau comunista, yemenul spre exemplu care
a fost mult timp impartit in Yemenul de sud si cel de Nord, in Yemenul de sud a fost un stat
comunist cativa zeci de ani, dar singurul care a avut aceasta orientare, in celelalte state (Irak)
avem anumite elemente doctrinare de politica interna indreptate spre socialism si Siria dar nu
direct pentru ca zona araba culturala era cumva opusa comunismului, si mai sunt diverse alte
argumente care merg in aceasta zona a influentei celor doua superputeri, avem spre exemplu
in 1967 un raport fals in mare parte venit dispre URSS si care a mers la Egipt si care spunea
ca Israelul si-a masat trupe la granita cu Siria, lucru care a incurajat Egiptul sa atace Israelul
si a pierdut razboiul pentru ca Israelul nu avea tripe acolo ; apoi avem in perioada anilor 1970

32
- 80 o cursa a inarmarilor intre Israel si Siria ; Raxboaiele din 1967 si 1973 in care cele doua
superputeri au fost nevoite sa intervin direct- pe de-o parte SUA pe langa Israel si pe de alta
parte URSS pe langa Egipt pentru a se abtine de la escaladarea violentelor pentru ca altfel ar
fi fost antrenate si cele doua blocuri militare. Practic in ultima faza a Razboiului de Yom
Kippur, din cauza acestui razboi, atat URSS cat si SUA au ajuns in alerta maxima de
mobilizare pentru razboi, a fost a doua criza dupa cea a Rachetelor din Cuba. Nu a fost o
implicare directa, ci o criza din care putea izbucni ceva mult mai mare. Si de asemenea , tot
prin influenta SUA si URSS, nu s-a putut ajunge la o negociere intre israelieni si palestinieni
pentru ca majoritatea rezolutiilor pentru aceasta zona treceau prin Consiliul de Securitate al
ONU unde atat SUA cat si URSS aveau drept de veto.

Cealalta abaordare, care sustine ca statele din zone s-au folosit de cele doua super-
puteri pentru a-si rezolva probleme punctuale ale unui stat sau al altuia, si-aici avem imaginea
generala care spune ca acest conflict a precedat razboiul rece pentru ca era un conflict inca
din perioada Primului Razboi Mondial si a continuat si dupa 1989, chiar daca au urmat
evolutii importante, mai ales prin prisma faptului ca URSS a fost scoasa din problematica
Orientului Mijlociu si a ramas doar SUA care a putut sa influenteze ambii actori intr-o
directie care sa ii aduca mai aproape de compromis. De asemenea, exista argumente
punctuale legate de o super-putere sau alta, SUA care nu a intrat in relatii bune cu Israelul
decat spre sfarsitul anilor 50 si avem abia in 1962 prima aprovizionare cu armamanet
american a Israelului in timpul presedintelui Kennedy, si-abia dupa 1967 apar aceste relatii
privilegiate, deci avem 20 de ani in care SUA nu a intrat direct in zona. Sunt si alte detalii, in
1967 SUA in ce priveste Israelul si URSS in ce priveste Egiptul le-au cerut ambelor state sa
nu apara drept agresori si cu totate acestea razboiul a izbucnit din considerante sociale ale
Israelului. Din punct de vedere strategin Israelul este foarte mic si daca nu este pregatit sa
raspunda rapid unor atacuri risca sa ii fie invadat intregul teritoriu. De asemenea, exemplul
clasic in aceasta privinta este cazul Egiptului, care mai ales in perioada lui Nasser pana in 72-
73 a avut relatii stranse cu URSS, aramata sa era echipata de URSS, existau consilieri
sovietici militari in tara si in 1972 au fost expulzati, ceea ce nu a insemnat ca nu a mai
izbucnit razboiul din 1973, Egiptul care avea tot interesul impotriva Israelului a urmat si un
interes personal intrand in relatii bune cu SUA, fiind prima tara araba care a recunoscut
Israelul si a primit inapoi Penisnsula Sinai si de asemenea, acest acord din 1979 este modelul
si baza politicii israeliene de azi politica pamant contra pace. Teritoriile detinute de Israel in
urma razboaielor anterioare sunt tinute in continuare sub influenta acestora cu promisiunea de

33
a fi retrocedate in masura in care se ajunge la un acord de pace durabil. Practic statul
Palestinian nu se poate constitui decat daca Israelul retrocedeaza teritoriile respective pentru
ca palestinienii sunt o enclava in interiorul Israelului si nu isi pot constitui un stat daca nu
primesc dreptul de a administra teritoriile respective.

Daca intram si mai accentuat in problematica Razboiului Rece avem doua abordri
care corespund celor doua teze ale cauzalitatii Razboiului Rece:

1. Abordare expansionista care spune ca URSS este interesata in aceasta zona din
obiective de expansiune ideologica si teritoriala pana la un anumit punct urmarind sa capete o
anumita paritate strategica pentru ca SUA prin intermediul Greciei si turciei aveau o prezenta
destul de importanta in zona. Si azi, in Italia, la Napoli, exista o baza americana importanta
unde se afla Armata a 6-a americacna avand prezenta strategica si putand sa isi proiecteze
aceasta zona de putere in Orientul Mijlociu. Dupa Razboi si URSS a incercat sa faca acelasi
lucru si mai ales prin alianta cu Egiptul si ulterior prin cea cu Siria au inceput sa isi dezvolte
anumite capabilitati militare in zona. In prezent, Rusia are o baza navala in Siria si a incercat
sa isi dezvolte si in Irak. URSS s-a aliat cu arabii radicali din zona, nationalistii si a incercat
sa foloseasca in aceasta viziune conflictul din zona pentru a-si extinde influenta in Orientul
Mijlociu. Tot conform acestei interpretari, avem faptul ca URSS a incercat sa menin
conflictul arabo-israelian intr-o zona perpetua, nu si-a dorit rezolvarea definitiva a acestui
conflict pentru aceasta situaie de incertitudine era favorabila extinderii influentei URSS in
zona. Am mentionat Turcia si Grecia care erau in aria de influenta a vestului si daca avem si
Orientul Mijlociu in aceasta sfera de influenta URSS ar fi fost in flancul sudic incercuita de
tari aflate sub influenta americana ceea ce ei incercau sa contracareze. Pe de apta parte, asa
cum am vazut in cazul conflictului de Yom Kippur, URSS incerca sa mentina conflictul cald
dar sa nu se escaladeze pentru ca altfel s-ar fi putut ajunge la o confruntare directa cu SUA
sau la o rezolutie de pace pe termen lung.

2. Abordare defensiva a influentei URSS in zona care incerca sa se protejeze

de influentele din jur. SUA pe de alta parte erau interesate foarte mult de petrolul din Orientul
Mijlociu si nu-l puteau controla decat prin aceasta influenta in zona.

Ideea este ca pe termen lung aceasta confruntare s-a incheiat cu succesul SUA care au
reusit mai ales dupa momentul 1972 cand Egiptul a trecut cumva din considerente
economice fiind mai mult izolat si nevand relatii economice cu israelul care ar fi putut sa
contribuie cumva la dezvoltarea sa economica de partea SUA. URSS iesit cumva din zona,
dupa venirea la putere a lui Gorbaciov URSS a inceput sa aiba alte probleme decat cele din

34
Orientul Mijlociu iar acest lucru este legat si de progresele obtinute in procesul de pace intre
Israel si arabi.

In 1979 avem acordul de la Camp David care a fost moderat si l-a care s-a ajuns prin
influenta americana si practic de atunci si pana astazi Egiptul se afla in relatii bune cu Israelul
cel putin la nivel de conducere de stat. Depinde mult si de regimul intern al Egiptului, daca in
timpul lui Nasser care se plasa de partea URSS dupa aceasta data Egiptul este in zona de
influenta americana.

35
 5. Conflictele Razboiului Rece

Razboiul Rece a nascut conflicte in zone foarte diverse ale globului. In ceea ce
priveste alianta Occidentala, imlicarea a fost de partea Statelor Unite. SUA avea si cea mai
mare capacitate de interventie. Si celelalte state comuniste s-au implicat destul de mult din
principiu de solidaritate internationala a socialismului.

Razboiul civil chinez

A debutat imediat dupa retragerea japonezilor din zona (1945) si a durat pana in 1949,
atunci cand fortele comuniste au reusit sa ii invinga pe nationalisti si sa preia puterea in
China. Fortele comuniste ale lui Mao (sustinut de URSS), pe de o parte, iar de cealalta parte
nationalistii lui Chiang Kai-shek, sustinut de SUA si Japonia. Victoria URSS a reprezentat
prima lovitura pentru politica americana de indiguire. Acesta este primul conflict important al
Razboiului Rece.

Razboiul civil grec

In Europa, primul si singurul razboi propriu-zis din sfera propriu-zisa a confruntarii
dintre Est si Vest a fost Razboiul Civil Grec (1946 1949). Sovieticii nu s-au multumit si au
facut miscari de interventie si aici (au vrut sa ii ajute pe comunistii greci). URSS a beneficiat
si de un trecut organizatoric al Partidului Comunist Grec, care fusese destul de activ in
perioada razboiului. Avem de ceallata parte armata democratica a Greciei, care era armata
partidului comunist si care a fost sustinuta in principal de Iugoslavia si Albania. Bulgaria a
sustinut mult Partidul Coumunist Grec, iar Romania mai putin.

Razboiul din Coreea

Razboiul din Coreea, din 1950 a fost un razboi cre a izbucnit din cauza conflictelor
legate de granita politica. Radacinile conflictului se gasesc timul celui de-al Doilea Razboi
Mondial, cand Coreea a fost ocupata de Japonia. Dupa razboi, Coreea a declarat razboi
Japoniei: comunistii sprijiniti de URSS au ajuns la jumatatea Coreei, democratii sprijiniti de
SUA au ajuns si ei la jumatate, intalnindu-se la Paralela 31. Astfel s-a ajuns la impartirea
intre Coreea de Nord si Coreea de Sud. In 1950, Nordul a invadat Sudul. Desi luptele au fost
duse in mare parte de SUA, Rusia a lipsit din adunarile ONU din Consiliul de Securitate,

36
tocmai pentru a boicota o eventuala interventie. Razboiul din Coreea a inseamnat mai mult
decat in cazul Greciei o confruntare intre blocul Estic si blocul Vestic.

Revolutia cubaneza
Fidel Castro si Che Guevara au reusit sa invinga regimul lui Fulgencio Batista in 1959
si au instaurat un regim comunist care este si acum in Cuba. Astfel, doctrina Monroe era
direct afectata prin aceasta instaurare a comunismului, ba mai mult, ar fi putut sa ofere
exemplu si altor state din America de Sud. America de Sud si America Centrala au o
inclinatie mai mare spre stanga, iar victoria comunistmului din Cuba, din perspectiva SUA,
oferea un exemplu simbolic si putea influenta si celalalte state din America de Sud. Dupa
1959 exista mai multe conflicte intre statele din America de Sud. Din aceasta perspectva este
importanta Cuba. Mai mult, desi era un stat mic care a devenit comunist, Cuba a fost, prin
actiunea lui Che Guevara, care s-a implicat foarte mult prin efortul de export al
comunismului. Acesta a fost in Bolivia tocmai pentru a exporta comunismul, unde a si murit.
De asemenea, din partea Cubei avem mai multe interventii in lume de partea stangii: in
Algeria, Gana, Yemen (2 decenii de regim comunist), Angola.

In perioada anilor 70 au existat mai multe razboaie civile de acest gen in Nicaragua,
El Salvador, Guatemala (care a durat 20 de ani).

Razboiul din Vietnam

Razboiul din Vietnam a fost un conflict direct intre cele doua blocuri politico
militare. Razboiul a durat aproximativ 20 de ani (a inceput dupa obtinerea independentei de
catre Indochina Franceza). In 1954 cand Franta a plecat din Indochina, in regiune a izbucnit
un conflict intre fortele comuniste si fortele sustinute de Franta, care erau forte democratice.
Conflictul s-a localizat in Vietnam, care era centrul Partidului Comunist al Indochinei. In
Cambogia si in Laos au venit niste regimuri monarhice. Pe tiparul Coreei a avut loc o
impartire a teritoriului la jumatate (Nordul Comunist si Sudul Capitalist). Intre aceste doua
regimuri au izbucnit diverse confruntari care au escaladat suficient de mult incat sa implice
SUA in zona pentru o interventie directa. Vietnamul este important pentru ca a implicat un
efort militar din multe zone: clivaje dintre Est si Vest. Din partea Vietnamului de Sud au
venit ajutoare din Coreea de Sud, Thailanda, Laos. De partea Vietnamului de Nord avem
Vietcong. Din razboiul acesta, comunismul s-a intins si in Cambogia (1975), in Laos (1975).

