UNIVERSITATEA “POLITEHNICA” DIN BUCURE TI

A DE E
T

FACULTATEA DE ENERGETIC

A
FACU L

ETI A
C
I B
C UR E

LUCIA DUMITRIU C T LIN DUMITRIU

BAZELE
ELECTROENERGETICII

BUCURE TI, 2004

 CUPRINS

CAP. 1. BAZELE TEORIEI MACROSCOPICE A

ELECTROMAGNETISMULUI 1
1.1. M RIMI CE CARACTERIZEAZ ST RILE 1
ELECTROMAGNETICE ALE CORPURILOR
1.1.1. Starea de electrizare 1
1.1.2. Starea de polariza ie 1
1.1.3. Starea de magnetiza ie 2
1.1.4. Starea electrocinetic 2
1.2. M RIMI CE CARACTERIZEAZ CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 3
1.3. CÂMPUL ELECTRIC IMPRIMAT 5
1.4. REGIMURILE DE DESF URARE A FENOMENELOR 5
ELECTRICE I MAGNETICE
1.5. CONDUCTOARE ÎN CÂMP ELECTROSTATIC 6
1.6. LEGILE TEORIEI MACROSCOPICE A 6
ELECTROMAGNETISMULUI
1.6.1. Legea fluxului electric 7
1.6.2. Legea fluxului magnetic 10
1.6.3. Legea induc iei electromagnetice 12
1.6.4. Legea circuitului magnetic 13
1.6.5. Legea conserv rii sarcinii electrice 15
1.6.6. Legea conduc iei electrice (legea lui Ohm) 16
1.6.7. Legea transform rii energiei electromagnetice în procesul 17
conduc iei electrice (legea lui Joule)
1.6.8. Legea leg turii în câmp electric 18
1.6.9. Legea polariza iei temporare 18
1.6.10. Legea leg turii în câmp magnetic 19
1.6.11. Legea magnetiza iei temporare 19
1.6.12. Legea electrolizei 21
1.7. ENERGIA I FOR ELE CÂMPULUI ELECTROSTATIC 21
1.7.1. Energia câmpului electrostatic 21
1.7.2. Densitatea de volum a energiei câmpului electrostatic 22
1.7.3. Teoremele for elor generalizate în câmp electric 22
1.8. ENERGIA I FOR ELE CÂMPULUI MAGNETIC 24
1.8.1. Energia câmpului magnetic 24
1.8.2. Densitatea de volum a energiei câmpului magnetic 25
1.8.3. Teoremele for elor generalizate în câmp magnetic 25
CAP. 2. CIRCUITE ELECTRICE 27
2.1. BAZELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE 27
2.1.1. Ipotezele teoriei circuitelor electrice cu parametri concentra i 27
2.1.2. Elemente de circuit 28

I
 2.1.2.1. Rezistorul 29
2.1.2.2. Bobina 30
2.1.2.3. Condensatorul 33
2.1.2.4. Sursa de tensiune 35
2.1.2.5. Sursa de curent 36
2.1.3. Circuite electrice 37
2.1.3.1. Clasificarea circuitelor electrice 37
2.1.3.2. Regimurile de func ionare ale circuitelor electrice 38
2.1.4. Teoremele generale ale teoriei circuitelor elctrice 39
2.1.4.1. Teoremele lui Kirchhoff 39
2.1.4.2. Teorema lui Tellegen 40
2.1.4.3. Teorema conserv rii puterilor 40
2.1.4.4. Teorema surselor ideale cu ac iune nul (Vaschy) 41
2.1.5. Metoda simbolic de reprezentare în complex a m rimilor 41
sinusoidale
2.1.6. Ecua iile lui Kirchhoff în form simbolic 42
2.1.7. Legea lui Ohm în complex 43
2.1.8. Regula divizorului de tensiune 44
2.1.9. Regula divizorului de curent 44
2.1.10. Teorema de conservare a puterilor 45
2.1.11. Teorema generatorului echivalent de tensiune (teorema lui 45
Thévenin)
2.1.12. Teorema generatorului echivalent de curent (teorema lui 46
Norton)
2.2. CIRCUITE TRIFAZATE 47
2.2.1. Sisteme de m rimi trifazate 47
2.2.2. Conexiunile circuitelor trifazate 50
2.2.2.1. Conexiunea stea în regim simetric 51
2.2.2.2. Conexiunea triunghi în regim simetric 52
2.2.3. Circuite trifazate cu cuplaje magnetice 53
2.2.3.1. Receptor trifazat în conexiune stea cu cuplaje magnetice 53
2.2.3.2. Receptor trifazat în conexiune triunghi cu cuplaje magnetice 54
2.2.3.3. Linie trifazat cu cuplaje magnetice între conductoarele 54
fazelor
2.2.4. Analiza circuitelor trifazate alimentate cu tensiuni simetrice 54
2.2.4.1. Receptor dezechilibrat în conexiune stea 55
2.2.4.2. Receptor echilibrat în conexiune stea 57
2.2.4.3. Receptor dezechilibrat în conexiune triunghi 58
2.2.4.4. Receptor echilibrat în conexiune triunghi 60
2.2.5. Puteri în circuite trifazate 63
2.2.5.1. Puteri în sistemele trifazate func ionând în regim nesimetric 63
2.2.5.2. Puteri în sistemele trifazate func ionând în regim simetric 64
2.2.6. Metoda componentelor simetrice 66
2.2.6.1. Componentele simetrice ale sistemelor de m rimi trifazate 66
nesimetrice
2.2.6.2. Tratarea cuplajelor magnetice în componente simetrice 67

II
 2.2.6.3. Analiza circuitelor trifazate echilibrate alimentate cu tensiuni 68
nesimetrice
2.2.6.4. Analiza circuitelor trifazate dezechilibrate 69
2.3. REGIMUL PERIODIC NESINUSOIDAL 73
2.3.1. Generalit i 73
2.3.2. M rimi periodice 73
2.3.3. Caracterizarea m rimilor periodice nesinusoidale 74
2.3.4. Puteri în regim nesinusoidal 75
CAP. 3. MA INI I AC ION RI ELECTRICE 77
3.1. TRANSFORMATORUL ELECTRIC 77
3.1.1. Principiul de func ionare 77
3.1.2. Teoria tehnic a transformatorului electric luând în considerare 78
pierderile în fier
3.1.3. Bilan ul puterilor transformatorului electric 81
3.1.4. Randamentul transformatorului electric 83
3.2. MOTORUL ASINCRON 84
3.2.1. Principiul de func ionare. Regimurile ma inii 84
3.2.2. Teoria tehnic a ma inii asincrone în regim de motor 86
3.2.3. Bilan ul puterilor i randamentul motorului asincron trifazat 88
3.3. AC ION RI ELECTRICE 90
3.3.1. Sisteme de ac ionare electric 90
3.3.2. Ecua ia fundamental a sistemelor de ac ionare electric 91
3.3.3. Reducerea cuplurilor i a momentelor de iner ie la arborele 92
motorului
3.3.4. Reducerea mi c rilor de transla ie la mi c ri de rota ie 94
3.3.5. Caracteristicile mecanice ale ma inilor de lucru 96
3.3.5.1. Ma ini de lucru cu cuplu rezistent variabil cu viteza liniar 96
sau cu viteza unghiular a mecanismului
3.3.5.2. Ma ini de lucru cu cuplu rezistent variabil cu unghiul de 98
rota ie al unor organe componente ale ma inii
3.3.5.3. Ma ini de lucru cu cuplu rezistent variabil cu cursa 98
3.3.6. Alegerea motoarelor electrice de ac ionare 99
3.3.6.1. Regimurile de func ionare ale ma inilor de lucru 99
3.3.6.2. Serviciile de func ionare ale motoarelor electrice 99
3.3.6.3. Alegerea tipului motoarelor electrice de ac ionare în func ie 100
de caracteristicile mecanice ale ma inilor de lucru
3.3.6.4. Alegerea puterii nominale a motoarelor electrice de ac ionare 102
pe baza condi iilor de înc lzire
3.3.6.5. Verific ri netermice la alegerea motoarelor electrice 114
CAP. 4. REGIMURI DE FUNC IONARE A INSTALA IILOR 116
ELECTROENERGETICE
4.1. MODELAREA ELEMENTELOR COPMPONENTE ALE 117
SISTEMULUI ELECTROENERGETIC
4.1.1. Ipoteze de lucru 117
4.1.2. Modelarea generatoarelor 118
4.1.3. Modelarea consumatorilor 119
4.1.4. Modelarea re elei 120

III
4.2. REPREZENTAREA PRIN CUADRIPOLI A INSTALA IILOR 120
ELECTRICE
4.3. SCHEMELE ELECTRICE ECHIVALENTE ALE RE ELELOR 122
ELECTRICE. CALCULUL PARAMETRILOR ELECTRICI
ECHIVALEN I
4.3.1. Schemele electrice echivalente ale liniilor electrice 122
4.3.2. Schemele electrice echivalente ale transformatoarelor de putere 124
4.4. CALCULUL CIRCULA IILOR DE CUREN I I DE PUTERI ÎN 128
RE ELELE ELECTRICE
4.4.1. Alegerea metodelor de calcul a regimului permanent de func ionare 128
a SEE
4.4.2. Preciz ri privind efectuarea calculelor 128
4.5. CALCULUL PIERDERILOR DE PUTERE I ENERGIE ÎN 129
RE ELELE ELECTRICE
4.6. M SURI PENTRU REDUCEREA PIERDERILOR DE PUTERE I 131
ENERGIE
4.6.1. M suri de reducere la nivelul proiect rii 132
4.6.2. M suri de reducere care nu necesit investi ii mari 133
4.6.3. M suri de reducere care necesit investi ii mari 133
4.6.4. M suri de reducere în întreprinderi 134
4.6.5. Compensarea local a puterii reactive 134
4.6.6. M suri de îmbun t ire a factorului de putere în întreprinderi 136
4.6.7. Func ionarea în paralel a transformatoarelor 137
4.7. CURBE DE SARCIN . INDICATORI AI CURBELOR DE 139
SARCIN .
4.7.1. Indicatorii curbelor de sarcin 139
4.7.2. Re eaua de distribu ie de medie tensiune ideal 143
BIBLIOGRAFIE 144

IV
 CAP.1. BAZELE TEORIEI MACROSCOPICE A ELECTROMAGNETISMULUI

St rile i fenomenele fizice se caracterizeaz cu ajutorul m rimilor fizice care se clasific

în:
 m rimi primitive, care se introduc pe cale experimental ;
 m rimi derivate, care se definesc cu ajutorul m rimilor primitive.
Teoria macroscopic a fenomenelor electromagnetice utilizeaz ase specii de m rimi
primitive specifice, care caracterizeaz complet starea electromagnetic a corpurilor i starea
câmpului electromagnetic.

1.1. M RIMI CE CARACTERIZEAZ ST RILE ELECTROMAGNETICE ALE

CORPURILOR

1.1.1. Starea de electrizare (de înc rcare electric ):

- pentru un corp mic - este caracterizat global de sarcina electric (q) - m rime
primitiv scalar , dotat cu semn. Unitatea de m sur în SI se nume te coulomb [C].
- pentru un corp mare, caracterizarea st rii de înc rcare electric se face local (într-un
punct), cu ajutorul unor m rimi derivate, numite densit i de sarcin electric :
d ql
 densitatea lineic :  lim ; (1.1.1)
l 0 l
l

d qs
 densitatea de suprafa :  lim ; (1.1.2)
A 0 A
s

d qV
 densitatea de volum:  lim . (1.1.3)
V 0 V
V

Corpurile înc rcate cu sarcini electrice î i asociaz un sistem fizic numit câmp electric,
prin care se transmit între corpuri for e i cupluri electrice.
Dup modul cum transmit starea de electrizare se disting dou clase de materiale de
importan esen ial în industria electrotehnic :
 materiale electroconductoare - din care categorie fac parte: metalele i aliajele lor,
c rbunele, anumite solu ii de s ruri, baze, acizi. Dintre aceste materiale deosebit de
importante pentru industria electrotehnic sunt Cu i Al, din care se realizeaz
conductoarele liniilor electrice aeriene i în cablu i înf ur rile ma inilor i
transformatoarelor electrice. Materialele electroconductoare prezint proprietatea c la
trecerea curentului electric, în ele se dezvolt pierderi de putere prin efect Joule,
propor ionale cu p tratul intensit ii curentului.
 materiale electroizolante, numite i materiale dielectrice, din care fac parte: lemnul,
sticla, m tasea, por elanul, hârtia, uleiul, lacurile, aerul uscat, bachelita, cauciucul,
policlorura de vinil etc. În materialele dielectrice folosite în industria electrotehnic se
dezvolt pierderi de putere propor ionale cu p tratul tensiunii i cu o m rime de
material numit tangenta unghiului de pierderi.
1.1.2. Starea de polariza ie:
- pentru un corp mic – este caracterizat global de momentul electric ( p ) – m rime
primitiv vectorial având unitatea de m sura coulomb metru [Cm].

1
 - pentru un corp de dimensiuni mari, starea de polariza ie se caracterizeaz local cu
ajutorul densit ii de volum a momentului electric, m rime derivat vectorial , numit
polariza ie ( P ).
Metalele sunt practic nepolarizabile electric.
În cazul dielectricilor, starea de polariza ie apare numai în prezen a câmpului electric i
dispare când acesta se anuleaz . O astfel de polariza ie se nume te temporar i este
caracterizat de momentul electric temporar p t .
Unele materiale precum cristalele de cuar , sarea Seignette i turmalina, au o stare de
polariza ie independent de câmpul electric, numit polariza ie permanent i caracterizat de
momentul electric permanent p p .
Cele dou tipuri de polariza ie nu se exclud, astfel încât atât momentul electric cât i
polariza ia satisfac rela iile:
p  pt  p p , (1.1.4)

P  Pt  P p . (1.1.5)
1.1.3. Starea de magnetiza ie a unui corp mic se caracterizeaz global cu ajutorul m rimii
primitive vectoriale numit moment magnetic ( m ), care se m soar în amper metru p trat
[Am2]. Caracterizarea st rii de magnetizare a unui corp mare se face local, cu ajutorul
densit ii de volum a momentului magnetic, m rime derivat numit magnetiza ie ( M ).
Unele corpuri ajung în stare de magnetiza ie numai în prezen a câmpului magnetic, starea
numindu-se magnetiza ie temporar .
Altor corpuri le este proprie starea de magnetiza ie, independent de prezen a câmpului
magnetic. Aceast stare se nume te magnetiza ie permanent .
Momentul magnetic i magnetiza ia satisfac rela iile:
m  mt  m p , (1.1.6)
M  M t  M p. (1.1.7)
1.1.4. Starea electrocinetic a conductoarelor se caracterizeaz cu ajutorul m rimii
primitive scalare numit intensitate a curentului electric de conduc ie (i), având ca unitate de
m sur amperul [A]. Aceasta se refer la o anumit sec iune a conductorului. Pentru
caracterizarea local a st rii electrocinetice se introduce m rimea derivat numita densitate a
curentului de conduc ie ( J ), rela ia dintre cele dou m rimi fiind:
i   J n S dA . (1.1.8)
S

Unit ile de m sur SI ale acestor m rimi sunt date în Tabelul 1.1.
Tabelul 1.1.
M rime primitiv Simbol Unitate M rime derivat Simbol Unitate
Densitate lineic l C/m
Sarcina electric q C Densitate superficial s C/m2
Densitate volumetric v C/m3
Momentul electric p Cm Polariza ia P C/m2
Momentul magnetic m Am2 Magnetiza ia M A/m
Intensitatea curentului Densitatea curentului
electric de conduc ie i A electric de conduc ie J A/m2

2
 1.2. M RIMI CE CARACTERIZEAZ CÂMPUL ELECTROMAGNETIC

Starea câmpului electromagnetic este caracterizat macroscopic prin urm toarele specii de
m rimi:
 intensitatea câmpului electric ( E ), având unitatea de m sura volt pe metru {V/m];
 induc ia electrica ( D ), cu unitatea de m sura coulomb pe metru p trat [C/m2];
 intensitatea câmpului magnetic ( H ), m surat în amper pe metru [A/m];
 induc ia magnetic ( B ), a c rei unitate de m sur este tesla [T].
Aceste specii de m rimi de stare se introduc cu ajutorul a dou specii de m rimi primitive:
vectorul câmp electric în vid ( E v ) i vectorul induc ie magnetic în vid ( Bv ).
Între m rimile de stare ale câmpului electric ( E , D ), respectiv între cele ale câmpului
magnetic ( H , B ), exist urm toarele rela ii:
D E, (1.2.1)
B H. (1.2.2)
Cu ajutorul acestor m rimi se definesc patru m rimi derivate importante în cadrul teoriei
macroscopice a electromagnetismului:
 tensiunea electric (U)- unitate de m sur voltul [V];
 fluxul electric ( )- unitate de m sur coulombul [C];
 tensiunea magnetic (Um)- unitatea de m sur amper (A) sau amper-spir (A.sp);
 fluxul magnetic ( ) cu unitatea de m sur weberul (Wb).
Rela iile de defini ie sunt urm toarele:
 tensiunea electric între dou puncte A,B, calculat de-a lungul unei curbe deschise,
C, este:

 E ds ,
d B
u AB  (1.2.3)
A( C )

unde ds este elementul de linie orientat (Fig. 1.2.1).

Fig. 1.2.1
Dac integrala se calculeaz pe o curb închis , , atunci m rimea corespunz toare se
nume te tensiune electromotoare (t.e.m.) i se exprim cu rela ia:

e   E ds .
d
(1.2.4)


 fluxul electric printr-o suprafa oarecare, deschis , S, este:

S   D n S dA ,
d
(1.2.5)
S

3
unde n S este normala la suprafa . Dac suprafa a se sprijin pe o curb închis , , atunci
rela ia (1.2.5) devine:

 S    D n S  dA ,
d
(1.2.6)
S

unde dA reprezint elementul de arie neorientat.

Sensul normalei la suprafa este asociat cu sensul de parcurgere al curbei dup regula
burghiului drept (Fig. 1.2.2).

Fig. 1.2.2

Dac se calculeaz fluxul electric printr-o suprafa închis , , atunci rela ia de defini ie
devine:
   D n dA .
d
(1.2.7)


Normala la suprafa a închis este prin defini ie normala exterioar .

 tensiunea magnetic între dou puncte A,B, se define te ca i tensiunea electric (Fig.
1.2.1) de-a lungul unei curbe deschise:

 H ds .
d B
u mAB  (1.2.8)
A( C )

Dac integrala se efectueaz pe o curb închis , atunci se define te tensiunea

magnetomotoare (t.m.m.):

u mm   H ds .
d
(1.2.9)


 fluxul magnetic se define te ca i fluxul electric (Fig. 1.2.2), fie prin suprafe e
deschise, fie prin suprafe e închise, cu rela iile:

 S   B n S dA ,
d
(1.2.10)
S

 S    B n S  dA ,
d
(1.2.11)
S

    B n dA .
d
(1.2.12)


4
 Not . R mân valabile toate observa iile f cute la fluxul electric în leg tura cu normalele la
suprafe e.
Alte m rimi derivate importante sunt: solena ia (), rezisten a (R), capacitatea (C),
inductivitatea (L) etc.
În Tabelul 1.2 este prezentat coresponden a dintre aceste m rimi.
Tabelul 1.2
M rime primitiv Simbol Unitate M rime derivat Simbol Unitate
Intensitatea E V/m Tensiunea electric U V
câmpului electric
Induc ia electric D C/m2 Fluxul electric C
Intensitatea H A/m Tensiunea magnetic Um A (A.sp)
câmpului magnetic
Induc ia magnetic B T Fluxul magnetic Wb

1.3. CÂMPUL ELECTRIC IMPRIMAT

Experien a arat c starea electrocinetic a conductoarelor este produs uneori de cauze de

natur neelectromagnetic (de exemplu de o pil galvanic ). Efectul acestor cauze se
echivaleaz cu efectul unui câmp electric ce ar determina aceea i stare electrocinetic . Acest
câmp se nume te câmp electric imprimat. El este localizat fie în volumul fie pe suprafa a de
contact a corpurilor conductoare i se caracterizeaz local prin m rimea derivat vectorial
numit intensitatea a câmpului electric imprimat- Ei .
Ei este o m rime de material i caracterizeaz conductoarele neomogene din punct de
vedere structural, termic, chimic i accelerate.
Propriet ile globale ale câmpului electric imprimat în raport cu o anumit curb sunt
exprimate de integrala de linie a vectorului E i în raport cu acea curb , m rimea
corespunz toare numindu-se tensiune electromotoare imprimat :
e i ( C )   E i ds . (1.3.1)
C

1.4. REGIMURILE DE DESF URARE A FENOMENELOR ELECTRICE I

MAGNETICE

Dup modul de varia ie în timp a m rimilor electrice i magnetice, st rile electromagnetice

se pot desf ura în urm toarele regimuri:
- regimul static, în care m rimile de stare nu variaz în timp i nu se produc transform ri
energetice; în acest regim fenomenele electrice se produc independent de cele magnetice i
pot fi studiate în cadrul unor capitole distincte ale teoriei, respectiv electrostatica i
magnetostatica;
- regimul sta ionar, în care m rimile nu variaz în timp, dar interac iunile câmpului
electromagnetic cu corpurile sunt înso ite de transform ri energetice;
- regimul cvasista ionar, în care m rimile variaz în timp, dar suficient de lent încât s se
poat neglija curen ii de deplasare în raport cu cei de conduc ie, i influen a lor magnetic
peste tot, cu excep ia dielectricului condensatoarelor; este cel mai important regim din punct
de vedere al aplica iilor tehnice;
- regimul nesta ionar (regim variabil) caracterizat de cea mai general form de varia ie în
timp a m rimilor, în care intervine fenomenul de radia ie electromagnetic .

5
 1.5. CONDUCTOARE ÎN CÂMP ELECTROSTATIC

La introducerea lui într-un câmp electric, un conductor neutru se electrizeaz (electrizare

prin influen ). Fenomenul const în repartizarea unor sarcini electrice pe suprafa a
conductorului, f r modificarea sarcinii sale totale, nule în cazul conductoarelor neutre.
În regim electrostatic este îndeplinit condi ia de echilibru electrostatic:
E  Ei  0 . (1.5.1)
În cazul conductoarelor omogene i neaccelerate, câmpul electric imprimat este nul,
Ei  0 , (1.5.2)
i, în consecin , câmpul electrostatic în aceste conductoare este de asemenea nul:
E  0. (1.5.3)
În fiecare punct al suprafe ei acestor conductoare câmpul electrostatic are numai
component perpendicular pe suprafa . În caz contrar, particulele purt toare de sarcini
electrice s-ar deplasa în conductor sau pe suprafa a sa i nu ar fi îndeplinit condi ia de
echilibru electrostatic.
Conductoarele omogene i neaccelerate, au în regim electrostatic urm toarele propriet i:
1. Toate punctele din interiorul unui conductor au acela i poten ial. Deci suprafe ele
acestor conductoare sunt echipoten iale i liniile de câmp sunt perpendiculare pe ele.
Demonstra ie: E = 0, deci UAB = V(A) – V(B) = 0;
2. Sarcina electric a conductoarelor este repartizat superficial, iar sarcina din
interiorul conductoarelor este nul ;
3. La suprafa a conductoarelor induc ia electric este egal în orice punct cu densitatea
de suprafa a sarcinii electrice;
4. În cavit ile f r sarcini electrice din interiorul conductoarelor câmpul electric este
nul. Acest efect se folose te în instala iile de î.t. pentru ecranarea (prin conductoare legate la
p mânt) a locurilor de observa ie în care se afl personal operator;
5. Orice suprafa echipoten ial din câmp poate fi înlocuit cu o suprafa
conductoare f r a perturba câmpul (principiul metaliz rii suprafe elor echipoten iale).

1.6. LEGILE TEORIEI MACROSCOPICE A ELECTROMAGNETISMULUI

Legi- rela ii determinate experimental care exprim raporturi obiective i esen iale între
fenomene. Aceste rela ii care se stabilesc prin generalizarea datelor experimentale, pe baza
abstractiz rii, se numesc legi.
Teoreme- rela iile care se pot deduce prin analiz logic din altele (în ultim instan din
legi).
Legile teoriei macroscopice a fenomenelor electromagnetice se clasific în:
- legi generale – valabile pentru orice fel de corpuri, indiferent de regimul de desf urare al
fenomenelor i independent de caracteristicile de material ale mediului. În aceast categorie
intr :
- legea fluxului electric,
- legea fluxului magnetic,
- legea induc iei electromagnetice,
- legea circuitului magnetic,
- legea conserv rii sarcinii electrice,
- legea transform rii energiei electromagnetice în procesul conduc iei
electrice (legea lui Joule),

6
 - legea leg turii în câmp electric,
- legea leg turii în câmp magnetic;
- legi de material – sunt valabile numai pentru anumite corpuri, fiind dependente de
caracteristicile de material ale acestora:
- legea polariza iei temporare,
- legea magnetiza iei temporare,
- legea conduc iei electrice (legea lui Ohm),
- legea electrolizei.
1.6.1. Legea fluxului electric
Corpurilor înc rcate cu sarcini electrice li se asociaz un câmp electric.
Liniile de câmp electric sunt linii deschise care pleac de pe corpurile înc rcate cu sarcini
pozitive i ajung pe corpurile înc rcate cu sarcini negative (Fig. 1.6.1).
Suprafe ele perpendiculare în orice punct pe liniile de câmp se numesc suprafe e
echipoten iale.
Vectorul intensit ii câmpului electric i vectorul induc iei electrice sunt tangen i în fiecare
punct la linia de câmp i, fiind func ii de punct E (r ) , respectiv D (r ) , au valori constante în
toate punctele aceleia i suprafe e echipoten iale.

a) b)
Fig. 1.6.1
Dac înconjur m cu o suprafa închis un corp înc rcat cu sarcin electric , toate liniile
de câmp vor str bate suprafa a. Fluxul electric este m rimea ce caracterizeaz câmpul electric
din punct de vedere al valorilor pe care le ia induc ia electric în toate punctele suprafe ei.
”În orice moment de timp fluxul electric printr-o suprafa închis este egal cu
sarcina electric qV localizat în domeniul delimitat de aceast suprafa ”:

   D n  dA  qV ,
d
(1.6.1)


unde n  reprezint normala exterioar la suprafa a închis  (Fig. 1.6.2).

Fig. 1.6.2

7
 Trecând de pe suprafa a  în domeniul (arbitrar) delimitat de aceasta, V, (cu teorema lui
Stokes) i exprimând sarcina electric în raport cu densitatea ei de volum, se ob ine forma
local a legii în domenii de continuitate i netezime a propriet ilor electrice:

 div D n  dA   V dV , (1.6.2)
V V

de unde rezult
div D  V . (1.6.3)
La o suprafa de discontinuitate (între dou medii cu propriet i electrice diferite)
înc rcat cu densitate de suprafa a sarcinii electrice se ob ine o form local valabil în toate
punctele suprafe ei:
D2 n  D1n  s . (1.6.4)
Dac suprafa a nu este înc rcat cu sarcin , se ob ine rela ia de conservare a
componentelor normale ale induc iei electrice:
D2 n  D1n . (1.6.5)
Aplica ii.
Legea fluxului electric poate fi folosit pentru calculul intensit ii câmpului electric în
cazul configura iilor ce prezint simetrie.
 Calculul intensit ii câmpului electric produs de un corp punctiform înc rcat cu
sarcina q.

Fig. 1.6.3

Din legea fluxului electric rezult :

 D n  dA  D( R)  dA  D( R)  4 R 2  qV .
 

Din aceast rela ie, inând seama de (1.2.1) se ob ine intensitatea câmpului electric în orice
punct de pe suprafa a  (sfera de raz R):
D( R) qV
E (R)   .
4 R2
 Calculul capacit ii condensatorului plan.
Capacitatea condensatorului plan poate fi calculat cu ajutorul legii fluxului electric
aplicat pe o suprafa închis ce trece printr-o arm tur i prin dielectric, sau pe baza
propriet ilor conductoarelor omogene.

8
 Fig. 1.6.4

Arm turile condensatorului fiind conductoare omogene, sarcina electric cu care se încarc
este repartizat pe suprafa a lor dinspre dielectric, cu o densitate egal cu induc ia electric în
fiecare punct. inând seama de rela iile (1.2.1) i (1.2.3) se ob ine capacitatea condensatorului
plan:
d q q q A
C    ,
U Ed q d
d
A
unde  este permitivitatea dielectricului.
În cazul unui condensator plan cu dielectric neomogen rela ia de mai sus devine:

C  A
n
k
.
k 1 d k

 Calculul capacit ii condensatorului cilindric.

Fig. 1.6.5

Alegând o suprafa închis   S1  S 2  S lat de form cilindric cu raza r, aplicând

legea fluxului electric i inând seama de faptul c fluxul electric prin suprafe ele S1 i S2 este
nul (liniile de câmp sunt pe direc ia razei de la arm tura interioar înc rcat pozitiv, la cea
exterioar înc rcat negativ) rezult
   D ndA   D ndA   DdA  D  2 rl  q ,
 Slat Slat

unde q reprezint sarcina cu care se încarc arm tura interioar .

Calculând D, E i apoi U între arm turi, rezult :
q 2 l
C  .
U R2
ln
R1

9
 În cazul unui dielectric neomogen cu n straturi, rela ia devine:
2 l
C .
R
ln k 1

n Rk
k 1 k

 Tubul de flux electric - por iunea de câmp delimitat de totalitatea liniilor de câmp
care trec prin toate punctele unui contur închis  (Fig. 1.6.6).

Fig. 1.6.6
Se consider o suprafa închis   S1  S 2  S lat pe care se aplic legea fluxului electric.
Sensul fluxurilor 1 i 2 prin cele dou suprafe e S1 i S2 este indicat de versorii celor dou
normale n1 respectiv n 2 la cele dou suprafe e. Deoarece pe suprafa a lateral n  D
rezult c prin aceast suprafa fluxul este nul i
   D n  dA   D n  dA   D n  dA   D n1 dA   D n 2 dA  1  2  qV .
 S1 S2 S1 S2

Dac în interiorul suprafe ei  nu exist sarcini electrice

1  2 .
Rezult c în regiunile din spa iu în care nu exist sarcini electrice, fluxul câmpului electric
prin orice sec iune transversal a unui tub de flux are aceea i valoare. Aceasta reprezint
proprietatea de conservare a fluxului electric de-a lungul unui tub de linii de câmp.
1.6.2. Legea fluxului magnetic
Liniile de câmp magnetic (liniile vectorului induc iei magnetice) sunt linii închise.
Aceast constatare conduce la formularea legii fluxului magnetic: ”În orice moment fluxul
magnetic printr-o suprafa închis este nul”:

    B n dA  0 .
d
(1.6.6)



inând seama de rela ia de defini ie prelucrat cu ajutorul teoremei Gauss-Ostrogradski se

ob ine forma local a legii, pentru domenii de continuitate i netezime ale propriet ilor
magnetice (ale induc iei magnetice):
 div B dV  0 , (1.6.7)
V
adic
div B  0 . (1.6.8)
Rela ia (1.6.8) arat c nu exist sarcini magnetice de tipul celor electrice.

10
 La suprafe e de discontinuitate forma local a legii fluxului magnetic este:
B2 n  B1n  0 , (1.6.9)
adic se ob ine rela ia de conservare a componentelor normale ale induc iei magnetice:
B2 n  B1n . (1.6.10)
Aplica ii.
 Definind tubul de flux magnetic similar cu cel electric, se consider o suprafa
închis   S1  S 2  S lat (Fig. 1.6.7) pe care se aplic legea fluxului magnetic.
Pe baza acelora i considerente de la tubul de flux electric se ob ine rela ia de conservare a
fluxului magnetic de-a lungul unui tub de linii de câmp.
1   2 .

Fig. 1.6.7

 Prin orice suprafa deschis care se sprijin pe aceea i curb închis fluxul magnetic
este acela i.

Fig. 1.6.8

Fie dou suprafe e S 1 i S 2 ce se sprijin pe curba . Se consider suprafa a

  S 1  S 2 i se aplic legea fluxului magnetic:

    B n  dA   B n  dA   B n  dA    B n S1 dA   B n S 2 dA  1   2  0 .
 S 1 S2 S 1 S 2

Rezult c oricare ar fi S 1 i S2 fluxul magnetic se conserv :

1   2 .

11
 1.6.3. Legea induc iei electromagnetice
Enun : ”Tensiunea electromotoare indus în lungul unei curbe închise este egal cu
viteza de sc dere a fluxului magnetic prin orice suprafa deschis ce se sprijin pe curba ”:
d S 
e   . (1.6.11)
dt
inând seama de rela iile de defini ie ale celor dou m rimi, se ob ine forma explicit

 E ds   dt  B n S dA ,
d
(1.6.12)
 S

în care elementul de arc ds pe curba  i versorul normalei n S la suprafa a S  sunt asociate

dup regula burghiului drept (Fig. 1.2.2).
Dezvoltând derivata substan ial pentru medii în mi care i inând seama de forma local a
legii fluxului magnetic, se ob ine urm toarea form integral dezvoltat a legii:

 E ds   
B
 
n S  dA   rot Bx v n S dA  et  e m , (1.6.13)
 S  t S

unde et se nume te t.e.m. indus prin transformare, iar em – t.e.m. indus prin mi care.
În domenii de continuitate i netezime a propriet ilor fizice locale, aplicând teorema lui
Stokes membrului stâng al ecua iei (1.6.13), se ob ine forma local a legii:

rot E  
B
t
 
 rot vx B . (1.6.14)

Pentru medii imobile, ecua ia devine

B
rot E   , (1.6.15)
t
cunoscut sub numele de a doua ecua ie a lui Maxwell.
La suprafe e de discontinuitate se conserv componenta tangen ial a intensit ii câmpului
electric:
Et 2  E t1 . (1.6.16)
Aplica ii.
1. Principiul producerii t.e.m. alternative. Func ionarea generatoarelor de c.a. are la baz
fenomenul induc iei electromagnetice, care se produce ca urmare a existen ei unui câmp
magnetic învârtitor (produs de rotorul ma inii care este un electromagnet rotit de turbin ) ce
întretaie spirele înf ur rii statorice în care induce t.e.m. datorit componentei em.
2. Principiul transformatorului electric. Datorit varia iei fluxului magnetic din primar, în
secundarul transformatorului se induce prin transformare (et) o t.e.m. de aceea i frecven cu
cea a m rimilor primare.
3. În regim static i în regim sta ionar legea induc iei electromagnetice are forma:
e   E ds  0 ,


numit teorema poten ialului electrostatic, respectiv electrocinetic sta ionar.