37
 Razboiul din Somalia
Avem o regiune la granita dintre Etiopia si Somalia care a fost cand de-o parte, cand
de cealalata. Etiopia care avea un guvern de stanga, Somalia a invadat Etiopia cu scopul de a
o anexa. Astfel a izbucnit un razboi. Rusia era de ambele parti. La scurt timp dupa izbucnire
se observa ca Somalia inclina spre tabara occidentala, URSS isi indreapta ajutoarele catre
Etiopia. URSS a vazut Etiopia intr-o situatie mai apropriata de a deveni un regim comunist.
Somalia a fost sustinuta de tabara occidentala. In cazul Etiopiei intalnim un ajutor din partea
Israelului datorita faptului ca acolo se aflau multi evrei. Dupa razboi au existat numeroase
operatiuni israeliene de salvare a evreilor din zona. De partea Somaliei, intalnim ca aliat
Egiptul (in 1972 Egiptul a schimbat tabara de la URSS spre SUA). Si Romania a sustinut
Somalia.

Razboiul din Afganistan

Razboiul din Afganistan s-a desfasurat intre 1979 si 1989, dupa eliberarea teritoriala a
ramas un teritoriu dificil in a stabili un regim specific unui stat modern. Se afla aproape de
India si Pakistan si China. In 1979, in Afganistan, la nivel formal avem un guvern de stanga,
care era sustinut de URSS. Cand insurgenta a devenit destul de puternica, URSS a intervenit
in Afganistan pentru a apara guvernul pe care il sustinea. URSS se afla intr-o perioada nu
foarte fericita economic si militar. Ajungem sa vorbim de caderea comunismului.

38
 6. Caderea Comunismului

In ceea ce priveste caderea comunismului au existat o serie de teze care au incercat sa

explice fenomenul.

Factorul Gorbaciov
Prima teza in aceasta directie a fost factorul Gorbaciov care are la baza personalitatea
ultimului lider sovietic (Mihail Gorbaciov: Glasnost si Perestoica). Blocul comunist intrase
intr-o zona autarhica, iar in aceasta perioada, tendintele de globalizare la nivel Mondial erau
tot mai accentuate.Glasnost a fost deschiderea la critici in viata sociala. Trebuie privit la
nivelul intregii societati sovietice. Punand toate reformele la olalta, ave aceasta teza, care
spune ca prezenta lui Mihail Gorbaciov a deschis o cutie a Pandorei, pentru ca s-a dat liber
represiunii. Cel mai bun exempol il avem la ivelul natiunlor din interiorul URSS: Georgia,
tarile baltice.

In anii `70 pe fondul crizei mondiale a petrolului URSS obtine mari profituri
economice din vanzari de petrol. Din `75 pana la inceputul anilor `80 problemele economice
de fond nu se vad datorita veniturilor din vanzarea petrolului care reusesc sa mentina
economia pe un trend crescator. Dupa 1980 preturile petrolului pe plan mondial incep sa
scada ceea ce scoate la iveala celelate probleme economice facandu-le sa devine din ce in ce
mai grave.

In al doilea rand se dezvolta o clasa de tineri educati in universitati care, dupa

treminarea studiilor, pe de o parte au suficienta educatie sa sesiseze problemele din sistem, si
pe de alta parte nu au acces la functiile relevante in partid si in stat pt ca in anii `80 elita de la
varful Partidului Comunist al URSS e formata dintr-o serie de oligarhi batrani care sunt
aproape inamovibili. In acelasi timp elita conducatoare din URSS (singura care conteaza din
punct de vedere al destramarii) are 3 ramuri principale:

aparatul de partid si de stat (nomenclatura politica)-(oligarhie);

KGB aici accesul clasei medii educate este mai facil; e subordonat doar partidului.
Isi creaza o retea de instutii de cercetare care atrage mintile laminate ale societatii
sovietice si se dezvolta idelile despre modul in care ar fi trebuit sa recurga reforma
sovietica; Singura institutie careia ii este subordonat KGB-ul este comitetul poitic al
PCUS, avea o autonomie destul de mare

39
 nomenclatura economica - atrage tot tinerii educati care nu sunt in aparatul de partid
si de stat, ei sunt constienti de problemele economiei centralizate si de reforme si face
presiuni pentru descentralizare

Apare o tensiune intre acestea 3. Tot acest backround social si economic creaza
conditiile in care a fost posibila schimbarea si impulsul cel mai mare a fost dat de Gorbaciov.
El face parte din clasa medie educata, doreste reformarea sistemului pentru ca tara sa mearga
din ce in ce mai bine.

Incepe cu o reforma administrativa, menita sa reduca rolul batranilor oligarhi in

partid si in stat. Treptat treptat va duce la modificari in modul de organizare a acestui aparat
de partid si stat care se vor dovedi fatale pt sistemul sovietic. Gorbaciov e constient de nevoia
de schimbare a oligarhiei politice iar principala lupta se da cu aceasta, multe masuri vizeaza
eliminarea de la putere a acestei oligarhii.

Din punct de vedere econonomic se remarca contribuirea la dezvoltarea economiei

sovietice; una din masuri privind accentul pe dezvoltarea noilor tehnologii.

Campania anti-alcool una dintre primele masuri reformiste luate de Gorbaciov pentru
a creste productivitatea si a face rost astfel de forta de munca. Efectele pe mai multe planuri
sunt scaderea veniturilor la bugetul de stat (se incasau texe din productia si vanzarea
alcoolului); nemultumiri in randul populatiei ceea ce devine o scanteie pentru confictle inter-
etnice; se dezvolta o piata la negru , retele mafiote prezente si astazi dar reorientate.

Programul perestroika reconstruire reforme economice. Reforma economica

(restructurarea) consta in descentralizare.

Problema: intreprinderile nu au fost privatizate in acelasi timp cu renuntarea la planul

cincinal. Coruptia nu a fost nicidecum mai mica, ci mai mare. Intreprinderile sunt in
proprietatea statului, dar nu mai au nicio responsabilitate, nu mai sunt controlate. Sefii de
inteprinderin le cumpara dupa privatizare la un pret mic.

Programul glasnost care inseamna transparenta - se refera in principiu la reducerea

cenzurii in presa (incepe sa se arate ca sistemul nu era asa perfect), eliberarea dezidentilor
politici, au aparut stiri negative dar nu neaparat la adresa regimului. (exemplu Cernobil) Sfera
de acoperire a acestor stiri a inceput sa cuprinda si politica dar foare tarziu in 1990.

Oamenii au inceput sa is idea seama ca lucrurile nu mergeau atat de bine ceea ce a

avut un efect de bulgare de zapada extins si asupra nivelului politic. Relaxarea cenzurii a
dus si la accesul la opere de arta, opera literare si la muzica.

40
 Partidul incepe sa permite existenta unor asociatii de oameni in afara cadrului de
organizare al partidului (inainte orice forma de organizare intre oameni era subordonata
partidului). Aceste asociatii de promovare a valorilor culturilor locale se transforma in asa-
numitele fronturi populare care initial erau simple asociatii. Si al caror scop principal era
sustinerea perestroikai. Treptat aceste fronturi populare insista din ce in ce mai mult pe
valorile nationale si in cele din urma se vor tranforma in partide independente si vor proclama
indepenta in 1991 a statelor.

In 1988 Gorbaciov a reformat modalitarea de numire a secretarilor de partid la nivel

de republici. Inainte erau numiti de Moscova, acum erau alesi de popor. Gorbaciov spera ca
astfel atrage poporul de partea lui si scapa de oligarhisti. Insa in realitate acest lucru are un
efect de bumerang; singurul stimulant pe care reusesc s ail mobilizeze in efortul de aobtine
voturi este discursul national, avand in vedere scaderea economiei, iar acesta este indepratat
impotriva centrului (a Moscovei).

A 3-a reforma: noua gandire in politica externa o viziune asupra Razboiului

Rece total diferita; Gorbaciov insista pe ideea de interdependenta (orice atac asupra unei duce
la distrugerea amandurora) intre cele 2 superputeri si valori umane comune. Acest effort de
apropiere si toate concesiile facute de Gorbaciov pot fi interptretate intr-o cheie pragmatica
URSS pierduse cursa inarmarilor si pierduse competitia in domeniul tehnologic cu SUA;
ecxplicatia poate fi legata de imposibilitatea mentinerii cursei a inarmarilor.

In 1985 apropierea dintre URSS si put occidentale este din ce in ce mai mare de altfel
si stabilesc relatii cu Tatcher si Reagen si semneza acorduri care duc la limitarea cursei
inarmarilor si la incheierea Razboiul Rece.

Intre 87 -88 apar din ce in ce mai multe manifestatii de strada majoritatea pentru
sustinerea unor chestiuni legate de cultura nationala si exista si solicitari pentru proprietatea
resurselor. In 88 deja tensiunile nationale sunt extreme de vizibile din ce in ce mai multe
proteste ale nationalitatilor legate de existenta fronturilor populare si cu timpul aceste fronturi
populare vor proclama in 1990 suveranitatea republicilor.

Intre timp tnesiunea dintre Gorbaciov si nomenclatura de partid esre din ce in ce mai
mare; nomenclatura e constienta de charisma si sustinerea popular pe care le detine
Gorbaciov si suporta lovituri politice din mai multe parti: nomenclatura de partid (cu puciul
din 1991) si un nou candidat Boris Eltin care apare ca fig politica cu ocazia Congresului
Deputatiilor Poporului in 1989 etse prima ocazie in care sunt mai multi candidate pe un loc

41
dar din acelasi partid. Apare ca un lider al criticiilor impotriva partidului; este momentul in
care se politizeaza din ce in ce ami mult discursul public si atentia se indreapta de la lucruri
soft catre nuclul dur al sistemului politic sovietic: Partidul Comunist.

Gorbaciov lanseaza ideea unui nou tratat federal, unul care sa fie multilateral intre
URSS si celelate republici. In mai 1990 Boris Eltin e ales pres al Sovietului Suprem al URSS;
Gorbaciov e presedintele Sovietului suprem al PCUS. Avem URSS cu PCUS (seful cel mai
mare fiind Gorbaciov); in URSS mai multe republici: Federatia Rusa (Eltin). Competitie intre
cei 2, si Eltin doreste desfiintarea postului detinut de Gorbaciov ceea ce si reuseste (strategie:
semnarea de tratate bilaterale intre Rusia si toate celelate republici).

Apar presiuni impotriva articolului 6 din Constitutie, rolul conducator al partidului, se

renunta la acesta in februarie 1990. Relatia dintre partid si stat era din ce in ce mai ambigua la
fel ca sir el dintre republici. In 90 Gorbaciov incearca un proiect de tratat federal intre URSS
si celalalte repubici. In mai 1990 Eltin este ales ca presedinte al Rusiei, Gorbaciov era
presedinte al PCUS. Strategia lui Eltin era de a desfinta postul lui Gorbaciov, acesta doreaa
tratat federal intre Rusia si toate celelalte republici, aceasta fiind in fruntea lor. Eltin face sa
dispara functia politica a lui Gorbaciov odata cu disparitia URSS-ul.

URSS dispare in 1991.

Teza imperialismului:
Aceasta are la baza o lucrare a lui Paul Kennedy. Daca facem o comparatie cu puterile
coloniale, in cazul Uniunii Sovietice, intretinerea imperiului avea conotatii ideologice.
Practic, dintr-o ambitie imperiala si de raspandire a comunismului, Uniunea Sovietica s-a
implicat in alte zone nesustenabil, in sensul ca nu a avut un avantaj economic. SUA se
implica in zone de conflict fara a avea beneficii economice, ci pentru apararea democratiei.

Paradigma propus de Paul Kennedy sustine ca creterea i descreterea marilor puteri

se afl n strns legtur cu raportul optim sau, dimpotriv, cu un dezechilibru accentuat
ntre cheltuielile militare i resursele alocate dezvoltrii propriu zise (P. Kennedy, The Rise
and Fall of the Great Powers).

Esecul economic al modelului comunist

Acest lucru porneste de la organizarea economiei comuniste, care nu avea o
dezvoltare echitabila sau necesara. URSS a investit mai mult in industrie, in materii grele.

42
Daniel Chirot susine c au existat 5 ere industriale: era industriei de bumbac i textile,
dominat de Marea Britanie i care a inut din 1780 pn n 1830; era industriei fierului i a
cilor ferate, dominat tot de Marea Britanie, a avut loc ntre 1840 i 1870; era industriei
chimice i a oelului, bazat pe crearea i utilizarea de mainii utilaje electrice. S.U.A i
Germania erau principalele fore. 1870 - 1910; era industriei petrochimice i a industriei
automobilelor, avnd S.U.A ca principal exponent (1910-1970) ; era electronicii, a
informaiei i a biotehnologiei (1970-prezent), principalele fore fiind statele din Europa de
Vest, S.U.A i Japonia.

Modelul economic propus de comuniti se regsete n cea de-a treia er industrial.

Declinul economic al regimurilor comuniste a venit din incapacitatea de a se adapta celei de a
patra. Avnd n vedere c nu a existat o economie de pia bazat pe concuren, activitatea
firmelor era foarte dificil de evaluat (managerii nu msurau eficiena n funcie de profit, ci n
funcie de cantitatea de produse i de capacitatea de a menine un numr ct mai mare de
angajai). Acest timp de economie planificat dorea s elimine modelul arbitrar aplicat n
Vest. Trebuie menionat c regimurile comuniste au reuit s realizeze ce i-au propus, dar
tocmai acest lucru a dus la cderea lor.

Competitia cu vestul
Avem politica de confruntare directa care a inceput in timpul lui Stalin si care a adus
statele couniste si URSS intr-o competitie pe domenii pe care nu le putea sustine pe termen
lung. Avem in principal programul aerican de inarmare, iniativa de aparare stategica a lui
Reagan star wars , care a pus o presiune foarte mare pe Uniunea Sovietica, desi la nivel
tehnologic nu s-au inregistrat progrese foarte mari. Prin cheltuielile facute au pus presiune pe
URSS sa procedeze la fel, iar fara resurse a intrat in blocaj economic.

Dizidenta si compozitia interna

Daca in timppul lui Stalin nu avem o perspectiva atenta a vestului sre est. Incepand cu
anii 80 avem o atentie deosebita a vestului pentru actiunile din est. Avem opozanti directi sau
avem reformatori din interiorul sistemului. Avem o privire asupra politicii occidentale asupra
miscarilor colective de disidenta: Solidaritatea. Miscari de opozitie din partea Bisericii.
Opozitia de natura nationalista, care s-a manifestta in principal in teteriorul statelor satelit al
URSS.

43
 Teoria colectivei marxiste
O teza mai putin folosita, care vine din zona de stanga si poate fi interepreata ca o
incercare dde a salva stanga: teoria marxista: regimul comunist a pervertit ideile marxiste si i-
a dat un renume prost la nivel mondial. In teroria marxista se presupune ca vine dupa
capitalism, in timp in teoria comunista arde niste etape si se zice ca vine inainte de capitalism.

Teoria revolutiilor
Teza asteptarilor crescute: Ca sa aplivcam la ractica prabusirii comunistilor, este legat
de faptul ca reformele li Gorbaciov au creat o anuita asteotare a cetatenilor comunisti. A fost
creat un precedent prin reforme, iar oamenii au dorit mai mult.

Teza contestarii politice

Teza contestarii politice: are la baza structura de oportunitate politica. Este un concept
care defineste un moment sau o pperioada in caere mai multe evolutii, evenimente,
personalitati, converg unei situatii favorabile deznodamantului revolutionar. Teorie
integratoare, care tine cont atat de contextul extern.

Teza modernizarii
Teza modernizarii: face legatura dintre dez aconomica si democratie. Statele
comuniste au ajuns la o dezvoltare economica care a facut obligatorie in mentalul cetatenilor
adoptarea democratiei. Trebuie inteleasa in zona acumulqarii culturale si de alfabetizare.
Dezvoltare moderna. Teorie a dominoului.

Ciza legitimitatii
Teza despre criza legitimitatii: un regim nu poate subzista pe termn lung daca nu are
suportul poppulatiei pe care o gestioneaza. In timp, se pote sune ca cetatenii au fost
indepartati in masura in care a existat aest suport pentru comunism. Mod de legitimiare: 1.
Traditional: dreptul divin. 2. Legitimare carismatica. 3. Legitimarea legala rationala.

Scderea legitimitatii mpreun cu problemele economice au reprezentat doi factori

decisivi pentru cderea comunismului. Acest lucru poate fi explicat ntr-un mod relativ
simplu: revoluiile apar atunci cnd elitele unui stat, dar i o parte important a populaiei i
pierd ncrederea n validitatea moral a sistemului lor politic. n prim instana, regimul
comunist i-a ctigat ncrederea din cauza performanelor slabe ale capitalismului n anii '30,
44
din cauza incapacitii democrailor liberale de a-l opri pe Hitler s nceap un nou rzboi, iar
Stalin i fcuse o imagine de salvator al Uniunii Sovietice. Toi aceti factori au convins
muli intelectuali de validitatea comunismului.

45
 7. Conflictele inghetate din spatiul ex-sovietic

Conform toriei realiste, relatiile Nord Atlanlitce nu vor supravietui dincolo de caderea
comunismului. Teoria liberalista sau a idealismului: odata cu aceasta caderea blocului
sovietic, relatiile dintre state se vor transforma din paradigma realista intr-o paradigma a
comunicarii, lucru care a facut ca existenta NATO sa nu mai fie necesaea.

Dupa 1989, aceste relatii, desi au trecut prin diversemomente dificile, au rezistat, iar
astazi se gasesc intr-o forma schimbata, dar cumva la fel de puternic comparativ cu situatia
din Razboiul Rece.

Primul moment important la adresa relatiilor internationale din prezent a fost, imediat
dupa 1989, reunificarea Germaniei. A aparut temerea unor state europene precum Marea
Britanie si Franta, cu privire la cresterea puterii germane si la reunificarea Germanei. Aceasta
din urma a ramas in cadrul NATO, a continut sa fie un pilon pentru Europa. La nivel politioc
si miltar nu a devenit o amenintare Exista o discutie a hegemoniei germane in Europa, care
pune o oarecare presiune pe Marea Britanie si pe Franta. O alta provocare avem la inceputul
anilor 1990, in timpul conflictelor iugoslave. Au existat o serie de conflicte armate care a pus
la incercare relatiile dintre SUA si Europa. Sua a dorit cumva sa ii lase pe europeni sa isi
gestioneze problemele pe continent, nemaiexistand amenintarea sovietica. Cu toate acestea,
statele europene nu au reusit sa se implice in criza iugoslava pentru a remedia situatia, iar
SUA a intervenit din nou. Astfel, s-a pastrat relatia Nord Atlantica.

SUA a continuat sa se implice cam peste tot pe unde aveau interse sau existau
amenintati si a continuat sa foloseasca elementele de putere Hard-power, in special
militare.Pe de alta parte, Europa occidentala s-a concentrat mai mlt pe constructie europeana,
dezvoltare economica si S-a folosit de soft-power, relatie bazata pe principii economice.
Legat de o alta provoare la adresa acestor relatii avem rezolarea conflictului Israelo-
palestinian. SUA e de partea Israelului. Europa e de partea palestinienilor.

Dupa anul 2000, principalele 2 provocari la adresa relatiilor transatlatice: schimbarea

administratiei care a schimbat unilateralismul european. Odata cu Obama, Europa a capatat o
alta forma prin extindere, iar acesta nu a mai fost interesat de pastrarea relatilor la fel de
stranse.

46
 Criza europeana din 2008 care a venit dinspre America si reprezinta a doua provocare
a anilor 2000. Aceasta criza se datoreaza economiei americane salbatice.

Legat de peisajul global al relatiilor transatlantice, avem transformarea care s-a produs
dupa anii 2000: terecera de la o lume bipolara la o lume unipolara, dominata de SUA. Odata
cu afirmarea Rusiei avem de-a face cu o lume multipolara. Tot din aceasta sfera a lumii
multipolare avem provocarea venita din partea Rusiei, care a nascut un raspuns nu
intotdeauna unitar din partea acestui centru de putere reprezentat de SUA si spatiul NATO (
Europa de Vest).Germania are o pozitie oarecum mai nuantata fata de amintarea Rusiei, dat
toate statele, cel putin la nivel declarativ, condamna pozitia Rusiei.

Cazul Romaniei: exista aborarea duala intre parteneriatul strategic cu SUA si

integrarea mai accentuata in cadrul european. Exista la nivel strategic, la nivelul Romaniei,
tentative de intarire a relatiilor cu SUA si a parteneriatului strategic cu acestea sau cresterea
integrarii in UE. Dupa 90 si pana astazi, in ciuda multiplelor provocari, relatia transatlantica
s-a mentinut la un nivel destul de lung, iar pe termen scurt este estimata sa se prezinte in
aceiasi parametrii.

Europa de Est dupa 1989

(Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Romania si Bulgaria). statele ex comuniste care
au avut un drum relativ unitar catre NATO sau UE.

Au format o parte din URSS. In cazul Eropei de Est, alegerea principala a fost
reprezentata de faptul ca au existat optiuni: drumul catre est( integrare intr-un spatiu politico
militar dominat de RUSIA si ramanerea in afara spatiului UE. Ex: Ucraina sau Moldova) sau
drumul catre vest (UE si NATO). Este cunoscuta ca fiind o zona tampon. La Europa de Est,
prabusirea comunismului a reprezengtat, pe de-o parte o serie de oportunitati in ceea ce
oriveste economia de piata si democratizarea, sau pe de alta parte, au adus o serie de
provocari, atat interne cat si externe.

Avem mai multe perioade:

- URSS s-a dezmembrat formal in decembrie 1991, cand a fost semnat actul de
disolutie.. Intre caderea propriu-zisa si cea formala a existat o perioada de doi ani, in care
statele nu aveau conturata o viziunea clara cu privire la viitorul URSS. Aceste formule au
mers cumva intre cele doua optiuni. In cazul Romaniei, imediat dupa 90, puterea a fost
preluata de FSN ( regimul Iliesc) care in spatiul de Est a fost alaturi de Bulgaria, cel mai

47
nehotarat stat dintre cele din blocul est-sovietic. A existat un tratat de prietenie cu URSS, insa
Romania nu avea o directie clara. Un caz similar cu Romania a fost Bulgaria, care fiind un
stat slab a avut relatii privilegiate cu SUA si Rusia. Un alt eveniment importat in acest spatiu
est european a fost , dupa 1989, dezmembrarea Cehoslovaciei pe cale pasnica. Au fost
eliberate energii nationale in acest stat alcatuit din doua etnii. Episodul Targu Mures din 1990
este relevant si evenimentele cu minoritatea maghiara

- Important la europa de est: la nivelul NATO au inecput discutiile cu privire la

oportunitatea extinderii catre est a aliantei. Aderarea la Nato presupunea un interes strategic,
neexistand procedee foarte complicate. Romania si Bulgaria au aderat in 2004, iar in cazul
Romaniei aderarera la NATO s-a produs in timpul guvernarii PSD, ceea ce marcheaza o
schimbare generala la nivelul lidershipului politic, fie ca este de stanga sau de sreapta. La
aceasta extindere, Rusia s-a opus atat cat a putut si in 1999 si in 2004, insa aceasta nu mai
detinea parghiile de a impierdica acest drum, lucru care este total diferit de situatia
republicilor foste sovietice. In ceea ce priveste adererarea la UE, Rusia a fost mai relaxata.
Respectarea drepturilor omului, conditiile economice si o democratie functionala si o coruptie
cat mai mica erau conditiile principale.

- Disolutia URSS a avut drept cauze: Esecul reformelor initiate de Gorbaciov si

dorinta de independenta aparute in anumite sate sovietice. URSS era un conglomerat de state
cu autonomie mai mare sau mai mica si cu traditii istorice mai mult sau mai putin
depepdente de Rusia. Momentul decisiv a fost alegerea lui Boris Eltan la 12 iunie 1991 in
functia de presedinte al Republicii Socialiste Federaliste Rusia. In Rusia s-a produs cumva o
suprapunere intre prerogativele politice ale lui Boris Eltan si prerogativele politice ale lui
Mihail Gorbaciov. Dincolo de esecul reformelor din 1991, lucrurile au fost precipitate de
dorinta de idependenta a statelor satelit. S-a simtit nevoia crearii unui cadru favorabil formarii
URSS. Dupa demisia lui Gorbaciov , fosta URSS a ramas cumva intr-o inertie administrativa
propriu zisa, deoarece nu mai exista ratiune politica.