12
 Considerând curba  o bucl a unui circuit electric i descompunând-o într-o sum de
curbe deschise Ck, ce urm resc tensiunile la bornele laturilor care formeaz bucla, se ob ine:
e   E ds    E ds   (A) u k 0,
 k Ck l k bh

rela ie ce reprezint teorema a doua a lui Kirchhoff: suma algebric a tensiunilor la bornele
laturilor lk ce apar in buclei bh este nul .
1.6.4. Legea circuitului magnetic
Enun : ”Tensiunea magnetomotoare de-a lungul unei curbe închise este egal cu suma
dintre solena ia corespunz toare curen ilor de conduc ie care str bat o suprafa deschis
S  , m rginit de curba i viteza de cre tere a fluxului electric prin suprafa a respectiv ”:
d S 
u mm   S   . (1.6.17)
dt
Al doilea termen din partea dreapt a ecua iei se nume te curent hertzian.
Folosind rela iile de defini ie ale m rimilor, se ob ine forma integral explicit a legii:

 H ds   J n S dA  dt  D n S dA ,
d
(1.6.18)
 S S

în care elementul de arc ds pe curba  i versorul normalei n S la suprafa a S  sunt asociate

dup regula burghiului drept (Fig. 1.2.2).
În cazul corpurilor imobile rela ia are forma:
D
 H ds   J n S dA   t n S dA , (1.6.19)
 S S
termenul al doilea din partea dreapt fiind numit curent de deplasare.
Se nume te regim cvasista ionar regimul variabil în care se poate neglija curentul de
deplasare din legea circuitului magnetic, peste tot, cu excep ia dielectricului condensatoarelor.
În domenii de continuitate i netezime a propriet ilor fizice, aplicând teorema lui Stokes
membrului stâng i în ipoteza corpurilor imobile, se ob ine forma local a legii:
D
rot H  J  , (1.6.20)
t
numit prima ecua ie a lui Maxwell.
La suprafe ele de discontinuitate forma local este:
H t 2  H t1  J s . (1.6.21)
Dac pe suprafa a de discontinuitate nu exist pânze de curent, are loc conservarea
componentelor tangen iale ale intensit ii câmpului magnetic:
H t 2  H t1 . (1.6.22)
Observa ie:
Solena ia are urm toarea semnifica ie:
- pentru o suprafa S perpendicular pe axa unui conductor parcurs de curentul electric de
conduc ie i, i a c rei arie este cel pu in egal cu cea a conductorului:  S  i ;
AS 
- dac aria suprafe ei S este mai mic decât cea a conductorului:  S   JAS   i ;
Acond
- dac S taie cele N spire, parcurse de curentul i, ale unei bobine:  S   N i .

13
 Aplica ii.
 În regim sta ionar legea cap t forma:
u mm   S  , (1.6.23)
respectiv

 H ds   J n S dA , (1.6.24)
 S

numit teorema lui Amp re.

 Calculul intensit ii câmpului magnetic produs de un conductor cilindric circular de
raz a, rectiliniu, infinit, parcurs de curentul i, uniform distribuit pe sec iunea sa (Fig.
1.6.9).
Aplicând teorema lui Amp re i calculând pe rând cei doi termeni, se ob ine:
u mm (r )   H ds   Hds  H  ds  H  2 r ,
  

oricare ar fi r în raport cu a.

Fig. 1.6.9

Solena ia se calculeaz în cele dou domenii:

 i r2
J 0 r  r2 i , r  a,
2
( r )   a2 a2
i, ra

Egalând termenii din teorem se ob ine:
 ir
2 a 2 , ra

H (r )   .
 i , ra
 2 r

Varia ia lui H(r) este prezentat în Fig. 1.6.9

14
 1.6.5. Legea conserv rii sarcinii electrice.
Dac se consider o suprafa închis  care trece prin dielectrici (nu este str b tut de
curen i de conduc ie), sarcina electric în interiorul suprafe ei (reprezentând un sistem izolat)
r mâne constant
q   ct., (1.6.25)
oricare ar fi fenomenele care se produc în interiorul suprafe ei:
Dac suprafa a intersecteaz i conductoare parcurse de curent electric de conduc ie,
“intensitatea curentului de conduc ie care p r se te suprafa a este egal în fiecare moment
cu viteza de sc dere a sarcinii electrice adev rate localizat în volumul delimitat de ”.
dqV
i   . (1.6.26)
dt

Fig. 1.6.10

Folosind rela iile de defini ie, legea cap t forma integral

 J n  dA   dt 
d
V dV . (1.6.27)
 V

În regim electrocinetic sta ionar (regim de c.c.) sarcina electric este constant , iar rela iile
de mai sus cap t formele:
i   0, respectiv div J  0 , (1.6.28)
cunoscute sub numele de teorema continuit ii liniilor de curent continuu.
Interpretare: liniile de curent continuu sunt linii închise, sau curentul continuu circul
numai pe c i închise.
Consecin e:
1. Vectorul densit ii de curent este tangent la suprafa a unui conductor str b tut de
curent continuu, deci conductorul este un tub de curent;
2. La trecerea printr-o suprafa de discontinuitate se conserv componenta normal a
densit ii de curent.
3. Dac suprafa a  tinde la limit c tre un nod al unui circuit, în regim electrocinetic
sta ionar i cvasista ionar
i   ( A )i k  0, (1.6.29)
l k n j

i reprezint teorema întâi a lui Kirchhoff, cu enun ul: suma algebric a curen ilor din
laturile lk incidente într-un nod nj al unui circuit electric este nul .

15
 1.6.6. Legea conduc iei electrice (legea lui Ohm)
Enun : “Suma vectorial dintre intensitatea câmpului electric E i intensitatea câmpului
electric imprimat E i din interiorul unui conductor izotrop este propor ional în fiecare punct
cu densitatea curentului electric de conduc ie din acel punct”:
E  Ei  J , (1.6.30)
constanta de propor ionalitate fiind o m rime scalar dependent de natura materialului i de
temperatur , numit rezistivitate. Rela ia (1.6.30) reprezint forma local a legii conduc iei
electrice i mai poate fi scris sub forma:
J E  E , i (1.6.31)
unde =1/ se nume te conductivitate electric .
Consecin e:
1. În conductoarele perfect omogene din punct de vedere structural, mecanic, termic i
chimic, i neaccelerate, în care E i  0 , legea conduc iei electrice are forma:
E  J sau J  E
2. Pentru conductoare în regim electrostatic, fiind valabil condi ia
J 0,
forma local a legii devine:
E  Ei  0 ,
rela ie numit condi ia de echilibru electrostatic. În cazul conductoarelor perfect
omogene i neaccelerate, rela ia cap t forma:
E  0.
3. Într-un conductor aflat în astfel de condi ii câmpul electric este peste tot nul. Aceasta
explic fenomenul de influen electrostatic (vezi $ 1.5).
În teoria circuitelor electrice prezint o mare importan forma integral a legii lui Ohm
care se ob ine prin integrarea rela iei (1.6.30) de-a lungul unei por iuni neramificate de
conductor, între punctele A i B de-a lungul fibrei medii (curba C din Fig. 1.6.11):

 E ds   E i ds  
B B B
J ds (1.6.32)
A (C ) A( C ) A (C )

Fig. 1.6.11

16
 inând seama de defini iile m rimilor derivate, rela ia se poate scrie sub forma:

u b  ei   ds  i  ds .
i
(1.6.33)
C A C A

Pentru conductoare omogene ( = ct.) cu sec iune A = ct., se ob ine forma integral a legii
lui Ohm pentru laturi de circuit active (având i surse de câmp electric imprimat), numit i
caracteristica u(i) a laturii:
u b  ei  R  i , (1.6.34)
unde:
l
R (1.6.35)
A
reprezint rezisten a electric a por iunii neramificate de circuit de lungime l i sec iune A i
se m soar în ohmi []. În teoria circuitelor cu parametri concentra i rela ia (1.6.34) se
asociaz laturii reprezentate în figura 1.6.12.

Fig. 1.6.12

Rela ia (1.6.34) se mai poate scrie sub forma:

i  G ( u b  ei ) , (1.6.36)
numit caracteristica i(u) a laturii. M rimea G = 1/R se nume te conductan i se m soar în
siemens [S].
1.6.7. Legea transform rii energiei electromagnetice în procesul conduc iei
electrice (legea lui Joule).
“Densitatea de volum a puterii cedat de câmpul electromagnetic unui conductor aflat în
stare electrocinetic este egal în orice punct cu produsul scalar dintre intensitatea câmpului
electric i densitatea curentului electric de conduc ie”:
p j  EJ (1.6.37)
inând seama de legea conduc iei electrice, rela ia mai poate fi scris sub forma:
pj   
J  Ei J  J 2  Ei J  p R  pe , (1.6.38)

unde p R  J 2  0 i corespunde c ldurii disipate în conductor prin efectul electrocaloric al

curentului de conduc ie (efect Joule-Lenz), iar p e  Ei J reprezint densitatea de putere
cedat de sursele de câmp imprimat în procesul de conduc ie.
Dup cum vectorii Ei i J sunt omoparaleli, respectiv antiparaleli, p e  0 , puterea fiind
cedat , respectiv p e  0 , puterea fiind primit .
Forma integral a legii se ob ine prin integrarea densit ii de putere pe volumul
conductorului filiform, inând seama c to i vectorii sunt paraleli (Fig. 1.6.13):

17
         J nA  u i.
PJ   p j dV   E J n Ads   E ds J nA   E ds b (1.6.39)
V V V C S

Fig. 1.6.13
Rela ia (1.6.39) arat c “puterea total cedat de câmpul electromagnetic unei por iuni de
conductor filiform în procesul de conduc ie electric este egal cu produsul dintre tensiunea
electric la bornele conductorului i intensitatea curentului electric care-l parcurge.”
inând seama de forma integral a legii conduc iei electrice, rela ia (1.6.39) se scrie sub
forma:
PJ  u b i  R i 2  ei i  PR  Pe , (1.6.40)

unde PR  R i 2 reprezint puterea disipat în conductor sub form de c ldur , iar Pe  ei i

este puterea generat de sursa de câmp electric imprimat (Fig. 1.6.12) cu t.e.m. ei, când este
parcurs de curentul electric de conduc ie i.
Dac ei i i au acela i sens, Pe>0 i sursa cedeaz energie circuitului, iar dac ei i i au sens
invers, Pe<0 i sursa prime te energie din circuit.
Unitatea de m sur a puterii se nume te watt [W]. Integrala de timp a puterii se nume te
energie. În energetic energia electric se m soar în kilowattor [kWh]. Rela ia dintre
diferitele unit i de m sur este:
1kWh  3,6  10 6 Ws  860 kcal.
1.6.8. Legea leg turii în câmp electric
”În orice moment de timp i în orice loc, indiferent de regimul de varia ie al m rimilor,
între vectorul intensit ii câmpului electric, al induc iei electrice i al polariza iei, exist
rela ia”:
D 0 E  P, (1.6.41)

unde 
1
F / m  este constanta universal numit permitivitatea vidului.
4  9  10 9
0

1.6.9. Legea polariza iei temporare

Aceasta este o lege de material care exprim dependen a componentei temporare a
polariza iei de intensitatea câmpului electric:
Pt  f E  (1.6.42)
Pentru materialele izotrope i liniare din punct de vedere electric, categorie din care fac
parte cele mai multe din materialele dielectrice folosite în industria electrotehnic , aceast
dependen este dat de rela ia:
Pt  0 eE , (1.6.43)

18
în care e este susceptivitatea electric a materialului, m rime adimensional , depinzând de
natura materialului i de condi ii neelectrice (temperatur , presiune etc.). Aceste materiale nu
prezint polariza ie permanent .
În aplica ii legea polariza iei temporare se combin cu legea leg turii în câmp electric.
Astfel:
D 0 EP 0 E  Pt  0 E 0 e E 0 1  e E . (1.6.44)

Notând 1  e  r permitivitatea relativ a materialului i 0 r  permitivitatea sa

absolut , rela ia (1.6.44) devine:
D E. (1.6.45)

1.6.10. Legea leg turii în câmp magnetic

”În orice moment de timp i în orice loc, indiferent de regimul de varia ie al m rimilor,
între vectorul intensit ii câmpului magnetic, al induc iei magnetice i al magnetiza iei, exist
rela ia”:
B 0 H  M , (1.6.46)

unde 0  4  10 7 H / m este o constant universal numit permeabilitatea vidului.

1.6.11. Legea magnetiza iei temporare
Aceast lege de material exprim dependen a componentei temporare a magnetiza iei de
intensitatea câmpului magnetic:
Mt  f H   (1.6.47)
Pentru materialele izotrope i liniare din punct de vedere magnetic, categorie din care fac
parte toate materialele feromagnetice cu excep ia magne ilor permanen i, aceast dependen
este dat de rela ia:
Mt  m H, (1.6.48)
în care m este susceptivitatea magnetic a materialului, m rime adimensional , depinzând
de natura materialului, de starea lui de deformare i de temperatur .
În tehnic legea se folose te în combina ie cu legea leg turii în câmp magnetic:
B 0 H  M   H  M   H 
0 t 0 m H   0 1  m H . (1.6.49)
Notând 1  m  r permitivitatea relativ a materialului i 0 r  permitivitatea sa
absolut , rela ia (1.6.49) devine:
B H. (1.6.50)
Observa ii:
1. Materialele magnetice se clasific în:
 Materiale neferomagnetice (din care fac parte: Cu, Ag, Al, Pt, aerul) caracterizate
printr-o rela ie (1.6.50) liniar i printr-o valoare a permeabilit ii relative r  1 ,
ceea ce înseamn o permeabilitate absolut  0.

19
  Materiale feromagnetice (Fe, Co, Ni, Ga i unele aliaje) pentru care rela ia (1.6.50)
este neliniar ca urmare a dependen ei permeabilit ii  de intensitatea câmpului
magnetic H. Caracteristica B(H) numit curb de histerezis magnetic este
reprezentat în Fig. 1.6.14.

Fig. 1.6.14
Aria închis de ciclul de histerezis corespunde unei densit i de volum a energiei care se
transform în c ldur , prin frec ri interne, la fiecare parcurgere a ciclului. Ea este
propor ional cu energia de magnetizare a acestor materiale.
Caracteristic pentru aceste materiale este valoarea foarte ridicat a permeabilit ii relative
(de ordinul 102…105), ceea ce, conform rela iei (1.6.50) determin ob inerea unor induc ii
magnetice (respectiv a unor energii magnetice) de valoare mare, la valori relativ reduse ale
intensit ii câmpului magnetic.
La suprafa a de separa ie dintre un corp feromagnetic i unul neferomagnetic, liniile de
câmp magnetic ies perpendicular pe suprafa a corpului feromagnetic.
2. Dup forma ciclului de histerezis materialele feromagnetice se clasific în:
 Materiale magnetice moi, caracterizate printr-un ciclu de histerezis îngust. Aceste
materiale se magnetizeaz i se demagnetizeaz relativ u or; ele se folosesc
pentru realizarea circuitelor magnetice ale ma inilor, aparatelor i
transformatoarelor electrice. Din aceast categorie fac parte: Fe pur, Ol
electrotehnic (aliat cu 4% Si), diverse aliaje (Permalloy, Supermalloy). În afara
propriet ilor magnetice, aceste materiale au i propriet i conductoare, ceea ce
face ca în timpul func ion rii, în circuitele magnetice ale dispozitivelor respective
s apar dou categorii de pierderi: prin histerezis (PH) i prin curen ii turbionari
(curen i Foucault) care se induc în aceste materiale (PF).
 Materiale magnetice dure, care au un ciclu de histerezis larg. Aceste materiale se
magnetizeaz i se demagnetizeaz relativ greu; ele se folosesc pentru realizarea
magne ilor permanen i. Din aceast categorie fac parte Ol c lit (cu 1% C), Ol-Cr,
Ol-W), Alnico etc.
 Materiale ferimagnetice (sau ferite) cu o structur asem n toare celor feromagnetice,
dar fiind materiale semiconductoare, caracterizate prin rezistivitate mare (102…106
m). Feritele tehnice sunt materiale ceramice ob inute prin sinterizare în câmpuri
magnetice. Ele pot fi moi sau dure.
 Feritele magnetice moi se pot folosi în dispozitivele de frecven joas sau înalt
ca piese masive, datorit faptului c fiind dielectrice, în ele nu se produc pierderi

20
 prin curen i turbionari. Se folosesc pentru realizarea circuitelor magnetice ale
ma inilor electrice mici, miezuri de bobine, transformatoare sau ca antene
magnetice (ferite de Mn-Zn sau Ni-Zn la care permeabilitatea maxim se atinge
la temperaturi de aproximativ 300 C).
 Feritele magnetice dure se folosesc pentru realizarea magne ilor permanen i (în
ma ini electrice, în difuzoare etc.) sau a memoriilor magnetice (ferite de Ba sau
Co – maniperm, magnadur, baferit etc.).
1.6.12. Legea electrolizei
Aceast lege caracterizeaz electroli ii (conductoare de spe a a doua în care trecerea
curentului de conduc ie este înso it de reac ii chimice) i se enun astfel: “Masa de
substan depus în unitatea de timp la unul din electrozii unei b i electrolitice parcurs de
curent de conduc ie, este egal cu produsul dintre intensitatea curentului electric i i raportul
dintre echivalentul electrochimic A / nv , prin constanta universal a lui Faraday, F0“:
dm A
 i, (1.6.51)
dt n v F0
în care F0=96 490 coulombi. În intervalul de timp t, masa m are expresia:
A t Aq
m 
n v F0 0
id 
n v F0
, (1.6.52)

în care q   id
t
este sarcina electric , iar echivalentul electrochimic al substan ei este o
0
m rime de material.

1.7. ENERGIA I FOR ELE CÂMPULUI ELECTROSTATIC

1.7.1. Energia câmpului electrostatic

Energia câmpului electrostatic al unui sistem de corpuri conductoare se poate determina pe
baza principiului conserv rii energiei, conform c ruia: energia elementar dWext primit de un
sistem din exterior într-o transformare, este egal cu suma dintre lucrul mecanic elementar L
efectuat de sistem, c ldura elementar Q dezvoltat , cre terea elementar dWe a energiei
sistemului i energia elementar dWt transformat în alte forme:
dWext  L  Q  dWe  dWt . (1.7.1)
Dac transformarea elementar se efectueaz foarte lent i izoterm, pentru a avea o
succesiune de st ri electrostatice, f r dezvoltare sau transfer de c ldur , i dac nu se
efectueaz lucru mecanic, atunci:
dWext  dWe . (1.7.2)
În procesul de stabilire a câmpului electrostatic, lucrul mecanic elementar al for elor
exterioare necesar transport rii sarcinii elementare de la  pân pe suprafa a conductoarelor
este, pentru conductorul k:
Lkext  Vk dq k . (1.7.3)
Lucrul mecanic total necesar înc rc rii cu sarcini elementare a tuturor conductoarelor este:

Lext   Lkext   Vk dq k .
n n
(1.7.4)
k 1 k 1

21
 În regim electrostatic, sistemul prime te energie din exterior numai sub form de lucru
mecanic al for elor exterioare:
dWext  Lext , (1.7.5)
i inând seama de rela iile (1.7.2) i(1.7.4) rezult :

dWe   V k dq k .
n
(1.7.6)
k 1

Considerând starea intermediar a conductoarelor caracterizat de sarcinile i poten ialele

q k' q k , respectiv V k'  Vk , cu  (0,1) , valorile extreme corespunzând st rii ini iale,
respectiv finale, i integrând rela ia (1.7.6), se ob ine expresia energiei electrostatice
 n 1
  k k   k k   Vk qk .
1 n
1 n
We  V '
d q '
  V q  d  (1.7.7)
 0 k 1  k 1 0 2 k 1

În cazul particular al unui condensator

qV1  qV2   1 qU  1 CU 2  q
2
1
We  . (1.7.8)
2 2 2 2C
1.7.2. Densitatea de volum a energiei câmpului electrostatic
Energia câmpului electrostatic este localizat în tot domeniul ocupat de câmpul
electrostatic cu o densitate de volum care se poate exprima în func ie de m rimile de stare ale
câmpului electric cu una din rela iile:
1 1
we  E D  E2 
1
D2 . (1.7.9)
2 2 2
Expresiile de mai sus sunt valabile numai în medii liniare i f r polariza ie permanent .
1.7.3. Teoremele for elor generalizate în câmp electric
Teorema lui Coulomb permite calculul for elor care se exercit asupra corpurilor în câmp
electrostatic numai pentru medii omogene, liniare i izotrope. O metod general de calcul a
for elor electrostatice ( i a for elor electrice în regim variabil) are la baz principiul
conserv rii energiei (rela ia 1.7.1).
Considerând c asupra corpurilor conductoare se exercit for e generalizate X, care
determin transform ri elementare dx ale corpurilor, lucrul mecanic elementar efectuat de un
corp se exprim sub forma:
L  X dx , (1.7.10)
unde for a generalizat X (ac ionând pe direc ia de cre tere a lui dx) poate fi: o for de
deplasare, un cuplu, o presiune, o tensiune superficial i coordonata generalizat asociat , dx,
va fi o distan , un unghi, un volum sau o arie.
Dac transform rile elementare sunt efectuate în regim electrostatic, energia elementar
primit de sistem de la sursele exterioare

dWext   V k dq k ,
n
(1.7.11)
k 1

este egal conform rela iei (1.7.1) cu suma dintre lucrul mecanic elementar efectuat de sistem
i cre terea elementar a energiei electrostatice a sistemului:
dWext  L  dWe . (1.7.12)

22
 Calculul for ei generalizate se poate face pe baza rela iei (1.7.12) în dou ipoteze:
 Sistemul este izolat. Aceasta implic :
q k  ct.  dq k  0 (1.7.13)
i inând seama de (1.7.11) i (1.7.12), rezult :
L  dWe q  ct . , (1.7.14)

adic lucrul mecanic este efectuat pe baza sc derii energiei electrostatice interne a sistemului.
Exprimând energia electrostatic în func ie numai de sarcinile electrice i de coordonata
2
q
generalizat (în cazul unui condensator We  ) i inând seama de (1.7.13) se ob ine:
2C ( x )
We
dWe q  ct .  dx . (1.7.15)
x
Rela iile (1.7.10), (1.7.14) i (1.7.15) conduc la prima teorem a for elor generalizate în
câmp electrostatic:
 W 
X   e  . (1.7.16)
 x  q ct .
Deci: “For a generalizat X asociat coordonatei generalizate x este egal cu derivata
par ial cu semn schimbat a energiei electrostatice a sistemului (exprimat în func ie numai
de sarcinile electrice i coordonata generalizat ), în raport cu coordonata generalizat x, la
sarcini constante ale conductoarelor.“
 Sistemul are poten ialele fixate (conductoarele sunt conectate la surse de tensiune),
adic :
Vk  ct.  dVk  0 . (1.7.17)
Din ecua ia de bilan rezult :

dWe V ct .  d 1  Vk q k   V k dq k

n n
1 1
  dW , (1.7.18)
 2 k 1 V  ct . 2 k 1 2 ext

adic energia primit de sistem de la sursele exterioare se distribuie în mod egal pentru
efectuarea de lucru mecanic i pentru cre terea energiei electrostatice a sistemului, iar
L  dWext  dWe V ct .  dWe V  ct . . (1.7.19)

Exprimând energia electrostatic în func ie numai de poten iale i de coordonata

2
C ( x) U
generalizat (în cazul unui condensator We  ) i inând seama de rela iile (1.7.10),
2
(1.7.17) i (1.7.19) rezult a doua teorem a for elor generalizate în câmp electrostatic:
 We 
X   , (1.7.20)
 x  V ct .
adic : “For a generalizat X asociat coordonatei generalizate x este egal cu derivata
par ial a energiei electrostatice a sistemului (exprimat în func ie numai de poten ialele
electrice i coordonata generalizat ), în raport cu coordonata generalizat x, la poten iale
constante ale conductoarelor“.

23
 Observa ii:
1. Pentru sistemele liniare, cele dou expresii ale for ei generalizate sunt echivalente.
2. For ele electrostatice au valori mici, ceea ce face ca aplica iile lor tehnice s se
înscrie într-un domeniu limitat la construc ia aparatelor de m sur i a unor
traductoare.

1.8. ENERGIA I FOR ELE CÂMPULUI MAGNETIC

1.8.1. Energia câmpului magnetic

Se consider un sistem de n circuite electrice filiforme, caracterizate de rezisten ele
electrice, tensiunile la borne, curen ii i fluxurile magnetice Rk , u k , i k ,  k (Fig. 1.8.1)

Fig.1.8.1
Energia magnetic a sistemului poate fi calculat pe baza principiului conserv rii energiei,
conform c ruia energia primit de la surse trebuie s acopere pierderile prin efect Joule în
rezisten ele circuitelor, lucrul mecanic al for elor generalizate i cre terea energiei magnetice
a sistemului:

 u k i k dt   Rk i k2 dt 
n n
L  dW m . (1.8.1)
k 1 k 1

Dac se aplic legea conduc iei electrice, pentru circuitul k se ob ine:

u fk  eik  Rk i k , (1.8.2)

unde ufk este tensiunea electric în lungul firului, iar eik reprezint t.e.m. a circuitului,
considerat nul . Legea induc iei electromagnetice, aplicat conturului închis format din
conductorul circuitului k i linia tensiunii la borne, are forma:
d k
e  u fk  u k   . (1.8.3)
dt
Considerând fluxurile magnetice variabile în timp, din ultimele dou ecua ii se ob ine:
d k
u k  R k ik  . (1.8.4)
dt
Înmul ind rela ia (1.8.4) cu ikdt i sumând pentru toate circuitele, rezult rela ia:

 u k i k dt   Rk i k2 dt   ik d k .
n n n
(1.8.5)
k 1 k 1 k 1

Comparând rela iile (1.8.1) i (1.8.5) se ob ine:

L  dWm   i k d k .
n
(1.8.6)
k 1

24
 Considerând c în sistem au loc transform ri în care nu se efectueaz lucru mecanic
(circuitele sunt imobile), iar într-o stare intermediar curen ii i fluxurile magnetice satisfac
rela iile i k'  i k , respectiv  'k   k , cu  0,1 , prin integrarea rela iei (1.8.6) se ob ine:

  k ik
1 n
Wm  (1.8.7)
2 k 1
În particular, pentru o bobin , n  1,  Li i
1 2
1
Wm   i  Li 2 
, (1.8.8)
2 2 2L
iar pentru dou bobine cuplate magnetic
1 1
Wm  L11i12  L22 i22  L12 i1i2 . (1.8.9)
2 2
Primul termen reprezint energia magnetic proprie a bobinei 1, al doilea - energia
magnetic proprie a bobinei 2, iar al treilea – energia magnetic de interac iune a bobinelor.
În general, pentru un circuit oarecare parcurs de curentul i, situat într-un câmp magnetic
exterior, energia de interac iune este:
Wint  i  ext . (1.8.10)

1.8.2. Densitatea de volum a energiei câmpului magnetic

Energia câmpului magnetic este localizat în tot domeniul ocupat de câmp cu o densitate
de volum care se poate exprima în func ie de m rimile de stare ale câmpului magnetic prin
una din expresiile:
1 1
wm  H B  H2  B2 , (1.8.11)
1

2 2 2
valabile numai în medii liniare.
Observa ie:
Pentru a se compara densitatea de volum a energiei electrice cu cea a energiei magnetice,
pentru valori practice ale m rimilor de stare, se determin :
 Densitatea de volum a energiei electrice în cazul unui câmp electric în aer, cu o
densitate a câmpului de 10 kV/cm:
1
we  0E
2
 4,42 J/m 3 ;
2
 Densitatea de volum a energiei magnetice pentru un câmp magnetic în aer, cu induc ia
de 1 T:
1 B2
wm   400.000 J/m 3 .
2 0
Se observ c densitatea de volum a energiei magnetice este de aproximativ 90.000 de ori
mai mare decât a celei electrice, ceea ce justific importan a aplica iilor tehnice i domeniile
largi de utilizare a dispozitivelor magnetice.
1.8.3. Teoremele for elor generalizate în câmp magnetic
Lucrul mecanic elementar care se efectueaz la o deplasare elementar dx a unuia din
circuitele sistemului, în câmp magnetic, se poate determina din rela ia (1.8.6):

25
 L   i k d k  dWm .
n
(1.8.12)
k 1

Calculul for ei generalizate X se poate face în dou ipoteze:

 Fluxurile magnetice sunt men inute constante, adic  k  ct. i d k  0 .
În acest caz
L  dW m   ct. (1.8.13)
i lucrul mecanic se efectueaz în baza sc derii energiei magnetice a sistemului.
Exprimând energia magnetic în func ie numai de fluxurile magnetice i de coordonata
2
generalizat (în cazul unei bobine Wm  ) i lucrul mecanic cu rela ia general (1.7.10),
2 L( x)
rela ia (1.8.13) conduce, în ipoteza de lucru adoptat , la:
 Wm 
X    , (1.8.14)
 x    ct .
rela ie ce reprezint prima teorem a for elor generalizate în câmp magnetic:
“For a generalizat X asociat coordonatei generalizate x este egal cu derivata par ial cu
semn schimbat a energiei magnetice a sistemului (exprimat în func ie numai de fluxurile
magnetice i coordonata generalizat ), în raport cu coordonata generalizat x, la fluxuri
constante.“
 Curen ii circuitelor sunt men inu i constan i, adic i k  ct. i di k  0 .
Se prelucreaz rela ia (1.8.12) în care
1 n  1 n
dWm  d  i k  k    ik d k , (1.8.15)
 2 k 1  2 k 1
ob inând
L   ik d k   i k d k   i k d k .
n n n
1 1
(1.8.16)
k 1 2 k 1 2 k 1

Este evident c în acest caz

L  dWm i  ct . , (1.8.17)
i energia primit de sistem se împarte în mod egal pentru efectuarea de lucru mecanic i
pentru cre terea energiei magnetice a sistemului.
Exprimând energia magnetic în func ie numai de curen i i de coordonata generalizat (în
1
cazul unei bobine Wm  L ( x)i 2 ) i lucrul mecanic cu rela ia general (1.7.10), rela ia
2
(1.8.17) conduce, în ipoteza de lucru adoptat , la:
 Wm 
X   , (1.8.18)
 x  i  ct.
rela ie ce reprezint a doua teorem a for elor generalizate în câmp magnetic:
“For a generalizat X asociat coordonatei generalizate x este egal cu derivata par ial a
energiei magnetice a sistemului (exprimat în func ie numai de curen i i coordonata
generalizat ), în raport cu coordonata generalizat x, la curen i constan i.“

26
 CAP. 2. CIRCUITE ELECTRICE

2.1. BAZELE TEORIEI CIRCUITELOR ELECTRICE

2.1.1. Ipotezele teoriei circuitelor electrice cu parametri concentra i

Regimurile circuitelor electrice se pot studia cu ajutorul ecua iilor cu derivate par iale ale
câmpului electromagnetic (ecua iile lui Maxwell) în condi ii date. Prin utilizarea elementelor de
circuit cu parametri concentra i studiul circuitelor electrice se simplific ; în locul ecua iilor cu
derivate par iale intervin ecua ii diferen iale, mai simplu de rezolvat.
Teoria circuitelor electrice cu parametri concentra i se elaboreaz prin particularizare din
teoria câmpului electromagnetic, în urm toarele condi ii de aproximare:
1. Caracterul cvasista ionar al regimului, care presupune neglijarea curentului de deplasare
d dq
iD (iD   ) peste tot, cu excep ia dielectricului condensatoarelor (asigurând astfel
dt dt
închiderea circuitului). Regimul cvasista ionar este astfel caracterizat prin existen a curentului
de conduc ie în conductoare i a celui de deplasare în condensatoarele cu dielectric perfect
izolant.
2. Localizarea energiei câmpului magnetic numai în bobine i a energiei câmpului electric
numai în condensatoare (de i iD stabile te câmp magnetic în dielectricul condensatoarelor i
câmpul magnetic variabil în timp din bobine produce câmp electric, acestea se vor neglija).
3. Se admite c intensitatea curentului care iese dintr-o born a unui element de circuit este
egal cu intensitatea curentului care intr prin cealalt born . Aceast condi ie presupune c
cea mai mare dintre dimensiunile l ale elementului de circuit este mult mai mic decât lungimea
de und cea mai mic , , care intervine în semnalul electric. Astfel în circuitele electrice cu
parametri concentra i curentul electric se stabile te instantaneu, efectul de propagare fiind
neglijabil. Considerând un conductor de lungime l parcurs de curentul
 x
i ( x, t )  I m sin 2 f  t   , (2.1.1)
 c
unde x este variabila spa ial , c este viteza de propagare a undei electromagnetice (egal cu
viteza luminii), iar f - frecven a, dac
x
2 f  1 , adic x  1  l  1 , cu  c ,
c f
intensitatea i ( x , t ) se poate aproxima cu expresia:
i (t )  I m sin 2 ft , (2.1.2)
valabil pentru frecven e joase.
Observa ie: Pentru frecven e ridicate sau pentru circuite extinse în spa ii mari (dimensiunea
l este comparabil cu lungimea de und a semnalului), propagarea energiei nemaifiind
instantanee nu se mai poate neglija variabila spa ial . În aceast situa ie, în reprezentarea
circuitului se utilizeaz elemente infinit mici repartizate pe toat lungimea acestuia. Se ajunge
astfel la circuite cu parametri repartiza i (distribui i).
4. Caracterul filiform al conductoarelor, care presupune ca sec iunea transversal pe liniile
de curent s fie suficient de mic pentru ca intensitatea curentului s fie repartizat practic
uniform pe aceast sec iune. Aceast ipotez implic neglijarea reparti iei neuniforme a

27
curentului variabil în timp pe sec iunea conductorului (efectul pelicular). În acest sens, teoria
circuitelor electrice este exclusiv o teorie a elementelor de circuit filiforme.
În regim variabil, satisfacerea condi iei caracterului filiform al conductoarelor se reduce la
verificarea condi iei:
1
a   , (2.1.3)
f
unde: a este dimensiunea liniar cea mai mic a sec iunii transversale a conductorului (dac
este circular, raza acestuia), iar este adâncimea de p trundere a undelor electromagnetice în
mediul conductor caracterizat prin conductivitatea i permeabilitatea .
2.1.2. Elemente de circuit
Elementele de circuit sunt modele idealizate (prin selectarea numai a uneia dintre
propriet ile lor electrice sau magnetice, considerat esen ial , i neglijarea celorlalte), precis
definite, cu ajutorul c rora putem reprezenta (modela) dispozitivele electrice i electronice,
care sunt obiecte fizice reale.
Dac not m cu x ( t ) valoarea instantanee a semnalului de intrare aplicat elementului de
circuit i cu y ( t ) valoarea instantanee a semnalului de ie ire, rela ia dintre cele dou m rimi,
care în cazul cel mai general se poate scrie sub forma
y (t )  y  x (t ), t  , (2.1.4)
se nume te ecua ie caracteristic a elementului de circuit.
Dup tipul ecua iei (2.1.4), elementele de circuit se clasific în:
 elemente liniare invariabile în timp:
y ( t )  Kx ( t ) , (2.1.5)
unde K este o constant .
 elemente liniare variabile în timp (parametrice):
y (t )  K (t ) x (t ) . (2.1.6)
 elemente neliniare invariabile în timp:
f  x(t ), y (t )   0 . (2.1.7)
 elemente neliniare variabile în timp:
g  x(t ), y (t ), t   0 . (2.1.8)
Un element de circuit este caracterizat printr-o rela ie între curentul i tensiunea la bornele
sale. Independent de natura perechii de m rimi ( x , y ) , tensiunea u( t ) i intensitatea curentului
i ( t ) sunt univoc determinate la bornele elementului de circuit, iar produsul lor:
p( t )  u ( t )i ( t ) (2.1.9)
se nume te putere instantanee.
Integrala în raport cu timpul a puterii instantanee pe intervalul (t1 , t2 ) se nume te energie
electric

W   p (t )dt .
t2
(2.1.10)
t1

Din punctul de vedere al valorilor puterii instantanee, elementele de circuit pot fi clasificate
în dou categorii:

28
  elemente de circuit pasive, pentru care în orice punct al caracteristicii de func ionare
p  0, ceea ce înseamn c elementul de circuit prime te putere pe la borne (rezistorul, bobina,
condensatorul);
 elemente de circuit active (sau surse), pentru care cel pu in într-un punct al caracteristicii
de func ionare p < 0 , ceea ce înseamn c elementul de circuit cedeaz putere pe la borne
(sursa de tensiune, sursa de curent).
2.1.2.1. Rezistorul
Este un element de circuit a c rui ecua ie caracteristic este de forma
u b  u R  Ri . (2.1.11)
a) Rezistorul liniar invariabil în timp. Acest element de circuit al c rui simbol este
reprezentat în figura 2.1.1,a, are ecua ia caracteristic (numit i ecua ie constitutiv )
u( t )  Ri ( t ) (2.1.12)
sau
i ( t )  Gu ( t ) , (2.1.13)
unde R  0 este rezisten a elementului m surat în ohmi  i G  0 este conductan a
acestuia, m surat în siemens S .
Ecua iile (2.1.12) i (2.1.13) reprezint în planul (u,i) o dreapt ce trece prin origine; ca
urmare, tensiunea i curentul au aceea i form de varia ie în timp. Înmul ind ecua ia (2.1.12) cu
i(t) sau (2.1.13) cu u(t) se ob ine puterea instantanee primit pe la borne de rezistor:
p( t )  u ( t )i ( t )  Ri 2 ( t )  Gu2 ( t ) . (2.1.14)
Indiferent de sensul de referin al tensiunii sau curentului, p  0 i corespunde efectului
electrocaloric de transformare ireversibil a energiei electrice în c ldur .
Dac R = 0 (G  ) ecua ia (2.1.12) devine:
u( t )  0 , (2.1.15)
caracteristic a scurtcircuitului.
Dac R   (G = 0) ecua ia (2.1.13) devine:
i(t )  0 (2.1.16)
caracteristic a laturii în gol.
b) Rezistorul liniar variabil în timp (parametric), are ecua ia caracteristic
u ( t )  R ( t )i ( t ) , (2.1.17)
unde R(t) se nume te rezisten parametric , simbolul s u fiind cel din figura 2.1.1,b.
Un exemplu de astfel de element de circuit este poten iometrul.
Caracteristicile (2.1.17) reprezint în planul (u, i) o familie de drepte ce trec prin origine;
deci forma de varia ie în timp a tensiunii este diferit de cea a curentului. Acest tip de element
poate fi folosit la modelarea unui contactor real cu ajutorul unui contactor ideal i a dou
rezistoare liniare i invariabile în timp, R1 de valoare foarte mare i R2 de valoare foarte mic .
c) Rezistorul neliniar (Fig. 2.1.1,c) invariabil în timp cu ecua ia caracteristic :
f u (t ), i(t )   0, (2.1.18)
respectiv

29
 g u (t ), i (t ), t   0, (2.1.19)
pentru cel variabil în timp.

Fig. 2.1.1
Dup forma ecua iei caracteristice, aceste elemente pot fi simetrice sau nesimetrice în raport
cu originea. Din punct de vedere al m rimii care fixeaz univoc pozi ia punctului de func ionare
pe curba caracteristic , rezistoarele neliniare se clasific în:
 rezistoare neliniare controlate în tensiune, având ecua ia caracteristic de forma
i (t )  iu (t )  sau i  i (u ) ; (2.1.20)
 rezistoare neliniare controlate în curent, având ecua ia caracteristic de forma
u (t )  u i (t )  sau u  u (i ) . (2.1.21)
Un rezistor neliniar caracterizat de faptul c pentru orice tensiune u dat (curent i dat)
curentul i (tensiunea u) este unic specificat (specificat ) se nume te rezistor neliniar controlat în
tensiune (curent).
Din categoria rezistoarelor neliniare simetrice fac parte: tubul cu fir incandescent i
termistorul, a c ror rezisten variaz cu temperatura, varistorul a c rui caracteristic este
controlat în tensiune i dioda cu gaz, având caracteristica controlat în curent.
Dioda cu jonc iune, dioda Zener i dioda tunel sunt rezistoare neliniare nesimetrice cu
caracteristic controlat în tensiune. Un alt exemplu este arcul electric în curent continuu i în
curent alternativ, care poate fi modelat printr-un rezistor neliniar variabil în timp.
2.1.2.2. Bobina
Bobina necuplat magnetic are ecua ia caracteristic
d
ub  uL  , (2.1.22)
dt
numit ecua ia de evolu ie a bobinei, din care, prin integrare pe intervalul (0, t) se ob ine

(t )  (0)   u (t ' )dt ' ;  u (t ' )dt ' ;

t 0
( 0)  (2.1.23)
0 

Rela ia (2.1.23), numit i ecua ie de ereditate a bobinei, arat c fluxul magnetic la

momentul t depinde de valorile anterioare ale tensiunii, deci bobina este un element cu
memorie. De asemenea rezult c în intervalul ( ,  ) fluxul magnetic în bobin este o
func ie absolut continu în timp. Se spune c fluxul are un caracter conservativ.
Dac rezisten a bobinei este nenul ( R  0) , ecua ia (2.1.22) pentru bobina real cap t
forma:
d
u b  Ri   uR  uL , (2.1.24)
dt

30
unde uR se nume te c dere de tensiune rezistiv , iar uL - c dere de tensiune inductiv .
a) Bobina liniar , invariabil în timp i necuplat magnetic, cu simbolul din figura 2.1.2,a,
are ecua ia caracteristic
t   Li t  , (2.1.25)
unde L  0 este inductivitatea m surat în henry [H], constant pentru o anumit bobin .
În planul (,i) caracteristica (2.1.25) este o dreapt ce trece prin origine, în consecin
fluxul magnetic i curentul au aceea i form de varia ie în timp.
inând seama de ecua iile (2.1.22), i (2.1.25) se ob ine ecua ia caracteristic :

u( t )  L di , (2.1.26)
dt
din care, prin integrare pe intervalul (0,t) rezult
1t 1 0
L 0 L 
i (t )  i (0)  u (t ' )dt '; i (0)  u (t ' )dt '. (2.1.27)

Integrând ecua ia (2.1.26) pe intervalul (0, t  dt ) i sc zând apoi membru cu membru

ecua ia (2.1.27), se ob ine:
1 t  dt
L t
i (t  dt )  i (t )  u (t ' )dt '. (2.1.28)

Dac tensiunea este m rginit , u( t )  U în intervalul 0,T , atunci integrala din (2.1.28)
tinde c tre zero când dt  0, i deci se anuleaz i membrul stâng al acestei ecua ii. Altfel
spus, în aceste circumstan e curentul prin bobin este uniform continuu în intervalul (0,T). El
nu poate avea un salt brusc de la o valoare finit la o alt valoare finit .
Bobina liniar invariabil în timp i necuplat magnetic este complet caracterizat de
inductivitatea proprie L i de intensitatea curentului în momentul ini ial i( 0) . Propriet ile de
continuitate ale fluxului magnetic i curentului electric prin bobin sunt utilizate în studiul
regimului tranzitoriu.
Înmul ind ecua ia (2.1.26) cu idt ' i integrând pe intervalul (0, t ) în condi ia i( 0)  0 , se
ob ine energia Wm acumulat în câmpul magnetic al bobinei:

Wm   u t 'i t 'dt '  L  i'di ' 

t i
Li t  
1 2
t it   1
2
t  , (2.1.29)
0 0 2 2 L

a c rei valoare este pozitiv .

b) Bobina liniar , variabil în timp (parametric ) i necuplat magnetic (Fig. 2.1.2,b) are
ecua ia caracteristic

t   Lt it  , (2.1.30)

unde L(t) se nume te inductivitate parametric .
inând seama de ecua iile (2.1.22) i (2.1.30) se ob ine

u( t )  L (t ) di  i ( t ) dL . (2.1.31)
dt dt
Primul termen din membrul drept se nume te c dere de tensiune inductiv prin pulsa ie, iar
al doilea - c dere de tensiune inductiv parametric .

31
 În planul (,i) ecua ia (2.1.30) reprezint o familie de drepte ce trec prin origine; ca urmare,
fluxul magnetic i curentul au forme diferite de varia ie.
Un exemplu de inductor parametric îl constituie un solenoid în interiorul c ruia miezul
magnetic se deplaseaz alternativ.
c) Bobina neliniar (Fig. 2.1.2,c) este o bobin cu miez feromagnetic ce intr în
componen a releelor, electromagne ilor, transformatoarelor i ma inilor electrice. Caracteristica
ei flux-curent, numit caracteristic de magnetizare, este de forma:
g  t , i t , t   0. (2.1.32)
numit curb de histerezis.
Bobinele cu miez de fier pot fi modelate ca elemente de circuit, aproximând corespunz tor
forma caracteristicii, de exemplu prin segmente de dreapt .

Fig. 2.1.2

d) Bobine cuplate magnetic

Se spune c o bobin s parcurs de curentul is este cuplat magnetic cu alte (l-1) bobine,
dac fluxul magnetic  s este func ie i de intensit ile curen ilor ce parcurg aceste bobine,
ecua ia caracteristic a bobinei s fiind
s  i1 t , i 2 t ,..., i s t ,..., il t , t  . (2.1.33)
Dac bobinele sunt liniare i invariabile în timp, inând seama de rela iile lui Maxwell pentru
inductivit i, ecua ia caracteristic (2.1.25) devine
  Lsk i k ,
l
s (2.1.34)
k 1
în care m rimea
d
Lss  Ls  s
ik  0, k  s >0, (2.1.35)
is
se nume te inductivitate proprie, iar m rimea
d s
Lsk  Lks  i s  0,s  k ,
ik
(2.1.36)
putând fi pozitiv sau negativ , se nume te inductivitate mutual .
Pentru a stabili ce semn se ia în considera ie în calculele din teoria circuitelor pentru
inductivitatea mutual , în schemele electrice se eviden iaz cu * bornele polarizate ale
bobinelor cuplate magnetic. Dac sensurile de referin ale curen ilor is i ik fa de bornele
polarizate sunt identice (ambii intr sau ies din aceste borne), inductivitatea mutual este
pozitiv . În caz contrar, este negativ .

32
 Tensiunea us la bornele bobinei cuplate magnetic se calculeaz înlocuind rela ia (2.1.34) în
(2.1.22). Se ob ine astfel

us   Lsk  Ls s   Lsk k ,
l
dik di l
di
(2.1.37)
k 1
dt dt k 1 dt
k s

unde primul termen din membrul drept se nume te c dere de tensiune inductiv proprie, iar al
doilea - c dere de tensiune inductiv mutual .
Înmul ind ecua ia (2.1.37) cu isdt ' i integrând pe intervalul (0, t) în ipoteza i(0) = 0, se
ob ine expresia energiei magnetice înmagazinate în bobina s:

Wms   u s is dt '  Ls is2    Lsk i s dik .

t
1 l i
' '
(2.1.38)
0 2 k 1 0
k s

Primul termen din membrul drept se nume te energie magnetic proprie i este strict
pozitiv, iar al doilea se nume te energie magnetic mutual i poate fi pozitiv sau negativ.
Energia magnetic total a sistemului de l bobine cuplate magnetic are expresia

 L sk  i s' di k'
l i
Wm  . (2.1.39)
k , s 1 0

În cazul particular a dou bobine cuplate magnetic, se ob ine

Wm  1 L1i12  1 L2i22  L12i1i2 , (2.1.40)

2 2
unde primul i al doilea termen reprezint energia magnetic înmagazinat în prima, respectiv a
doua bobin , iar ultimul termen reprezint energia magnetic de interac iune.
2.1.2.3. Condensatorul
Considerând dielectricul condensatorului perfect izolant, legea conserv rii sarcinii electrice
conduce la rela ia dintre intensitatea curentului electric de conduc ie i sarcina electric sub
forma ecua iei de evolu ie
dq
i . (2.1.41)
dt
Integrat pe intervalul (0, t), ecua ia (2.1.41) conduce la

q(t )  q(0)   i (t ' )dt ' ; q (0)   i(t ' )dt '.
t 0
(2.1.42)
0 

Rela ia (2.1.42) numit ecua ia de ereditate a condensatorului, arat c sarcina electric la

momentul t, depinde de valorile anterioare ale curentului; prin urmare, condensatorul este un
element cu memorie.
Rezult de asemenea c în intervalul (  ,  ) sarcina electric este o func ie absolut
continu în timp; altfel spus, sarcina electric nu variaz discontinuu (are caracter conservativ).
a) Condensatorul liniar invariabil în timp, (Fig. 2.1.3,a) are ecua ia caracteristic
q (t )  Cu (t ) , (2.1.43)
unde C > 0 se nume te capacitate i se m soar în farazi [F].
În planul (q, u) ecua ia (2.1.43) reprezint o dreapt ce trece prin origine, deci sarcina
electric i tensiunea au aceea i form de varia ie în timp.

33
 inând seama de (2.1.43), ecua ia (2.1.41) devine

i ( t )  C du , (2.1.44)
dt
care prin integrare pe intervalul (0, t) conduce la
1 t 1 0
C 0 C 
u (t )  u (0)  i (t ' )dt ' ; u (0) = i (t ' )dt '. (2.1.45)

Condensatorul liniar i invariabil în timp este complet determinat de capacitatea C i de

tensiunea ini ial u(0).
Înmul ind ecua ia (2.1.44) cu udt ' i integrând pe intervalul (0, t) în ipoteza u(0) = 0, se
ob ine energia acumulat în câmpul electric al condensatorului în acest interval
1 1 2 1
We   u (t ' )i(t ' )dt '  C  u ' du '  Cu 2 (t ) 
t u
q (t )  q (t )u (t ), (2.1.46)
0 0 2 2C 2
a c rei valoare este pozitiv .
Printr-o demonstra ie similar celei pentru curentul prin bobin , se poate ar ta c dac
intensitatea curentului prin condensator este m rginit , i(t) < I în intervalul [0,T], atunci
tensiunea electric la bornele condensatorului variaz continuu în intervalul (0,T). Altfel
spus, tensiunea la bornele unui condensator liniar invariabil în timp nu poate varia brusc de la o
valoare finit la o alt valoare finit .
Proprietatea de continuitate a sarcinii electrice i a tensiunii la bornele condensatorului va fi
folosit în studiul regimului tranzitoriu.
b) Condensatorul liniar variabil în timp (parametric) cu simbolul din figura 2.1.3,b, are
ecua ia caracteristic
q (t )  C(t )u(t ) , (2.1.47)
unde C(t) se nume te capacitate parametric .
Din rela ia (2.1.41), inând seama de (2.1.47), se ob ine
du dC
i (t )  C (t )  u( t ) . (2.1.48)
dt dt
Primul termen din membrul drept se nume te component de pulsa ie a curentului, iar al
doilea - component parametric .
În planul (q, u) ecua ia (2.1.48) define te o familie de drepte ce trec prin origine, deci
curbele de varia ie ale tensiunii i sarcinii electrice sunt diferite.
Un exemplu de condensator liniar variabil în timp este condensatorul cu arm tur vibrant .
c) Condensatorul neliniar (Fig. 2.1.3,c)
Condensatoarele reale au caracteristica q(u) neliniar (în general variabil în timp), de forma
f q (t ), u (t ), t   0 , (2.1.49)
reprezentat printr-o curb de histerezis.
Ca i la bobina cu miez feromagnetic, condensatorul neliniar poate fi modelat ca element de
circuit, aproximând caracteristica neliniar prin segmente de dreapt .

34
 Fig. 2.1.3
2.1.2.4. Sursa de tensiune
Sursa ideal independent de tensiune (Fig.2.1.4,a) este un element activ de circuit având
urm toarea ecua ie caracteristic :
u( t )  e ( t ), i . (2.1.50)
În planul (u, i) caracteristica de func ionare este o dreapt paralel cu axa curentului
(Fig.2.1.4,b).

Fig. 2.1.4

Rezult c sursa ideal independent de tensiune este un caz particular de rezistor neliniar
controlat în curent, caracterizat de faptul c pentru orice curent dat, tensiunea este unic
specificat .
Dac e( t )  0, caracteristica (2.1.50) devine u (t )  0 , se reprezint pe axa curentului, i
sursa ideal independent de tensiune devine un scurtcircuit ( R  0) , proprietate important în
cadrul teoriei circuitelor electrice, folosit pentru pasivizarea acestor surse.
Semnifica ia fizic a defini iei sursei ideale independente de tensiune este c circuitul
conectat la bornele sursei nu influen eaz forma de und a tensiunii ei, ci numai curentul care
circul prin surs .
Puterea cedat de sursa de tensiune circuitului extern este:
p( t )  u ( t )i (t )  e( t )i ( t ). (2.1.51)
Dac elementul de circuit degaj c ldur prin efect electrocaloric, adic are rezisten
intern R  0 , ecua ia sa este:
u  e  Ri . (2.1.52)
Un astfel de element se nume te surs real de tensiune (Fig. 2.1.5,a). Caracteristica de
func ionare este o dreapt care nu trece prin origine (Fig. 2.1.5,b).

35
 Fig. 2.1.5

Înmul ind rela ia (2.1.52) cu i ( t ) , se ob ine puterea electric cedat la borne de surs
p( t )  u ( t )i (t )  e( t )i ( t )  Ri 2 ( t ). (2.1.53)
Rela ia (2.1.50) arat c nu putem conecta în paralel (între acelea i borne) surse ideale de
tensiune cu valori diferite ale tensiunilor electromotoare.
2.1.2.5. Sursa de curent
Sursa ideal independent de curent (Fig. 2.1.6,a) este o surs de energie electromagnetic
având proprietatea de a debita un curent j ( t ) independent de re eaua conectat la bornele ei.
Semnifica ia fizic a defini iei sursei ideale independente de curent este c , de data aceasta,
este prescris curba de varia ie a curentului sursei. Ea nu este influen at de tensiunea la borne
determinat de circuitul extern, astfel încât ecua ia caracteristic a elementului este:
i (t )  j (t ), u. (2.1.54)
În planul (u,i) caracteristica este o dreapt paralel cu axa tensiunii (Fig. 2.1.6,b).

Fig.2.1.6

Sursa independent de curent este un caz particular de rezistor neliniar controlat în tensiune,
deoarece, conform ecua iei caracteristice, pentru orice tensiune curentul este unic specificat.
Dac j ( t )  0, caracteristica se reprezint pe axa tensiunii, i sursa ideal independent de
curent devine o latur deschis ( R   ) , proprietate de asemenea important în cadrul teoriei
circuitelor electrice, legat de pasivizarea acestor surse.
Puterea cedat de surs circuitului extern este
p( t )  u( t )i ( t )  u ( t ) j (t ) . (2.1.55)
Schema echivalent a unei surse reale de curent este prezentat în figura 2.1.7,a, iar ecua ia
de func ionare este:
i ( t )  j (t )  Gu ( t ). (2.1.56)

Caracteristica de func ionare este o dreapt care nu trece prin origine (Fig. 2.1.7,b).

36
 Fig. 2.1.7

Înmul ind rela ia (2.1.56) cu u(t) se ob ine puterea electric cedat la borne de surs :
p( t )  u ( t ) i ( t )  u ( t ) j ( t )  Gu2 ( t ). (2.1.57)
Rela ia (2.1.54) arat c nu putem conecta în serie (pe aceea i latur ) surse de curent cu
valori diferite ale curen ilor injecta i.
2.1.3. Circuite electrice
2.1.3.1. Clasificarea circuitelor electrice
Circuitele sau re elele electrice sunt ansambluri de elemente de circuit conectate în diverse
moduri prin suprapunerea bornelor acestora. Se ob ine astfel o structur cu un num r n de
borne (poli sau terminale) de acces. Fiecare born se caracterizeaz prin curentul ik i
poten ialul vk , iar diferen a poten ialelor a dou borne se nume te tensiune la borne.
Un circuit cu n borne de acces se nume te multipol electric sau n-pol electric (Fig. 2.1.8). În
particular, dac n  2, circuitul se nume te dipol, dac n  3 - tripol i dac n  4 - cuadripol
electric. Întâlnit i în reprezentarea elementelor de circuit pasive, structura de tip dipol a
circuitelor electrice (Fig. 2.1.9), se caracterizeaz prin intensitatea curentului absorbit printr-o
born i prin tensiunea între cele dou borne. Rela ia u  f (i ) sau i  g ( u ) se nume te
caracteristica dipolului. Pentru sensurile de referin ale curentului i tensiunii la borne din
figur reprezentând conven ia de la receptoare, puterea absorbit pe la borne de dipol,
p  ui  0, iar dipolul se nume te receptor. Pentru un sens invers al tensiunii la borne-
conven ia de la generatoare, puterea la bornele dipolului p   ui  0, iar dipolul se nume te
generator.

Fig. 2.1.8 Fig. 2.1.9

Prin defini ie circuitele ideale n - pol satisfac urm toarele condi ii:

37
 - în fiecare moment suma algebric a intensit ilor curen ilor bornelor de acces este nul ;
- în fiecare moment puterea electromagnetic total primit din exterior de circuitul n - pol
se exprim conform teoremei puterii electromagnetice prin rela ia:

p   vkik .
n
(2.1.58)
k 1

Asocierea a dou borne ai c ror curen i sunt egali în valoare absolut i opu i ca semn,
constituie o poart . Un multipol ale c rui borne sunt grupate astfel încât s constituie n por i se
nume te multiport sau n - port (Fig.2.1.10). El se caracterizeaz prin tensiunile por ilor i prin
intensit ile curen ilor acestora. Cuadripolul, având bornele grupate în dou por i, este un
diport (Fig. 2.1.11).

Fig. 2.1.10 Fig. 2.1.11

2.1.3.2. Regimurile de func ionare ale circuitelor electrice

Dup natura func iilor care exprim varia ia în timp a intensit ilor curen ilor i tensiunilor,
regimurile de func ionare ale circuitelor electrice se clasific în:
a) regim de curent continuu - în care m rimile de excita ie, intensit ile curen ilor, tensiunile
i poten ialele electrice sunt constante în timp;
b) regim variabil - în care m rimile de excita ie, intensit ile curen ilor, tensiunile i
poten ialele electrice sunt func ii oarecare de timp;
c) regim periodic - în care m rimile de excita ie, intensit ile curen ilor, tensiunile i
poten ialele electrice sunt func ii periodice de timp.
Un regim periodic particular foarte important în practic este regimul sinusoidal.
Regimurile variabile prin care se face trecerea de la unele regimuri de curent continuu sau
regimuri periodice la alte regimuri de curent continuu sau periodice se numesc regimuri
tranzitorii.
Rezolvarea sistemelor de ecua ii ce descriu func ionarea circuitelor electrice în unul din
regimurile de mai sus prezint particularit i specifice fiec rui regim, ceea ce determin
abordarea de tehnici de analiz specifice. Acestea se grupeaz în trei mari categorii:
1. Analiza regimurilor de curent continuu, cuprinzând metode de analiz ce conduc la
rezolvarea unui sistem de ecua ii algebrice care descriu func ionarea circuitului. Efortul de
calcul este determinat exclusiv de num rul de ecua ii ale sistemului. Cele mai utilizate metode
matematice în acest caz sunt algebra matriceal i metodele numerice de rezolvare a sistemelor
de ecua ii algebrice.

38
 2. Analiza regimurilor sinusoidale, cu ajutorul metodei simbolice a reprezent rii în
complex. Prin intermediul acestei tehnici, numit i metoda simbolic , sistemul de ecua ii
diferen iale ce descriu func ionarea circuitului în regim sinusoidal se transform într-un sistem
de ecua ii algebrice, satisf cute de valorile complexe ale necunoscutelor, a c rui rezolvare este
mult mai simpl . Analiza se încheie prin revenirea din domeniul complex în domeniul real,
ob inându-se astfel valorile instantanee ale m rimilor electrice calculate - curen i, tensiuni,
poten iale electrice.
3. Analiza regimurilor variabile oarecare, prin metoda opera ional . Tehnica cea mai
utilizat de analiz folosit în acest caz se bazeaz pe transformata Laplace, i permite
transformarea ecua iilor diferen iale ale circuitului în ecua ii algebrice, satisf cute de
transformatele Laplace ale necunoscutelor. Metoda este similar celei simbolice folosite în
analiza regimurilor sinusoidale. Dup ob inerea solu iilor sub forma transformatelor Laplace
(numite func ii imagine), se aplic transformata Laplace invers pentru a se ob ine valorile
instantanee ale necunoscutelor (numite func ii original). Pentru rezolvarea acestor regimuri
exist îns i alte metode, care se bazeaz pe utilizarea altor transformate, sau pe alte principii.
2.1.4. Teoreme generale ale teoriei circuitelor electrice
2.1.4.1. Teoremele lui Kirchhoff
a) În regim cvasista ionar legea conserv rii sarcinii electrice pentru o suprafa închis 
care înconjoar un nod oarecare ( n j ) al circuitului, intersecteaz toate conductoarele laturilor
lk ( n j ) i nu trece prin dielectricii condensatoarelor, conduce la
dq
i    0. (2.1.59)
dt
Dac se atribuie semnul (+) curen ilor care ies din nodul ( n j ) (au sensul de referin acela i
cu al normalei n ) i semnul (-) celor care intr în nod, rela ia (2.1.59) conduce la
 ( A )ik  0 . (2.1.60)
lk (n j )

Rela ia (2.1.60) reprezint prima teorem a lui Kirchhoff, care se enun astfel: suma
algebric a intensit ilor curen ilor din laturile lk incidente în nodul ( n j ) al unui circuit este
nul .
b) Aplicând legea induc iei electromagnetice pe conturul , în ipoteza localiz rii câmpului
magnetic numai în bobine (având o valoare nul în afara elementelor de circuit) se ob ine
d S
e   E ds    0. (2.1.61)
 dt
Descompunând curba închis  într-o sum de curbe deschise ce urm resc liniile tensiunilor
la bornele laturilor lk ce formeaz bucla (bh ) a circuitului, rela ia (2.1.61) conduce la
 ( A )uk  0, (2.1.62)
lk (bh )

rela ie ce reprezint teorema a doua a lui Kirchhoff: suma algebric a tensiunilor la bornele
laturilor lk apar inând buclei (bh ) a unui circuit este nul .
Din modul de deducere al ecua iei (2.1.62) rezult c semnul (+) se atribuie tensiunilor la
borne al c ror sens de referin coincide cu cel al curbei  i semnul (-) celorlalte.

Observa ie:

39
 Teoremele lui Kirchhoff ob inute sub formele (2.1.60) i (2.1.62) sunt independente de
natura elementelor de circuit i de modul de varia ie în timp a tensiunilor i curen ilor. Ele sunt
consecin e ale structurii topologice (derivând din modul de interconexiune a elementelor de
circuit) a re elei.
2.1.4.2. Teorema lui Tellegen
Aceasta este o teorem general , reprezentând o consecin direct a teoremelor lui
Kirchhoff.
Fiind date dou regimuri oarecare de func ionare ale unui circuit electric, notate cu (')
respectiv (''), curen ii i tensiunile corespunz toare, care verific independent cele dou
teoreme ale lui Kirchhoff, satisfac urm toarele rela ii:
u't i"  0 (2.1.63)
i
u't i"u"t i '  0 , (2.1.64)
unde u este vectorul tensiunilor laturilor (por ilor) circuitului, iar i este vectorul intensit ilor
curen ilor laturilor (por ilor) circuitului.
Demonstrarea celor dou rela ii se bazeaz pe proprietatea de ortogonalitate a matricelor de
inciden laturi-sec iuni i laturi-bucle, ceea ce le confer valabilitate atât pentru regimuri
diferite, produse de excita ii sau condi ii ini iale diferite, într-un acela i circuit, cât i pentru
regimuri diferite ale unor circuite diferite, dar având aceea i structur topologic (acela i graf).
2.1.4.3. Teorema conserv rii puterilor
Pentru cazul particular când cele dou regimuri se confund , teorema lui Tellegen conduce
la urm toarea rela ie între tensiunile i curen ii por ilor, corespunz toare unui regim oarecare al
unui circuit:
ut i  0. (2.1.65)
Rela ia (2.1.65) reprezint teorema conserv rii puterilor instantanee. Dac num rul total al
por ilor (elementelor) circuitului este np , rela ia mai poate fi exprimat în forma:

 uk ik   pk ,
np np
u i 
t
(2.1.66)
k 1 k 1

unde pk  uk ik , reprezint puterea instantanee primit prin poarta k a (elementului) circuitului,

când sensurile curentului i tensiunii la bornele por ii sunt asociate dup conven ia de la
receptoare.
Din (2.1.65) i (2.1.66) rezult expresia

 ukik   pk  0,
np np
(2.1.67)
k 1 k 1

cu enun ul: suma algebric a puterilor instantanee primite la por ile (bornele elementelor)
unui circuit este în fiecare moment nul .

2.1.4.4. Teorema surselor ideale cu ac iune nul (Vaschy)

40
 a) Teorema surselor ideale de tensiune cu ac iune nul : dac se introduc în serie cu fiecare
element conectat într-un nod al unui circuit surse ideale de tensiune, având aceea i t.e.m. i
orientate la fel fa de nod, tensiunile i curen ii prin elementele circuitului nu se modific .
Demonstra ia teoremei este evident , c ci introducerea surselor de tensiune nu schimb
ecua iile lui Kirchhoff: prima nu se modific , iar în a doua termenii noi care apar (e) , se
anuleaz reciproc.
Aplica ii ale teoremei: pasivizarea unei laturi (element) din circuit, anularea tensiunii ini iale
a unui condensator (echivalent cu o surs de t.e.m.), anularea fluxului magnetic ini ial,
respectiv a curentului ini ial al unei bobine (condi ia ini ial nenul fiind reprezentat printr-o
surs echivalent de tensiune).
b) Teorema surselor ideale de curent cu ac iune nul : dac în paralel cu fiecare element
(latur ) de circuit ce formeaz un contur închis (bucla bh ) se conecteaz câte o surs ideal de
curent, orientat în sensul buclei i având aceea i intensitate, tensiunile i curen ii prin
elementele circuitului nu se modific .
Validitatea teoremei este evident , c ci introducerea surselor de curent nu schimb ecua iile
Kirchhoff : în prima termenii noi ( j ) care apar se anuleaz reciproc, iar a doua nu se
modific .
Aplica ii ale teoremei: pasivizarea unei laturi (element) din circuit, anularea sarcinii electrice
ini iale, respectiv a tensiunii ini iale a unui condensator (condi ia ini ial nenul fiind
reprezentat printr-o surs echivalent de curent), anularea curentului ini ial al unei bobine
(echivalent cu o surs de curent).
2.1.5. Metoda simbolic de reprezentare în complex a m rimilor sinusoidale.
Într-un circuit electric liniar cu parametri concentra i, aplicarea unor m rimi de excita ie
(ex.: tensiuni electromotoare) sinusoidale de aceea i frecven determin apari ia unui regim
permanent sinusoidal. Calculul curen ilor i tensiunilor din acest regim corespunde determin rii
solu iei particulare a sistemului de ecua ii integro-diferen iale ob inut cu ajutorul teoremelor lui
Kirchhoff i al ecua iilor caracteristice fiec rei laturi, în regim dinamic.
Rezolvarea poate fi îns mult simplificat dac se utilizeaz metoda reprezent rii în
complex a m rimilor sinusoidale. În baza acestei metode, fiec rei m rimi sinusoidale de forma
v(t )  V 2 sin  t   (2.1.68)
îi corespunde o m rime complex notat cu C v sau V , care are ca modul valoarea efectiv a
m rimii sinusoidale i ca argument faza ini ial a acesteia:

C v(t )  V  Ve j ,
d
(2.1.69)

unde j   1 .
M rimea V reprezint un vector (fazor) în planul complex. Aceast reprezentare conduce
deci la diagrame vectoriale (fazoriale) în planul complex, care se pot construi prin alegerea
arbitrar a originii de faz (a m rimii complexe cu faza ini ial nul ).
Metoda simbolic opereaz cu ajutorul urm toarelor teoreme:
1) Teorema combina iilor liniare.
Complexul unei combina ii liniare de m rimi sinusoidale având aceea i frecven se ob ine
prin substituirea m rimilor sinusoidale cu reprezent rile lor în complex:
n  n
C  k v k    k V k , (2.1.70)
k 1  k 1

41
unde k sunt constante reale. Rezult deci c m rimea complex echivalent se ob ine prin
adunarea vectorilor k V k .
2) Teorema derivatei.
Complexul derivatei în raport cu timpul a unei m rimi sinusoidale este egal cu complexul
m rimii sinusoidale multiplicat cu j :
 dv 
C   j V . (2.1.71)
 dt 
Deci în domeniul complex acestei opera ii îi corespunde cre terea modulului m rimii de
ori i major rii argumentului cu /2 (rotirea vectorului cu /2 în sens trigonometric).
3) Teorema integralei.
Complexul integralei nedefinite în raport cu timpul a unei m rimi sinusoidale este egal cu
complexul m rimii sinusoidale împ r it la j :

 
C  vdt 
j
1
V. (2.1.72)

Opera iei de integrare în raport cu timpul a unei m rimi sinusoidale îi corespunde, în

domeniul reprezent rii în complex, reducerea modulului de ori i mic orarea argumentului cu
/2 (rotirea vectorului cu /2 în sens orar).
Pe baza teoremelor de sus, metoda simbolic reduce problema rezolv rii unui sistem de
ecua ii integro-diferen iale liniare, cu termenul liber variind în timp sinusoidal, la rezolvarea
unui sistem de ecua ii algebrice, ale c rui variabile sunt imaginile (reprezent rile complexe) ale
m rimilor sinusoidale respective (curen i sau tensiuni necunoscute).
Deoarece coresponden a dintre m rimea sinusoidal i complexul s u este biunivoc , odat
cunoscut solu ia sistemului de ecua ii algebrice complexe (ex.: valorile complexe ale
curen ilor), se poate reveni la solu ia în domeniul timpului cu rela ia:

v(t )  Im 2V e j t
. (2.1.73)

2.1.6. Ecua iile lui Kirchhoff în form simbolic .

Pentru un circuit electric liniar cu l laturi i n noduri, con inând rezistoare, bobine,
condensatoare i surse ideale independente de tensiune, ecua iile lui Kirchhoff în valori
instantanee (în regim dinamic) au expresiile:

 ( A) ik  0; j  1, n  1 ; (2.1.74)
lk ( n j )

i
 
 di p 
 ( A) Rk ik  Lk dtk   Lkp ik dt    ( A)ek ;
di

l
1
 h  1, l  n  1 . (2.1.75)
lk (bh )  p 1 dt C k  lk (bh )
 p k 
i constituie un sistem complet de ecua ii independente (n-1 cu prima teorem i l-n+1 cu
teorema a doua). Solu iile particulare sinusoidale ale acestui sistem, cu reprezent ri în complex,
satisfac conform teoremelor (2.1.70. 2.1.71, 2.1.72) urm toarele ecua ii algebrice complexe:

 ( A) I k  0; j  1, n  1 (2.1.76)
lk ( n j )

42
  
 
 ( A ) R k I k  j j I k    ( A) E k ;
l
1
Lk I k  Lkp I p  h  1, l  n  1
lk (bh )  p 1 j Ck  lk (bh )
 p k 
(2.1.77)
Rela iile (2.1.76) i (2.1.77) reprezint prima, respectiv a doua teorem a lui Kirchhoff în
complex i au urm torul enun :
„Suma algebric a reprezent rilor în complex ale curen ilor laturilor conectate într-un
nod este egal cu zero”, respectiv
„Suma algebric a reprezent rilor în complex ale c derilor de tensiune rezistive Rk I k  ,
 
   1 
inductive  j Lk I k   j Lkp I p  , capacitive 
l
I k  , este egal , de-a lungul
 p 1   j Ck 
 pk 
fiec rei bucle independente h, cu suma algebric a reprezent rilor în complex ale t.e.m. E k 
ale surselor independente de tensiune”.
C derile de tensiune rezistive, inductive i capacitive se reprezint în complex sub forma
comun Z k I k , în care impedan a complex Z k are rela iile de defini ie:
1
Z Rk  Rk ; Z Lk  j Lk ; Z mkp  j Lkp ; Z Ck  , (2.1.78)
j Ck
corespunz toare unui rezistor de rezisten Rk, unei bobine ideale de inductivitate Lk, unui
cuplaj magnetic cu inductivitatea mutual Lkp, sau unui condensator de capacitate Ck.
Inductivitatea mutual Lkp este pozitiv (negativ ) dup cum curen ii I k , I p au sensuri
identice (contrare) fa de bornele polarizate ale celor dou bobine cuplate magnetic.
Impedan a complex a laturii lk este:
d  1 
Z k  Rk  j  Lk    Rk  jX k , (2.1.79)
 C k 
unde Rk este rezisten a iar Xk reactan a laturii, cu X k  X Lk  X Ck , X Lk  Lk -reactan a
inductiv , iar X Ck  1 / C k - reactan a capacitiv .