- Prioada de aproximativ 4-5 luni de vid de putere, statele ex sovietice au

profitat si si-au declarat independenta. Zone care si-au cerut independenta: Zona statelor
Baltice (state care aveau un oarecare trecut diferit de al Rusia) Lituania, Estonia si Letonia.
Si-au declarat indep pe principiul continuitatii istorice in 1991. Asta inseamna ca rep
respective erau stat inaintea incorporarii. Au motivat ca idependenta a fost defapt o
redobandire a statutul pierdut. Lituania in februarie, Estonia si Letonia (august)

48
 Zona Asiei centrale: 5 republici (august si decembrie): Kazakstan, Targhistan,
Targikistan, Turkmenistan si Uzbekistan.

Caucazul de Sud: Armenia, Azerbaijan si Gerogia. Pe langa aceste 3 zone, mai avem
cazul singular al Moldovei (decembrie). In decembri mai avem 3 state: Rusia, Ucraina si
Belarus. Aceste 3 state constituiau nucleul cel mai important al URSS, iar in dec au ajuns la
intelegerea de a deveni state indepdendente. Au creat unitatea statelor independente: este o
consctuctie aparuta in decembrie 1991.

Problemele economice si politice au generat o serie de crize interne a generat

retragerea Rusiei din mai multe zone de influenta. Dupa 2000 odata cu venirea lui Putin avem
o refacere economica inceputa din 1999. Rusia amostenit si problemele economice ale
URSS. O refacere economica care este unilateral dezvoltat pentru ca se bazeaza pe resursele
energetice foarte mari ale Rusiei. Avem de-a face cu o refacere a ordinii interne. Avem destul
de multe atentate care vin din zona miscarilor insurgente din zona Caucazului de Nord (de la
opera si de la teatru produse de insurgentii ceceni). Multe atentate in zona aceasta in care
multe state isi doreau independenta. Avem o alta caracteristica importanta care se manifesta
si pe plan international: lupta lui Putin impotriva oligarhilor, unii dintre ei fiind cooptati. Din
perspectiva internationala, o caracteristica importanta a perioadei Putin tine de problemele cu
democratia. Aceasta ordine interna pe modelul rus a dus la scaderea directiei democratice a
Rusiei. Exemple tin de reprimarea opozantilor politici (reprimati inclusiv fizic), insa cea mai
importanta caracteristica este revenirea Rusiei intr-un statut de mare putere la nivelul
asumarii acestui lucru si la nivelul intreprinderii diverselor actiuni in aceasta directie.

Aici ajungem in zona conflictelor inghetate, care propriu-zis sunt cinci, mai exista o
multitudine de conflicte care tin de spatiul ex-sovietic: cele de pe spatiul Federatiei Ruse
(zona Caucazul de Nord: Cecenia, Ingushetia si Daghistan Aceste teritorii face parte din
federatia rusa si au statut special de autonomie. Populatia locala musulmanana isi doreste
independenta. In zonele respective sunt niste autoritati pro ruse , dar acestea se confrunta cu
insurgente din partea populatiei musulmane locale. Cel mai important conflict este cel din
cencenia: 1994-1995 si cel din 99-2001. In Ingushetia a avut loc o revolutie in 2000 care a
izbucnit in 2007. Din 2009-2010 a ajuns sa fie mai violent.

- Daghistan: insurgenta a musulmanilor care se opun Moscovei.

49
 In Asia centrala exista insurgente interioare din cauza multi-etniei. Regimurile din
Asia Centrala sunt, in general, regimuri apropiate Moscovei, iar Rusia nu se implica foarte
mult in conflictele respective.

Conflictele inghetate sunt conficte aparute in spatiul exsovietic si sunt conflicte in

care Moscova sprivina diverse insurgente din cadrul unor foste republici sovietice. Ele isi au
radacinile in perioada de insurgenta a nationalismului in aceste republici, in care Rusia, in
virtutea ei de hegemon a incercat sa isi mentina niste prelungri politie si militare in asa fel
incat sa pastreze o influenta care sa acopere cat mai mult din fosta zona de influenta
teritoriala a URSS.

Regiunea Nagoro-Karabah
1992, 6 ian isi declara idependenta, luptere dureaza pana-n 94. Na-K dpdv a facut parte din
reg ist al arameniei inca din sec 2. loc f imp pt ident nat armaneassca. Dar apartine
Azerbaidjan din 1923. Problema in NK strucutreaza intreaga politica interna din Azerbaijan
pe tot parcursul anilor 90 si 20. Azeibaijan unul dntre cele mai autoritare regimuri din fosta
URSS la putere se afla o familie foarte importanta, Gaidar Alyev, din 1993, ofiter KGB fost
secretar general al Rep Socialiste Sovietice Azeibaijan, apoi Membru in partidul comunist,
apoi se retrage in Naxcivan,datorita lui Gorbaciov ce vrea sa scape regimul de batrani, timp
de 6 ani de zile isi construieste o retea clientelara ce o aduce la putere din 93 populand
aparatul economic din Azeibaijan. Clanul lui controleaza Azaibaijanul politic si Economic.
Dupa moartea lui alegerile sunt castigate de Ilham Alyev, fiul sau, propaganda Azeibaijana
este foarte interesanta. Foarte multe state occidentale inclusiv Romania inchid ochii
problemelor interne Azerbaijanului. NK este stat autoproclamat din 93, nu este recunoscut de
nimeni, ca politica interna NK si Armenia este practic acelasi lucru, este foarte legata. Este
folosita aceeasi moneda. Teoretic comunitatea internationala face eforturi din 93 sa rezolve
acest conflict internationala. Grupul de la Minks. Ca si celalat caz conflictul este o manacer
pt ca atat occ si rusii nu au o pozitie clara fata de NK dar jongleaz ain fucntie de nterese,
adica Azerbaidjan are gaze pe care le vinde occ.

50
este o eclava din iteriorul Azerbaizanului. Este o regiune care este, desi in interiorul
azerbaijanului, locuita de armeni, In 1988 armenii din Nagorno-Karabah au cerut alipirea la
Armenia, fapt respins de centrul moscovit.

Osetia de Sud
(situata in partea central nordica a Georgiei) si este controlata de rebeli pro-rusi. - Osetia de
Sud si-a declarat indepedenta de Geogia. In aceasta zona exisa o populatie rusa destul de
numeroasa ( minoritate) , pe care Rusia declara sa o protejeze. Osetia de Sud si-a declarat
independenta de Georgia A fost un razboi intre 1991 si 1992, altul in 2004, si ultimul in 2008.
Este o zona care nu mai este controlata de Georgia.

Abhazia:
situata in partea de N-V a Georgiei, avand granita la litoral cu M. Neagra: avem o populatie
diferita de georgieni: abhazii. Acestia sunt diferiti de georgieni. Victoria a fost a abhazilor,
acestia fiind sprijiniti de rusi.

Transnistria
Din punct de vedere istoric nu a apartinut Moldovei Medievale. Este parte formala a
Republicii Moldova controlata de un regim sprijinit de Mscova. Radacinile acestui conflict .

In 1918 are loc marea unire, Romania recupereaza Basarabia de la Rusi, rusii sunt
nemultumiti, iar Stalin reflecta, ca sa creeze posibilitatea reluarii Basarabiei. Transistia n-a
facut niciodata parte de Romania, istoric. In Anul 1924, Stalin creaza o noua Republica :
RSSAM (Republica Socialista Sovietica autonoma) care include teritoriul actual al Trasnistiei
plus inca o bucata a Ucrainei. Scopul este sa propage si sa acrediteze ideea ca in zona aceea a
existat un popor moldovenesc, iar pe aceasta parte sa pretinda bucata care era la momentul
respectiv la Romania. In 1945 Romania pierde Basarabia, se creaza Republica Sovietica
Socialista Moldoveneasca. Partea Ucrainei se intoarce Ucrainei, iar Transitia este alaturata
Basarabiei. Dupa 1945 continua politica de deplasari de populatie care face ca procentajul
romanilor sa scada. La sfarsitul anilor 80, frontul national este foarte puternic in Moldova si
se vorbeste foarte multe de unirea cu Romania, atmosfera foarte fraterna intre Romania si
Moldova. Avem grupuri etnice nonromanesti care nu sunt incantati. Moldova isi declara
independenta in 91 iar transitienii cu doua zile inainte. Moldova este recunoscuta la nivel
international in timp ce Transistia nu este.

51
 Tranistria este foarte importanta din punct de vedere geostrategic. Prin separarea
Moldovei de Tansnistria, Moldova a ramas o tara saraca agrarara, deoarece acolo era toata
industria. In Transistria se afla cel mai mare depozit de munitie al Uniunii Sovietice. Perioada
fierbinte a conflictului in 92, perioada in care fortele moldovenesti incearca sa recastige
controlul asupra Transnistriei, armata ruseasca intervine de partea separatistilor transnistieni.
(armata rusa stationata pe teritoriul Transnistriei intervine in lupta de partea separatistilor
trasnistieni, in conditiile in care rusii spuneau ca tin aramata acolo ca sa mentina pacea)

In 92 se semneaza un armistitiu intre Boris si Neagur, echilibrul de atunci pana azi pe

teritoriul Transnistriei se aflata stationata armata a 14-a a Federatiei Ruse cu statul de peace
keepers care de fapt se asigura ca Republica Moldova nu isi asigura controlul asupra
teritoriului trasnistrian.

Comunitatea internationala s-a implicat in eforturile de a se solutiona pronlma. Din

formatul de negocieri fac parte Rusia, OSCE, Uniunea Europeana, SUA, Ucraina. De-a
lungul timpului au existat mai multe propuneri de solutionare,

97: Memorandul Inakov, el propune federalizarea Republicii Moldova, printr-o consitutie

care sa se speficice ca Moldova este un stat comun intre Moldova, Gagauzia si Trasnistia.
2003 Memorandului Kozak care prevede un referendul in care pop sa fie consultate cu
privire la situatia secesiunii Transtriei.
2004 avem o initiative Ukrainiana Planul Borosevko: o federalizare soft a Republicii
Moldova

In aceasta perioada de 20 de ani s-au creat retele mafiote care castiga foarte multi bani
din traficul de diverse bunuri ilegale prin Tranistria, droguri, arme, etc. Pentru oficialii
Moldoveni nu-i vorba numai de chestiuni de afaceri ci si de o retorica politica, pot folosi
regiunea Tranistriei ca sperietoare in cazul in care vor sa ceara ceva populatiei. Rusia nu-i
interesata de rezolvarea acestui conflict. Referendum in 2007: doriti cumva sa va uniti cu
Republica Moldova sau cu Rusia, 97% au dorit a se uni cu Rusia.

52
 8. Balcani
Fosta Iugoslavie,
Albania,
Grecia

Balcanii au o coloratura ceva mai sopeciala fata de Europa de Est si ne intereseaza in

mod direct. Nu avem o raspandire a comunismului uniforma cum a fost in Europa de Est.
Avem pe de o parte fosta Iugoslavie unde era un regim comunist deschis, se prezenta sub
forma unei federatii de diverse nationalitati si era un mozaic religiosn. In cazul etniilor avem
sarbii, care au jucat rolul de etnie hegemona la nivelul fostei Iugoslavie, croatii a doua
natiune ca si importanta, slovenii, bosniacii, mutenegrenii si albanezii. Pe de alta parte, fosta
Iugoslavie a fost condusa de catre un Croat. La nivelul acestui stat s-a ajuns la o formula
politica care a rezistat intr-o forma pasnica si de buna functionare. Problemele au aparut dupa
decesul lui Tito, cand si pe fondul problemelor din blocul comunist. Avem si o populatie
destul de numeroasa in Kosovo. Dupa caderea comunismului a izbucnit un val de nationalism
care a dat nastere la un regim cu o orientare mai nationalista decat pana atunci, un regim care
ave o orientare nationalista sarba. Au inceput sa dezvolte miscari de autonomie crescuta care
au dus ulterior la independenta. La nivelul fostei Iugoslavii, avem si o destul de accentuata
impartire religioasa ( romano-catolici, greco-catolici, musulmani, sarbi-ortodoxi si catolici si
orrtodocsi).

Intre iunie iulie 1991 in urma razboiului de 10 zile, Slovenia si-a obtinut
independenta. Ea a fost oarecum separata de conflictul din fosta Iugoslavie, a avut cel mai de
succes drum spre vest dupa 1991.

A doua republica este Croatia. In cazul Croatiei, situatia a fost ceva mai complicata
comparativ cu slovenii. Croatii au fost destul de influenti in ecuatia federala a statului, motiv
pentru care intre croati si sarbi a izbucnit un razboi care a durat din 91 pana in 95. A fost un
razboi cu Serbia pe marginea unor regiuni pe care fiecare dorea sa le pastreze in posesia sa.
Mergand spre regimul politic din Croatia din 1991, Croatia avand filonul nationalist destul de
puternic, s-a dezvoltat mai bine din punct de vedere economic si a reusit sa se aproprie de
Occident.