2.1.7. Legea lui Ohm în complex.

Pentru o latur de circuit necuplat magnetic cu alte laturi, (Fig. 2.1.12), se poate scrie
legea lui Ohm în complex sub forma:
U k  Ek  Z k I k . (2.1.80)
Dac latura k este cuplat magnetic cu alte q laturi

 Z mkp I p ,
q
U k  Ek  Z k I k  (2.1.81)
p 1
pk
semnifica ia m rimilor fiind cea de mai sus.
Rela ia (2.1.80) se mai poate scrie sub forma:

U k  Z k I k  Ek . (2.1.82)

2.1.8. Regula divizorului de tensiune.

43
 Tensiunea aplicat la bornele celor dou impedan e înseriate din figura 2.1.13 se distribuie
pe acestea dup rela iile:
Z1
U1 U , (2.1.83)
Z1  Z 2
Z2
U2 U . (2.1.84)
Z1  Z 2
Impedan a echivalent a laturii este:
Z e  Z1  Z 2 . (2.1.85)
În general impedan a echivalent a unei conexiuni serie este:

Z es   Z k   Rk  jX k ; Res   Rk ; X es   X k .
n n n n
(2.1.86)
k 1 k 1 k 1 k 1

Rela ia general de calcul a tensiunii în divizor este:

Zj Zj
U j  Z jI U U . (2.1.87)
Zk
Z es n

k 1

2.1.9. Regula divizorului de curent.

Curentul absorbit de ansamblul celor dou impedan e conectate
în paralel din figura 2.1.14, se distribuie pe cele dou laturi conform
rela iilor:
Y1 Z2
I1  I I , (2.1.88)
Y1 Y 2 Z1  Z 2

Y2 Z1
I2  I I . (2.1.89)
Y1 Y 2 Z1  Z 2
Admitan a echivalent a conexiunii este:
Y e  Y1  Y 2, (2.1.90)
iar impedan a echivalent :
Z1Z 2
Ze  . (2.1.91)
Z1  Z 2
În general, admitan a, respectiv conductan a i susceptan a, i impedan a echivalent a unei
conexiuni paralel se exprim cu rela iile:

Y ep   Y k   G k  jBk ; Gep   Gk ; Bep   Bk ; ,

n n n n
(2.1.92)
k 1 k 1 k 1 k 1
1
Z ep  . (2.1.93)
Zk
n

k 1

Rela ia general de calcul a curentului dintr-o deriva ie este:

44
 Y 1
I j  UY j  I I . (2.1.94)
j

Zk
Y ep n
Z j
k 1

2.1.10. Teorema de conservare a puterilor.

Puterea complex primit pe la borne în regim sinusoidal de o latur complet de circuit ca
cea reprezentat în figura 2.1.12, are expresia:
Sk Uk Ik , (2.1.95)
*

unde U k , I *k sunt respectiv complexul tensiunii la borne i complexul conjugat al intensit ii

curentului în latur , exprimate fa de sensurile de referin indicate în figur .
Se poate demonstra c puterea complex primit în regim sinusoidal de un circuit electric
izolat de exterior, pe la bornele celor l laturi este nul , adic :

S   S k  U k I k  0 .
l l
*

k 1 k 1
(2.1.96)
Dac inem seama de (2.1.82), rezult :
S   Z k I k  E k I *k  0 ,
l
(2.1.97)
k 1
adic
E k I *k  Z k I k2 , (2.1.98)
reprezentând ecua ia de bilan al puterilor: puterea complex generat ( S g ) = puterea
complex consumat ( S c ). Dezvoltând termenul din partea dreapt se pun în eviden puterile
activ (Pc) i reactiv (Qc) consumate:
S c  Z k I k2  Rk  jX k I k2  Rk I k2  jX k I k2  Pc  jQc . (2.1.99)

2.1.11. Teorema generatorului echivalent de tensiune (teorema lui Thévenin).

Un circuit electric liniar aflat în regim sinusoidal admite o schem echivalent cu surs de
tensiune E e i impedan echivalent Z e .
Dac între bornele A i B ale unui circuit electric
liniar aflat în regim sinusoidal se conecteaz o latur
cu impedan a complex Z AB i t.e.m. complex
E AB (Fig. 2.1.15), valoarea complex a intensit ii
curentului prin aceast latur este:
U AB 0  E AB
I AB  ,
Z AB 0  Z AB
(2.1.100)

unde
U AB 0 reprezint valoarea complex a tensiunii între bornele A i B la func ionarea în gol
(f r latura A,B);

45
 Z AB 0 reprezint impedan a complex echivalent a circuitului pasivizat în raport cu bornele
A i B, înainte de conectarea laturiiA,B:
U AB 0
Z AB 0  . (2.1.101)
I ABscc
Dac latura A,B este pasiv E AB  0 , rela ia (2.1.100) ia forma:
U AB 0
I AB  . (2.1.102)
Z AB 0  Z AB

2.1.12. Teorema generatorului echivalent de curent (teorema lui Norton).

Un circuit electric liniar aflat în regim sinusoidal admite o schem echivalent cu surs de
curent J e i admitan echivalent Y e (Fig. 2.1 16).

Dac între dou borne de acces A i B ale acestui circuit se conecteaz un receptor de
admitan Y AB în paralel cu o surs ideal de curent J AB , tensiunea complex între aceste
borne este:
I  J AB
U AB  ABscc , (2.1.103)
Y AB 0  Y AB
cu
I ABscc - valoarea complex a curentului prin latura A,B când bornele A i B sunt
scurtcircuitate în absen a sursei J AB ;
Y AB 0 - admitan a complex echivalent în raport cu bornele A i B când circuitul este
pasivizat i receptorul nu este conectat,

1 I ABscc
Y AB 0   . (2.1.104)
Z AB 0 U AB 0
Dac J AB  0 , rela ia (2.1.103) ia forma:

I ABscc
U AB  . (2.1.105)
Y AB 0  Y AB

46
 2.2. CIRCUITE TRIFAZATE

2.2.1. Sisteme de m rimi trifazate

Un ansamblu de trei m rimi sinusoidale ordonate, de aceea i frecven , defazate între ele,
se nume te sistem trifazat i poate fi exprimat cu rela ia
v k  2 V k sin( t  k ), k  1,3. (2.2.1)
Dac valorile efective ale m rimilor sistemului sunt egale
V1  V2  V3 (2.2.2)
i defazajele între dou m rimi consecutive sunt
2
1  2  2  3  , (2.2.3)
3
sistemul se nume te trifazat simetric.
Dac   1 sistemul se nume te de succesiune direct , iar vectorii V 1 ,V 2 ,V 3
(reprezentând imaginile complexe ale celor trei m rimi sinusoidale) sunt ordona i în sens orar.
Dac   1 sistemul se nume te de succesiune invers , iar cei trei vectori sunt

ordona i în sens trigonometric. Valoarea  0 corespunde sistemului de succesiune

homopolar , pentru care cei trei vectori sunt în faz .
a) Fie sistemul trifazat simetric direct format din m rimile
v1  V 2 sin( t   )
2
v 2  V 2 sin (t    ) (2.2.4)
3
4 2
v3  V 2 sin (t    )  V 2 sin (t    )
3 3
m rimea v2 fiind defazat în urma m rimii v1, iar m rimea v3 în urma m rimii v2, ca în figura
2.2.1.

Fig. 2.2.1 Fig. 2.2.2

47
 Reprezentarea în complex a m rimilor sistemului (2.2.4) conduce la rela iile
V 1  Ve j  V
2 2
j(  j
V 2  Ve  Ve  a 2V
)
3 3 (2.2.5)
2 2
j( 
V 3  Ve  Ve  aV .
) j
3 3

a c ror reprezentare în planul complex este dat în figura 2.2.2.

În rela iile (2.2.5) s-a introdus operatorul complex de rota ie
2
1 3
ae  j
j
3 , (2.2.6)
2 2
2
care rote te vectorul pe care-l înmul e te cu în sens trigonometric.
3
2
Înmul irea cu a2 rote te vectorul în sens orar cu .
3
Operatorul a are urm toarele propriet i:

a  1, a 2  a * , (a 2 ) *  a,
a  a 4  a 3n 1 , a 2  a 5  a 3n 2 , a 3  a 6  a 3n  1,
 

(2.2.7)
1 a  a  0
2
(2.2.8)

b) Un sistem trifazat simetric invers este compus din m rimile:

v1  V 2 sin(t   )
2
v 2  V 2 sin( t    ) (2.2.9)
3
4 2
v3  V 2 sin( t    )  V 2 sin (t    )
3 3

m rimea v2 fiind defazat înaintea m rimii v1, iar m rimea v3 înaintea m rimii v2, ca în figura
2.2.3.
Reprezentarea în complex a celor trei m rimi sinusoidale conduce la sistemul

V 1  Ve j  V
2 2
j( 
V 2  Ve  Ve  aV
) j
3 3 , (2.2.10)
2 2
j(   j
V 3  Ve  Ve  a 2V
)
3 3

iar diagrama vectorial este dat în figura 2.2.4.

48
 Fig. 2.2.3 Fig. 2.2.4

Teorema 2.2.1. Suma m rimilor unui sistem trifazat simetric de succesiune direct sau
invers este nul atât în valori complexe cât i în valori instantanee.
Pentru demonstrarea teoremei în valori complexe se utilizeaz rela ia (2.2.8)
V 1  V 2  V 3  V ( 1  a 2  a )  0, (2.2.11)
iar forma în valori instantanee a teoremei,
v1  v 2  v 3  0 (2.2.12)
se demonstreaz pe baza propriet ilor func iilor trigonometrice.
Teorema 2.2.2. Fie sistemul trifazat simetric de succesiune direct sau invers
V 1 ,V 2 ,V 3 . Sistemul format din m rimile diferen a câte dou m rimi consecutive ale
acestuia este tot un sistem trifazat simetric de aceea i succesiune ca i m rimile V 1 ,V 2 , V 3 .
Demonstra ie. Fie sistemul V 1 ,V 2 ,V 3 de succesiune direct . Sistemul m rimilor diferen
este compus din m rimile

V 12  V 1  V 2  V  a V  V ( 1  a )  3 V e
j
2 2 6


j
V 23  V 2  V 3  a V  aV  V ( a  a )  3 V e
2 2 2 . (2.2.13)
5
V 31  V 3  V 1  aV  V  V ( a  1 ) 
j
3Ve 6

Dup cum se observ , valoarea efectiv a m rimilor diferen este aceea i i de 3 ori mai
mare decât valoarea efectiv V, m rimile complexe V 12 ,V 23 ,V 31 sunt defazate cu înainte
6
fa de m rimile V 1 ,V 2 ,V 3 , iar defazajele între dou m rimi consecutive ale noului sistem
2
sunt . S re inem deci pentru m rimea V 12 rela iile
3

49
 V12  3 V (2.2.14)

arg V 12  arg V  . (2.2.15)

6
Reprezentarea vectorial a celor
dou sisteme de importan practic
deosebit , este reprezentat în figura
2.2.5.
O demonstra ie similar se poate face
considerând sistemul V 1 ,V 2 ,V 3 de
succesiune invers .
Fig. 2.2.5

În acest caz se ob in rela iile

j
V 12  V 1  V 2  V  aV  V (1  a )  3 V e 6

V 23  V 2  V 3  aV  a 2 V  V (a  a 2 )  3 V e
j
2 (2.2.16)
5
j
V 31  V 3  V 1  a V  V  V (a  1)  3 V e
2 2 6 .

Observa ie
Se nume te regim (trifazat) simetric, regimul în care m rimile electrice (curen ii i
tensiunile) formeaz sisteme trifazate simetrice de succesiune direct sau invers .
c) Un sistem homopolar este format din trei m rimi sinusoidale cu valori efective egale i
în faz
v1  v 2  v 3  2 V sin( t  ), (2.2.17)
adic în reprezentare complex
V 1  V 2  V 3  V  Ve j . (2.2.18)
Evident, diferen a a dou m rimi consecutive este nul , iar suma tuturor este
V 1  V 2  V 3  3V  3Ve j . (2.2.19)
2.2.2. Conexiunile circuitelor trifazate
Sistemele trifazate pot func iona în una din urm toarele conexiuni:
- în conexiune stea, ob inut prin legarea sfâr itului celor trei faze la un acela i punct numit
neutru sau nul;
- în conexiune triunghi, realizat prin legarea sfâr itului fiec rei faze la începutul fazei
urm toare.
2.2.2.1. Conexiunea stea în regim simetric
În figura 2.2.6. este reprezentat un sistem trifazat compus din generator, linie de transmisie
i receptor, elementele terminale fiind conectate în stea. Consider m (pentru moment) c
impedan ele pe faze ale celor trei componente ale sistemului sunt egale, adic
Z g1  Z g 2  Z g 3  Z g e etc.
j g

50
 Fig. 2.6

Fig. 2.2.6

Punctul comun la care se conecteaz bornele fazelor generatorului, notat cu 0, se nume te

neutrul (nulul) generatorului, în timp ce punctul comun la care se conecteaz bornele
impedan elor de faz ale receptorului, notat cu N, se nume te neutrul (nulul) receptorului.
Conexiunea stea având trei conductoare de faz - poate fi completat cu un conductor
conectat între cele dou neutre i numit conductor neutru sau fir de nul. Între tensiunile de
faz ale generatorului (tensiunile între fiecare din bornele 1,2,3 i neutrul 0), notate cu
u1 , u 2 , u 3 i tensiunile de linie (între fazele corespunz toare) la borne, notate cu
u12 , u 23 , u 31 , pentru sensurile de referin din figura 2.2.6, se pot scrie cu ajutorul teoremei a
doua a lui Kirchhoff rela iile
u12  u1  u 2 , u 23  u 2  u 3 , u 31  u 3  u1 , (2.2.20)
respectiv
U 12  U 1  U 2 , U 23  U 2  U 3 , U 31  U 3  U 1 . (2.2.21)
Sistemul tensiunilor fiind simetric, conform rela iei (2.2.14) rezult
U lg  3 U fg , (2.2.22)

unde s-a notat cu Ul valoarea efectiv a tensiunilor de linie, respectiv cu U f valoarea efectiv
a tensiunilor de faz .
Similar între tensiunile de faz ale receptorului (tensiunile între fiecare din bornele 1',2',3'
i neutrul N), notate cu u1 N , u 2 N , u 3 N i tensiunile de linie la bornele receptorului, notate cu
u1' 2 ' , u 2 ' 3' , u 3'1' exist rela ia

U lr  3 U fr . (2.2.23)

Aplicând prima teorem a lui Kirchhoff în punctul N rezult (pentru circuitul cu fir neutru)
i1  i 2  i 3  i 0 . (2.2.24)
Cum regimul este simetric, conform rela iei (2.2.12), avem

51
 i0  0, (2.2.25)
rela ie valabil indiferent dac exist fir de nul sau nu.
Rezult c indiferent de valoarea impedan ei firului neutru ( Z 0  0) c derea de tensiune
u N 0 este nul .
Pentru sistemul trifazat din figura 2.2.6 curen ii în fazele generatorului, liniei i
receptorului sunt egali, adic
I fg  I l  I fr . (2.2.26)

2.2.2.2. Conexiunea triunghi în regim simetric

Dac într-un sistem trifazat alc tuit din generator, linie de transmisie i receptor,
elementele terminale sunt conectate în triunghi, se ob ine schema din figura 2.2.7.

Fig. 2.2.7

Notând cu i12 , i23 , i 31 i i1' 2 ' , i 2 ' 3' , i3'1' , curen ii din fazele generatorului, respectiv ale
receptorului, i cu i1 , i 2 , i 3 curen ii de linie, aplicând prima teorem a lui Kirchhoff se ob in
rela iile
i1  i12  i 31  i1' 2 '  i 3'1' , i 2  i 23  i12  i 2 ' 3'  i1' 2' , i3  i 31  i 23  i 3'1'  i 2 '3' , (2.2.27)
respectiv
I 1  I 12  I 31  I 1' 2 '  I 3'1' , I 2  I 23  I 12  I 2 ' 3'  I 1'2 ' , I 3  I 31  I 23  I 3'1'  I 2' 3' .
(2.2.28)
Regimul fiind simetric, conform cu rela ia (2.2.14), între valoarea efectiv a curen ilor de
linie i cea a curen ilor de faz ai generatorului, respectiv receptorului, exist rela ia
I l  3 I fg  3 I fr . (2.2.29)
În cazul conexiunii triunghi, tensiunile de faz ale generatorului, respectiv receptorului,
sunt egale cu tensiunile de linie la bornele acestora, adic între valorile efective ale acestor
tensiuni exist rela iile
U fg  U lg , respectiv U fr  U lr . (2.2.30)
Observa ie
În regim simetric, în oricare conexiune, suma curen ilor de linie i suma tensiunilor de
linie este nul atât în valori instantanee cât i complexe.

52
 2.2.3. Circuite trifazate cu cuplaje magnetice

2.2.3.1. Receptor trifazat în conexiune stea cu cuplaje magnetice

Consider m un receptor în conexiune stea având impedan e egale pe faze
Z 1  Z 2  Z 3  Z  f r conductor neutru, care prezint cuplaje magnetice statice între faze
(fig. 2.2.8,a).

Teorema a doua a lui Kirchhoff aplicat pe buclele b1 i b2 conduce la ecua iile

U 12  Z I 1  Z I 2  Z m I 2  Z m I 1  Z m I 3  Z m I 3
U 23  Z I 2  Z I 3  Z m I 3  Z m I 2  Z m I 1  Z m I 1 , (2.2.31)
din care se ob in rela iile
U 12  ( Z  Z m ) I 1  ( Z  Z m ) I 2 ,
U 23  ( Z  Z m ) I 2  (Z  Z m ) I 3 , (2.2.32)
ce corespund schemei echivalente f r cuplaje magnetice din figura 2.2.8,b.
2.2.3.2. Receptor trifazat în conexiune triunghi cu cuplaje magnetice
Fie un receptor echilibrat în conexiune triunghi având cuplaje magnetice între faze (Fig.
2.2.9,a).
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pe cele trei bucle ob inem
U 12  Z I 12  Z m I 31  Z m I 23  Z I 12  Z m ( I 23  I 31 ),
U 23  Z I 23  Z m I 12  Z m I 31  Z I 23  Z m ( I 12  I 31 ), (2.2.33)
U 31  Z I 31  Z m I 12  Z m I 23  Z I 31  Z m ( I 12  I 23 ).
Adunând cele trei ecua ii i inând seama c suma tensiunilor de linie este nul , rezult
( Z  2Z m )( I 12  I 23  I 31 )  0. (2.2.34)

53
 Cum primul termen este diferit de zero datorit rezisten elor pozitive ale laturilor, rezult
rela ia
I 12  I 23  I 31  0. (2.2.35)
inând seama de ecua ia (2.2.35), sistemul (2.2.33) devine
U 12  ( Z  Z m ) I 12 , U 23  (Z  Z m ) I 23 , U 31  ( Z  Z m ) I 31 , (2.2.36)
corespunzând schemei echivalente f r cuplaje magnetice din figura 2.2.9,b.

2.2.3.3. Linie trifazat cu cuplaje magnetice între conductoarele fazelor

Pentru linia trifazat reprezentat în figura 2.10,a, se calculeaz c derea de tensiune pe
impedan a fazei 1:
U 1  Z l I 1  Z m I 2  Z m I 3  Z l I 1  Z m ( I 2  I 3 ). (2.2.37)
Dac sistemul curen ilor de linie este simetric,
I1  I 2  I 3  0 , (2.2.38)
ecua ia (2.2.37) devine
U 1  (Z l  Z m ) I 1 (2.2.39)
i corespunde schemei echivalente din figura 2.2.10,b, fazele liniei fiind identice.

2.2.4. Analiza circuitelor trifazate alimentate cu tensiuni simetrice

2.2.4.1. Receptor dezechilibrat în conexiune stea
Defini ii:
 Circuitele (receptoarele) trifazate (indiferent de conexiune) care au impedan ele de
faz egale în modul i argument, adic
Z f1 Z f2 Z f3  Z  Ze j , (2.2.40)

se numesc circuite (receptoare) echilibrate.

 Dac cel pu in una din ecua iile care deriv din rela ia (2.2.40) nu este satisf cut ,
circuitul (receptorul) se nume te dezechilibrat.
Fie circuitul dezechilibrat în conexiune stea reprezentat în figura 2.2.11.

54
 Fig. 2.2.11
Sistemul simetric al tensiunilor de alimentare poate fi pus sub forma
U1  U f e j ,
U 2  a 2U 1, (2.2.41)
U 3  aU 1 .
a) Când întrerup torul K este închis pe pozi ia a, receptorul are conexiune stea cu
conductor neutru de impedan Z 0  0. Curen ii de faz , aceea i cu cei de linie, se exprim
cu legea lui Ohm în complex, prelucrat cu ajutorul teoremei a doua a lui Kirchhoff, prin
rela iile
U 1N
I1   Y 1 ( U 1  U N 0 ),
Z1
U
I 2  2 N  Y 2 ( U 2  U N 0 ), (2.2.42)
Z2
U 3N
I3   Y 3 ( U 3  U N 0 ),
Z3
iar curentul din conductorul neutru, în mod similar
U N0
I0   Y 0U N 0 . (2.2.43)
Z0
Aplicând prima teorem a lui Kirchhoff în nodul N, rezult :
I1  I 2  I 3  I 0, (2.2.44)
i inând seama de rela iile (2.2.42) i (2.2.43) se ob ine
Y 1 U 1  Y 2 U 2  Y 3 U 3  U N 0 (Y 1  Y 2  Y 3  Y 0 )  0. (2.2.45)

Rela ia (2.2.45) permite calculul tensiunii U N 0 numit tensiunea de deplasare a neutrului,

sau simplu - deplasarea neutrului:

55
 Y 1U 1  Y 2 U 2  Y 3 U 3
U N0 V N V 0  . (2.2.46)
Y1 Y2 Y3 Y 0
Odat calculat tensiunea U N 0 , curen ii se calculeaz cu rela iile (2.2.42) i (2.2.43).
b) Dac întrerup torul K se închide pe pozi ia b, receptorul este conectat în stea cu
conductor neutru de impedan Z 0  0. În acest caz deplasarea neutrului este nul , adic

U N 0  V N  V 0  0, (2.2.47)
poten ialele celor dou neutre fiind egale (V N  V 0 ).
Curen ii de faz (egali cu cei de linie) se calculeaz cu rela iile
I 1  Y 1U 1 , I 2  Y 2U 2 , I 3  Y 3U 3 , (2.2.48)
iar
I 0  I 1  I 2  I 3. (2.2.49)
c) În cazul în care întrerup torul K r mâne deschis, receptorul este conectat în stea f r
conductor neutru (cu neutrul izolat), ceea ce echivaleaz cu rela ia Z 0  .
În aceast situa ie prima teorem a lui Kirchhoff conduce la rela ia
I 1  I 2  I 3  0, (2.2.50)
din care, inând seama de ecua iile (2.2.42), ob inem
Y 1U 1  Y 2 U 2  Y 3 U 3
U N0 V N V 0  . (2.2.51)
Y1 Y 2 Y 3
Acela i rezultat se ob ine dac în rela ia (2.2.46) se înlocuie te Y 0  1 / Z 0  0.
Dup calculul tensiunii U N 0 cu rela ia (2.2.51), curen ii fazelor receptorului se calculeaz
cu rela iile (2.2.42).
Dac nu se cunosc (sau nu se pot determina prin m surare pentru c neutrul re elei nu este
accesibil) tensiunile de faz , dar se cunosc sau se pot m sura tensiunile de linie (între faze),
curen ii se exprim cu rela iile
I 1  Y 1 U 1 N  Y 1 (U 12  U 2 N )
I 2  Y 2 U 2N (2.2.52)
I 3  Y 3 U 3 N  Y 3 ( U 23  U 2 N ).
Substituind aceste rela ii în (2.2.50) se determin tensiunea pe faza a doua a receptorului
Y 3 U 23  Y 1 U 12
U 2N  . (2.2.53)
Y1 Y 2 Y 3
Cum tensiunile de linie satisfac rela ia
U 12  U 23  U 31  0, (2.2.54)
se ob in expresiile curen ilor sub forma
Y 2 U 12  Y 3 U 31
I1 Y 1
Y1 Y 2 Y3

56
 Y 3 U 23  Y 1U 12
I2 Y2 (2.2.55)
Y1 Y 2 Y 3
Y 1 U 31  Y 2 U 23
I 3  Y 33 .
Y1 Y 2 Y 3

Exemplul E.2.2.1
Receptorul trifazat din figura E.2.2.1 este alimentat
cu un sistem simetric de tensiuni cu tensiunea fazei 1
U 1  120 V . S se calculeze curen ii fazelor i
curentul din firul de nul când se cunosc urm toarele
valori ale parametrilor:
R2  R3  10 , X L0  X C1  10 / 3 ,
X L2  X C 2  10 3 .
Fig. E.2.2.1
Solu ie:
Se calculeaz impedan ele receptorului în conexiune stea cu conductor neutru:
10 10
Z 1   jX C1   j ; Z 2  R 2  jX L 2  jX C 2  10; Z 3  R3  10; Z 0  jX L 0  j .
3 3
Receptorul fiind dezechilibrat se calculeaz deplasarea neutrului:
 3 2
1
2
1 

j
je e 3
j
120 3

U 1Y 1  U 2 Y 2  U 3 Y 3  10 10 10 
 
2
   120e 3 ,
j
U N0
Y1 Y 2 Y 3 Y 0 3 1 1 3
j   j
10 10 10 10
apoi tensiunile fazelor
2
j
U 1N  U 1  U N 0  120  120e  120 3e
j
3 6

2 2
j j
U 2 N  U 2  U N 0  120e  120e  120 3e
j
3 3 2

2 2
U 3 N  U 3  U N 0  120e  120e  0.
j j
3 3

Curen ii fazelor se calculeaz cu legea lui Ohm:

j j
U 120 3e 6 U 120 3e 2 j
I 1  1N   36e , I 2  2N   12 3e , I 3  0,
j
3 2
Z1 10 Z2 10
 j
3
iar curentul din firul de nul cu prima teorem a lui Kirchhoff:
j
I 0  I 1  I 2  I 3  36e  12 3e  12 3e
j j
3 2 6 .
2.2.4.2. Receptor echilibrat în conexiune stea
Pentru acest tip de receptor este satisf cut rela ia (2.2.40), ceea ce conduce la egalitatea
admitan elor

57
 Y 1  Y 2  Y 3  Y  Ye  j . (2.2.56)
Tensiunile aplicate receptorului fiind definite de sistemul (2.2.41) i inând seama de
rela iile (2.2.42-44), ecua ia (2.2.45) devine
Y (U 1  U 2  U 3 )  U N 0 (3Y  Y 0 )  0. (2.2.57)

Deoarece U 1  U 2  U 3  0, rezult
U N 0 (3Y  Y 0 )  0, (2.2.58)
rela ie valabil atât pentru conexiunea stea cu conductor neutru de impedan Z 0  0, cât i
pentru conexiunea stea cu neutrul izolat ( Z 0  ).
În ambele cazuri solu ia ecua iei (2.2.58) este
U N 0  V N  V 0  0, (2.2.59)
deoarece în re elele disipative p r ile reale (rezisten e, respectiv conductan e) ale impedan elor
i admitan elor sunt pozitive i nenule.
Evident rela ia (2.2.59) este valabil i pentru conexiunea stea cu conductor neutru de
impedan Z 0  0 (V N  V 0 ).
Rezult deci c în cazul receptorului echilibrat în conexiune stea, indiferent de variant ,
deplasarea neutrului este nul . În aceast situa ie este evident c tensiunile de faz ale
receptorului sunt egale cu tensiunile de faz ale re elei, adic :
U 1N  U 1 , U 2 N  U 2 , U 3 N  U 3 . (2.2.60)
Aplicând legea lui Ohm în complex se ob in curen ii de faz (egali cu cei de linie)
I 1  YU 1, I 2  YU 2  a 2 YU 1  a 2 I 1, I 3  Y U 3  aY U 1  a I 1 . (2.2.61)
Rela iile (2.2.61) arat c în cazul unui receptor echilibrat, în oricare din variantele
conexiunii stea, alimentat cu un sistem simetric direct de tensiuni, curen ii absorbi i formeaz
un sistem simetric direct cu valorile efective
Uf
I1  I 2  I 3  . (2.2.62)
Z
Dac în cazul conexiunii stea cu neutrul izolat se cunosc tensiunile de linie care conform
teoremei 2.2.2 satisfac rela iile

U 12  U 1  U 2  3 U 1 e
j
6

U 23  U 2  U 3  a 2 U 12 (2.2.63)
U 31  U 3  U 1  a U 12 ,
din prima ecua ie a sistemului (2.2.63), inând seama de (2.2.60), se ob ine:
1 j
U 1N  U 1  U 12 e
6. (2.2.64)
3
Curen ii se exprim cu rela iile (2.2.61) prelucrate sub forma
1 j
I 1  YU 1  Y U 12 e 6 , I 2  a I 1 , I 3  a I 1.
2

3 (2.2.65)
În acest caz valorile efective ale curen ilor sunt

58
 Ul
I1  I 2  I 3  . (2.2.66)
3Z
2.2.4.3. Receptor dezechilibrat în conexiune triunghi
Dac receptorul are fazele conectate în triunghi, i linia de alimentare este f r pierderi,
tensiunile de linie ale re elei de alimentare se aplic direct fazelor receptorului ca în figura
2.2.12. Aceste tensiuni formeaz sistemul trifazat simetric direct
U 12  U l e j , U 23  a 2 U 12 , U 31  aU 12 . (2.2.67)
Exprimând curen ii fazelor cu legea lui Ohm,
se ob in rela iile
U 12 U 23 U 31
I 12  , I 23  , I 31 
Z 12 Z 23 Z 31
(2.2.68)
i aplicând prima teorem a lui Kirchhoff în
nodurile 1',2' i 3', se ob in curen ii de linie
I 1  I 12  I 31 , I 2  I 23  I 12 , I 3  I 31  I 23 .
(2.2.69) Fig. 2.2.12

Exemplul E.2.2.2

Se d receptorul trifazat în conexiune

triunghi din figura E.2.2.2, pentru care se
cunosc valorile parametrilor
R1  20 , R2  R3  10 , X L  X C  10 3 .
tiind c sistemul tensiunilor de alimentare
este simetric de secven direct , s se
calculeze curen ii de faz i de linie.

Fig. E.2.2.2
Solu ie
Impedan ele fazelor receptorului au valorile:
j
Z 1  R1  20, Z 2  R2  jX C  20e , Z 3  R3  jX L  20e
j
3 3 .
Cu ajutorul legii lui Ohm se calculeaz curen ii de faz :
2 2
j j
U 200 U 200e 3 j U 200e 3
 12   10, I 23  23   10e 3 , I 23  23   10e 3
j
I 12
Z 12 20 Z 23 j Z 23 j
20e 3 20e 3
iar cu prima teorem a lui Kirchhoff se determin curen ii de linie:

59
 j
I 1  I 12  I 31  10  10e  10e
j
3 3

2
j j
I 2  I 23  I 12  10e 3  10  10e 3

j
I 3  I 31  I 23  10e  10e  10 3e
j j
3 3 2 .

2.2.4.4. Receptor echilibrat în conexiune triunghi

În acest caz impedan ele fazelor receptorului satisfac rela ia
Z 12  Z 23  Z 31  Z  Ze j . (2.2.70)
iar curen ii de faz se exprim cu rela iile (2.2.68), ob inându-se
U 12 U 23 a 2 U 12 U aU 12
I 12  , I 23    a 2 I 12 , I 31  31   a I 12 . (2.2.71)
Z Z Z Z Z
Rela iile (2.2.71) arat c la alimentarea receptorului echilibrat în conexiune triunghi cu
tensiuni simetrice, ca i la cel în stea, curen ii absorbi i pe faze formeaz un sistem simetric cu
valorile efective
Ul
I 12  I 23  I 31  . (2.2.72)
Z
Curen ii de linie se determin cu rela iile (2.2.69) i conform teoremei 2.2.2, vor forma la
rândul lor un sistem simetric direct
j
I 1  I 12  I 31  I 12 (1  a )  3 I 12 e 6

I 2  a2 I1 (2.2.73)
I 3  aI 1,

cu valorile efective
3U l
I1  I 2  I 3  (2.2.74)
Z .

Observa ii
1. În cazul mai multor circuite (receptoare) conectate în serie sau în paralel i în conexiuni
diferite, se pot face transfigur ri succesive, pentru a ob ine un receptor echivalent în stea sau
în triunghi.
2. În cazul mai multor circuite (receptoare) dezechilibrate în stea, cu neutrele izolate,
poten ialele acestor neutre nu coincid i stelele nu pot fi conectate cu laturile omoloage în
paralel. În acest caz se impune transfigurarea stelelor în triunghiuri, laturile omoloage ale
acestor triunghiuri fiind conectate în paralel, ceea ce permite ob inerea unui receptor
echivalent în triunghi.
3. Dac un circuit (receptor) în conexiune triunghi este alimentat printr-o linie având
impedan e nenule pe faze, pentru a determina tensiunile aplicate fazelor receptorului trebuie
s se in seama de c derile de tensiune pe linie. Pentru aceasta circuitul (receptorul) în
triunghi se transfigureaz în stea i apoi, prin înserierea impedan elor de faz ale stelei

60
ob inute cu impedan ele liniei, rezult circuitul echivalent în stea. Rezolvarea acestuia
furnizeaz curen ii prin linie care vor determina c derile de tensiune c utate.
4. Pentru circuitele (receptoarele) echilibrate, conform rela iilor de transfigurare stea-
triunghi prezentate în capitolul 1, sunt valabile rela iile
Z   3Z Y . (2.2.75)
5. În regim simetric, curen ii de linie sunt defaza i fa de tensiunile stelate ale
generatorului (tensiuni de faz când acesta este conectat în stea) sau ale receptorului cu
argumentul  arctg( X / R ) al impedan elor de sarcin Z  R  jX i au valoarea efectiv
Uf Uf Ul 3 Ul
Il  3   . (2.2.76)
ZY Z 3 ZY Z
6. În cazul circuitelor (re elelor) trifazate echilibrate în stea, curen ii fazelor formeaz un
sistem trifazat simetric i prin conductorul neutru nu trece curent. Acest conductor ar putea fi
deci suprimat. În practic îns , în re elele de distribu ie la joas tensiune, nu se renun la el
datorit num rului mare de consumatori cu receptoare monofazate care fac imposibil o
echilibrare perfect . Acest conductor neutru, cu sec iune mai mic decât a conductoarelor de
faz , are rolul de a stabiliza poten ialul punctului neutru al receptorului, astfel încât fiec rei
faze s i se aplice practic aceea i tensiune efectiv .
Exemplul E.2.2.3.
Circuitul din figura E.2.2.3,a, compus din dou receptoare dezechilibrate în conexiune stea,
este alimentat cu un sistem simetric de tensiuni. S se exprime curen ii din fazele liniei de
alimentare.

Fig. E.2.2.3.,a

Solu ie
Cele dou receptoare fiind dezechilibrate, poten ialele neutrelor lor N’ i N” sunt diferite,
deci conexiunile stea nu se pot considera în paralel. În aceast situa ie se transfigureaz
conexiunile stea în triunghi i se ob in impedan ele echivalente pe faz :

 Y 'k
3

1
Z ij   k 1
, i , j  1,3
'

Y Y iY j
' ' '
ij

respectiv

61
  Y 'k'
3

1
Z ij   k 1
, i, j  1,3.
''

Y YiY j
'' '' ' '
ij

ale receptoarelor echivalente reprezentate în figura E.2.2.3,b.

Receptorul echivalent în triunghi are impedan ele
1 1
Z ij   ' , i, j  1,3, i  j.
Y ij Y ij  Y 'ij'

Acest receptor se transfigureaz apoi într-un receptor în conexiune stea, cu impedan ele pe
faz
Z 12 Z 31 Z 23 Z 12 Z 31 Z 23
Z1  , Z2  , Z3  .
Z 12  Z 23  Z 31 Z 12  Z 23  Z 31 Z 12  Z 23  Z 31

La acest pas, schema echivalent a circuitului este cea reprezentat în figura E.2.2.3,c.

Fig. E.2.2.3,b i c

Deplasarea neutrului se calculeaz cu rela ia

U 1 Y e1  U 2 Y e 2  U 3 Y e3
U N0 
Y e1  Y e 2  Y e3
1
unde Y ek  , k  1,3.
Z  Zk
Tensiunile aplicate fazelor receptorului echivalent sunt:
U kN  U k  U N 0 , k  1,3,
iar curen ii fazelor, egali cu cei din linia de alimentare sunt:
I k  U kN Y eN , k  1,3.

62
 Observa ie:
Într-o re ea trifazat echilibrat în regim simetric, tensiunile i curen ii sunt simetrici, iar
conductoarele neutre nu sunt parcurse de curent i c derile de tensiune pe neutre sunt nule. Ca
urmare, punerea în scurtcircuit a tuturor punctelor neutre nu schimb nici curen ii, nici
tensiunile re elei, regimul de func ionare r mânând simetric. În consecin putem calcula
m rimile fazei 1 utilizând o schem monofazat constituit din elemente ale fazei 1 i un
conductor neutru de impedan Z 0  0. Procedeul este cunoscut sunt numele de “Metoda
schemei monofazate”. Pentru a ob ine schema monofazat de calcul se procedeaz astfel:
- se elimin cuplajele mutuale, dac este cazul;
- se transfigureaz toate conexiunile triunghi în conexiuni stea cu rela ia Z Y  Z  / 3.
Din schema monofazat se poate calcula simplu curentul I1, curen ii celorlalte faze fiind
I 2  a 2 I 1 i I 3  a I 1.
2.2.5. Puteri în circuite trifazate

2.2.5.1. Puteri în sistemele trifazate func ionând în regim nesimetric

Un circuit (receptor) trifazat poate fi considerat ca un multipol cu 4 sau 3 borne de acces,
dup cum este sau nu prev zut cu conductor neutru (Fig.2.2.13). Dac neutrul 0 al re elei de
alimentare este accesibil i se consider c sistemul tensiunilor de faz ale generatorului
(re elei) este simetric, sunt valabile rela iile (2.2.41). Dac neutrul nu este accesibil, se dau
tensiunile de linie sub forma (2.2.67).

Puterea complex trifazat transmis pe la borne

receptorului reprezentat în figura 2.2.13, se poate
exprima în func ie de poten ialele i curen ii asocia i
bornelor, cu rela ia
S g  V 1 I 1  V 2 I 2  V 3 I 3  V 0 (  I 0 ). (2.2.77)

Cum I 0  I 1  I 2  I 3 , substituind aceast rela ie

în (2.2.77) se ob ine
Fig. 2.2.13
S g  (V 1  V 0 ) I 1  (V 2  V 0 ) I 2  (V 3  V 0 ) I 3  U 1 I 1  U 2 I 2  U 3 I 3 . (2.2.78)
Circuitul fiind dezechilibrat, rezult c sistemul curen ilor este oarecare, deci
I 1  I 1e j 1 , I 2  I 2 e j 2 , I 3  I 3 e j 3 . (2.2.79)
Prelucrând rela ia (2.78) în func ie de rela iile (2.41) i (2.79) se ob ine
S g  U 1 I 1e j 1  U 2 I 2e j 2  U 3 I 3e j 3 , (2.2.80)

unde j, j  1,3 se define te cu rela ia

j   j (2.2.81)
Partea real a puterii complexe reprezint puterea activ trifazat furnizat receptorului

 
Pg  Re S g  U 1 I 1 cos(U 1 , I 1 )  U 2 I 2 cos(U 2 , I 2 )  U 3 I 3 cos(U 3 , I 3 ). (2.2.82)

63
 Puterea reactiv trifazat furnizat la borne este partea imaginar a puterii complexe

 
Qg  Im S g  U 1 I1 sin(U 1 , I 1 )  U 2 I 2 sin(U 2 , I 2 )  U 3 I 3 sin(U 3 , I 3 ). (2.2.83)

Dac neutrul re elei nu este accesibil (re ea f r conductor neutru), este satisf cut rela ia
I 1  I 2  I 3  0 i dac se ia ca referin pentru poten iale borna (faza) 3, rela ia (2.2.78)
devine
S g  (U 1  U 3 ) I 1  (U 2  U 3 ) I 2  U 13 I 1  U 23 I 2 . (2.2.84)

În consecin , puterea activ este

 
Pg  Re S g  U 13 I1 cos(U 13 , I 1 )  U 23 I 2 cos(U 23 , I 2 ), (2.2.85)

iar puterea reactiv

 
Qg  Im S g  U 13 I 1 sin(U 13 , I 1 )  U 23 I 2 sin(U 23 , I 2 ). (2.2.86)

În afara acestor puteri definite la bornele receptorului, se mai pot exprima puterile
consumate în elementele rezistive i reactive ale circuitului. Astfel puterea complex
consumat de receptorul trifazat în conexiune stea se calculeaz cu rela ia

S c  Z 1 I12  Z 2 I 22  Z 3 I 32  Z 0 I 02   Rk I k2  j  X k I k2 ,
3 3
(2.2.87)
k 0 k 0

din care rezult puterile activ i reactiv consumate de receptor

Pc  ReS c    Rk I k2 ,
3
(2.2.88)
k 0
respectiv
Qc  ImS c    X k I k2  (X L
3 3

k
 X Ck ) I k2 . (2.2.89)
k 0 k 0

Evident, conform teoremei de conservare a puterilor în curent alternativ, puterile calculate

cu rela iile (2.2.82) sau (2.2.85) i (2.2.88), respectiv (2.2.83) sau (2.2.86) i (2.2.89) trebuie
s fie identice, ceea ce constituie verificarea rezolv rii circuitului cu metoda bilan ului de
puteri.
2.2.5.2. Puteri în sistemele trifazate func ionând în regim simetric
Dac sistemul tensiunilor de alimentare ale unui receptor echilibrat în conexiune stea cu
conductor neutru este simetric de succesiune direct , sistemul curen ilor va fi de asemenea
simetric direct.
Puterea instantanee total furnizat unei sarcini trifazate în regim simetric este
p  u1i1  u2 i2  u3i3 . (2.2.90)
Prelucrând rela ia (2.2.90) se ob ine
p  3U f I f cos , (2.2.91)
unde
  , (2.2.92)
este defazajul între tensiunea i curentul de faz .

64
 Din rela ia (2.2.91) rezult c în regim simetric puterea instantanee trifazat este constant ,
adic energia se transmite uniform. Aceast proprietate este deosebit de important în cazul
când sarcina este un motor electric trifazat al c rui cuplu mecanic va fi constant
(nepulsatoriu), eliminând vibra iile.
Puterea complex trifazat transmis receptorului în cazul re elelor cu conductor neutru se
exprim cu rela ia
S g  U 1 I 1*  U 2 I *2  U 3 I *3  3U 1 I 1*  3U f I f e j . (2.2.93)

Dac receptorul este conectat în stea, U l  3U f i I l  I f , iar dac este conectat în

triunghi U l  U f i I l  3I f . În oricare dintre situa ii puterea complex poate fi exprimat
în func ie de m rimile de linie cu rela ia
S g  3U l I l e j . (2.2.94)
Din ultimele dou rela ii se exprim puterea activ sub formele

 
Pg  Re S g  3U f I f cos (2.2.95)

 
i
Pg  Re S g  3 U l I l cos , (2.2.96)

respectiv puterea reactiv

 
Qg  Im S g  3U f I f sin (2.2.97)

 
i
Qg  Im S g  3 U l I l sin . (2.2.98)

Puterea aparent total se exprim în func ie de m rimile de faz sau de linie cu rela iile
S g  3U f I f  3 U l I l . (2.2.99)
Circuitul fiind echilibrat, impedan ele pe faze sunt egale Z 1  Z 2  Z 3  Z , iar sistemul
curen ilor fiind simetric, I 0  0. În acest caz puterea complex consumat de receptor este:

S c  3ZI 12  3RI 12  j ( 3 XI 12 ). (2.2.100)

Puterile activ i reactiv consumate sunt
Pc  ReS c   3RI 12 , (2.2.101)
respectiv
Qc  ImS c   3 XI 12  3( X L  X C ) I 12 . (2.2.102)

Factorul de putere într-un circuit trifazat în regim simetric se define te cu rela ia

Pg
k P  cos  . (2.2.103)
Sg

65
 2.2.6. Metoda componentelor simetrice
2.2.6.1. Componentele simetrice ale sistemelor de m rimi trifazate nesimetrice
Un sistem trifazat nesimetric ordonat poate fi descompus în trei sisteme simetrice: un
sistem direct, un sistem invers i un sistem homopolar. Descompunerea este unic i mereu
posibil (teorema lui Fortescue), fiind exprimat cu rela iile:
V 1  V d V i V h
V 2  a 2 V d  aV i  V h (2.2.104)
V 3  aV d  a V i  V h
2

unde a este operatorul complex de rota ie.

Rezolvând sistemul (2.2.104) în raport cu componentele simetrice, se ob in
1
V h  (V 1  V 2  V 3 )
3
1
V d  (V 1  aV 2  a 2 V 3 ) (2.2.105)
3
1
V i  (V 1  a 2 V 2  aV 3 ).
3
Aceste componente formeaz sistemele de succesiune homopolar (V h ,V h ,V h ), direct
(V d , a 2 V d , aV d ) i invers (V i , aV i , a 2 V i ).
Se poate demonstra simplu c valorile efective ale componentelor simetrice de tensiune i
de curent satisfac urm toarele rela ii:
U ld  U li  3U fd , (2.2.106)
respectiv
I ld  I li  3I fd . (2.2.107)
Prima ecua ie din sistemul (2.2.105) i rela iile (2.2.106) i (2.2.107) au urm toarele
consecin e:
1. Într-un circuit trifazat f r conductor neutru (în conexiune stea sau triunghi), deoarece
suma curen ilor de linie este totdeauna nul ( I 1  I 2  I 3  0) , componenta lor homopolar
este nul pentru orice nesimetrie.
2. Dac curen ii de faz ai receptorului conectat în triunghi au o component homopolar ,
aceasta se închide în interiorul triunghiului (consecin a punctului anterior).
3. Dac exist un conductor neutru i este parcurs de curent, acest curent este egal cu
triplul componentei homopolare a curen ilor de linie ( I 0  I 1  I 2  I 3  3I h ).
4. Suma tensiunilor de linie a unui sistem trifazat este nul (U 12  U 23  U 31  0) în orice
regim, drept urmare componenta homopolar a tensiunilor de linie este nul .
5. Tensiunile de faz ale unui receptor echilibrat în conexiune stea f r conductor neutru
nu au component homopolar (conform punctului 1, curen ii fazelor receptorului nu au
component homopolar ).
6. Tensiunile de faz ale diferi ilor consumatori în conexiune stea, conecta i în paralel la o
aceea i linie trifazat (la acelea i tensiuni de linie), pot diferi numai prin componentele
homopolare (conform rela iei (2.2.106) componentele direct i invers sunt acelea i, oricare
ar fi punctul neutru la care se raporteaz ).

66
 Cunoscând valorile componentelor simetrice de curent i de tensiune se poate aprecia
abaterea regimului nesimetric studiat fa de regimul simetric prin definirea a dou m rimi
caracteristice - gradul de disimetrie i gradul de asimetrie.
Gradul de disimetrie se define te ca raportul dintre valoarea efectiv a componentei inverse
i valoarea efectiv a componentei directe
Vi
d  . (2.2.108)
Vd
Gradul de asimetrie este definit ca raportul dintre valoarea efectiv a componentei
homopolare i valoarea efectiv a componentei directe
Vh
a  . (2.2.109)
Vd
În practic , un sistem de tensiuni sau de curen i se consider simetric dac atât d cât i a
sunt mai mici ca 0,05.
2.2.6.2. Tratarea cuplajelor magnetice în componente simetrice
Consider m cazul general al unui receptor trifazat simetric (conexiunea fiind arbitrar ) cu
cuplaje magnetice nereciproce între faze (este cazul cuplajelor între înf ur rile unei ma ini
electrice, ale c ror impedan e de cuplaj depind de pozi ia circuitelor fa de sensul de mi care
al rotorului), reprezentat în figura 2.2.14,a.

(a) (b)
Fig. 2.2.14
Exprimând c derile de tensiune se ob in expresiile
U1  Z I1  Z m I 2  Z m I 3
' "

U 2  Z I 2  Z m I1  Z m I 3 (2.2.110)
" '

U 3  Z I 3  Z "m I 2  Z 'm I 1 .
inând seama de descompunerea (2.2.104) i rezolvând sistemul (2.2.110) în func ie de
componentele simetrice ale tensiunilor, rezult :
Ud  Zd I d , Ui  Zi Ii, U h  Zh I h, (2.2.111)
unde cele trei impedan e - direct , invers i homopolar - se calculeaz cu rela iile
Z d  Z  a2 Z m  aZ m
' "

Z i  Z  aZ m  a2 Z m (2.2.112)
' "

Zh  Z  
Z 'm Z "m .
Schema echivalent f r cuplaje magnetice, corespunz toare rela iilor (2.2.111) este
prezentat în figura 2.2.14,b.

67
 În cazul unor cuplaje magnetice statice, Z m  Z m  Z m i rela iile (2.2.112) devin
' "

Zd  Zi  Z  Zm
(2.2.113)
Z h  Z  2Z m
Dac circuitul analizat nu are cuplaje magnetice, se ob ine
Z d  Z i  Z h  Z. (2.2.114)

2.2.6.3. Analiza circuitelor trifazate echilibrate alimentate cu tensiuni nesimetrice

Într-un circuit trifazat echilibrat, alimentat cu un sistem simetric de tensiuni, apare un
sistem de asemenea simetric de curen i, care va avea aceea i succesiune a fazelor ca i
sistemul de tensiuni.
Calculul regimurilor nesimetrice ale circuitelor liniare trifazate echilibrate se poate face pe
baza teoremei superpozi iei. Se studiaz independent regimurile corespunz toare câte unuia
din sistemele componente simetrice ale tensiunilor i apoi se suprapun efectele acestor
sisteme de tensiuni pe baza rela iilor (2.2.104).
Datorit caracterului echilibrat al circuitului este suficient s se considere câte o singur
faz i conductorul neutru, ceea ce permite utilizarea unor scheme echivalente simple pentru
fiecare component simetric .
Consider m o sarcin echilibrat în conexiune stea cu conductor neutru de impedan
Z 0  0 , alimentat de un sistem nesimetric de tensiuni U 1 ,U 2 ,U 3 i având cuplaje
magnetice statice între faze. Descompunând sistemul de tensiuni i aplicând teorema
superpozi iei se ob in cele trei scheme pe componente din figura 2.2.15, în care impedan ele
Z d , Z i , Z h , s-au exprimat conform rela iilor (2.2.113).
Ecua iile corespunz toare fazei 1 din cele trei scheme sunt
U d  ( Z  Z m ) I d , U i  ( Z  Z m ) I i, U h  ( Z  2 Z m  3Z 0 ) I h , , (2.2.115)
din care rezult c impedan ele direct , invers i homopolar au valorile
Zd  Z  Zm, Zi  Z  Z m, Z h  Z  2 Z m  3Z 0 . (2.2.116)

(a) (b) (c)

Fig. 2.2.15

Rela iilor (2.2.115) le corespund schemele monofazate din figura 2.2.16, numite schema
(de succesiune) direct , invers , respectiv homopolar .

68
 Fig. 2.2.16

Fiind date tensiunile nesimetrice U 1 ,U 2 , U 3 , se determin componentele lor simetrice

U d ,U i , U h cu rela iile (2.2.105), cu ajutorul c rora se determin din schemele Sd, Si, Sh,
componentele simetrice ale curen ilor I d , I i , I h . Cu rela iile (2.2.104) se exprim apoi
curen ii în circuitul ini ial.
Impedan a 3Z 0 apare numai în schema homopolar pentru a conserva c derea de tensiune
din schema ini ial între N i 0, anume 3Z 0 I h  Z 0 I 0 . Dac receptorul are neutrul izolat,
( Z 0   ) schema homopolar r mâne cu latura deschis .
2.2.6.4. Analiza circuitelor trifazate dezechilibrate
În cazul unui circuit trifazat dezechilibrat, rela iile dintre componentele simetrice de
succesiuni diferite ale c derilor de tensiune pe faze sunt mai complicate decât în cazul
circuitelor echilibrate i nu se mai pot construi schemele monofazate direct , invers i
homopolar ca în cazul circuitelor echilibrate. În general dezechilibrul re elelor nu este total,
fiind posibil separarea p r ilor echilibrate i dezechilibrate.
Calculul regimurilor nesimetrice se face pe baza teoremei compensa iei, prin înlocuirea
impedan elor elementelor dezechilibrate prin tensiuni echivalente nesimetrice, care se
descompun în componente simetrice; aceste componente împreun cu cele ale curen ilor
alc tuiesc necunoscutele auxiliare ale problemei.
a) Re ea echilibrat care alimenteaz un receptor trifazat static dezechilibrat
Înlocuind pe baza teoremei compensa iei impedan ele de faz (necuplate magnetic)
Z 1 , Z 2 , Z 3 , ale receptorului dezechilibrat (în orice conexiune) reprezentat în figura 2.2.17,
prin surse ideale de tensiune cu tensiunile la borne
U 1  Z 1 I 1, U 2  Z 2 I 2 , U 3  Z 3 I 3, (2.2.117)
se ob ine circuitul din figura 2.2.18. Acesta este un circuit trifazat echilibrat alimentat cu
t.e.m. nesimetrice care reprezint necunoscutele auxiliare.
Prelucrând rela iile (2.2.117) în func ie de ecua iile sistemului (2.2.104) se ob in rela iile
între componentele simetrice ale tensiunilor i curen ilor la bornele fazelor receptorului
dezechilibrat
Ed  U d  h
Id  i
Ii  d
Ih
Ei  U i  d
Id  h
Ii  i
Ih (2.2.118)
Eh  U h  i
Id  d
Ii  h
Ih

în care s-au f cut urm toarele nota ii:

69
 1
Z 1  Z 2  Z 3 
3
 
h

1
 Z 1  aZ 2  a 2 Z 3 (2.2.119)
3
 
d

1
 Z 1  a2 Z 2  aZ 3 .
i 3

Studiul re elei din figura 2.2.18 se poate face acum cu ajutorul schemelor de succesiune
direct , invers i homopolar Rd, Ri, Rh, reprezentate în figura 2.2.19.

Fig. 2.2.19

Aceste scheme se rezolv cu oricare din metodele cunoscute din analiza circuitelor
electrice de curent alternativ. Echivalând re elele Rd, Ri, Rh prin dipoli Thévenin sau Norton se
ob in schemele din figurile 2.2.20, respectiv 2.2.21, care permit scrierea urm toarelor rela ii:

Ed0 U d E i0  U i E h0  U h
Id  , Ii  , Ih  .
Zd Zi Zh (2.2.120)
respectiv
I dg  I d I ig  I i I hg  I h
Ud  , Ui  , Uh  ,
Yd Yi Yh (2.2.121)

70
 Fig. 2.2.20

Fig. 2.2.21

M rimile E do , E io , E ho , Z d , Z i , Z h , respectiv I dg , I ig , I hg , se calculeaz din partea

echilibrat a circuitului. Sistemul de ecua ii ob inut cu rela iile (2.2.118) i (2.2.120) sau
(2.2.121) permite calculul componentelor simetrice ale tensiunilor i curen ilor, cu ajutorul
c rora, utilizând rela iile (2.2.104), se calculeaz apoi curen ii i tensiunile la bornele
receptorului dezechilibrat din figura 2.2.17.
De asemenea, cunoscând componentele simetrice ale tensiunilor la bornele schemelor Rd,
Ri, Rh, se pot determina componentele simetrice ale curen ilor i tensiunilor din laturile re elei
echilibrate R prin rezolvarea separat a acestor scheme (paragraful anterior).
b) Regimuri de avarie ale re elelor trifazate
În re elele trifazate pot apare regimuri de func ionare nesimetric determinate de
întreruperea uneia sau a dou dintre faze, sau de diferite tipuri de scurtcircuite. Calculul unor
astfel de regimuri prezint importan deosebit pentru dimensionarea i protec ia acestor
re ele. Nesimetria generat de întreruperi i scurtcircuite este echivalent cu situa ia
prezentat la punctul anterior, dar particularizat pentru receptoare simple, ceea ce permite
scrierea unor ecua ii simple pentru curen ii i tensiunile de faz , respectiv pentru
componentele simetrice ale acestora.
1. Scurtcircuit pe faza 1, cu întreruperea fazelor 2 i 3
Situa ia prezentat în figura 2.2.22 este echivalent cu o re ea trifazat echilibrat
alimentând un receptor trifazat dezechilibrat ale c rui impedan e de faz satisfac rela iile

71
 Z 1  Z, Z 2  Z 3  . (2.2.122)
Ca urmare
U 1  Z I 1, I 2  I 3  0. (2.2.123)

Din rela iile (2.2.104) i (2.2.105) rezult

U h  U d  U i  U 1  3Z I d , (2.2.124)
1
Ih  Id  Ii  I 1. (2.2.125)
3
Fig. 2.2.22

Rela ia (2.2.125) arat c cele trei scheme de succesiune direct , invers i homopolar se
înseriaz ca în figura 2.2.23, care asigur de asemenea i satisfacerea rela iei (2.2.124).
Rezolvând aceast schem se ob in componentele simetrice ale curen ilor i tensiunilor.
Dac scurtcircuitul este net, Z 1  0, iar dac este prin arc electric, Z 1 este impedan a arcului.

Fig. 2.2.23

2. Scurtcircuit pe fazele 2 i 3 i întreruperea fazei 1

Ecua iile satisf cute de acest receptor dezechilibrat (Fig. 2.2.24) sunt:

I 1  0, U 2  U 3  0. (2.2.126)
Pe baza rela iilor (2.2.104) i (2.2.105) se
ob in urm toarele rela ii între componentele
simetrice ale curen ilor i tensiunilor:
I h  I d  I i  0, (2.2.127)

U h U d U i. (2.2.128)
Satisfacerea acestor rela ii impune
conectarea celor trei re ele Rd, Ri, Rh în paralel,
ca în figura 2.2.25.
Fig. 2.2.24

72
 Fig. 2.2.25

Prin rezolvarea schemei interconectate se ob in componentele simetrice ale regimului

nesimetric studiat.

2.3. REGIMUL PERIODIC NESINUSOIDAL

2.3.1. Generalit i
Analiza regimurilor de func ionare a circuitelor electrice în care curen ii i tensiunile sunt
func ii periodice oarecare prezint o importan practic deosebit . În circuitele electrice
destinate producerii, transportului i distribu iei energiei electrice, forma de varia ie în timp a
tensiunilor i curen ilor nu este riguros sinusoidal , iar abaterea se nume te distorsiune sau
deformare, de unde i denumirea de regim deformant. Distorsiunea provine de la
imperfec iunile constructive ale generatoarelor (nu se poate realiza o înf urare c reia s -i
corespund o reparti ie sinusoidal a induc iei magnetice în întrefier) i de la caracterul
neliniar al unor elemente de circuit (bobine cu miez de fier, cuptoare electrice, amplificatoare
magnetice, diode redresoare, tiristoare etc.). Aceste elemente neliniare sub tensiune
sinusoidal distorsioneaz curentul, care la rândul s u produce c deri de tensiune
nesinusoidale în alte elemente de circuit, fie liniare, fie neliniare.
Studiul regimului periodic nesinusoidal este important atât din punctul de vedere al
efectelor sup r toare produse în re elele de transmisie i distribu ie a energiei electrice, cât i
din cel al construc iei unor aparate electrice. În re elele electrice care func ioneaz în regim
deformant, factorul de putere scade, compensarea puterii reactive cu condensatoare nu este în
general posibil , apar pierderi suplimentare de energie, au loc rezonan e (care produc
supratensiuni sau supracuren i) etc. Calculul circuitelor electrice liniare sau aproximate prin
elemente liniare se efectueaz de obicei pe baza descompunerii în serie Fourier a semnalelor
(tensiunilor) periodice ale re elei i a aplic rii teoremei superpozi iei. Curen ii i tensiunile
periodice nesinusoidale se calculeaz ca sume ale intensit ilor curen ilor i tensiunilor
produse separat de fiecare component armonic .
2.3.2. M rimi periodice.
O m rime variabil în timp ale c rei valori se repet periodic, satisf când rela ia:
y (t )  y (t  T ) , (2.3.1)
pentru T constant i orice valoare a timpului t, se nume te m rime periodic în timp.
Valoarea cea mai mic (pozitiv ) a lui T, care satisface rela ia (2.3.1) se nume te perioad
a m rimii.
Orice func ie periodic y(t) care satisface condi iile Dirichlet (perioada poate fi împ r it
într-un num r finit de intervale, astfel încât în fiecare din ele func ia s fie continu i
monoton ) se poate dezvolta (descompune) în serie Fourier, sub forma:

73
 y (t )  A0   Ak cosk t    Bk sin k t  ,
 
(2.3.2)
k 1 k 1

unde este pulsa ia fundamental corespunz toare perioadei T a func iei y:

2
 2 f , (2.3.3)
T
iar f este frecven a fundamental .
Coeficien ii Fourier se determin cu rela iile:
1T
T 0
A0  f (t )dt , pentru componenta continu (2.3.4)

f (t )cosk t dt ,
2T
T 0
Ak  (2.3.5)

f (t )sin k t dt ,
2T
T 0
Bk  (2.3.6)

pentru armonicile superioare.

Dac y(t) are anumite propriet i de simetrie, antisimetrie etc., se poate restrânge intervalul
de integrare în rela iile de mai sus. De exemplu:
 o func ie alternativ are valoarea medie pe o perioad nul , deci A0 = 0;
 o func ie par , cu proprietatea f(t) = f(-t), are numai termeni în cosinus, adic Bk = 0,
iar Ak se calculeaz cu rela ia (2.3.5);
 o func ie impar , cu proprietatea f(t) = - f(-t), are numai termeni în sinus, adic Ak = 0,
iar Bk se calculeaz cu rela ia (2.3.6);
 o func ie alternat simetric, cu proprietatea f(t) = - f(t+T/2), are componenta continu
nul , A0 = 0 i con ine numai armonici de ordin impar, ale c ror amplitudini se
calculeaz cu rela iile (2.3.5) i (2.3.6), integrând pe jum tate de perioad ;
 dac func iile alternate simetric se mai bucur i de propriet i de paritate sau
imparitate, r mân numai termeni în cosinus, respectiv în sinus, iar intervalul de
integrare pentru calculul coeficien ilor se reduce la un sfert de perioad :

f (t ) cosk t dt ,
8 T /4
T 0
- func ie par : Bk  0, Ak  (2.3.7)

f (t ) sin k t dt .
8 T /4
T 0
- func ie impar : Ak  0, Bk  (2.3.8)

Observa ie:
Marea majoritate a curbelor de tensiune electromotoare, de tensiuni i de curen i din
energetic (tehnica curen ilor tari) sunt alternate simetric. De aceea curbele alternate simetric
se mai numesc i curbe electrotehnice.
2.3.3. Caracterizarea m rimilor periodice nesinusoidale.
M rimile electrice periodice nesinusoidale se dezvolt în serie Fourier sub forma:
y (t )  Y0   Yk 2 sin k t    Y0   y k ,
 
k (2.3.9)
k 1 k 1
unde Y0 este valoarea medie a m rimii, Yk este valoarea efectiv a armonicii de ordin k, este
pulsa ia fundamental , iar k este faza ini ial a armonicii de ordin k.

74
 Pentru caracterizarea unei m rimi nesinusoidale se introduc urm toarele defini ii:
 Valoarea efectiv a unei m rimi periodice nesinusoidale este:

T 0
1T
Yef  y (t ) 2 dt . (2.3.10)

Dac se ine seama de rela ia (2.3.9), aplicând defini ia (2.3.10) se ob ine:

Yef  Y02  Y12  Y22  ...  Y02   Yk2 .


(2.3.11)
k 1

 Reziduu deformant al unei m rimi periodice nesinusoidale este m rimea r mas dup
sc derea armonicii fundamentale:

 yk .

y d  y (t )  y1  Y0  (2.3.12)
k 2

 Valoarea efectiv a reziduului deformant este:

Yd  Y02   Yk2  Yef2  Y12 .