A treia republica din fosta Iugoslavie, Macedonia (septembrie 1991) este singura
care si-a obtinut independenta pe calea pasnica totala, poate si din dorianta Serbiei de a pastra
relatiile bune cu Macedonia, avand in vedere ca sunt un popor slab, ortodox, apropiat de

53
sarbi. Macedonia a acceptat sa faca parte dupa 1991 dintr-o uniune post Iugoslava. Si
Macedonia a avut dupa 1991 un drum politic intern relativ de succes,. Problemele au aparut
in anii 1998-1999, atunci cand au aparrut problemele in Kosovo. Maceonia avea o importanta
minoritatea albaneza (un sfert din populatie este de etnie albaneza). Pana in 1999 a convietuit
relativ pasnic, dar odata cu izbucnirea razboiului din Kosovo s-a schimbat cumva echilibrul
etnic si intelegerea din Macedonia (din cauza refugiatilor albanezi). Conflict care, in ceea ce
priveste Kosovo, a implicat institutiile internationale deja ancorate in probleme. Din
perspecctiva internationala, de retinut este problema denumirii, in cazul Macedoniei. Grecia
nu si-a dezvoltat statului de putere regionala locala mai ales prin 1991.

Razboiul din Bosnia (martie 1992-1995): Bosnia este o zona multietnica si multi
religioasa prin definitie, avem bosniaci care dau si denumirea tarii, care sunt musulmani,
avem sarbi ortodoxi la est si Croati la vest. Istoric, regiunea a fost separata de Serbia, iar in
timpul Iugoslaviei, a constituit una din regiunile componente. Problema a fost ca in Bosnia a
existat o minoritate sarba, pe care bosniacii nu au vrut sa o cedeze. Conflictul a durat pana in
1995. A implicat, intr-o masura foarte mare comunitatea internationala. Sarbii au capturat o
parte din Nordul Bosniei. Bosniacii in sine nu au fost foarte bine organizati si nu au reusit sa
se apere, fiind cumva la discretia sarbilor. Acordurile de la Daicon au incheiat razboiul si si-a
format un echilibru neclar intre cel 3 etnii si relgii care coexista in Bosnia si este de domeniul
viitorului a vedem cum o sa evolueze lucrurile.

Muntenegru o zona traditional apropiata de Serbia, ortodoxa, slava, si imediat dupa

ce restul republicilor si-au declarat independenta a avut loc un referendum care a fost boicotat
(martie 1992), Muntenegru a optat sa ramana in componenta federatiei Iugoslave. La nivel
redus, Muntenegru a avut, desi a ramas parte a Serbiei, a avut un drum aparte, pentru ca nu s-
a implicat foarte mult in Razboiul din Bosnia si din Croatia, iar din perspectiva economica si
culturala s-a devoltat separat de Serbia. In prezent are o apropiere monetara de Europa prin
adoptarea monedei euro din 2002. Muntenegru s-a distantat din ce in ce mai mult de
Milosevici. In 2003 a fortat Belgradul sa inlocuiasca denumirea statului din Iugoslavia in
Serbia si Muntenegru. Serbia si-a dorit sa pastreze denumirea pentru a-i fi recunoscut statutul
de hegemon. Muntenegru si-a obtinut independenta in 2006, cand, dupa un referendum s-a
separat pe cale pasnica de Serbia.

Kosovo zona din Sudul Serbiei aflata la granita cu Macedonia si Albania, care
printr-un proces istoric a ajuns sa fie locuita in majoritate din albanezi 90%. De-a lungul
existentei statului Iugoslav comunist federal, zona in sine si minoritatea albaneza a avut un

54
statut schimbator. Au fost adusi in zona sarbi, croati, dar datorita unui spor natural, catre
mijlocul anilor 1960, autoritatile iugoslave si-a dat seama ca nu aceasta este solutia si le-a
oferit albanezilor din Kosovo o antonomie mai mare. Dupoa decesul lui Tito in 1980, noua
putere de la Belgrad, care a revenit sarbilor inceput sa limiteze autonomia albanezilor.
Atunci cand alte state au inceput sa isi obtina independenta, Kosovo nu a reusit sa faca acest
lucru, ci a icnerat sa urmeze drumul Macedoniei. Kosovo avea aceste institutii autonome,
parlamentul si a incercat sa isi mareasca autonomia ceea ce a si reusit, in acelasi timp cu
incercarea sarbilor de a detine controlul, in 1998 au izbucnit confruntatile intre albanezi si
sarbi, albanezii fiind majoritari in zona motiv pt care Milosevici a trimis armata in zona si a
pornit reprimarea albanezilor, asa a inceput valul de refugiati in Albania si Macedonia. In
1992, avem la nivelul provinciei, declararea Republicii Kosovo in interiorul Serbiei, pana in
1998. Din 1998, am putea spune ca prblema din Kosovo nu era o problema foarte presanta. In
iunie 1999 regimul milosevici a aceptat o misiune de pacificare in zona si la presiunile Rusiei
si sub aceasta formula nato-rusia avem in Kosovo o forta care a instaurat pacea si a permis
reintoarcerea in zona a albanezilor. Din 1999 practic provincia a intrat sub administrare
specifica ONU, sarbi nu mai aveau controlul zonei, albanezii au continuat sa isi intareasca
institutile pe care le aveau in zona (presedentia, parlamentul, guvernul), in februarie 2008
avem declararea independentei republicii Kosovo, care nu a luat pe nepregatite comunitatea
internationala, cat a luat prin surprindere Serbia si aliatul ei Rusia. De atunci Kosovo este
independenta fiind recunoscta de multe tari. Exista si cazuri particulare de tari are nu
recunosc Kosovo: Romania de exemplu (o temere legata de minoritatile de pe teritoriul
Romaniei, care dupa puterea exemplului ar puea ridica alte pretentii), Spania (probleme cu
Catalonia), Cipru, Grecia, Slovacia (problema cu minoritatea maghiara din Sud).

Albania
Albania din persp internationala, Albania este tara care, mai ales dupa anul 2000
ridica cumva cele mai mari probleme din regiune si acest lucru tine de urmsarile regimului
comunist, care in Albania au fost destul de accentuate (din cauza caderii regimului comunst,
apoi avem niste traditii locale mai speciale in directiia identitara de clan, de asemenea, in
cazul Albaniei, avem o problema legata de un sentiment national destul de puternic, care vine
din faptul ca in teritorii din jur exista minoritati albaneze destul d consistente. Dupa 89 a avut
un drum destul de contondent. Comunismul a cazut pasnic si fortele comuniste au ramas
destul de puternic in Grecia, pana in 1992 din cauza esecului economic si a numeroaselor

55
proteste din tara puterea a fost preluata de partide democratice. Aceste forte democratice nu
au gestionat foarte bine situatia. In 1996 avem un moment de prabusire si de criza prelungita.
Aceasta criza prelungita din 1996 a generat un val foarte mare de albanezi Italia, Germania,
Elvetia si in diverse alte zone. Dupa aceasta perioada a aparut in 1998 1999 criza din
Kosovo in care Albania a fost implicata din pozitia unui stat slab dar care i-a ajutat pe
albanezii kosovari. Macedonia a avut unele probleme in 1991, dar a existat o implicare dar
destul de slaba.

Istoric vorbind au existat probleme cu Grecia, in Sudul Albaniei si Nordul Greciei

Epirul de Nord zona in prezent delimitata la mijloc de granita dintre Albania si Grecia cu
populatie mixta. Din acest motiv Albania a avut mult timp probleme cu Grecia legata de
minoritatea greaca de la Nordul granitei. Lucrurile s-au normalizat in sensul ca in 1996
traficul de granita a devenit liberi si incepand cu anul 2000 au acceptat cetatenia dubla.Din
aceasta perspectiva a Albaniei este important de retinut conceptul de Albania Mare care desi
dorita de albanezi inatampina destul de multe probleme pentru ca situatia statului albanez
care nu este foarte puternic si nu are parghiile pentru a actiona in aceasta directie si pe plan
international, in afara de Serbia, celelelate tari unde se gasesc minoritati albaneze au o
imagine internationala buna si comunitatea internationala nu ar accepta dezvoltarea situatiei
in aceasta directie.

Grecia
In ceea ce priveste Grecia, aceasta a avut o situatie aparte dupa 1945 plasandu-se inca
de la inceput si a fost incorporata in blocul vestic, membra NATO din 1953, si UE in 1981,
singura tara din zona acncorata total in spatiul organizational Nord-atlantic. Problemele
Greciei in arena internationala sunt 2: cea legata de Macedonia, problema denumirii
Macedoniei, in prezent a fost un proces la CIJ din perspectiva denumirii i s-a dat dreptate
Macedoniei iar Grecia nu mai poate sa impiedice aderarea acesteia la NATO si UE din acest
considerent, iar cealalata problema este cu Turcia care tine din perioada Imperiului Otoman
cand grecii aveau o pozitie privilegiata in cadrul Imperiului si pe baza acestei conditii si-au
obtinut independenta.

Dupa 1945 problemele sunt 2; una tine de platoul Marii Egee, exista o serie de
conflicte mai ales de platoul continental al unora dintre insule si cealalta este problema
Ciprului, insula in Mediterana de Est care are in proportie de 70% populatie grecofona si 20%
turci. Cirpul si-a obtinut independenta in 1960 fata de Marea Britanie in urma unui acord

56
tripartit intre Marea Britanie, Turcia si Grecia si s-a ajuns la o forma de convietuire in care
desi grecii erau largi majoritari, comunitatea turca a obtinut reprezentare in structurile de stat
intr-o proportie mai mare pentru a se mentine echilibrul. In 1962 au izbucnit violente intre
cele doua parti, interventia ONU, in 1964 incercarea Turciei de a interveni militar, interventie
oprita de americani prin intermediul NATO (impediment in escaladarea conflictului intre
Grecia si Turcia).

In 1974 ca raspuns la o lovitura de stat pe care grecii din cipru au modificat echilibrul
institutional, Turcia a intervenit militar in Cipru si pana sa reacationeze comunitatea
internationala, Turcia a ocupat 1/3 din insula in Nord. Din 1974 avem o impartire formala a
Ciprului, partea de Nord este turcofona in 1983 Republica Turca a Ciprului de Nord,
sustinuta de Turcia. In cazul Ciprului exista o serie de alte situatii din cauza acestui conflict
nu este membru NATO dar este membru al UE iar legislatia UE se aplica doar in partea
greaca.

9. Regiunea Asia-Pacific

Regiuni delimitate cumva nu atat geografic cat din perspectiva relatiilor

internationale, iar aceste delimitari vin din anumite interese. In cazul regiunii Asia-Pacific,
termenul in sine a aparut prin anii 60-70 si a fos promovat de SUA si de aliatii sai (Australia,
Japonia) pentru a legitima intr-un fel interventia SUA in problemele Asiei. Pe langa regiunea
Asia Pacific, mai exista problema Pacific. O alta denumire folosita, respectiv cea de Orient
Indepartat sau Orient Extrem vine din zona europeana si nu mai are o aplicabilitate foarte
mare in zona relatiilor internationale dupa 1945. Pentru ca georgrafic regiunea variaza in
functie de context si de intersele politice: Asia, zona insulara de pe coasta Pacificului. La
nivel de subregiuni accentul cade pe Asia de Sud-Est si pe Asia de Est. Asia de Est (Japonia,
Coreea de Sud, Coreea de Nord, China, Taiwanul, Mongolia plus Hong Kong si Macao).
Aceasta regiune este importanta. Avem mai apoi Asia de Sud Est (Indochina, Vietnam,
Cambogia, Laos, Miamar, Tailanda, Filipine, Indonezia, Singapore, Timorul de Est). De
asemenea, este inclusa pana la un anumit punct si Asia de Sud (India, Pakistan, Bangladesh,
Nepal si Butan, Iran, Afganistan, etc..).

Organizatiile regionale care actioneaza in aceasta zona:

57
 Principale: ASEAN (Asociatia Natiunilor sin Asia de Sud Est) (1967): include toate
statele din Asia de Sudest mai putin Timorul de Est din cauza opozitiilor Indoneziene. Pe
langa latura economica e care o are, ASEAN este mai imp din persp politica.

APEC (Cooperare Economica Asia-Pacific): Pe langa statele din Asia de Est sau de Sud
Est cuprinde si state de pe coasta Pacificului a celor doua Americi.

Grupul Economic al Asiei de Est: a fost o initiativa inceputa in 1990 si a venit ca o reactie
la faptul ca, pe la incepututl anilor 90 ASEANul care curprindea doar statele de Sud Est a
fost cumva inclusa in APEC, dandu-i-se astfel o coloratura mai ampla. Aceasta initiativa
Malaeziana nu a rexistat foarte mult si s-a dezmenmbrat odata cu criza asiatica diin 1997.

Apoi avem niste organizatii de cooperare economica care sunt pe regiuni:

In zona Asiei de Sud: Asociatia de Cooperare Europeana a Asiei de Sud (SAARC) si aici
avem ceea ce gasim la majoritatea altor organizatii din zona observatori (Australia, China,
puterile regionale, UE, SUA, Rusia).

Forumul Insulelor din Pacific (PIF)-creata in anii 70 ca forum al Pacificului de Sud si a

fost transf in 1999 in aceasta organizatier. Tine de Oceania. Organizatia este dominata de
Australia si de Noua Zeelanda care econoic, demografic, reprezinta peste 90% din
Pacific.

Puterile majore din aceasta regiune: SUA, China si Japonia. China, in virtutea
emergentei ca putere econimica, iar Japonia in vortutea faptului ca a fost mult timp a doua
putere economica a lumii. Alte puteri semnificative ar mai fi: Indonezia, India, Rusia.

Problemele cheie: Coreea. O problema importanta in virtutea actualitatii este legata de

ascensiunea Chinei ca putere mondiala, iar din perst Chinei 3 sunt probleme importante:

1. Problema Taiwanului
2. Problema relatiei Chinei cu Japonia
3. Conflictul care exista in Marea Chinei de Sud (Marea delimitata la Nord de
China, Est Vietnam, Vest Filipine Sud Indonezia).

Alte probleme din aceasta regiune:

58
1. Problema dintre India si Pakistan
2. Japonia si Rusia (pentru Insulele Curile)

59
 11. Africa subsahariana

Regiunea Saharei-biodiversitate, zona de trecere de la desert la savana propriu-zisa si

la jungla (in termeni geomorfologici).

Din perspectiva geografica a tarilor, Africa Subsahariana inseamna aproape toata

Africa fara tarile arabe din nord(Maroc, Algeria, Libia, Egip, Tunisia) cateodata intra si
Sahara Occidentala( teritoriu disputat de Maroc si Algeria),in anumite interpretari intra si
Sudanul. Din 2011 Sudanul s-a separat intre de Nord(musulmani) si Sud, care este african. In
anumite interpretari, este lasat in afara Africii Subsahariene si aceasta tara,Sudanul.Este
impartita dupa criteriul istoriei culturale religioase, exista tendinta ca inafrica subs sa fie
incluse doar tarile care tin de africa propriu-zise, fara tarile arabe si musulmane.Religia in
sine merge mai la Sud de Sahara, merge pana in Nigeria. In Cornul Africii, in Somalia,
populatia este, in mare parte, musulmana.In Africa Subsahariana intra doar Sudanul de
Sud(africani).

Exista o intreaga dezbatere asupra denumirii care vine din perioada coloniala
(neocolonialismul). Redesteptarea constiintei intelectualilor din colonii care au observat ca
toata constructia aceasta de opozitie dintre Occident si colonii a fost dezvoltata la nivel
intelectual in directia de a pune coloniile intr-o pozitie de inferioritate fata de metropola asa
incat sa fie justificata exploatarea coloniala.Exista multe voci care spun ca e un termen
rasist,fiind o denumire pt a identifica Africa neagra. Cele din nord sunt tari care au si
populatie de culoare dar in majoritate sunt arabi.Este o populatie mixta si au o traditie
culturala diferita. Exista aceasta diferentiere intre nord si sud si pt ca Africa de Sud sa nu fie
denumita propriu-zis Africa neagra care e un termen peiorativ si care poate sa nasca si naste
anumite dispute,pentru ca se foloseste termenul de Africa Subsahariana. Si asupra acestui
termen exista probleme pt ca sunt voci care identifica termenul sub cu definirea
continentului de la sud de Sahara si a populatiilor de acolo intr-o zona de subdezvoltare;
particula de subeste asociata cu lumea a 3a ,zona fiind plasata intr-o zona de subdezolvtare,
neajutorare,conflict, lipsa sistemelor medicale (ex:virusul Ebola din Africa de Vest care a
facut foarte multe victime si e asociat acestei discutii Africii).

Denumirea a inceput sa fie folosita f mult in 90 cand in Africa avem o izbucnire a

epidemiei de Sida si comunitatea internationala a incercat sa delimiteze zona ca fiind una
subdezolvtata si care trebuie tinuta in afara comunitatii internationale .Mai exista un

60
exemplu, cel al Africii de S : daca privim Africa la sud de Sahara, vedem ca , cel putin, la
nivel politic si mai ales dupa 1994, Republica Africa de sud e cel mai important si consistent
stat din aceasta regiune. Nu mai gasim un stat atat de consistent cum e Africa de Sud in
momentul actual.Teoretic,Africa de Sud, inca din perioada apartheidului, a fost zona din
Africa aflata cel mai mult in atentia tarilor internationale din cauza importantei strategice a
tarii(in S existau rute comerciale) dpv economic, dar si din perspectiva politica pt ca
populatia alba de origine olandeza si britanica a initiat politica de apartheid care a tinut negrii
intr-o inferioritate fata de populatia alba. Apoi avem cauze punctuale: carisma lui Nelson
Mandela care a ridicat la nivel mondial problema Africii de Sud. Din 1994 (cand Mandela a
fost ales presedinte) s-a produs o echilibrare a raportului etnico rasiali dintre populatia
neagra si alba. Existau foarte multe probleme care vizau pop de culoare (erau mai numerosi).
Pana in 1994, Africa de Sud nu era inclusa la nivelul discursului in Africa Subsahariana, era
definita prin termeni cum ar fi Africa de S sau subcontinentul sudafrican pe modelul Indiei .
Dupa 1994 ea a inceput sa fie inclusa la nivel de discurs in aceasta regiune a Africii
subsahariene.

Exista mai multe impartiri pe subregiuni a zonei respective. Geoschema

ONU)Impartire conform standardenlor ONU pentru ca este mai coerenta si are o orientare
spre relatiile internationale. Aceasta nu este singura,pentru ca fiecare actor international are o
viziunea diferita asupra africii si-si imparte regiunea conform intereselor strategice pe care le
are statul respectiv in diverse zone. Sunt foste puteri coloniale care nu au o impartire a zonei
conform fostelor imperii coloniale (Franta nu are foarte mare interes ,se concentreaza pe
Africa de V) Avem 4 subregiuni mari in Africa Subsahariana.

1. Africa de est care se intinde de la tarile din cornul Africii(N) pana in Sud (merge pe
coasta de est a Africii) pana in Africa de Sud, mai precis pana la Swaziland,care se afla in
partea de N a Africii de S. merge in interiorul continentului.
2. Africa de vest cuprinde teritoriile de la Atlantic (partea de N a Africii pana inV- lasand la
o parte tarile arabe) si tine pana in mijlocul Saharei unde incepe statul Chad.

61
3. Africa de mijloc/centrala care pe directia nord -sud incepe de la Chad(N)pana la
Angola(S). Include si Republica Democrata Congo si Republicile de pe coasta atlantica
de mijloc.
4. Africa sudica/de sud e dominata de Africa de Sud ca tara. Mai cuprinde Namibia,
Swaziland,Lesotho, Botswana.

Aceste 4 zone trebuie privite ca niste puteri regionale in zona respectiva. Exista si
state slabe care ,in afara celor din S, nu prea-si urmaresc propriul teritoriu in sine, daramite sa
mai aiba si o proiectie de putere.

Putem sa spunem ca in Africa de V, ca putere regionala se afirma Nigeria desi cei din
Nigeria au in interior o problema majora cu impartirea intre musulmani si nemulsumani. Intre
N musulman si S nemusulman. In plus are doua sisteme diferite de legi (in N se aplica Sharia
in S se aplica ,dreptul normal, european. Cei care sunt condamnati in N pentru furt, fug in S
pentru a fi judecati acolo, unde primesc pedeapsa cu inchisoarea. Nigeria este o putere
regionala ca interes a altor centre de putere pe plan global.In functie de repartitia etnica: una
in nord si alta in sud. Nigeria reprezinta cel mai important punct de interes pt marile puteri
pentru ca ca are f mult petrol care este exploatat in general de erbi. In general a fost
importanta Nigeria. Ca interes economic e importanta Nigeria, dar sunt momente cand se
schimba obiectul de interes,cum a fost zona unde s-a declansat virusul Ebola,care a aparut in
Africa de vest. Per total, Nigeria, Guineea si Sierra Leone sunt tarile care sunt un interes mai
mare pentru comunitatea internationala in partea de vest a Africii.

In Africa de est statele sunt foarte multe conflicte si statele sunt destul de slabe .Totusi,
Mozambic ar fi o tara mai stabila dar nu are o pozitie foarte importanta.
In Africa de mijloc e aceeasi situatie. Nu sunt tari care sa domine.
In sudul Africii e Africa de Sud de unde provin multe viziuni ale panafricanismului.

Organizatiile regionale ale Africii Subsahariene

Cea mai veche si importanta organizatie in Africa Subsahariana este Organizatia
Unitatii Africane creata in 1963 la Conferinta de la Addis Abeba in Etiopia. In 1963 avem
independenta Kenyei si acest moment e cumva identificat cu incheierea decolonizarii
teritoriilor importante.Dupa 1963 Mai avem zone care se decolonizeaza dar nu atat de
importante,nu neaparat in termeni de teritoriu(Sahara Occidentala, dar nu este un stat propriu-
zis, ),ci in termeni de importanta relativ strategica. Aceasta organizatie a fost creata imediat
62
dupa acest val masiv de decolonizarea al Africii, nu se incheiase,mai erau tari care si-au
obtinut independenta. Insa majoritatea tarilor importante din Africa isi obtinusera
independenta pana in acest an. Organizatia a fost creata pe baza dorintei comunitatilor
africane de a stabili niste directii comune de dezvoltare economica, culturala, politica chiar,
in zona dezvoltarii cumva a unei civilizatii in paralel cu cea occidentala. Cumva sa
dovedeasca occidentului ca se pot organiza de unii singuri (reper intelectual).Pe de alta
parte,organizatia avea rolul de a oficializa granitele rezultate in urma decolonizari(existau o
multitudine de granite contestate si cumva tarile semnatare,32 de tari, cumva prin intrarea in
aceasta organizatie isi luau angajamentul sa respecte aceste granite, desi acest lucru nu s-a
intamplat si au aparut foarte multe probleme ulterior. In 2002, presedintele al organizatiei era
presedintele Africii de S,i-a schimbat denumirea in Uniunea Africana,denumire care exista si
asttazi.Org isi propune sa dezvolte un model cum este Uniunea Europeana, sa fie o integrare
la nivelul continentului,pe langa acest al dezvoltarii unitare a unui centru de putere african
care sa fie independent si sa intre in componenta cu aceilalti actori pe plan international,dar
pana acolo este un drum foarte lung. Pe langa aceasta,organizatiacare are o conototatie
politica,cooperarea in zona economica este mai degraba restransa sau absenta in anumite
locuri. Exista o serie de organizatii regionale care sunt mai aplecate spre zona
economica(organizatii economice) si sunt bazate pe micro-regiuni. Prin acestea se incearca
dezvoltarea anumitor patternuri,anumitor relatii de colaborare.

Cum e privita Africa Subsahariana din perspectiva relatiilor

internationale?
Exista mai multe interpretari. La o prima vedere,zona e privita cu un relativ dezinteres
la nivelul actorilor internationali importanti. Desi a generat conflicte si foarte multe victime
care, daca s.ar fi intamplat in Europa ar fi fost privite altfel ,ar fi fost priviteca o tragedie
destul de mare. Zona dupa decolonizare si pana astazi este o zona cu foarte multe probleme.
In timpul razboiului rece, tarile din regiune au profitat de aceasta confruntare dintre URSS si
SUA(intre comunisti si capitalisti) in sensul ca au exploatat cumva interesele celor doua
blocuri de putere dar nu neaparat in directia unor proiecte de dezvoltare a tarilor respective,
cat au fost exploatate de catre liderii din anumite tari care si-au putut extinde puterea pe o
perioada destul de lunga si in Africa avem cele mai multe exemple de dictaturi relativ
incontrolabile in plan international cauzata si de lipsa de interes a marilor puteri de a

63
interveni in zona respectiva mai mult decat in directia protejarii unor interese proprii sau
obtinerii unor avantaje din zona respectiva. Aceasta realitate pe care o avem a lipsei de
interes a comunitatii internationale si a marilor actori internationali pentruAfrica
Subsahariana s-a reflectat si in literatura evidenta relatiilor internationale(studiaza realitati
care se intampla pe plan mondial,iar in africa existand o lipsa de interes fata de zona
respectiva, si literatura relatiilor internat a reflectat acest lucru). Neorealismul se
concentreaza asupra marilor puteri si pe cale de consecinta nu prea are in vedere probleme
Africii sau statelor din zona respectiva.