(2.3.13)
k 2

 Coeficientul de distorsiune al unei func ii periodice nesinusoidale:

Y 
2
Y
kd  d  1   1  , 0< kd <1. (2.3.14)
Yef  Yef 
 
Coeficientul de distorsiune nu d informa ii asupra formei m rimii. În electroenergetic o
m rime se consider practic sinusoidal dac kd < 0,05 (5%).
 Valoarea medie pe o semiperioad :
2 T/2
T 0
Ymed  y (t )dt . (2.3.15)

Pentru o m rime sinusoidal

2 2
Ymed  Y  0,9Y . (2.3.16)

 Factor de form :
k f  Yef / Ymed . (2.3.17)
Pentru m rimile sinusoidale k f  /(2 2 )  1,11
 Factor de vârf (creast ):
k v  Ymax / Yef , (2.3.18)
care la m rimile sinusoidale are valoarea k v  2  1,414 .
2.3.4. Puteri în regim nesinusoidal.
Dac la bornele unui dipol se dau tensiunea i curentul ca m rimi nesinusoidale sub forma:
u (t )  U 0   U k 2 sin k t    U 0   uk
 
k (2.3.19)
k 1 k 1

i (t )  I 0   I k 2 sin k t    I 0   ik ,
 
k (2.3.20)
k 1 k 1
se definesc urm toarele puteri:

75
  Puterea instantanee:
p  ui  U 0 I 0   u k ik  U 0  ik  I 0  u k    u k in .
    
(2.3.21)
k 1 k 1 k 1 k 1 n 1

 Puterea activ :

 U k I k cos
1T
T 0
d 
P pd t  U I
0 0  k , [W] (2.3.22)
k 1

unde k  k  k .
 Puterea reactiv :

Q   U k I k sin
d 
k . [var] (2.3.23)
k 1

 Puterea aparent :

S  U ef I ef  U 02  U 12  U 22  ... I 02  I12  I 22  ... . [VA] (2.3.24)

 Puterea deformant :

 
d
D  S 2  P2  Q2 . [vad] (2.3.25)
Observa ii:
1. În regim nesinusoidal factorul de putere este definit cu rela ia:
d P P
k   1. (2.3.26)
S P 2  Q2  D2
2. În regim nesinusoidal, pe armonica de ordin k, impedan ele bobinelor i ale
condensatoarelor se modific în conformitate cu rela iile:
Z Lk  k L, Z Ck  1 / k C . (2.3.27)

3. În circuitele trifazate, armonicile de ordin multiplu de 3, (k =3n) formeaz un sistem

homopolar, cele de ordin k =3n+1 formeaz un sistem de succesiune direct , iar cele de
ordin k =3n-1, un sistem de succesiune invers .
4. Curbele electrotehnice nu con in decât armonici de ordin impar, astfel încât:
 armonicile de ordin 1,7,13,…formeaz sisteme directe;
 armonicile de ordin 5,11,17,…formeaz sisteme inverse;
 armonicile de ordin 3,9,15,…formeaz sisteme homopolare.
5. În regim nesinusoidal, la conexiunea stea în tensiunile de linie nu apar armonici de
ordin multiplu de 3 (deoarece formeaz sisteme homopolare) i U l  3U f .
6. În regim nesinusoidal, la conexiunea triunghi curen ii de linie nu con in armonici de
ordin multiplu de 3 (deoarece formeaz sisteme homopolare) i I l  3I f .

76
 CAP.3. MA INI I AC ION RI ELECTRICE

3.1. TRANSFORMATORUL ELECTRIC

3.1.1. Principiul de func ionare
Producerea, transportul i distribu ia energiei electromagnetice în condi ii tehnico-
economice optime, determin necesitatea folosirii mai multor trepte de tensiune. Leg tura
dintre diferitele nivele de tensiune se realizeaz prin intermediul transformatoarelor electrice,
dispozitive electromagnetice care permit transformarea unor m rimi caracteristice energiei în
curent alternativ – tensiunea, intensitatea curentului, num rul de faze – f r a modifica
frecven a m rimilor alternative. Transformatoarele destinate modific rii valorii tensiunii i
intensit ii curentului se numesc transformatoare de putere sau de for .
Dup destina ie transformatoarele se clasific astfel:
 Transformatoare de putere (monofazate sau trifazate), folosite în transportul i
distribu ia energiei electrice;
 Transformatoare de m sur (de curent sau de tensiune);
 Transformatoare cu destina ii speciale: de sudur , pentru cuptoare electrice, pentru
modificarea num rului de faze, amplificatoare magnetice;
 Autotransformatoare - folosite fie pentru interconexiunea a dou re ele cu nivele
diferite de tensiune sau pentru reglarea tensiunii.
De i exist o mare varietate de tipuri constructive ca urmare a unui larg domeniu de
utilizare, fenomenele ce intervin în func ionarea transformatorului sunt în esen acelea i i
pot fi studiate pe un model comun, pe care se dezvolt teoria transformatorului monofazat.
Pentru aceasta consider m un transformator cu dou înf ur ri (Fig. 3.1.1): înf urarea
primar , ale c rei m rimi – u1, i1 – au sensurile de referin asociate dup conven ia de la
receptoare (înf urarea prime te energie electromagnetic ) i înf urarea secundar , ale c rei
m rimi – u2, i2 – au sensurile de referin asociate dup conven ia de la generatoare
(înf urarea cedeaz energie electromagnetic ).

Principiul de func ionare al transformatorului electric se bazeaz pe legea induc iei

electromagnetice.
Dac la bornele înf ur rii primare se aplic o tensiune u1 alternativ , înf urarea va
absorbi din re eaua de alimentare un curent alternativ i1, care va determina apari ia unui câmp
magnetic ale c rui linii de câmp ce se închid prin miezul feromagnetic vor înl n ui i spirele
înf ur rii secundare. Fluxul magnetic produs de curentul (alternativ) primar, fiind variabil în
timp (este tot alternativ), induce în spirele înf ur rii secundare pe care le str bate, o tensiune
electromotoare (t.e.m.) de transformare, având frecven a egal cu cea a tensiunii de la bornele
primare i valoarea propor ional cu num rul de spire al înf ur rii secundare.
Dac fluxul magnetic fascicular produs de înf urarea primar are forma:

77
 (t )   2 sin t , (3.1.1)
t.e.m. indus în înf urarea secundar cu N2 spire este:
d  
e2   N 2  N 2  2 sin  t   , (3.1.2)
dt  2
având valoarea efectiv
E2  N 2   2 f N 2   4,44 f N 2  max , (3.1.3)
i fiind defazat cu /2 în urma fluxului magnetic.
Dac la bornele înf ur rii secundare este conectat un receptor, spirele înf ur rii vor fi
str b tute de curentul i2, iar la bornele secundare va apare tensiunea u2.
În consecin , prin intermediul transformatorului are loc un transfer de putere de la re eaua
conectat la înf urarea primar , la re eaua conectat la înf urarea secundar , cu modificarea
tensiunii i curentului din secundar, dar p strând frecven a m rimilor alternative.
3.1.2. Teoria tehnic a transformatorului electric luând în considerare pierderile în
fier
Ipotezele în care se dezvolt aceast teorie sunt:
a) se ia în considera ie satura ia circuitului magnetic caracterizat prin dependen a
neliniar între fluxul magnetic i solena ie;
b) se consider regimul cvasista ionar; curen ii de deplasare dintre spire, dintre
înf ur ri, dintre înf ur ri i miezul feromagnetic se neglijeaz ;
c) înf ur rile se consider cu parametri concentra i.
Spectrul liniilor de câmp arat c acestea se grupeaz în dou categorii: linii de câmp care
se închid numai prin miezul feromagnetic al transformatorului i care înl n uie ambele
înf ur ri, numite linii de câmp magnetic util; linii de câmp care se închid par ial prin miez,
par ial prin aer, înl n uind fie numai înf urarea primar , fie numai înf urarea secundar ,
numite linii de câmp magnetic de dispersie.
Liniile câmpului magnetic util, determinate de solena ia rezultant , determin în sec iunea
transversal a miezului magnetic fluxul fascicular util , iar în înf ur rile primar i
secundar , fluxuri magnetice utile propor ionale cu num rul de spire:

u1  N1 ,
respectiv (3.1.4)
u2  N2 .
Liniile celor dou câmpuri magnetice de dispersie determin fluxurile magnetice de
dispersie 1 respectiv 2, propor ionale cu inductivit ile de dispersie corespunz toare:
1  L 1 i1 ,
respectiv (3.1.5)
2  L 2i2 .
Din punct de vedere valoric, fluxurile de dispersie sunt relativ mici în raport cu fluxurile
utile, deoarece, având permeabilitatea mult mai mare decât aerul, miezul magnetic
concentreaz marea majoritate a liniilor câmpului magnetic.
inând seama de sensurile fizice ale m rimilor, eviden iate în figura 3.1.1, fluxurile totale
corespunz toare celor dou înf ur ri sunt:

78
 1  u1  1  N 1  L 1i1 ,
respectiv (3.1.6)
2  u2  2   N 2  L 2 i2 .
Aplicând legea induc iei electromagnetice de-a lungul contururilor închise care trec prin
conductoarele celor dou înf ur ri i inând seama de legea conduc iei electrice, se ob ine:
d 1
e1  R1 i1  u1   ,
dt
respectiv (3.1.7)
d 2
e2  R2 i 2  u 2   ,
dt
unde R1 i R2 reprezint rezisten ele electrice ale celor dou înf ur ri.
inând seama de rela iile (3.1.6), sistemul (3.1.7) devine:
d di
u1  R1i1  N 1 L 1 1
dt dt
, (3.1.8)
d di 2
 u 2  R2 i 2  N 2 L 2
dt dt
cu necunoscutele i1 , i 2 , u 2 , . Pentru ca sistemul s fie compatibil determinat, se completeaz
cu rela iile:
di
u 2  R i 2  L 2   i 2 dt
1
dt C
Lu
 , (3.1.9)
N1 N 2
 N 1i1  N 2 i 2
care reprezint :
 c derea de tensiune pe sarcina din secundarul transformatorului (caracterizat de o
rezisten , o inductivitate i o capacitate);
 dependen a neliniar dintre fluxul fascicular util i solena ia rezultant care îl produce,
Lu fiind inductivitatea corespunz toare fluxului util;
 solena ia rezultant ob inut prin aplicarea legii circuitului magnetic pe conturul închis
 i egal cu diferen a dintre solena ia primar i cea secundar .
Sistemul compus din rela iile (3.1.8) i (3.1.9) este neliniar din cauza rela iei  f ( )
care reprezint caracteristica magnetic a miezului. Considerând dependen a liniar (Lu=ct.),
aproxima ie acceptabil practic când u1 este sinusoidal i U1=ct., sistemul poate fi
reprezentat în complex astfel:
U 1  R1 I 1  j L 1 I 1  j N 1 
 U 2  R2 I 2  j L I 2  j N2 2
1
U 2  RI 2  j LI 2  I2 , (3.1.10)
j C
Lu Xu
   
N1 N 2 N 12
  N1 I 1  N 2 I 2  N 1 I

79
unde:
I - este curentul de magnetizare, reprezentând curentul care str b tând spirele înf ur rii
primare în gol ar produce aceea i solena ie ca în sarcin ;
N1
X u  Lu este reactan a corespunz toare fluxului util.
N2
Rezisten ele i reactan ele înf ur rilor, precum i c derile de tensiune au valori
dependente de num rul de spire al înf ur rilor. Pentru a face posibil compararea
parametrilor înf ur rilor transformatorului, se face raportarea înf ur rii secundare la cea
primar . Aceasta se realizeaz în ipoteza conserv rii: solena iilor, pierderilor în înf ur ri i în
miez, puterii reactive de magnetizare a miezului, puterii reactive corespunz toare câmpului
magnetic de dispersie i puterii transmise de transformator receptorului conectat în secundar.
Pentru aceasta tensiunile se raporteaz propor ional cu num rul de spire (pentru a conserva
fluxurile fasciculare), curen ii – invers propor ional cu num rul spirelor (pentru a conserva
solena iile), rezisten ele i reactan ele – ca raportul tensiunilor la curen i:

N  N 
2 2
N N
U  1 U 2 ; I 2  2 I 2 ; R2'   1  R2 ; X '   1  X 2. (3.1.11)
' '
N2 N1  N2   N2 
2 2

Notând
N
E 1   j N 1 ; E 2  j N 2    2 E 1 ; (3.1.12)
N1
i raportând E 2 se ob ine
N1
E '2  E 2  E1 . (3.1.13)
N2
Sistemul ecua iilor raportate ale transformatorului este:
U 1  R1 I 1  jX 1I1  E1

 U 2  R2' I 2  jX ' 2 I 2  E 1
' ' '

U 2  R ' I 2  jX ' I 2 , (3.1.14)

' '

Xu
 I
N1
I  I1  I 2
'

iar schema echivalent corespunz toare este reprezentat în figura 3.1.2.

Dac se ine seama de pierderile în fier, sistemul (3.1.14) r mâne valabil cu excep ia
ultimei rela ii care devine:
I 10  I  I a  I 1  I 2 , (3.1.15)
'

unde I a i I sunt componenta activ i reactiv a curentului de magnetiza ie (egal cu

curentul de mers în gol, de valoare constant , i notat cu I 10 ), iar schema echivalent se
modific prin completarea laturii transversale cu rezisten a corespunz toare pierderilor în fier
(RFe), ca în figura 3.1.2.

80
 Observa ii:
1. Schema din figura 3.1.2 se mai nume te schema echivalent în T.
2. Pentru simplificarea calculelor, la analiza func ion rii în sarcin se folose te schema
echivalent în  (Fig. 3.1.3), în care latura transversal a fost reprezentat în varianta
X u R Fe R X2 R2 X
serie i Z 12  R12  jX 12  j  2 Fe u 2  j 2 Fe u 2 ,
R Fe  jX u R Fe  X u R Fe  X u
X 1
iar c1  1   1,02  1,06 .
X 12

3.1.3. Bilan ul puterilor transformatorului electric

O metod simpl de determinare a bilan ului puterilor transformatorului pleac de la
schema echivalent a transformatorului monofazat (Fig. 3.1.2) care consider i pierderile în
fier.
În elementele acestei scheme se produc urm toarele pierderi:
- de putere activ : PCu1 i PCu2, în conductoarele celor dou înf ur ri i PFe în miezul
feromagnetic;
- de putere reactiv : Q1 i Q2 în câmpul magnetic de dispersie al înf ur rii primare,
respectiv secundare, i Qm la magnetizarea miezului feromagnetic.
Diagrama de bilan energetic este reprezentat în figura 3.1.4.
Dac transformatorul prime te de la re ea pe la bornele înf ur rii primare puterea
S 1  P1  jQ 1 i cedeaz circuitului receptor racordat la bornele înf ur rii secundare puterea
S 2  P2  jQ 2 , inând seama de pierderile de putere eviden iate în figura 3.1.4, se pot scrie
ecua iile de bilan al puterilor active i reactive:

81
 P1  PCu1  PFe  PCu 2  P2 (3.1.16)

Q1  Q 1  Qm  Q 2  Q2 (3.1.17)

M rimile din ultimele dou ecua ii se calculeaz astfel:

P1  U 1 I 1 cos 1 Q1  U 1 I 1 sin 1

P2  U 2 I 2 cos 2 Q2  U 2 I 2 sin 2

PCu1  R1 I 12 Q 1 X 1 I1
2

PCu 2  R2 I 22  R2' (I 2' ) 2 Q 2 X 2I2

2
 X ' 2 (I 2' ) 2

PFe  R Fe I a2 Qm  X u I 2 .
Se observ c exist dou categorii de pierderi:
 pierderi de putere propor ionale cu sarcina transformatorului: PCu1 , PCu 2 , Q 1 , Q 2 ;

 pierderi de putere constante: PFe , Qm .

Observa ii:
1. La magnetizarea ciclic a miezului feromagnetic al transformatorului datorit varia iei
periodice în timp a fluxului magnetic, se produc pierderi prin histerezis PH (ca urmare a
caracteristicii neliniare de magnetizare) i prin curen i turbionari, numi i i curen i
Foucault, PF (care apar prin induc ie în miezul feromagnetic ce are i propriet i
conductive); PFe  PH  PF .
2. Aceste pierderi depind de natura materialului feromagnetic, de grosimea tolei, de
frecven a de magnetizare i de valoarea induc iei magnetice (prin aceasta de valoarea
efectiv a tensiunii de alimentare) i sunt aproximativ egale cu pierderile de mers în gol
PFe  P0 (3.1.18)
3. Pierderile specifice în unitatea de mas a miezului feromagnetic se exprim cu rela ia:

82
 p Fe  p H  p F  H f Bmax
2
 F f 2
Bmax
2
(3.1.19)

unde: H i F sunt constante care depind de grosimea tolei i de natura materialului, f

este frecven a de magnetizare, iar Bmax este valoarea maxim a induc iei magnetice în
sec iunea transversal a miezului.
4. La func ionarea în sarcin a transformatorului, în afara pierderilor în înf ur ri i în
miezul feromagnetic, se mai produc pierderi în cuv , în piesele de consolidare, pierderi
specifice prin dispersie la capetele înf ur rilor.
5. În afara pierderilor în fier care sunt independente de curentul de sarcin , toate celelalte
pierderi depind direct sau indirect de înc rcarea transformatorului, respectiv de I2.
3.1.4. Randamentul transformatorului electric
Pierderile de putere influen eaz negativ randamentul transformatorului, care este definit
ca raportul dintre puterea activ cedat în secundar i puterea activ primit prin înf urarea
primar :
P2 U 2 I 2 cos 2
  . (3.1.20)
P1 U 2 I 2 cos 2  PCu1  PCu 2  PFe
Pierderile de putere în conductoare se pot pune sub forma:
PCu  PCu1  PCu 2  R1 I 12  R2 ( I 2' ) 2  Rk I 12  2
P1k , (3.1.21)
unde
P1k
Rk  este rezisten a echivalent din schema Kapp, determinat la încercarea de
I 12n
scurtcircuit a transformatorului, în func ie de puterea absorbit P1k.;
I1
 reprezint gradul de înc rcare al transformatorului.
I 1n
Puterea secundar (util ) poate fi pus sub forma:
P2  U 2 I 2 cos 2  U 2' I 2' cos 2  U 1n I 1n cos 2  S n cos 2 (3.1.22)
unde Sn=U1nI1n este puterea aparent nominal a transformatorului.
inând seama de aceste preciz ri i de rela ia (3.1.18), rela ia (3.1.20) devine:
S n cos
 2
. (3.1.23)
S n cos 2  2
P1k  P0
Intereseaz gradul de înc rcare pentru care randamentul transformatorului este maxim la o
tensiune U2 i un defazaj 2 constante. Derivând func ia ( ) i anulând derivata se ob ine:

P0
 , (3.1.24)
P1k
op

rela ie ce arat c înc rcarea optim este independent de factorul de putere al sarcinii.
Din expresia valorii maxime a randamentului:
S n cos
 2
, (3.1.25)
 2 P1k P0
max
S n cos 2

83
rezult c acesta este maxim când pierderile constante sunt egale cu cele variabile.
Expresia valorii randamentului nominal este:
S n cos 2
 , (3.1.26)
S n cos 2  P1k  P0
n

iar caracteristica randamentului ( ) la cos 2  const . este reprezentat în figura 3.1.5.

De regul , transformatoarele sunt dimensionate
s aib un factor de înc rcare optim op  0,3  0,7 ,
în func ie de destina ie i de caracterul sarcinii, astfel
încât el s func ioneze cu randament maxim în
regimul de func ionare cel mai frecvent (chiar dac
transformatorul func ioneaz în sarcin redus fa de
cea nominal , randamentul s u r mâne foarte bun).
Diferen a dintre valoarea maxim i cea nominal
a randamentului transformatoarelor de putere este
foarte mic , ceea ce face ca, în practic , acestea s fie
înc rcate pân la puterea nominal , sau conform
caracteristicii de înc rcare (Cap. 4).

3.2. MOTORUL ASINCRON

3.2.1. Principiul de func ionare. Regimurile ma inii

Ma ina asincron este o ma in electric rotativ de curent alternativ (monofazat sau cel
mai adesea trifazat ), cu câmp magnetic învârtitor, al c rei rotor are tura ia diferit de tura ia
(viteza) câmpului magnetic învârtitor i dependent de cuplul rezistent.
Este utilizat mai ales în regim de motor, uneori în regim de frân (la ascensoare, macarale
etc.), sau în regim de generator (la microhidrocentrale f r personal permanent).
Este ma ina electric cea mai folosit în industrie datorit simplit ii constructive, a
pre ului de cost relativ sc zut pe unitate de putere, a randamentului ridicat, robuste ii,
posibilit ii de a fi construit într-o gam foarte larg de puteri, tura ii, tensiuni de alimentare.
Elementele constructive de baz sunt:
 Statorul având rol de inductor, pe care se dispune înf urarea trifazat conectat în
stea sau triunghi i care se alimenteaz de la re ea;
 Rotorul cu rolul de indus în dou variante:
a) Rotorul bobinat – înf urarea rotoric în conexiune stea este de tipul celei din
stator;
b) Rotorul în scurtcircuit sub form de colivie simpl sau multipl .
Sub aspect teoretic între cele dou tipuri de motoare nu exist nici o deosebire. Tipul b)
este constructiv mai simplu i sunt cele mai r spândite, tipul a) incluzând i contacte
alunec toare, ceea ce complic între inerea.
La func ionarea în regim de motor – cazul obi nuit de utilizare a ma inii – înf urarea
statoric este alimentat cu un sistem trifazat simetric de curen i, ceea ce conduce la apari ia
în întrefierul ma inii a unei unde de câmp magnetic – numit câmp învârtitor. Acesta se rote te
cu o tura ie n1, numit tura ie de sincronism, func ie de frecven a f 1 a m rimilor (tensiune i
curent) statorice i de num rul de perechi de poli ai ma inii:
60 f 1
n1  [rot/min] (3.2.1)
p

84
 Câmpul magnetic învârtitor induce (prin fenomen de induc ie electromagnetic ) în fazele
înf ur rii rotorului, ini ial imobil, un sistem trifazat simetric de t.e.m. (e2), care vor determina
apari ia unui sistem trifazat simetric de curen i rotorici (i2).
Câmpul magnetic învârtitor ac ioneaz asupra acestor curen i cu for e Laplace, care vor
pune rotorul în mi care. Pe m sura acceler rii rotorului ca urmare a cuplului electromagnetic
activ ce se exercit asupra lui, viteza relativ a câmpului inductor în raport cu înf urarea
rotoric scade (1   2 ) , fapt ce duce la sc derea intensit ii curen ilor rotorici i la
reducerea frecven ei lor.
În final rotorul se stabile te la o tura ie sta ionar n2 n1, corespunz toare egal rii cuplului
electromagnetic activ cu cel rezistent. Pentru a caracteriza aceast rotire asincron a ma inii s-
a introdus m rimea numit alunecare:
n1  n 2 1   2
s  , (3.2.2)
n1 1
unde
1  1
 2 n1 , reprezint viteza unghiular statoric ,
p

 2  1  2
 2 n 2 reprezint viteza unghiular rotoric .
p
inând seama de rela iile de mai sus rezult c frecven a m rimilor rotorice este legat de
frecven a m rimilor statorice prin rela ia:
f2
s 2
 . (3.2.3)
1 f1
Observa ii:
1. Ma ina nu poate func iona la tura ia de sincronism, deoarece dac înf urarea rotoric se
rote te cu aceea i vitez cu câmpul magnetic învârtitor ( 1   2 ) fenomenul induc iei
electromagnetice nu se mai produce, t.e.m. rotorice sunt nule (e2=0), de asemenea curen ii
rotorici (i2=0) i cuplul electromagnetic (cuplul activ) este nul.
2. Curen ii rotorici î i asociaz un câmp învârtitor propriu, numit câmp magnetic de reac ie
(fenomenul poart numele de reac ia indusului), câmp ce se rote te sincron (cu  1) cu câmpul
inductor principal (statoric), dar este decalat spa ial fa de acesta. Cele dou câmpuri
magnetice se compun dând câmpul magnetic rezultant al ma inii, care are o distribu ie
sinusoidal în timp i spa iu.
Din teoria ma inii asincrone rezult c cuplul electromagnetic poate fi pus sub forma:
3E 2 I 2 cos
M 2
, (3.2.4)
1   2
unde E2 reprezint valoarea efectiv a t.e.m. indus în înf urarea rotoric .
Regimurile de func ionare ale ma inii asincrone sunt consecin e ale valorilor posibile ale
cuplului electromagnetic în func ie de viteza unghiular statoric (1) i de cea rotoric (2).
 Regimul de motor. Din rela ia (3.2.4) se observ c M  0 dac ( 2  1 ) . Deci la
tura ii rotorice asincrone n2< n1 cuplul electromagnetic al ma inii este un cuplu motor.
Regimul de motor se desf oar pentru valori ale alunec rii cuprinse în domeniul
0<s<1.

85
  Regimul de generator. Dac arm tura rotoric este antrenat la o vitez unghiular
 2   1 în sensul câmpului magnetic inductor, M  0 , puterea mecanic este
transformat în putere electric i ma ina func ioneaz în regim de generator injectând
putere în re ea. Regimul se desf oar în domeniul    s  0 .
 Regimul de frân . Ma ina asincron intr în regim de frân atunci când cuplul
electromagnetic dezvoltat este de sens opus sensului s u de rota ie. Aceasta se
întâmpl dac se schimb succesiunea fazelor înf ur rii statorice, astfel încât câmpul
magnetic s se roteasc cu 1 în sens invers arm turii rotorice, sau dac cuplul
rezistent dep e te valoarea cuplului activ. În aceast situa ie ma ina prime te energie
atât din re eaua electric , cât i pe la arbore i o transform în c ldur prin efect
electrocaloric. Acest regim se desf oar pentru 1  s   .
În figura 3.2.1 se prezint caracteristica mecanic a ma inii cu eviden ierea regimurilor.

Se deosebesc dou regimuri limit ale regimului de motor:

 func ionarea cu rotorul imobil (calat) când n 2  0  s  1 - similar unui
transformator cu secundarul în scurtcircuit – regim periculos deoarece c ldura
degajat distruge rapid izola ia;
 func ionarea la mers în gol ideal când n 2  n1  s  0 .
3.2.2. Teoria tehnic a ma inii asincrone în regim de motor
Teoria tehnic a ma inii asincrone este similar celei a transformatorului electric, astfel
încât se poate face o analogie cu acesta din urm , asociind statorul cu primarul i rotorul cu
secundarul în scurtcircuit al transformatorului. Plecând de la rela iile (3.1.10) i inând seama
c pulsa ia m rimilor statorice este diferit de cea a m rimilor rotorice, se ob in ecua iile de
faz ale ma inii:
U 1  R1 I 1  j 1 L 1 I 1  j 1 k1 N 1 

0  R2 I 2  j 2L 2 I 2  j 2k2 N 2 

I  I1  I 2 (3.2.5)
'

Lu Xu
 I  I ,
k1 N 1 1 k1 N 1
unde
R1, R2 sunt rezisten ele înf ur rilor statoric , respectiv rotoric ;

86
 L 1, L 2 sunt inductivit ile de dispersie a înf ur rii de faz a statorului fa de rotor i
invers;
N1, N2 reprezint num rul de spire al înf ur rii de faz statoric , respectiv rotoric ;
k1, k2 sunt coeficien i subunitari care depind de tipul înf ur rii, numi i factori de
înf urare;
este fluxul magnetic corespunz tor unui pol al câmpului învârtitor;
I este curentul de magnetizare care produce câmpul magnetic învârtitor.
inând seama c 2 s 1, conform rela iei (3.2.3) i f când nota iile:

E1   j 1 k1 N 1  j 1 Lu I   jX u I
k2 N 2 (3.2.6)
E2  j 2 k2 N 2   sE1,
k1 N 1

raportarea m rimilor rotorice la cele statorice se face cu rela iile:

k1 N 1 k2 N 2
E2  E 2  s E 1 , I2  I2,
' '
k2N2 k1 N 1
. (3.2.7)
k N  k N 
2 2

R2'   1 1  R 2 , X '
  1 1  X
 k2 N 2   k2N2 
2 2

Notând X 2  1 L 2 i luând în considerare i pierderile în fier, se ob ine sistemul

complet al ecua iilor de func ionare în regim permanent raportate la stator sub forma:
U 1  R1 I 1  jX 1I1  E1
R2' '
0 I 2  jX ' 2 I 2  E 1
'
s
I 10  I  I a  I1  I 2
'

E 1   jX m I   R Fe I a . (3.2.8)

Primele dou ecua ii din (3.2.8) arat c ma ina asincron poate fi echivalat cu un
transformator care ar fi înc rcat cu o sarcin rezistiv variabil R2' / s .
Deci motorul asincron reprezint un transformator generalizat în care pe lâng
transformarea tensiunilor i curen ilor are loc i transformarea frecven ei în raportul
s  f 2 / f1 .
Schema echivalent corespunz toare este prezentat în figura 3.2.2, în care, pentru
eviden ierea pierderilor în înf urarea rotoric i a puterii mecanice, rezisten a R2' / s s-a
1 
descompus în R2' i   1 R2' .
s 

87
 Observa ii:
1. Datorit întrefierului (care nu apare la transformator) reactan ele de dispersie
X 1 , X ' 2 sunt relativ mari în compara ie cu Xu.
2. Rezisten a corespunz toare pierderilor în fier R Fe este mai mic decât la transformator
(pierderile PFe  R Fe I a2 sunt relativ mai mari).
3. Ca urmare la ma ina asincron nu sunt posibile simplific rile care se fac la
transformator pentru schema Kapp (de scurtcircuit).
Neglijând rezisten a statoric i reunind reactan ele de sc p ri R1  0 i
1
X  X 1  X ' 2 , cu c  1,04  1,08 , se ob ine schema simplificat a ma inii asincrone, cu
c
circuitul de magnetizare scos la borne (Fig. 3.2.3).

3.2.3. Bilan ul puterilor i randamentul motorului asincron trifazat

Puterea electric absorbit pe la bornele statorice de motor este:
P1  3U 1 I 1 cos 1 (3.2.9)
Din aceast putere o parte se consum prin pierderi Joule în înf urarea statoric
PCu1  3R1 I 12 (3.2.10)
i prin pierderi prin histerezis i curen i turbionari în miezul feromagnetic al statorului – PFe1.
Puterea r mas este puterea electromagnetic a ma inii, Pem, transmis rotorului prin
intermediul câmpului magnetic învârtitor din întrefier:

88
 R2' ' 2
Pem  P1  ( PCu1  PFe1 )  3 ( I 2 )  M 1 , (3.2.11)
s
unde M este cuplul electromagnetic al ma inii.
Din aceast putere primit de rotor o parte se pierde în înf urarea rotoric prin efect
Joule:
PCu 2  3R2' ( I 2' ) 2  sPem (3.2.12)
i în miezul rotoric PFe2. Acestea din urm sunt mici: cele prin histerezis sunt propor ionale cu
f2, iar cele prin curen i turbionari cu f 22 , valoarea frecven ei rotorice fiind redus . La
motoarele asincrone de construc ie normal alunecarea nominal s n  0,01  0,06 (valorile
mai mici corespund la puteri mai mari), astfel încât f2 = (0,5-3) Hz. Deci pierderile în fierul
rotoric al motorului asincron se pot neglija în regim normal de func ionare.
Puterea r mas reprezint puterea mecanic transmis rotorului:
Pmec  Pem  PCu 2  (1  s) Pem  M 2 . (3.2.13)
Puterea util disponibil la arborele motorului se ob ine sc zând din aceast putere
mecanic pierderile mecanice prin frecare i ventila ie:
P2  Pmec  Pfv  M u  2 . (3.2.14)
Diferen a dintre puterea electromagnetic transmis rotorului i puterea util la arborele
motorului se nume te putere de alunecare:
Ps  Pem  P2  PCu 2  Pfv . (3.2.15)
În figura 3.2.4. se prezint diagrama de puteri a motorului asincron.

Observa ii:
1. Spre deosebire de secundarul transformatorului electric care poate debita atât energie
activ cât i reactiv , rotorul motorului asincron poate da numai putere activ , sub
forma de energie mecanic .
2. Rotorul prime te îns energie reactiv necesar magnetiz rii câmpului magnetic de
dispersie i a arm turii rotorice.
În ceea ce prive te puterea reactiv , bilan ul este modelat de rela ia:
Q1  Q 1  Q Fe1  Q  Q Fe 2  Q 2 (3.2.16)

89
în care:
Q 1  3 X 1 I 12 i Q 2  3 X ' 2 ( I 2' ) 2 reprezint puterile de magnetizare ale câmpurilor
magnetice de dispersie în cele dou înf ur ri;
Q Fe1 , Q Fe 2 , Q sunt puteri necesare magnetiz rii celor dou arm turi i a întrefierului;
ele satisfac rela ia:
Q Fe1  Q Fe 2  Q  3 X u I 2 . (3.2.17)

Randamentul motorului asincron se determin cu rela ia:

P2 3U 1 I 1 cos  ( PCu1  PCu 2  PFe1  Pfv )
  . (3.2.18)
1

P1 3U 1 I 1 cos 1

Ca i la transformatorul electric se poate demonstra c randamentul maxim se ob ine când

pierderile constante ( PFe  P fv ) sunt egale cu pierderile variabile ( PCu1  PCu 2 ).
Randamentul nominal este o func ie de puterea motorului, de tura ie, de tipul constructiv.

3.3. AC ION RI ELECTRICE

3.3.1. Sisteme de ac ionare electric

Ac ionarea electric este opera ia prin care se efectueaz comenzi asupra regimurilor de
func ionare a ma inilor de lucru cu ajutorul energiei electrice. Ea se realizeaz prin sisteme de
ac ionare electric , alc tuite dintr-un ansamblu de dispozitive care transform energia
electric în energie mecanic i coordoneaz pe cale electric parametrii energiei astfel
ob inute (în principal cuplul i tura ia).
În figura 3.3.1 se reprezint schema structural a unui sistem complex de ac ionare
electric .
Motorul electric de ac ionare (M.E.A.) este alimentat prin intermediul unui convertor
electric (rotativ sau static), având rolul de a transforma parametrii electrici ai sursei de
alimentare în m rimi specifice tipului de motor i metodei de reglare a tura iei adoptate.
Convertorul electric poate fi o instala ie de redresare, un convertor de frecven , un
variator de tensiune sau combina ii ale acestora. El poate fi comandat printr-un sistem
automat de comand prev zut cu calculator de proces – în cazul sistemelor complexe – sau cu
regulator pentru sistemele mai simple.
M.E.A. împreun cu mecanismele de transmisie a energiei mecanice – care formeaz
lan ul cinematic (L.C.) al ac ion rii – alc tuit din arbori de transmisie, curele de transmisie,
ro i din ate, cuplaje electromagnetice sau cu fric iune, uruburi f r sfâr it etc. – formeaz
echipamentul de antrenare.
În fluxul de informa ii al sistemului de ac ionare, care furnizeaz m rimea de comand , se
g se te convertorul m rimii m surate, reprezentat de un traductor de pozi ie sau de tura ie.
Dup num rul motoarelor care asigur ac ionarea unei ma ini de lucru, ac ion rile electrice
se clasific în:
 ac ion ri individuale, în care un singur motor electric ac ioneaz o singur ma in de
lucru; motorul poate fi cuplat la arborele ma inii de lucru direct sau prin transmisie
mecanic ;
 ac ion ri multiple, în care o ma in de lucru este ac ionat de mai multe motoare
electrice, câte un motor pentru o mi care sau un grup de mi c ri. Aceste motoare pot

90
 func iona independent sau pot fi legate între ele pe cale mecanic , sau pe cale
electric . Leg tura mecanic se realizeaz prin cuplaj rigid, diferen ial sau cu fric iune,
iar leg tura electric se realizeaz prin a a-numitul arbore electric. La aceste sisteme
de ac ion ri randamentul cre te i devin posibile comenzile automate ale unor
mecanisme separate. Sistemul se aplic la ma inile de a chiere, la ma inile de lucru
din metalurgie, industria textil , poligrafic etc.