Realismul clasic care e anterior neorealismului si care a fost f influent in perioada

razboiului rece(mai ales in anii 60-70) nu a luat in considerare f mult zona Africii
Subsahariene pt ca realismul avand la baza ca unitati componente ale sistemului
international,statele, in Africa statele nefiind f puternice, nici teoria nu s.a concentrat f mult
asupra zonei(exemplul lui Hans Morgenthau spune in cartea Politica intre natiuni ca Africa
nu are o istorie anterioara celui de al doilea razboi mondial,fiind considerata un spatiu de vid
politic lucru care poate fi considerat adevarat in unele perspective. Dar din perpectiva
redesteptarii africane adica a panafricanismuluinu nu eeste adevarat pt ca dincolo de puterile
coloniale zona avea o anumita traditie politica, chiar daca foarte diferita de traditia politica
europeana, care a stat la baza traditiei politice internationale.
Neoliberalii s-au plasat pe pozitia lipsei de existenta a unei puteri hegemonice in
Africa si nu au analizat foarte bine realitatile de acolo. Cand le-au analizat au incercat sa
aplice unei zone putin cunoscute si foarte diferite modelul clasic care il aplicau cand analizau
Europa sau America sau alte zone politico-geografice importante.
Teoriile structuraliste intre care marxismul,teoia dependentei sau a sistemului mondial
desi acorda cumva o importanta mai mare continentului o fac tot pt a ilustra niste puncte de
vedere care sunt foarte adanc inradacinate de modelele de interpretare occidentale dezvoltate
pe continentul european(Ex: folosirea Africii pt a exemplifica -daca ne referim la marxism-
periferia societatii internationale. Marxismul cand priveste o tara spune ca exista niste
exploatatori si exploatati,la nivel international Africa e privita ca zona exploatata. Exista
insa, dincolo de acest mainstream al relatiilor internationala care plaseaza Africa pe o pozitie
de dezinters din perspectiva marilor actori internationali, exista si o literatura mai noua care
acorda importanta mai mare Africii din perspectiva,nu atat a sistemului obosnuit de
interpretare a relatiilor internationale, ci din perspectiva globalizarii pt ca daca privim
continentul si problema lui din perpectiva relatiilor dintre state nu gasim state care sa prezinte

64
o importanta deosebita la nivel international. Dar daca privim probleme la nivelul
continentului, in general, si incercam sa le vedem mai in adancime si incercam sa le
extrapolam la nivel international, intr-o lume care este tot mai globalizata, continentul capata
o alta privire. Cand vorbim de probleme cu orientare spre globalizare,ne referim aici la:

probleme care tin de mediu(problema mediului) exista dupa anul 2000 dar si din anii 90
dupa semnarea protocolului de la Kyoto(1997), cand comunitatea internat a inceput sa
acorde o importanta accentuata protectiei mediului care este o probl care transcede
granitele dintre state.Daca exista probl de mediu in padurea amazoniana,afecteaza nu doar
brazilia,peru si venezuela de ex, ci afecteaza intreaga planeta. La fel este cazul africii
subsahariene in ce priveste subiectul biodiversitatii. Sunt problemecare privesc intreaga
lume si de aceasta puterile lumii importante sunt interesate in aceasta privinta si pun
Africa Subsahariana in centrul discursului,in anumite situatii.

problema migratiei care este o problema importanta pentru puterile importante pe plan
mondial.Este o problema care intra si in zona drepturilor omului,sensibila si e destul de
greu sa fie stapanita. Adica daca avem o criza umanitara ca in Sudan si o mare masa de
oameni trebuie sa plece dintr-o zona, multe persoane incearca sa se mute nu pe langa
zonele apropriate ci mai departe, care le pot asigura o viata mai buna,de exemplu Europa.
Avem din zona Africii si este o presiune care vine dinspre S ajunge in zona tarilor din
(Magreb), din N si apoi merge spre Europa a emigrantilor africani. Exista valurile de
emigranti care vin din africa si merg spre europa si creeaza o problema care implica
statele europene,mai ales pt ca exista proximitatea geografica.

Mai este problemea drepturilor omului care tin si de migratie intr-o anumita masura dar si
de alte probleme punctuale care se intampla in Africa si pe care comunitatea
internationala este nevoita sa le ia in considerare. Ex: Orientul mijlociu extins e modul in
care aceste societati privesc relatii dintre sexe, in sensul ca femeile au o pozitie precara in
aceste societati.

Problema ramasitelor diverselor conflicte din regiune care au efecte importante in zona
drepturilor omului(ramasite pe teren,problema a minelor ,pe care le gasim in zone din
africa in urma conflictelor trecute si care afecteaza in general populatiile defavorizate)

65
Problema sigurantei medicale,care este o problema globala.Ebola e un ex f bun pt ca
vedem modul in care o problema care nu tine neaparat de relatiile dintre state, merge
dincolo de granitele statelor si afecteaza si obliga comunitatea internationala si marile
puteri sa se implice in problema respectiva pentru ca virusul nu tine cont de politia de
frontiera si e mai greu de combatut pe aceasta linie a sist de securit a frontierelor si
trebuie combatut de la sursa . Discursul si ratiunile care tin de relatiile dintre state palesc
cumva in aceasta lumina.

Exista, din zona subiectelor care transced din relatiile dintre state,o zona care vine din
partea organiz internat si in special a ONG-urilor internat care sunt orientate spre probl
umanitare si din zona ajutorarii pop defavorizate.Multe astfel de ONGuri sunt foarte
influente la nivel internat si reusesc sa aduca probl pe care marile puteri le privesc ca
tinand strict de continent,sa le aduca in vederea comunit internationale.

Problema crimei organizate care se dezvolta mai usor si capata o anvergura mai mare in
statele slabe,iar in regiune sunt multe state slabe. In plus, se si extinde, intrucat crima
organizata are nevoie de niste piete de desfacere care in Africa sunt greu de gasit si se
extind catre tari mai bogate.Intra in atentia autoritatii din statele respective. Aceasta prob
e f importanta din aceasta perpectiva(in ultimul deceniu au aparut la televiziunile internat
rubrici separate legate de Africa,lucru care nu se intampla in anii90, lucru care
demonstreaza faptul ca problemele continentului capata o anvergura importanta in zona
relatiilor internationale)

Trecand la probleme cheie ale continentului:

Neocolonianismul a fost si ramane inca o problema pt ca statele din aceste zone nu

reusesc sa se desprinda de influenta fostelor metropole si sa se dezvolte singure si sa-si
dezv regimuri stabile si democratice de unele singure. Cea mai activa e Franta prin
Organizatia Internationala a Francofoniei.

Problema sociala. Subdezvoltarea este cronica in Africa Subsahariana prin care intelegem
saracie si lipsa mijloacelor de trai de pe o zi pe alta. Problemele vin mai ales din lipsa
organizarii politice corespunzatoare din zona respectiva.Lipsa cronica a unor institutii

66
 stabile,iar acolo unde sunt institutii stabile sunt regimuri autoritare in cel mai fericit caz,
sau sunt reg. democratice cu probleme

Probleme legate de drepturile omului si foarte multe conflicte interetnice si de natura

religioasa,intre diversele triburi care exista in zona sau inspre N unde apar pop
musulmane(intre musulmani si pop nonmusulmane). In aproape toate statele din Africa
de S avem probleme legate de incapacitatea statului de a gestiona teritoriul respectiv:
Congo si Somalia cele mai bune exemple. Congo, fosta colonie belgiana, a avut o
dictatura in 60-70 care a degenerat intr-un razboi civil,si incepand cu anii 90 guvernul de
la Kinshasa si-a pierdut autoritatea in teritoriul acesta. Congo sau Zaidul este o tara foarte
mare,dupa destramare,impartirea Sudanului este cea mai mare tara din Africa.Dupa anii
90 In Congo, apare o forta multinationala de mentinerea pacii,iar in prezent are in jur
de 20.000 de oameni care gestioneaza acest teritoriu imens de aproape 2.ooo ooo de km
patrati,in general un teritoriu cu jungla. Presedintele Zaidului a cerut fortelor de mentinere
a pacii sa se retraga treptata dn tara pentru ca spune el guvernul a reusit sa recapete
autoritatea in intreaga tara. In Somalia avem zona de N unde este Cornul Africii unde
guvernul de la Mogadiciu nu are autoritate propriu-zisa avem problema pirateriei unde
guvernul nu are autoritate propriu-zisa.Sunt clanuri care gestioneaza resursele
comunitatii.

Pe continent, cea mai importanta putere e Africa de Sud.

Ideologia relativ noua a panafricanismului care vine pe filiera intelectualitatii africane

interbelice care a ajutat la decolonizare si care spune ca regiunea Africii fara tarile arabe din
nord ar trebui sa urmeze un drum catre o unitate africana ca sa se transforme intr-un pol de
putere la nivel global,ele trebuie sa-si rezolve in timp problemele interne pe modelul
european. Potential ar fi, teoretic, pentru ca numai daca am lua in considerare o concentrare a
efortului statelor africane la nivelul ONU,Africa ar avea un cuvant important de spus la
nivelul Adunarii Generale a ONU. Avem de asemenea in aceasta zona o problema importanta
care incearca sa fie gestionata de SUA si celelate puteri occidentale: incisivitatea Chinei prin
diverse investitii si sustineri acordate regimurilor din Africa. Exista tot felul de probleme(in
Madagascar a existat o problema care a starnit reactia Chinei ,problema legata de investii
chineza in regiune care a degenerat intr-un conflict, in urma caruia localnicii care lucrau la
fabrica respectiva nu au mai tinut cont de politie si au intrat peste patronul chinez si a fost o

67
situatie tensionata care s-a sondat cu victime. China, care este un stat comunist si predica
egalitatea intre oameni, in zona respectiva actioneaza tot ca o multinationala.

Problema legata de multinationale care profitand de slabiciunea statelor din zona

nedezvoltate care nu sunt f interesate sa apere interesele cetatenilor, se lasa cumva la mana
acestor multinationale care incearca sa profite cat mai mult de resursele pe care le gasesc in
zona.

Conflicte Interne si externe(adica intre statele africane).

Exista in fiecare tara.

In momentul actual,cel mai important din perspectiva comunitatii internationale este

conflictul din Sudan(conflict de prin anii 90)din regiunea Darfur care e o regiune cu populatie
nonmusulmana. Sudanul gestiona ,pana la separare, o tara majoritar musulmana. Partea de
sud, fiind nonmusulmana si fiind de origine africana propriu-zia si avand o orietare
traditionala fara o experienta in directia organizarii statale,desi a avut divergente cu guvenrul
de la Darfur a reusit sa isi dezvolte doar anumite insurgente. Armata de la Darfur a intervenit
si a existat o intreaga criza comunitara care nu s-a rezolvat nici dupa separarea Sudanului de
Sud fata de guvenrul de la Darfur,de Sudanul de Nord, pentru ca dupa separare au urmat lupte
interne dintre diversele factiuni care doreau conducerea Sudanului de Sud.

Genocidul din Rwanda(1994)-era de fapt un conflict intre populatiile de acolo:dintre

Tutsi si Hutu. Tensiunile etnice au ajuns pana la punctul in care Guvernul(majoritar hutu) a
instigat la masacrarea populatiei tutsi si pop hutu a iesit in strada inarmata cu sprijinul
guvernului si armatei si au inceput sa masacreze populatia tutsi.Belgienii au gestionat
Rwanda bazandu-se pe elitele minoritate tutse.Dupa retragere, hutu fiind majoritari, s-a ajuns
la o intelegere in care hutu a preluat conducerea statului. Conflictele dintre ei s-au exacerbat
dupa decolonizare pana in 1994 cand s-a ajuns la izbucnirea de violenta a majoritatii hutu
sustinuta de Guvern impotriva tutsilor.