3.3.2. Ecua ia fundamental a sistemelor de ac ionare electric

La baza studiului ac ion rilor electrice complexe se afl ecua ia de mi care a sistemului de
ac ionare individual care deriv din legea fundamental a mi c rii. Mi carea de baz în
sistemele de ac ionare electric este mi carea de rota ie, a c rei lege fundamental este:
d
M  Ma  Mr  J , (3.3.1)
dt
unde:
M reprezint cuplul rezultant care ac ioneaz asupra arborelui motor în regim
permanent;
M a este cuplul activ, iar M r - cuplul rezistent static;
J reprezint momentul axial de iner ie al ansamblului motor-sarcin , care se rote te cu
viteza unghiular , având accelera ia unghiular d/dt.
Termenul din dreapta ecua iei se mai nume te cuplu rezistent dinamic.
Rela ia (3.3.1) este valabil numai în ipoteza c momentul axial de iner ie este constant,
ceea ce corespunde majorit ii cazurilor practice.
În cazul mecanismelor la care momentul axial de iner ie al unor piese în raport cu arborele
motor î i schimb valoarea în decursul unui ciclu de func ionare (cazul mecanismelor biel -

91
manivel , al ma inilor cu raport de transmisie între dou organe variabil în timp etc.), ecua ia
fundamental a mi c rii se scrie sub forma:
d  dJ
M J  . (3.3.2)
dt 2 dt
Ecua ia (3.3.1) se mai poate scrie ca:
d GD 2 d GD 2 dn
M J   , (3.3.3)
dt 4 g dt 375 dt
unde
GD2 reprezint momentul de volant (de gira ie) al maselor în mi care de rota ie;
d 2 dn
 , este accelera ia unghiular exprimat în func ie de varia ia în timp a
dt 60 dt
tura iei motorului, iar g=9,81, este accelera ia gravita ional .
Pentru rezolvarea problemelor de ac ionare este necesar precizarea conven iei asupra
semnelor cuplurilor ce intervin în ecua ia fundamental .
Cuplul activ M a reprezint cuplul dezvoltat de motorul electric ca urmare a ac iunii
câmpului electromagnetic al statorului asupra rotorului. El învinge cuplurile rezistente statice
i dinamice, imprimând ma inii de lucru o anumit vitez . În aceast situa ie ma ina absoarbe
energie din re ea, iar sensul cuplului activ este pozitiv. Dac M a lucreaz în acela i sens cu
cuplurile rezistente de pe arborele ma inii de lucru, motorul cedeaz energie în re ea sau pe o
rezisten din circuitul indusului, iar cuplul este negativ sau de frânare.
Cuplul rezistent static M r ac ioneaz la arborele ma inii de lucru i se datoreaz for elor
de frecare i utile (de t iere, a chiere, compresie, întindere, r sucire etc.). El se opune mi c rii
imprimate de motor ma inii de lucru. Semnul pozitiv al acestui cuplu corespunde cazului când
el se opune cuplului motor.
Cuplurile rezistente statice pot fi de reac ie sau poten iale .
În prima grup intr cuplurile statice care se opun totdeauna cuplului motor i deci sunt
pozitive. Ele corespund unor ma ini de lucru care prelucreaz corpuri rigide, cum sunt
ma inile unelte de a chiere sau presele mecanice cu excentric, în momentul pres rii.
În grupa a doua intr toate cuplurile date de ma inile de ridicat, care permit înmagazinarea
unei energii poten iale. Când sarcina se ridic , ea înmagazineaz o anumit energie poten ial
i semnul cuplului static este pozitiv, opunându-se cuplului motor. Când sarcina se coboar ,
semnul cuplului se consider negativ, deoarece energia poten ial este cedat , ac ionând în
sensul cuplului motor.
Cuplul rezistent dinamic apare în timpul proceselor tranzitorii, când energia cinetic
variaz . El este pozitiv când se opune cuplului activ i negativ când între ine mi carea
motorului.
3.3.3. Reducerea cuplurilor i a momentelor de iner ie la arborele motorului
Ecua ia fundamental a mi c rii de rota ie în oricare din formele de mai sus este valabil
când arborele motorului electric este cuplat direct cu arborele ma inii de lucru, f r organ de
transmisie intermediar sau cu organ de transmisie cu raport egal cu unitatea.
De cele mai multe ori, îns , viteza unghiular a arborelui motor este diferit de cea a
arborelui ma inii de lucru, leg tura dintre cei doi arbori realizându-se prin sisteme de
transmisie cu rapoarte diferite. În aceste condi ii, pentru determinarea puterii i tura iei
motorului de ac ionare este necesar reducerea cuplurilor, momentelor de iner ie i a
momentelor de volant la arborele motorului.

92
 Consider m sistemul de ac ionare cu transmisie rigid cu ro i din ate din figura 3.3.2,a.
Reducerea cuplurilor la arborele motorului se efectueaz în ipoteza invarian ei puterii în
sistem:
M m m  M r r , (3.3.4)
astfel încât cuplul redus va fi:
1 r 11
Mm  Mr  Mr . (3.3.5)
m k
Dac motorul frâneaz , cuplul redus se exprim cu expresia:

M mr  Mr. (3.3.6)
k

Reducerea momentelor de iner ie ale pieselor componente se face în ipoteza invarian ei

energiilor cinetice:
1 1
J m  2m  J r  2r , (3.3.7)
2 2
de unde rezult momentul de iner ie redus:
1  2r 1 1
Jm  Jr  Jr . (3.3.8)
 2m k2
Dac sistemul de ac ionare are o schem cinematic mai complex (Fig. 3.3.2,b), între
arborele motor i arborele ma inii de lucru fiind mai multe trepte de reducere, atunci
reducerea cuplurilor i momentelor de iner ie se aplic din treapt în treapt , conform
rela iilor (3.3.9) i (3.3.10):

93
 Mm 
p M ri
, (3.3.9)
i 1 i ki

Jm  
p J ri
, (3.3.10)
i ki
2
i 1

în care Mri reprezint cuplurile rezistente statice, Jri momentele axiale de iner ie, ki rapoartele
de transmisie, iar i randamentele, la arborii intermediari i=1, p.
Dac se ine seama i de cuplul rezistent static aplicat chiar la arborele motor, Mr0,
corespunz tor frec rilor în lag re, repectiv de momentul axial de iner ie al rotorului i al
pieselor fixate pe arborele acestuia, Jr0, rela iile de mai sus devin:

M mt  M r 0  
p M ri
, (3.3.11)
i 1 i ki

J mt  J r 0  
p J ri
, (3.3.12)
i ki
2
i 1

unde Mmt i Jmt reprezint cuplul rezistent total, respectiv momentul axial total, reduse la
arborele motorului.
În mod similar, momentul de volant total redus, inând seama i de momentul de volant al
rotorului motorului electric i al pieselor fixate pe arborele acestuia, GD02 , va fi dat de rela ia:

(GD m2 ) t  GD02  
p GDi2
. (3.3.13)
i ki
2
i 1

În calculele practice pentru care se cunoa te sau se poate determina cuplul rezistent static
al mecanismului, Mr i se cunosc tura iile, respectiv randamentele diferitelor trepte de
transmisie, cuplul total redus la arborele motorului se calculeaz cu rela ia:
Mr
M mt  M r 0  , (3.3.14)
t kt

unde randamentul total al transmisiei pentru s cuplaje este:


s
t i , (3.3.15)
i 1

iar raportul total de transmisie:

kt   ki 
s n 0 n1 n
. .    s 1 , (3.3.16)
i 1 n1 n 2 ns
n0 fiind tura ia motorului, iar np – tura ia ma inii de lucru.

3.3.4. Reducerea mi c rilor de transla ie la mi c ri de rota ie

În cazul ma inilor de lucru care au în componen a lor atât mase în mi care de rota ie cât i
mase în mi care liniar (de exemplu: raboteze, ma ini de ridicat, mecanisme de transport etc.),
acestea din urm creeaz la arborele motor cupluri rezistente dinamice suplimentare. Ca
urmare, este necesar reducerea mi c rii de transla ie la mi care de rota ie. Considerând
sistemul de ac ionare din figura 3.3.3, cuplul redus la arborele motorului, corespunz tor for ei

94
de sarcin F care ac ioneaz asupra organului cinematic în mi care de transla ie cu viteza v, se
calculeaz în ipoteza conserv rii puterii:
M m m  F v , (3.3.17)
de unde:
Fv
Mm  . (3.3.18)
m

Raportarea maselor de iner ie se face pe baza conserv rii energiei cinetice:

 2m mv 2
Jm  , (3.3.19)
2 2
astfel încât momentul de iner ie redus va fi:
m v2
Jm  , (3.3.20)
 2m
iar momentul de volant redus:
4 g mv 2 4Gv 2 365 Gv 2
GDm2  4 gJ m    , (3.3.21)
 2m  2m n2
în care v este viteza liniar în m/s , n tura ia motorului în rot/min, iar G greutatea în kgf.
Dac lan ul cinematic al ma inii de lucru este complex, fiind format din p arbori cu
mi care de rota ie i m mecanisme cu mi care liniar , momentul de iner ie total redus la
arborele motorului va fi:
m m v2
J mt  J r 0   
p
J ri
, (3.3.22)
j j

i 1 i k i j 1 j  m
2 2

iar momentul de volant total redus la arborele motorului:

4G j v 2j
 
p
Gi Di2 m
(GD m2 ) t  GD02 . (3.3.23)
i ki j m
2 2
i 1 j 1

Dac transferul de energie se face de la ma ina de lucru la motor, rela iile deduse mai sus
î i p streaz valabilitatea dac se schimb locul randamentului de la numitor la num r tor.

95
 3.3.5. Caracteristicile mecanice ale ma inilor de lucru

Caracteristica mecanic a unei ma ini de lucru reprezint dependen a dintre cuplul

rezistent static al ma inii i tura ia (sau viteza unghiular de rota ie) a acesteia.
3.3.5.1. Ma ini de lucru cu cuplul rezistent variabil cu viteza liniar sau cu viteza
unghiular a mecanismului
Din aceast categorie fac parte ma inile de lucru care trebuie s înving frec ri cu aerul, cu
apa sau cu un alt fluid. Caracteristica mecanic a acestor ma ini este dat de rela ia:

    n 
M r  M r 0  (M rn  M r 0 )   M r 0  ( M rn  M r 0 )  , (3.3.24)
 n   nn 
unde:
Mr0 reprezint componenta cuplului rezistent corespunz toare frec rilor i independent
de vitez ;
Mrn este cuplul rezistent nominal corespunz tor tura iei nominale nn sau vitezei
unghiulare nominale n;
n este tura ia de regim a ma inii de lucru;
 este un coeficient care, în func ie de tipul ma inii, poate lua valorile -1,0,1,2,>2.
În func ie de valorile lui , rela ia (3.3.24) are diferite forme:
 Ma ini de lucru la care = -1
Este cazul ma inilor de bobinat fire, hârtie, sârm , la care viteza de tragere a materialului,
v, i for a de trac iune F trebuie s r mân constante indiferent de diametrul d al mosorului.
Cum viteza de tragere:
d
v , (3.3.25)
2
iar
d
M r  Fr , (3.3.26)
2
rezult c viteza unghiular , respectiv tura ia n, trebuie s scad cu diametrul mosorului, în
timp ce cuplul cre te.
Puterea util fiind:

P2  M r   M rn  n  Fr v  ct. (3.3.27)
rezult
n n
M r  M rn  M rn n . (3.3.28)
 n
Ultima rela ie reprezint forma simplificat a caracteristicii mecanice ob inute din (3.3.24)
pentru = -1 i în care s-a neglijat cuplul rezistent datorat frec rilor.
Forma complet a caracteristicii mecanice a acestor ma ini reprezentate în figura 3.3.4,
curba (1), este:
nn
M r  M r 0  ( M rn  M r 0 ) . (3.3.29)
n

96
  Ma ini de lucru la care =0
Din aceast categorie fac parte ma inile de lucru care efectueaz ridic ri de sarcini
(macarale, ascensoare) sau înving frec ri (benzi transportoare, calandri pentru fabricarea
cauciucului, ma ini de g urit i strunguri la care viteza de t iere este propor ional cu
înaintarea) i pentru care rela ia (3.3.24) ia forma:
M r  M rn  ct. (3.3.30)
Caracteristica mecanic a acestor ma ini este deci o dreapt paralel cu axa abscisei pe
care se afl reprezentat timpul, ca în figura 3.3.5, valoarea cuplului rezistent i timpul cât
acesta r mâne constant cu viteza putând fi modificat conform cerin elor procesului
tehnologic.

 Ma ini de lucru la care =1

În acest caz rela ia (3.3.24) devine:
 n
M r  M r 0  (M rn  M r 0 )  M r 0  ( M rn  M r 0 ) , (3.3.31)
n nn
adic cuplul rezistent variaz direct propor ional cu tura ia (dreapta (2) din Fig. 3.3.4).
Un astfel de cuplu este cel necesar rotirii rotorului unui generator de c.c. cu excita ie
constant , debitând pe o rezisten fix .
 Ma ini de lucru la care =2
În cazul acestor ma ini caracteristica mecanic este:

    n 
2 2

M r  M r 0  ( M rn  M r 0 )   M r 0  ( M rn  M r 0 )  , (3.3.32)

 n   nn 
adic cuplul rezistent variaz propor ional cu p tratul tura iei (curba(3) din Fig. 3.3.4). Este
cazul sistemelor de ac ionare care presupun mase ce se deplaseaz cu viteze mari sau în cazul
centrifug rii fluidelor cu contrapresiune.
În cazul ventilatoarelor sau pompelor centrifuge, a elicelor etc, refularea fiind liber , cuplul
Mr0 se poate neglija i caracteristica mecanic devine:
    n 
2 2

M r  M rn    M rn   , (3.3.33)
 n   nn 
reprezentat prin curba (4) din figura 3.3.4.

97
  Ma ini de lucru la care >2
Este cazul ma inilor de lucru ale c ror tura ii dep esc 100.000 rot/min, cum sunt
instala iile centrifuge sau ultracentrifuge din industria chimic la care coeficientul poate
atinge valori pân la 5. În acest caz caracteristica mecanic este dat de rela ia (3.3.24) în care
se neglijeaz Mr0:
    n 
M r  M rn    M rn   . (3.3.34)
 n   nn 
3.3.5.2. Ma ini de lucru cu cuplul rezistent variabil cu unghiul de rota ie al unor
organe componente ale ma inii
La ma inile de lucru care au în componen a lor mecanisme biel -manivel cum sunt
pompele, compresoarele cu piston, masele basculante la laminoare etc., cuplul este o func ie
periodic de unghiul arborelui, adic de pozi ia unghiular a rotorului motorului de ac ionare.
Cum unghiul variaz între 0 i 2, cuplul rezistent va varia în mod corespunz tor i odat
cu acesta tura ia ma inii.
În func ie de tipul ma inii i de opera iile pe care le execut cuplul rezistent poate varia
dup o sinusoid sau o curb apropiat de sinusoid . Pentru efectuarea calculelor, aceste curbe
se descompun în serii Fourier, din care se re in fundamentala i primele dou armonici.
Dac = ct. ca în cazul compresoarelor, se poate considera unghiul propor ional cu
timpul i deci sinusoidele se exprim în func ie de timp sub forma:
M r  M r 0  M 1 sin( 1t  1)  M 2 sin( 2t  2)  ... , (3.3.35)
unde:
2
 , 2  2 1 ,..., n  n 1 , reprezint pulsa iile diferitelor armonice;
t0
1

M1, M2, …, Mn sunt amplitudinile armonicelor seriei Fourier;

1, 2,…, n sunt fazele ini iale ale armonicelor;
t0 reprezint durata unui ciclu.

3.3.5.3. Ma ini de lucru cu cuplul rezistent variabil cu cursa

Din aceast categorie fac parte ma inile de

transportat sarcini pe pante cu înclinare
variabil , ma inile de extrac ie etc.
Pentru unele ma ini din aceast categorie,
calculul analitic al cuplului se face cu
ajutorul unor rela ii empirice. Pentru ma ina
de extrac ie f r cablu de compensare (Fig.
3.3.6) ecua ia cuplului rezistent este:
 2h 
M r  G R 1  , (3.3.36)
 H
unde:
G reprezint greutatea total a cablului;
R este raza tobei de rulare;
H este cursa cabinei;
h reprezint lungimea cursei de ridicare.

98
 3.3.6. Alegerea motoarelor electrice de ac ionare
3.3.6.1. Regimurile de func ionare ale ma inilor de lucru
Regimul de func ionare al ma inilor de lucru arat modul cum variaz cuplul rezistent al
acestora în timp. El prezint o deosebit importan în alegerea corect a motoarelor electrice
de ac ionare, deoarece determin solicit rile termice ale acestora.
Se deosebesc urm toarele categorii:
a) ma ini de lucru cu func ionare în regim de durat cu cuplu rezistent constant;
b) ma ini de lucru cu func ionare în regim de durat cu cuplu rezistent variabil în timp;
c) ma ini de lucru cu func ionare intermitent ;
d) ma ini de lucru cu func ionare în regim de scurt durat ;
e) ma ini de lucru care func ioneaz cu ocuri de sarcin ;
f) ma ini de lucru care func ioneaz cu sarcini pulsatorii.
3.3.6.2. Serviciile de func ionare ale motoarelor electrice
Serviciile de func ionare ale unei ma ini electrice definesc succesiunea i durata de
men inere a regimurilor de func ionare. Ele sunt impuse de procesul tehnologic i de
productivitatea ma inilor de lucru. Corespunz tor celor mai frecvente situa ii din practic , se
deosebesc urm toarele servicii nominale:
a) Serviciul continuu (S1) – în care motorul func ioneaz aperiodic, cu sarcin
constant , într-un interval de timp suficient pentru atingerea echilibrului termic,
caracterizat prin max. El este specific pentru ventilatoarele cu debit constant,
transportoarele cu band având sarcin liniar constant etc.
b) Serviciul de scurt durat (S2) – caracterizând func ionarea aperiodic a motoarelor,
cu sarcin constant într-un interval de timp mai mic decât cel necesar pentru
atingerea echilibrului termic, respectiv max. Motorul este apoi deconectat de la re ea
pentru o perioad de timp suficient pentru a se r ci pân la temperatura ambiant .
Serviciul este specific motoarelor utilizate în sistemele de ac ionare ale ecluzelor, a
unor mecanisme auxiliare de la laminoare etc.
c) Serviciul intermitent periodic (S3) – caracterizeaz o func ionare ciclic . Durata tc a
unui ciclu este compus dintr-un timp de lucru tl în care motorul func ioneaz cu
sarcin constant , i un timp de pauz tp, ambii suficient de mici pentru ca echilibrul
termic s nu se ating în cursul unui ciclu de func ionare. În acest serviciu
func ioneaz motoarele asincrone cu rotorul bobinat i frânare mecanic utilizate
pentru ac ionarea ma inilor sau a mecanismelor de ridicat.
d) Serviciul intermitent cu durat de pornire (S4) – corespunde unei func ion ri ciclice,
compus din urm torii timpi: un interval de pornire td, un interval de func ionare la
putere constant tl i un interval de repaus tp, în care motorul este deconectat de la
re ea. De i înc lzirea motorului este influen at de perioada de pornire, totu i nu se
atinge echilibrul termic. Este cazul motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit i
frânare mecanic , utilizate la ma inile sau mecanismele de lucru pentru ridicarea
greut ilor.
e) Serviciul intermitent periodic cu durat de pornire i frânare electric (S5) – care se
deosebe te de cazul anterior prin faptul c înaintea timpului de repaus mai con ine un
timp de frânare tf. Nici în acest regim nu se atinge echilibrul termic. Este cazul
motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit care ac ioneaz macarale.
f) Serviciul neîntrerupt cu sarcin intermitent (S6) – compus din cicluri succesive
având un timp de func ionare tl la putere constant , urmat de un timp de func ionare
în gol t0, f r timp de repaus. Cei doi timpi având valori relativ reduse, echilibrul
termic nu se atinge în decursul unui ciclu. Serviciul este specific motoarelor electrice

99
 folosite pentru ac ionarea unor ma ini unelte, la care sarcina se aplic sau se elimin
prin intermediul unui cuplaj.
g) Serviciul neîntrerupt periodic cu frân ri electrice (S7) – corespunde unei func ion ri
ciclice compus dintr-un interval de pornire tp, un interval de func ionare la putere
constant tl i un interval corespunz tor frân rii electrice, tf. Ca i în cazul precedent,
motorul se afl permanent sub tensiune, dar echilibrul termic nu este atins. Este cazul
motoarelor electrice care ac ioneaz elemente de execu ie a regulatoarelor
bipozi ionale.
h) Serviciul neîntrerupt cu modificarea periodic a tura iei (S8) – compus din cicluri
succesive formate din intervale de func ionare în regim de lucru constant,
corespunz tor unei anumite tura ii, t1k, urmat de unu sau mai mul i timpi de
func ionare în alte regimuri de lucru, la tura ii diferite. Motorul este permanent sub
tensiune, f r a atinge îns echilibrul termic. Din aceast categorie fac parte
motoarele asincrone care au un num r de perechi de poli modificabil, corespunz tor
mai multor tura ii.

Alegerea motoarelor electrice destinate diferitelor ac ion ri se face în func ie de dou

criterii de baz :
A) caracteristicile mecanice ale ma inilor de lucru, care impun tipul motorului
electric ce trebuie ales;
B) serviciile de func ionare ale ma inilor de lucru, care impun puterea motorului
ales dup criteriul A).
3.3.6.3. Alegerea tipului motoarelor electrice de ac ionare în func ie de
caracteristicile mecanice ale ma inilor de lucru
În regim sta ionar ecua ia fundamental de mi care a sistemelor de ac ionare (3.3.1) ia
forma:
M  M a  M r  0, (3.3.37)
adic în cazul unui cuplaj direct între motorul electric de antrenare i ma ina de lucru, cuplul
activ dezvoltat de motor trebuie s fie egal cu cuplul rezistent static la arbore. Se pot studia
urm toarele cazuri:
a) Ma ina de lucru cu sarcin constant .
Presupunem o ma in de lucru func ionând la intervale de timp în regim de sarcin
constant , caracteristicile de sarcin fiind dreptele Mr1 = ct. i Mr2 = ct., paralele cu axa
ordonatelor (Fig. 3.3.7). Consider m caracteristicile mecanice (1), (1’) i (1”) a trei tipuri de
motoare electrice de antrenare. Trecerea de la un regim de func ionare stabil (punctul A’ sau
A”) corespunz tor primei caracteristici de sarcin , la alt regim de func ionare stabil (punctul
B’ sau B”) corespunz tor celei de-a doua, se realizeaz printr-o varia ie de tura ie (vitez ) n,
respectiv n’.
Stabilirea tipului de motor necesar pentru aceast ac ionare se va face inând seama de
urm toarele considerente:
- domeniul de reglare al tura iei cerut de mecanismul antrenat;
- valoarea necesar a cuplului de pornire;
- posibilit ile de supraînc rcare ale motorului;
- calit ile dinamice impuse ac ion rii (rapiditatea necesar la pornire, frânare sau
inversarea sensului de rota ie);
- comportarea motoarelor sub aspectul stabilit ii statice i dinamice.

100
 În cazul de fa , dac este necesar modificarea tura iei într-un domeniu larg, se va alege
pentru ac ionare un motor electric cu caracteristic moale, cum este cel de curent continuu cu
excita ie serie sau cel asincron cu alunecare
nominal mare, având caracteristica tip (1”).
Dac , indiferent de sarcina ma inii de
lucru, tura ia sistemului trebuie s aib
varia ii mici, atunci se va alege un motor
electric de ac ionare cu caracteristic
mecanic rigid , cum este cel de curent
continuu cu excita ie deriva ie, sau cel
asincron obi nuit, având caracteristica tip
(1’).
Dac , indiferent de sarcina ma inii de
lucru, este necesar men inerea unei viteze
riguros constante, atunci se va alege, un
motor sincron a c rui caracteristic este de
tipul (1).
b) Ma ina de lucru cu sarcin variabil .

Se consider o ma in de lucru având

caracteristica mecanic (1) din figura 3.3.8.
Ac ionarea unei astfel de ma ini se poate
face cu ajutorul unui motor asincron cu
rotorul bobinat.
La sc derea tura iei, trecerea din punctul
de func ionare A în A’ se face prin trecerea de
pe caracteristica mecanic (2) a motorului, pe
caracteristica (2’) ob inut prin înserierea
unei rezisten e de reglaj în circuitul rotoric.

c) Ma in de lucru cu sarcin pulsatorie.

Acesta este cazul unui mecanism al c rui cuplu rezistent este func ie de unghiul parcurs de
un anumit organ.
La varia ii ale cuplului rezistent între Mmax i Mmin, dup curba (1), variaz i cuplul activ
dezvoltat de motor (curba (2) din figura 3.3.9), respectiv variaz i alunecarea acestuia între
smax i smin. Dac motorul are o caracteristic mai moale (2’), alunec rile corespunz toare
punctelor de func ionare A’ i B’ vor fi mai mari decât cele corespunz toare punctelor A i B
din cazul precedent.
Pân la o anumit alunecare nominal , cu cât caracteristica mecanic a motorului este mai
moale, cu atât limitele de varia ie ale alunec rii sunt mai mari.

101
 Odat cu varia ia alunec rii variaz în mod corespunz tor viteza motorului, între limitele
nmax i nmin. Ca urmare se poate defini în timpul unui ciclu de func ionare T al ma inii, un grad
de neuniformitate:
n max  n min
 , (3.3.38)
nmed
unde
n max  n min
n med  . (3.3.39)
2
Datorit acestui grad de neuniformitate a vitezei, în masele aflate în mi care de rota ie ale
sistemului de ac ionare se înmagazineaz la func ionarea cu cuplu rezistent minim o cantitate
de energie cinetic , cedat apoi la arborele motorului când valoarea cuplului rezistent cre te,
ceea ce reprezint un avantaj foarte important. Varia ia energiei cinetice este dat de rela ia:
1
 
GD 2 2
  GD 2 n med
2
J  2max   2min  n max  n min
2
 , (3.3.40)
2 7200 3600
crescând cu gradul de neuniformitate i cu p tratul vitezei medii. Prin urmare, varia ia
energiei cinetice este cu atât mai mare, cu cât diferen a dintre tura ia minim i maxim este
mai mare, deci cu cât caracteristica mecanic a motorului este mai moale, permi ând alegerea
unui motor de putere mai mic .
3.3.6.4. Alegerea puterii nominale a motoarelor electrice de ac ionare pe baza
condi iilor de înc lzire
Factorul principal în stabilirea corect a puterii unui motor electric de ac ionare (MEA) în
func ie de regimurile de func ionare ale ma inilor de lucru (ML) este înc lzirea acestuia.
Puterea motorului trebuie s fie astfel aleas încât acestea s lucreze, pe cât posibil, în
apropierea temperaturii maxim admisibile, max , pentru clasa de izola ie a bobinajului.
Alegerea corect a puterii MEA este condi ionat de trasarea diagramei sale de sarcin , pe
baza diagramei de înc rcare a ML (care exprim varia ia sarcinii acesteia pe durata unui ciclu
de lucru), inând seama de randamentele mecanismelor din lan ul cinematic ac ionat.

102
 Diagramele de sarcin ale MEA trebuie exprimate în m rimi caracteristice pentru regimul
de func ionare i care determin pierderile de putere, respectiv înc lzirea: putere, cuplu sau
curent.
Diagrama de sarcin proprie unui lan cinematic ac ionat cu motor independent permite
stabilirea serviciului de func ionare al MEA i, în consecin , verificarea lui din punct de
vedere termic.
a) Alegerea puterii motoarelor electrice pentru ac ionarea ma inilor de lucru
func ionând în regim de durat cu sarcini constante.
Din aceast categorie fac parte motoarele electrice care func ioneaz în serviciul S1,
antrenând ma ini-unelte universale, ma ini-unelte grele (strunguri carusel, ma ini de frezat
portal, strunguri normale mari), ma ini-unelte speciale (ma ini de frezat ro i din ate cu frez
melc etc.) sau ventilatoare cu debit constant, transportoare cu band având sarcin liniar
constant etc.
Pentru determinarea puterii MEA se calculeaz puterea cerut la arborele motorului de
mecanismul ac ionat. Pentru aceasta se reduce cuplul rezistent static la arborele motorului,
ob inându-se Mmt (în Nm). Puterea pe care trebuie s o dezvolte MEA este:

kW  .
M mt n n
Pm  M mt  m  (3.3.41)
9550
Aceast putere mai poate fi exprimat cu rela ia:
Pm  Ps  p t , (3.3.42)
unde Ps reprezint puterea de sarcin constant a ML, iar pt pierderile în organele de
transmisie.
Valoarea Pm astfel determinat este, în general, cuprins între dou valori nominale
standardizate: Pn1  Pm  Pn 2 .
Deoarece puterea nominal a MEA este calculat pentru o temperatur standard a mediului
ambiant (de r cire) a  40 o C , se disting urm toarele situa ii:
1) Dac a  40 C , se alege pentru puterea nominal a motorului valoarea standardizat
o

imediat superioar celei ob inute din calcul:

Pm  Pn 2 , (3.3.43)

f r verificare termic , deoarece max nu va fi atins.

2) Dac a  40 o C , condi iile de r cire se înr ut esc. În aceast situa ie motorul ales la
punctul 1) va putea dezvolta, f r a dep i max , o putere:

Pm'  Pn  Pn . (3.3.44)

 este un factor adimensional reprezentând raportul curen ilor I n' i I n , corespunz tori celor
dou puteri i care poate fi evaluat cu rela ia:

 1 (1  a )  1 , (3.3.45)


unde:
  a  40 o C , reprezint dep irea temperaturii de 40 o C ;

103
   max ;
p
a  c  (0,3...1) , reprezint raportul dintre pierderile totale de putere constante i
p vn
pierderile variabile corespunz toare înc rc rii nominale.
Dac puterea Pm' ob inut este mai mic decât cea necesar ac ion rii, se alege un motor de
putere nominal superioar i se verific din nou rela ia (3.3.44).
Dac pentru motorul astfel ales se schimb condi iile de r cire, adic a  40 o C ,  devine
supraunitar, iar rela ia (3.3.44) permite calculul puterii pân la care poate fi înc rcat motorul,
Pm" , respectiv calculul supraînc rc rii:

P  Pm"  Pm' . (3.3.46)

În cazurile practice, când a  40 o C i când se cunoa te Ps (indicat de constructor sau

calculat pe baza unor rela ii empirice ori a unor caracteristici tehnice ale procesului
tehnologic), în locul rela iei (3.3.44) se poate utiliza rela ia:
Ps
Pm'  . (3.3.47)
1,7  0,02 a

În acest caz se va alege un MEA având puterea nominal egal cu Pm' sau cu valoarea
standardizat imediat superioar , f r verificare termic .
b) Alegerea puterii motoarelor electrice pentru ac ionarea ma inilor de lucru
func ionând cu sarcini constante de scurt durat .
Din aceast categorie fac parte motoarele electrice care func ioneaz în serviciul S2,
ac ionând lan uri cinematice auxiliare ale ma inilor–unelte (de deplasare rapid , de reglare, de
strângere) sau mecanisme auxiliare la laminoare, în sistemul de ac ionare al ecluzelor, la
aparatele electrice de buc t rie etc.
Dac nu se dispune de motoare special construite pentru func ionarea în acest serviciu, este
necesar determinarea puterii motorului electric prin reducerea sarcinii temporare din
serviciul de scurt durat , PS2, la o sarcin echivalent constant în timp, corespunz tor unui
serviciu continuu, PS1 < PS2, cu condi ia ca ambele sarcini s determine pe durata serviciului
respectiv aceea i max (Fig. 3.3.10). Leg tura dintre cele dou temperaturi de regim este:
t
l
max   (1  e T ), (3.3.48)
unde
 este temperatura de regim sta ionar la sarcina PS2;
tl reprezint timpul de lucru la sarcina PS2;
T este constanta termic a înc lzirii.
Se define te un coeficient de suprasarcin termic :
1
t  
 t
 1. (3.3.49)
l
1
max
e T
Dac se cunoa te sau se impune t , se poate determina durata de lucru maxim
admisibil la puterea PS2:

104
 t lcal  T ln t
 2,3  T log t
. (3.3.50)
t 1 t 1
Cum temperaturile de regim sta ionar sunt
propor ionale cu pierderile, rela ia (3.3.49) se mai
poate scrie sub forma:
pS2
 
 , (3.3.51)
p S1
t
max

în care pS1 i pS2 reprezint pierderile totale ale

motorului în regimul de sarcin PS1, respectiv PS2.

inând seama c pierderile variabile cu

înc rcarea în regimul cu PS2 sunt propor ionale cu
p tratul curentului absorbit i raportându-le la
înc rcarea nominal , rela ia (3.3.51) devine

P 
2

p c  p vn  S 2 
 PS 1  a M ,
2
 (3.3.52)
p c  p vn a 1
t

PS 2
unde   1 , reprezint coeficientul de suprasarcin mecanic al motorului, iar a are
PS 1
M

semnifica ia din rela ia (3.3.45).