Africa subsahariana si liderii AfriciiSubsahariane au fost dupa anul 2000 tinta Curtii
Internationale de Justitie fiind acuzati de genocid. Situatia nu e foarte buna pt ca e foarte greu
sa documentezi un caz in aceste zone controlate de respectivele persoane. Ex: presedintele
Kenyei(Uhuru Kenyatta),impotriva caruia au fost retrase acuzatiile din lipsa de probe la
inceputul dec 2015. O situatie asemanatoare se intampla si presedintelui Sudanului(liderul

68
regimului care a creat problemele din Darfur),inca nu s.au retras acuzatiile asupra lui, dar el
cere retragerea acuzatiilor din lipsa de probe.

69
 12. Orientul Mijociu extins

In perioada Razboiului Rece, in primele doua decenii de dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial, SUA a fost orientata mai mult in directia Asiei si nu avem foarte multe lupte in
Orientul Mijlociu in care sa fie implicata armata americana. In anii 70 cuprind cateva lucruri
interesante la nivel international care schimba interesul american orientandu-l spre Orientul
Mijlociu: criza petrolului de la inceputul anilor 70`, interventia sovietica in Afganistan, motiv
pentru care in 1980 in ianuarie avem discursul anual al presedintelui Jimmy Carter care pune
in centrul politicii externe americane aceasta zona a Orientului Mijlociu mai ales din
persectiva zonei golfului. Cel care a elaborat aceasta doctrina a fost Zbigniew Brzezinski. In
1980 avem punerea unui acent foarte mare a Statelor Unite pe zona Orientului Mijlociu si de
atunci pana astazi avem o prezenta americana importanta in aceasta zona.

Orientul Mijlociu din punct de vedere geografic are mai multe componente care merg
intr-un cerc concentric. Centrul de greutate al zonei este ceea ce se numeste Orientul Mijlociu
Arab, zona Peninsulei Arabia pana la granita cu Turcia si cuprinde Siria, Liban, Iordania,
Arabia Saudita, Emiratele Arabe, Irakul, Kuwaitul, Yemen si Oman, Qatarul si Bahluidul.
Mai exista un Orient Mijlociu nearab care cuprinde 3 state: Iranul, Turcia si Israelul. Acesta
este Orientul Mijlociu propriu-zis si mergand mai departe vom intelege ceea ce americanii
numesc Orientul Mijlociu Estins. Aceasta denumire de Orientul Mijlociu Extins este folosita
tot din aceasta dorinta a SUA de a putea implica intr-o zona cat mai extinsa care sa tine de
Orientul Mijlociu si din aceasta cauza problemele sunt mai complicate in zona pentru ca nu
tin doar de statele arabe implicand si zonele adiacente care implica Africa de Nord, Asia
Centrala sau Asia de Sud.

A doua componenta importanta asa cum este prevazuta in aceasta doctrina americana
este partea ramasa de la Africa: Africa de Nord (Algeria, Maroc, Libia, Etiopia, Somalia,
Tunisia, Sudanul de Nord). Alte zone importante incluse in zona sunt Afganistanul si
Pakistanul care din perspectiva problemelor actuale si a terorismului sunt zone destul de
importante in economia geo-strategica. Zonele acestea sunt statele care intra in Orientul
Mijlociu Extins. Sunt anumite abordari care extind acest spatiu si in alte doua zone, dar mai
degraba intr-o forma fortata. Aceste abordari includ in Orentul Mijlociu si statele ex sovietice
si cele 3 tari din zona caucaziana, de asemenea pe criterii religioase uneori sunt incluse
Bosnia si Albania. Tarile musulmane care ar putea fi incluse in Orientul Mijlociu dar totusi

70
nu sunt: Indonezia (cea mai mare tara musulmana), Malaezia etc. Mai avem tari musulmane
in Asia de Sud-Est dar acestea au cu totul alte probleme si sunt si geografic indepartate de
aceasta zona. In mare regiunea corespunde a ceea ce se numeste MENA Middle East and
North Africa. Istoric, marile civilizatii musulmane din aceasta zona Imperiul Otoman,
Civilizatia Persana, mongal-indiana. Problemele acestei zine sunt foarte diverse pentru ca
desi este o zona eminamente musulmana este impartita intre shiiti si suniti, shiitii sunt
majoritari. La inceputurile religiei musulmane, in secolul VII dupa decesul rofetului
Mohamed, sunitii au respectat preceptele intocmai ai profetului pe cand shiitii sunt
descendentii califilor care sunt mostenitorii oficiali ai profetului la nivel de gestiune
religioasa. Acesta este un prim clivaj al zonei. La nivel politic in zona orientului Mijlociu
problema cea mai importanta de-a lungul timpului care a animat spiritele a fost si este
existenta statului Israel pe care arabii din zona nu vor sa il accepte.

Din perspectiva americana avem 3 perioade mari dupa 1980:

1. perioada pana la sfarsitul Razboiului Rece cand SUA a luptat si a reusit sa elimine
influenta sovietica din zona ;

2. dupa 1989 si pana prin 2003 (pana la invazia americana in Irak) avem o perioada in
care SUA are cumva o influenta neingradita, nu exista foarte multe alte puteri in zone
sau tulburari la adresa influentei americane, nu a existat o contestare a influentei
americane ;

3. din 2003 pana aztazi avem perioada aceasta a globalizarii, a cresterii influentelor
diverselor mijloacelor de informare, politizarea foarte accentuata zonei, cresterea
influenteireligioase a Islamului care pune in dificultate influenta americana in zona.

Organizatiile regionale importante in zona:

Liga Araba (cea mai importanta organizatie politica in zona, infiintata in martie 1945
la Cairo intre: Egipt, Irak, Trans-Iordania, Libanul, Arabia Saudita si Siria exact statele care
au participat la razboiul impotriva Israelului) astazi organizatia are 22 de state in zona si are
membrii si in Nordul Africii, si Somalia este membra. Probleme care tin de Liga araba s-au
mai diversificat pentru ca fata de perioada initiala lucrurile au mai evoluat, anumite state din
71
componenta au recunoscut Israelul si au intrat in relatii cu acesta astfel ca acum problemele
sunt mai degraba de natura interna in organizatie si provin din aceasta zona religioasa intre
shiiti si suniti, si de asemenea diverse probleme punctuale avand in zona foarte multe
conflicte care au implicat state arabe. Practic acesta a fost scopul Ligii sa recunoasca cumva
granitele si statele. Mai exista problema cu situatia din Africa, intr-o masura mai mica, dupa
decolonizare granitele sunt in mare masura artificiale ceea ce provoaca conflicte.

Consiliul de Cooperare al Golfului (cuprinde statele producatoare de petrol din

regiunea golfului) Petrolul este de altfel ratiunea pentru care aceasta organizatie este destul de
importanta pe plan international cuprinde Arabia Saudita, Emiratele Arabe, Qatarul,
Bahreimul, Omanul si Kuwaitul. Cu exceptia Iranului care are o pozitie aparte cuprinde toate
statele din Orientul Mijlociu care sunt mai dezvoltate, adica Arabia Saudita care este cel mai
mare producator de petrol, Emiratele Arabe etc. Si in virtutea acestui monopol asupra
petrolului organizatia este influenta nu doar in zona ci si pe plan international.

Uniunea Maghrebului Arab - organizatie regionala care include statele din Africa
de Nord, infiintata in 1989, si cuprinde: Algeria, Libia, Mauritania, Maroc, Tunisia. este o
organizatie animata de catre Maroc. Secretariatul General se afl n Maroc, la Rabat.
Populaia celor cinci state era evaluat la aproximativ 90 de milioane de locuitori n anul
2012. Uniunea a fost creat n 1989 i era considerat o realizare geostrategic important,
ns nu este foarte influent n ceea ce privete politica statelor membre. Ultima ntlnire a
Consiliului efilor de stat a avut loc n 1994.

Din perspectiva relatiilor internationale am vborbit despre Brzezinski care era

principalul consilier al Americii si a pus problema Orientului Mijlociu in politica externa
americana. In abordarea lui "marea tabla de sah" (carte) considera ca aceasta zona a
Orientului Mijlociu extins si Euro-Asiei este prinipala zona geostrategica si geo politica fara
de care nici-un actor politic nu poate avea o putere globala daca nu este prezent si nu
controleaza cumva aceasta zona a Orientului Mijlociu. Viziunea aceasta desi ramane actuala
nu mai este valabila in termenii acestia foarte generali, pentru ca dincolo de viziunea
neorealista pe care o expune Carter, cumva in zilele noastra aspectul zonei s-a schimbat intr-o

72
zona mult mai difuza a terorismului, a statelor nesigure cum este Irakul sau Afganistanul, dar
importanta zonei ramane.

Cei mai importanti actori care se manifesta in zona pe langa SUA, avem: Rusia, China
a inceput si ea sa se implice in zona destul de mult, Uniunea Europeana, si in virtutea
relatiei cu Pakistanul, India are o anumita implicare in zona; pe lanaga aceste 5 zone de
guverne importante avem in ecuatiile de realtionare ale zonei si niste puteri regionale care
influenteaza foarte mult ceea ce se intampla in zona si in primul rand: Iranul problema
nucleara, Egiptul prima tara araba care a fost independenta, Turcia o putere regionala,
Arabia Saudita si Israelul prin relatia speciala pe care o are cu SUA.

73
 13. Terorismul

Actiunile neconventionale, activitati care ies din sfera unei opozitii armate
conventionale intre doua parti. Se refera la actele violente care ies din sfera conflictului
conventional pentru ca nu exista doua grupuri opuse in mod clar. Terorismul este legat de
actiunile nevonventionale. Nu exista doua grupuri armate opuse. Problema care s-a pus la
nivel filosofic a fost legata de cat de ligitim si morala este acest gen de acte ? Daca exista un
conflict conventional fiecare parte isi asuma lupta, la nivelul tacticilor care ies din sfera
conventionalului apare problema moralitatii si a modului in care actul in sine este perceput.

La nivel istoric exista mai multe perioade ale terorismului :

1. In mod formal prima etapa este legata de perioada luptei de emancipare de sub
Vechiul Regim unde poate fi incadrata Revolutia Franceza in care prima data apare
terorismul la nivel de termen. Termenul a fost folosit pentru prima data in engleza de
Edmund Burke. Atunci cand a aparut a fost legat de o actiune pozitiva fiind legat de
principiile Revolutiei Franceze, de eliberare, dar in acelasi timp a definit si regimul de
teroare a Revolutiei Franceze.

2. A doua perioada care dureaza pe tot parcursul secolului al XIX-lea si vine din aceasta
abordare pe care Kant a avut-o la sfarsitul secolului al XVIII-lea legata de natura
umana si viitorul sumbru al acesteia abandonarea solutiilor colective in societate si
rezolvarea problemelor pe cale violenta. In zona aceasta avem asocierea terorismului
si actiuni teroriste mai ales din zona anarhista, ideologica a relatiei cetatean stat.
Avem doua directii pornite de aici :
Anarhismul in Rusia 1881 asasinarea Tarului Alexandru al 3-lea de catre o
organizatie anarhista ;
Comunismul incepand cu a doua parte a secolului al XIX-lea si in secolul
XX foarte multe activitati din zona terorista mai ales in Rusia.

3. Lupta de eliberare nationala si anti-coloniala de unde au aparut foarte multe

organizatii si actiuni cu coloratura terorista
organizatia Orimp Macedonia de sub imperiul Otoman

74
 In perioada Primului Razboi Mondial avem aparitia nationalismulului arab
colonelul Lawrence al Arabiei teorirm modern, actiuni nevonventionale
pentru a rezolva situatia arabilor

4. Totalitarisme si a terorism de stat nazismul si comunismul actiuni cu tenta

terorista atat la nivel intern cat si international

5. Terorismul modern Palestina 1968 prima deturnare de avioane

Motive:

ideologice, religioase, nationalism, separare etnica : ETA 1959, Armata Republicana

Irlandeza, Quebec, Indonezia,

iredentisme diferite se separatismele etnice in sensul ca sunt organizatii sau actiuni

sprijinite de statele vecine : albanezii in Kosovo,

terorism din zona crimei organizate Columbia 70-90 Mexic,

patologic actiuni individuale - Breivik,

terorism orientat pe anumite probleme mediu, avorturi, imigranti, deportare etc

Metode de punere in practica:

- Atacurile 9/11 2001 fundamentalism islamic religios

Caracteristici generale:

Are un scop politic

Este un act deliberat si bine planificat
Foloseste puterea si amenintarea cu forta pentru a-si atinge acel scop politic
Dorinta de a primi o influenta cat mai ampla pentru publicitarea actului
respectiv

75
Tactica si mijloc pe care il acceseaza tabara mai slaba
ofera temerea de pedepsea fortei fara a necesita costuri atat de ridicate ca si in
cazul unei armate normale
este mai degraba o metoda pentru atingerea unui scop sau obiectiv mai amplu.

76