Algoritmul de determinare a puterii motoarelor electrice din aceast categorie este
urm torul:
1) Se alege un motor cu Pn = PS1 < PS2, impunând astfel valoarea coeficientului de
suprasarcin mecanic M .
2) Cunoscând sau apreciind coeficientul a, se calculeaz cu rela ia (3.3.52) coeficientul de
suprasarcin termic t .
3) Se calculeaz cu rela ia (3.3.50) durata de lucru maxim admisibil . Dac aceasta este
mai mic decât cea impus de procesul tehnologic, se reia algoritmul alegându-se o putere
nominal imediat superioar celei anterioare.
Dac durata de lucru este foarte scurt ( t l  0,1T ), se poate renun a la calculul termic,
evaluând puterea motorului cu rela ia:
P
Pm  S , (3.3.53)
0,85
i alegând un motor de putere nominal Pn  Pm .
În rela ia (3.3.53)  M max / M n reprezint capacitatea de supraînc rcare a motorului.
Coeficientul 0,85 asigur func ionarea motorului la eventuale varia ii negative ale
tensiunii, care influen eaz valoarea cuplului.
Dac motorul este ales pentru a func iona în serviciul S2 cu puterea PS2 un interval de timp
tl i datorit necesit ilor procesului tehnologic trebuie s func ioneze un timp t l' , se poate
determina puterea PS' 2 corespunz toare acestui serviciu, punând condi ia ca în ambele situa ii
temperatura atins la sfâr itul intervalului de lucru s fie max . Rela iile corespunz toare sunt:

105
  t

 
 l
  1 e T (3.3.54)
max
 
 
i
 t' 
'  
 l
  1  e T  , (3.3.55)

max
 
unde  i '
 reprezint temperaturile de regim sta ionar corespunz toare sarcinilor PS2,
respectiv PS' 2 i care sunt propor ionale cu pierderile pS2, respectiv p S' 2 . Rezult deci c :
t'
 l
1 e T pS2

  , (3.3.56)
'
 
tl p S' 2
1 e T

de unde se exprim pierderile p S' 2 :

t
 l
1 e T
p S' 2  p S 2 . (3.3.57)
t'
 l
1 e T
Dac se cunoa te randamentul motorului corespunz tor acestor pierderi, puterea c utat
este:

PS' 2  p S' 2 . (3.3.58)

1
c) Alegerea puterii motoarelor electrice pentru ac ionarea ma inilor de lucru
func ionând cu sarcini de durat variabile în timp.
Din aceast categorie fac parte motoarele care func ioneaz dup o diagram de sarcin ca
cea din figura 3.3.11 i care se repet ciclic, durata ciclului fiind t c  t1  t 2  t 3  t 4  t 5 .
Alegerea puterii motorului electric const în determinarea puterii nominale care s -i
permit ac ionarea ma inii de lucru în
serviciu continuu, conform diagramei de
sarcin , f r a fi suprasolicitat termic sau
insuficient utilizat. Se pot întâlni urm toarele
situa ii:
1) Varia iile de sarcin sunt de 2030 % în
jurul unei valorii medii Pmed. În acest caz se
alege un MEA de putere:
Pn  Pmed , (3.3.59)
f r verificare termic .
2) Dac varia iile de sarcin sunt mai
importante, se poate alege ini ial, dup
catalog, un motor electric cu puterea:

106
 P1t1  ...  Pq t q
Pn  Pm  k , (3.3.60)
t1  ...  t q

unde k =1,1…1,6 este un coeficient de supradimensionare.

Motorul astfel ales se verific la înc lzire prin una din urm toarele metode: metoda
pierderilor medii, metoda curentului echivalent, metoda cuplului sau a puterii echivalente.
c1) Metoda pierderilor medii este cea mai exact metod , bazat pe condi ia, realizat
practic, c în regim stabilizat, la începutul sau sfâr itul unui ciclu, temperatura este egal cu
cea medie pe ciclu, dac tc < T < 10 min. Dac motorul func ioneaz dup graficul de sarcin
din figura 3.3.11, pe diferitele intervale ale ciclului varia ia temperaturilor este dat de
rela iile:
t  1 
t
p1
 1 1  e T ,

1
1 (t )  0 e 1 
T
  A
 
.
. (3.3.61)
.
tq   
tq
pq
 q  1  e T ,


q (t )  q 1 e  
 ,
T

A
q
 
unde
0 este supratemperatura motorului la începutul ciclului;
pk, k=1,…q, reprezint pierderile de putere în intervalele de timp tk în care motorul
func ioneaz la puterile Pk.
Se consider c valoarea medie a supratemperaturii pe ciclu este determinat de o pierdere
medie echivalent de putere pe, corespunz toare puterii nominale a motorului. În ipoteza c
motorul electric ar func iona în serviciul continuu S1 cu o sarcin constant un interval de
timp t   (3...4)T , cu pierderile pe, temperatura maxim atins în regim sta ionar va fi:
t  t  pe
 ,
   
 e T   1 e T  . (3.3.62)
max 0
  
A
 
Dac motorul este ales corect, la sfâr itul intervalului tq q  max , adic :

  p q  
tq tq
p .
t t
1  e T 
     
e T  0 q 1 e  1 e T (3.3.63)
A  
T
0
A  
   
Dac timpul de func ionare în serviciul ciclic este acela i cu timpul de func ionare în
serviciul echivalent continuu

t   tk
q
(3.3.64)
k 1
i dac se înlocuie te în rela ia (3.3.63) q 1 cu valoarea sa din rela ia anterioar în care se
t
 k
înlocuie te q  2 , .a.m.d., dup care se dezvolt termenii în e T , re inându-se primii doi
termeni ai seriei, se ob ine:
p e t   p1t1  p 2 t 2  ...  p q t q , (3.3.65)

107
din care rezult

 pk tk
q

p1t1  p 2 t 2  ...  p q t q
pe   k 1
. (3.3.66)
 tk
t q

k 1
Algoritmul de aplicare a metodei:
1) Se alege ini ial, pe baza diagramei de sarcin , un motor cu puterea nominal calculat cu
rela ia (3.3.60), sau se poate estima aceast putere cu rela ia:
Pn  1,1...1,5Pmed . (3.3.67)
Coeficientul de majorare va fi cu atât mai mare, cu cât graficul de sarcin este mai
neregulat.
2) Se determin randamentul motorului în func ie de puterea util :  f (P ) i
randamentele k pe intervalele tk : k  f ( Pk ) .
3) Se calculeaz pierderile pk corespunz toare puterilor Pk cu rela ia:
P (1  k )
pk  k . (3.3.68)
k
4) Se calculeaz pierderile echivalente medii pe cu rela ia (3.3.66) i se verific :
pe  pn , (3.3.69)
pn fiind pierderile totale nominale ale motorului ales.

Dac rela ia (3.3.69) nu este satisf cut , se alege un motor de putere nominal
standardizat imediat superioar i se reia algoritmul.
Metoda se utilizeaz mai ales în cazul motoarelor cu caracteristic mecanic dur (cu
tura ie practic constant ), mai ales în cazul motoarelor asincrone cu rotorul în colivie dubl
sau cu bare înalte.
c2) Metoda curentului echivalent.
inând seama c pierderile totale au o component constant i una variabil cu sarcina, de
forma RI k2 , rela ia (3.3.66) devine:

 ( p c  p vk )t k
q

p c  p ve  k 1
, (3.3.70)
 tk
q

k 1
din care rezult

 pvk t k
q

p ve  k 1
, (3.3.71)
 tk
q

k 1
sau prelucrând mai departe se ob ine:

108
  I k2 t k
q

I 12 t 1  ...  I q2 t q
Ie   k 1
. (3.3.72)
t 1  ...  t q
 tk
q

k 1
Curentul echivalent Ie este curentul constant care produce într-un ciclu acelea i pierderi ca
i curen ii I1,…,Iq i pentru care motorul func ionând în serviciu continuu nu va dep i max .
Condi ia pe baza c reia se alege MEA este ca valoarea curentului echivalent s fie cât mai
apropiat de cea a curentului nominal al motorului:
Ie  In . (3.3.73)
Rela ia între curen i implic rela ia între puteri:
Pn  Pe . (3.3.74)
în care Pe este puterea echivalent calculat cu valoarea Ie, iar Pn
este puterea nominal standardizat a motorului ales.
Metoda poate fi utilizat în condi iile în care pierderile în fier i
mecanice r mân constante, iar varia ia sarcinii se produce în timp
foarte scurt.
Dac în diagramele de sarcin , pe anumite intervale de timp,
sarcina motorului variaz liniar, (Fig. 3.3.12) curentul
corespunz tor acestui interval se calculeaz cu rela ia:
I 12  I 1 I 2  I 22
I 12, 2  . (3.3.75)
3
Pentru o diagram de sarcin ca cea din figura 3.3.13, care cuprinde pe lâng intervalele de
func ionare în sarcin constant , intervale de pornire,
frânare, pauze, trebuie s se in seama de
înr ut irea condi iilor de r cire (prin reducerea
tura iei schimbul de c ldur cu mediul înconjur tor
se face mai greu).
Indiferent de metoda de verificare termic trebuie
s se in seama de acest aspect. Operând corec iile
necesare, rela ia decalcul a curentului echivalent
devine:

Ie 
 I a2 t a , (3.3.76)
 t ac   t 0  '  (t p tf )

unde
ta reprezint timpii corespunz tori intervalelor active, inclusiv perioadele de pornire i
frânare;
tac – perioadele active sub tura ie constant ;
t0 – perioadele de oprire;
tp, tf –perioadele de pornire i frânare;
Ia – intensit ile curen ilor în perioadele active;
 - factor de înr ut ire a condi iilor de r cire depinzând de tipul constructiv al motorului
(Tabel 3.1);
1
' .
2

109
 Tabel 3.1

Tipul motorului

Închis, f r ventila ie 0,95 – 0,98

Închis, cu r cire independent 0,95 – 1,00

Închis, cu ventila ie exterioar proprie 0,45 – 0,55

Protejat, cu ventila ie interioar proprie 0,25 – 0,35

Aplicarea metodei pierderilor medii necesit cunoa terea rela iei dintre sarcin i curentul
absorbit.
c3) Metoda cuplului i puterii echivalente.
În practic , de cele mai multe ori diagrama de înc rcare a ma inii de lucru este dat sub
forma M r  f (t ) . În aceast situa ie, la motoarele electrice cu caracteristic mecanic dur ,
al c ror cuplu electromagnetic este direct propor ional cu curentul rotoric (la: motoarele de
c.c. cu excita ie deriva ie, motoarele asincrone înc rcate în apropierea puterii nominale,
motoarele sincrone), în locul curentului echivalent se poate folosi cuplul echivalent:

 M k tk
q

Me  k 1
. (3.3.77)
 tk
q

k 1
Puterea medie echivalent se poate determina cu rela iile:
Pe  kM e n n , (3.3.78)
sau

 Pk t k
q

Pe  k 1
, (3.3.79)
 tk
q

k 1

unde k este un factor de propor ionalitate depinzând de unit ile de m sur folosite. Se
verific apoi satisfacerea cât mai aproape de egalitate a condi iilor:
Mn  Me, (3.3.80)

Pn  Pe . (3.3.81)
Metoda puterii echivalente este foarte comod deoarece puterile necesare pentru
executarea diferitelor prelucr ri pe ma inile-unelte se determin u or.
Observa ii:
1. Pentru diagrama de sarcin de tipul celei din figura 3.3.12, rela iile de calcul ale M 12, 2 i
P12,2 sunt similare rela iei (3.3.75), iar pentru diagrame de tipul celei din figura 3.3.13, Me
respectiv Pe se ob in cu rela ii similare cu rela ia (3.3.76).

110
 2. Dac diagrama de sarcin I(t), M(t) sau P(t) prezint varia ii mari, existând pericolul
dep irii înc lzirii admisibile  max  se impune verificarea termic . Pentru aceasta se
determin înc lzirea motorului ales la sfâr itul fiec rui interval din diagrama de sarcin ,
folosind rela ia general :
t
  k 
t
 k 1  e T  .

 k
k  k 1e (3.3.82)
T
 
 
Temperatura de regim sta ionar k pentru o sarcin oarecare Pk se poate calcula în func ie
de pierderile totale de putere pk corespunz toare (rela ia 3.3.61).
Pierderile pk se pot ob ine în func ie de randamentul k al motorului la sarcina Pk, cu
rela ia:
1 k
p k  Pk , (3.3.83)
k
sau, dac nu se cunoa te k , cu rela ia:
p k  p c  p vn 2
, (3.3.84)
unde
pc reprezint pierderile constante ale ma inii (pierderile în fier plus cele mecanice la
motoarele cu caracteristic rigid );
pvn – pierderile variabile la sarcin nominal ;
P
 k - gradul de înc rcare a motorului.
Pn
Verificarea termic nu este necesar dac intervalele de suprasarcin urmeaz unor
intervale mari de sarcin redus , iar durata suprasarcinii este mic în raport cu constanta de
timp a înc lzirii.
d) Alegerea puterii motoarelor electrice pentru ac ionarea ma inilor de lucru
func ionând în regim intermitent.
Din aceast categorie fac parte motoarele electrice care ac ioneaz mecanisme de ridicat
sau ma ini-unelte la care sarcina se aplic sau se elimin prin intermediul unui cuplaj.
În figurile (3.3.14), (3.3.15), (3.3.16), se prezint diagrame de sarcin caracteristice
regimului intermitent (cu sarcin variabil în timp sau constant ).

111
 Datorit num rului mare de porniri i opriri, în majoritatea cazurilor alegerea puterii
motoarelor func ionând în regim intermitent se bazeaz pe formula pierderilor medii cu
corec iile corespunz toare pentru perioadele de pornire i frânare:

pe 
 pl tl   p pt p  p f t f , (3.3.85)
tl   to  '  (t p  t f )

unde
tl, to, tp, tf reprezint duratele perioadelor de lucru, de oprire, de pornire, de frânare;
pl, pp, pf sunt pierderile totale de putere în intervalele de lucru, de pornire, de frânare.
Motoarele pentru func ionarea în regim intermitent sunt de construc ie special i la
alegerea lor este necesar s se verifice durata relativ de ac ionare, egal cu raportul dintre
durata de func ionare i durata total a ciclului:
tl
da  100 [%] , (3.3.86)
tl  to
sau aplicând corec ia pentru perioada de oprire:
tl
da  100 [%] . (3.3.87)
tl  to
Dac durata relativ de ac ionare da calculat , difer de valorile standardizate, das, se
recalculeaz puterea motorului ales:
d as
Pm  Pn . (3.3.88)
da

Dup un timp mai îndelungat de func ionare, se stabile te un regim termic max , în care
cre terea temperaturii în perioada de lucru este egal cu sc derea ei în timpul pauzei. Dac
motorul va func iona în regim continuu cu sarcina P, la echilibru termic el va atinge
temperatura  . Rela ia dintre cele dou temperaturi este:
t
l
1 e T
max   t  to
(3.3.89)
l
1 e T
i permite s se verifice dac un motor având în regim de durat puterea Pn<Ps i lucrând în
regim intermitent cu sarcina ps r mâne în limite admisibile de înc lzire.
În cazul ac ion rilor cu porniri dese antrenate cu motoare asincrone cu rotorul în
scurtcircuit i pornire direct , la care curen ii de pornire i de frânare în contracurent au valori
mari, se produc înc lziri suplimentare ale motorului.
În aceast situa ie trebuie verificat frecven a admisibil a conect rilor pentru ca înc lzirea
ma inii s nu dep easc pe cea maxim admisibil .
Num rul orar admisibil de conect ri se poate determina cu rela ia:
p n  (1  d a   pd a
nc max  3600 , (3.3.90)
0,97(W p  W f )

unde
p reprezint pierderile la sarcina P;

112
 Wp, Wf sunt pierderile totale de energie [J], în timpul unei porniri, respectiv frân ri;
da este durata relativ de ac ionare.
Dac num rul real de conect ri în regimul intermitent de func ionare calculat cu rela ia:
3600
nc  , (3.3.91)
tc
unde tc reprezint durata ciclului în secunde, este mai mic cel mult egal cu nc max , motorul
este bine ales.
Dac nu, se va alege un motor de putere mai mare pentru care se refac calculele.
Odat stabilit Pn a MEA mai este necesar efectuarea urm toarelor verific ri:
1. Pentru motoarele de c.c – verificarea la suprasarcina de curent:
I
I n  max , (3.3.92)
i
unde
Imax reprezint valoarea maxim a curentului din diagrama de sarcin ;
i=2,…3 reprezint suprasarcina relativ de curent.
Dac rela ia (3.3.92) nu este satisf cut , se alege Pn imediat superioar .
2. Pentru motoarele de c.a. – verificarea curen ilor statorici (I1) i rotorici (I2):
I 1  I 1n ,

I 2  I 2n . (3.3.93)
Dac rela iile (3.3.93) nu sunt satisf cute, se alege Pn imediat superioar .
e) Alegerea puterii motoarelor electrice pentru ac ionarea ma inilor de lucru cu sarcini
variabile periodic, cu considerarea pierderilor din regimurile electromecanice
nesta ionare.
Motoarele electrice func ionând în serviciile S4, S5, S7 i S8, pun probleme deosebite în
alegerea puterii nominale, datorit faptului c pierderile care intervin în procesele termice sunt
substan ial majorate de cele corespunz toare diferitelor regimuri electromecanice
nesta ionare.
Presupunem diagrama de sarcin a unei ma ini de lucru cu serviciu neîntrerupt periodic cu
intervalele de func ionare la vitez unghiular constant tl1 i tl2 i intervalele de inversare ti1
i ti2.
În intervalele de lucru pierderile au valorile:
p1  p c  p v1 (3.3.94)
i
p 2  p c  pv 2 . (3.3.95)
În intervalele de inversare, pierderile de putere sunt func ie de timp pi1(t) i pi2(t).
Pierderile medii pe ciclu vor fi:
1   1
p c   p1t l1  p 2 t l 2   p i1 (t )dt   p i 2 (t )dt    p1t l1  p 2 t l 2  Qi1  Qi 2  . (3.3.96)
t i1 ti 2

t c  0 0  t c
C ldura Qi1 respectiv Qi2 degajat în ti1 respectiv ti2 se poate calcula relativ u or pentru
motoarele asincrone cu rotorul bobinat sau in colivie simpl , cât i pentru cele de c.c cu
excita ie deriva ie i flux de excita ie constant.

113
 La inversarea unui motor electric asincron în gol de la  0 la   0 , c ldura degajat se
poate calcula cu rela ia:
1  R 
Q0  4 J mt  20 1  1'  , (3.3.97)
2  R2 
unde
Jmt reprezint momentul axial total de iner ie redus la arborele motorului;
R1, R 2' - rezisten a înf ur rii statorice, respectiv a celei rotorice raportat la stator.
Rela ii analoage se ob in pentru pornirea i frânarea pe cale electric . Condi ia de alegere
corect a motorului este:
Pe  Pn . (3.3.98)
Dac motorul func ioneaz în gol în ambele sensuri, f r a fi cuplat cu un volant:
p1=p2=pc (3.3.99)
i
Qi1=Qi2 =Qc, (3.3.100)
iar pierderile totale medii sunt:
p e   p c t c  2Qc  .
1
(3.3.101)
tc
Num rul de conect ri maxim admisibil în gol este dat de rela ia:
2 p  pc
hc   e . (3.3.102)
tc Qc
3.3.6.5. Verific ri netermice la alegerea motoarelor electrice
În afara condi iilor de înc lzire, motoarele electrice de ac ionare mai trebuie verificate
suplimentar la anumi i parametri mecanici, care se refer la capacitatea de supraînc rcare i la
cuplul de pornire.
1. Dac în timpul func ion rii sale , antrenând o ma in de lucru cu un cuplu de sarcin de
varia ie cunoscut , motorul trebuie s dezvolte o valoare maxim Mmax a cuplului, aceast
valoare trebuie s satisfac inegalitatea:
Mmax <  Mn , (3.3.103)
unde  este capacitatea de supraînc rcare.
inând seama i de posibilitatea reducerii tensiunii de alimentare a motorului care atrage o
reducere corespunz toare a cuplului electromagnetic, rela ia (3.3.103) devine:
M max  0,85 Mn. (3.3.104)
2. Verificarea cuplului de pornire este necesar pentru a ti dac sistemul de ac ionare
poate fi antrenat. Notând cu Msp cuplul static rezistent la pornire i cu Mp cuplul de pornire al
motorului, se verific inegalitatea:
Mp > Msp. (3.3.105)
Când cuplul de pornire al motorului se d prin valoarea sa relativ : mp = Mp/Mn, rela ia
(3.3.105) ia forma:
m p  M n  M sp . (3.3.106)

114
 Dac condi iile de ordin mecanic nu sunt satisf cute, atunci se alege un motor cu o putere
mai mare, chiar dac din punct de vedere termic cel anterior satisface condi iile impuse.
În tabelul 3.2 se dau valorile lui  i mp pentru tipurile uzuale de motoare.
Tabel 3.2

Tipul motorului Particularit i constructive Mp M max I max

mp   
Mn In
I
Mn
Asincron trifazat În scurtcircuit, cu colivie
simpl i pornire direct 0,6-0,75 1,6-2,2 -
În scurtcircuit, cu colivie
simpl i pornire stea- 0,2-0,25 1,6-2,2 -
triunghi
În dubl colivie sau cu 1,1-1,5 1,8-2,7 -
bare înalte
Cu rotorul bobinat - 2-2,5 -
Sincron 2,5-3
0,2-0,3 în cazuri -
speciale
3-4
Curent continuu Excita ie deriva ie 1,8-2,5 2-3 2-3
Excita ie serie 2-3 2,5-3,5 2-3
Excita ie mixt - 3,5-5 2,5-3

115
CAP. 4. REGIMURI DE FUNC IONARE A INSTALA IILOR
ELECTROENERGETICE

NO IUNI FUNDAMENTALE
1. SISTEM ENERGETIC (SE) – Totalitatea instala iilor care extrag energia primar , o
transport , o transform , o distribuie în teritoriu i la consumatori i o utilizeaz la
receptoarele energetice.
2. SISTEM ELECTROENERGETIC (SEE) – Totalitatea instala iilor care “produc”,
transport , transform , distribuie i utilizeaz energia electric la consumatorii electrici
i la receptoare.
3. RECEPTOR ELECTRIC – Un aparat care fiind alimentat cu energie electric , o
transform în alt form de energie, utilizabil local.
4. CONSUMATOR ELECTRIC (C) – Un complex de instala ii electrice definite
geografic, care fiind alimentate cu energie electric de la re eaua public , o distribuie i
o utilizeaz în incinta proprie.
5. GENERATOR ELECTRIC (PRODUC TOR, SURS ) (G,S) – Totalitatea instala iilor
electrice care “produc” energie electric prin transformarea uneia sau mai multor forme
de energie primar .
6. RE EA ELECTRIC (RE) – Totalitatea instala iilor electroenergetice care preiau
energia electric de la centralele electrice, o transport , o transform i o distribuie
consumatorilor în teritoriu.
7. LINIE ELECTRIC (LE) – Instala ia electroenergetic , galvanic , care transport sau
distribuie energia electric la aceea i tensiune nominal .
8. STA IE DE TRANSFORMARE (ELECTRIC ) (ST) – Complex de instala ii
electroenergetice construite în jurul unor transformatoare electrice de putere, care
modific m rimile de stare electric (tensiunea electric (U) i intensitatea curentului
(I)), conservând puterea aparent (S).
9. TENSIUNE NOMINAL – Este o m rime conven ional , numeric egal cu modulul
tensiunii.
10. SARCINA ELECTROENERGETIC – Puterea (activ , reactiv , aparent ) cerut (sau
“consumat ”) de un consumator.
11. M RIMI DE STARE ELECTROENERGETIC – Sunt tensiunea electric dintr-un
punct al sistemului electroenergetic i intensitatea local a curentului electric.
12. PARAMETRII ELECTRICI – Se definesc i se calculeaz pentru instala iile electrice
construite i cuprind:
- rezisten a electric ;
- inductivitatea;
- capacitatea electric ;
- conductan a electric .
13. C DERE DE TENSIUNE – M rime ce caracterizeaz re eaua electric reprezentând o
m sur (algebric sau fazorial ) a modific rii tensiunii între diferite puncte ale RE
legate galvanic între ele.
14. PIERDERE DE PUTERE – M rime ce caracterizeaz transferul energiei electrice prin
elementele SEE, reprezentând o m sur a randamentului electroenergetic al instala iilor
electrice.
15. CONSUM PROPRIU TEHNOLOGIC – Expresie a pierderilor de putere ( i energie) în
instala iile furnizorului de energie electric .
16. FURNIZORUL DE ENERGIE ELECTRIC – Societatea economic care produce
energia electric sau o transport i distribuie consumatorilor electrici.

116
 17. BENEFICIAR – Societatea sau comunitatea care utilizeaz energia electric preluat
de la furnizor.
18. REGIM DE FUNC IONARE – Modul în care un receptor sau consumator
func ioneaz în timp din punctul de vedere al sarcinii cerute.
19. CAPACITATE DE TRANSPORT – Puterea electric pe care instala ia electric
analizat o poate transfera în condi ii normale de func ionare (se refer în special la
linii electrice i la sta ii de transformare).
20. SISTEMUL ELECTROENERGETIC NA IONAL (SEN).
OBSERVA II:
1. Transformatoarele electrice de putere leag între ele linii electrice i re ele electrice de
diferite tensiuni nominale, p strând natura electric a proceselor i fenomenelor.
2. Re eaua electric este o instala ie electric complex , format din linii electrice i
transformatoare de putere sau într-un sens mai strict, p r i ale transformatoarelor (câte
o înf urare).
3. Topologic, re eaua electric e format din linii electrice i transformatoare (ca laturi ale
RE) i barele colectoare din sta iile de transformare (ca noduri ale RE).
4. RE poate avea una sau mai multe tensiuni nominale (în cazul RE cu transformatoare).
5. Consumatorul electric poate cuprinde unul sau mai multe receptoare, re elele electrice
de distribu ie, surse proprii i alte instala ii electrice.
6. Re eaua electric poate fi imaginat prin planuri orizontale suprapuse care acoper
teritoriul, formate din linii electrice i barele colectoare ale sta iilor electrice, i leg turi
verticale, realizate de transformatoarele electrice de putere între sisteme de bare de
diferite tensiuni nominale.
7. Sistemul electroenergetic este o extindere a re elei electrice cu generatoarele electrice
i cu receptoarele electrice (sau, în general, cu instala iile consumatorilor).
Limitele fizice ale SEE sunt: arborele turbinei de antrenare a generatorului electric i
arborele motorului de antrenare de la consumator.
În calculele de sisteme electroenergetice sunt considerate i ecua iile de leg tur
electromecanic ale acestor arbori limit .
În calculele de re ele electrice nu apar decât m rimi electrice i ecua ii
electromagnetice.
8. Sintagmele ”produc tor de energie electric ” i ”consumator de energie electric ” sunt
tolerate, deoarece în sistemele fizice izolate, legea conserv rii i transform rii energiei
dovede te imposibilitatea cre rii sau pierderii de energie.
4.1. MODELAREA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE SISTEMULUI
ELECTROENERGETIC
4.1.1. Ipoteze de lucru
În calculele de re ele electrice se folosesc modele fizice sau matematice mai simple sau
mai complexe în func ie de cantitatea de informa ii ini iale disponibile, de precizia cerut i de
timpul de calcul disponibil.
Modelarea se face, în ultim analiz , prin sisteme de ecua ii care descriu func ionarea
instala iilor electroenergetice i alte procese i fenomene electromagnetice.
Pentru cazul re elelor de distribu ie a energiei electrice, în mod curent pentru regimuri
sta ionare de func ionare, se accept urm toarele ipoteze simplificatoare:
1. Toate undele de tensiune electromagnetic produse de grupurile centralelor electrice
din SEN sunt perfect sinusoidale, simetrice (în sistem trifazat) i echilibrate.
2. Toate instala iile electroenergetice sunt construite simetric sau sunt simetrizate i
echilibrate pe toate fazele.

117
 3. Calculul regimurilor permanente de func ionare a re elelor se face pentru o situa ie de
moment dat, f r a se urm ri, într-o prim aproximare, evolu ia în timp a proceselor.
4. Re eaua electric , în ansamblul ei are parametrii electrici constan i (nu evolueaz în
timp).
5. Transformatoarele de putere func ioneaz pe partea liniar a caracteristicii de
magnetizare a miezului de fier, înc rcarea lor fiind în general redus , iar regimul
deformant nu este prea mare.
6. În ansamblu, se poate considera re eaua electric liniar .
4.1.2. Modelarea generatoarelor
În calculele de re ele electrice, în special în cele de regim permanent, scopul principal fiind
determinarea circula iei de curen i sau/ i de puteri, nu se au în vedere regimurile tranzitorii,
singurele care ar necesita folosirea ecua iilor electromecanice de mi care ale ma inilor
electrice rotative i func ionarea sistemelor de automatizare a instala iilor electroenergetice.
Determin rile sunt pentru un moment dat, în care se consider realizat condi ia general
de echilibru a SEE:
 S generate   S consumate    S pierderi (4.1.1)

Prin realizarea condi iei de echilibru, se poate considera men inerea frecven ei sistemului
la o valoare constant i egal cu valoarea sa nominal .
Dac se adaug condi iile generale (paragraful 4.1.1), rezult o situa ie de exploatare
idealizat ( i simplificat ), care permite utilizarea unor modele simple pentru generatoarele
electrice, dup cum urmeaz :
a) modelul curent constant:
J generat  ct.
J generat  f (U borne )
(4.1.2)
J generat  AU g2  BU g  C
etc.
în care A, B, C sunt constante predeterminate.
Modelul este folosit în calculele de regim armonic sau de scurtcircuit.
b) modelul tensiune electromotoare în spatele unei impedan e cunoscute:

E g  ct.
Z g  ct. (4.1.3)
jX g  ct. (se neglijeaz rezisten ele interioare ale generatorului)
Impedan a generatorului este de obicei impedan a sincron .
c) modelul putere constant :

S g  ct.
S g  f U borne 
, (4.1.4)

unde f(Uborne) este o func ie polinomial cunoscut .

Acest model, destul de mult folosit, este prea pesimist, impunând condi ii prea grele
generatorului.

118
 d) modelul putere i tensiune constante:
Pg  ct.; U g  ct. (4.1.5)
Este un model foarte mult folosit în practic , deoarece orice generator din SEE este dotat
cu RAT (regulator automat de tensiune) i RAV (regulator automat de vitez ), care împreun
pot men ine, la un moment dat, valoarea puterii active, respectiv a tensiunii la bornele
generatorului, constante.
Observa ie:
Pentru calculele reale de regimuri, modelele generatoarelor sunt mult mai complicate i pot
ajunge la seturi cu zeci de ecua ii pentru un singur grup.

4.1.3. Modelarea consumatorilor

Pentru modelarea consumatorilor în regim permanent de func ionare se pot folosi mai
multe tipuri de modele:
a) modelarea printr-un curent:
Forma curentului poate varia de la o constant , pân la o func ie polinomial variabil în
func ie de tensiune.
Câteva exemple:
i c  ct.
i c  AU 2  BU  C
(4.1.6)
i c  AU 2  C
i c  BU  C
sau, în general
i c  f U , f  , (4.1.7)
unde
f este frecven a curentului în momentul considerat;
U este valoarea efectiv a tensiunii din punctul de racord al consumatorului la un moment
dat.
b) modelarea printr-o impedan :
Valoarea impedan ei este constant sau variabil cu tensiunea (eventual i cu frecven a
re elei):
Z c  Z c U , f 
(4.1.8)
Z c  a 2U 2  a1U  a 0 , etc.

c) modelarea printr-o putere:

s c  ct., adic p c  ct. i q c  ct. (4.1.9)
unde pc i qc sunt puterile activ i reactiv la un moment dat ale consumatorului, sau, în
general
s c  s c U , f  , (4.1.10)
cu o expresie polinomial (numai în func ie de valoarea efectiv a tensiunii de alimentare U).

119
 S-au f cut încerc ri de modelare mai precis a marilor consumatori sub form
exponen ial :
U   f 
P P

Pc  Pc , n    
Un   fn 
(4.1.11)
U  Q
 f  Q

Qc  Qc, n    
Un   fn 
unde
Pc,n i Qc,n sunt valorile nominale ale puterilor activ i reactiv ale consumatorilor;
U,f sunt tensiunea de alimentare i frecven a re elei la un moment dat;
Un,fn sunt valorile nominale ale tensiunii i frecven ei pe barele de alimentare a
consumatorului;
 i  sunt coeficien i determina i experimental pentru fiecare consumator.
Observa ii:
1. Modelarea consumatorului prin putere activ i reactiv este mai apropiat de realitate.
2. Modelarea consumatorului prin puteri constante este destul de îndep rtat de realitate
pentru c este echivalent cu alimentarea dintr-o bar de putere infinit , care în mod
normal nu exist .
3. În cazul regimurilor nenominale, modelele instala iilor cap t alte forme, care pun în
eviden i varia ia altor m rimi care caracterizeaz procesele electroenergetice (vitez
de cre tere a unor m rimi, dispersii, m rimi medii, constante de timp etc.).
4.1.4. Modelarea re elei
Re eaua electric (linii electrice i transformatoare de putere) se modeleaz prin cuadripoli
(par. 4.2). Liniile electrice sunt reprezentate prin cuadripoli , iar transformatoarele de putere
prin cuadripoli T i mai ales . În cazuri speciale se folosesc i alte reprezent ri în func ie de
fenomenele electromagnetice analizate.
4.2. REPREZENTAREA PRIN CUADRIPOLI A INSTALA IILOR ELECTRICE
Re eaua electric , format din linii electrice i sta ii de transformare, se modeleaz prin
cuadripoli electrici. Un cuadripol electric este o structur cu dou perechi de borne accesibile
(intrare - ie ire) ca cea reprezentat în figura 4.2.1.
A, B, C , D sunt parametrii (constan i) ai
cuadripolului;
U 1 , I 1 - perechea de fazori tensiune-curent la
bornele de intrare;
U 2 , I 2 - perechea de fazori tensiune-curent la
bornele de ie ire.
Ecua iile de func ionare ale cuadripolului sunt:
U 1  AU 2  B I 2
(4.2.1)
I1  C U 2  D I 2
Liniile electrice i transformatoarele de putere sunt elemente pasive pentru SEE i deci, cel
pu in teoretic, ele sunt independente de sensul circula iei prin aceste elemente, cele dou
perechi de borne putând fi folosite în ambele sensuri. Atunci cuadripolii echivalen i sunt
reciproci. Condi iile de reciprocitate pentru un cuadripol electric sunt:

120
 A D  BC  1
. (4.2.2)
AD

În aceste condi ii ecua iile cuadripolului pot fi scrise i matriceal:

U 1   A B  U 2 
    (4.2.3)
 I 1  C D   I 2 
i reciproc
U 2   A  B U 1 
    . (4.2.4)
 I 2   C D   I 1 
Tipurile cele mai cunoscute de cuadripoli electrici, folosi i pentru modelarea liniilor i
transformatoarelor sunt “T”, ””, ””.
Mai exist o categorie de cuadripoli ”degenera i” în
care prin neglijarea unor componente fizice se ajunge la o
structur fizic de tipul celei din figura 4.2.2 în care firul
superior este faza, iar cel inferior - neutrul elementului.
În analiz se consider c i aceast structur este un
cuadripol, chiar dac pentru neutre avem o singur born ,
extins în spa iu.

a) Cuadripol T

b) Cuadripol

c) Cuadripol

121
 4.3. SCHEMELE ELECTRICE ECHIVALENTE ALE RE ELELOR ELECTRICE.
CALCULUL PARAMETRILOR ELECTRICI ECHIVALEN I
În acest paragraf se prezint schemele echivalente de baz , necesare pentru calculele de
regimuri de func ionare ale liniilor electrice i transformatoarelor.
4.3.1.Schemele electrice echivalente ale liniilor electrice.
Cea mai utilizat schem echivalent pentru linii este cuadripolul de tip , cu patru
parametri electrici echivalen i:
- rezisten a liniei RL [];
- reactan a inductiv a liniei XL [];
- conductan a lateral a liniei GL [S];
- susceptan a capacitiv a liniei BL [S];
Schema electric echivalent este cea din figura 4.3.1,

în care
R L  r0 l , (4.3.1)
r0 – rezisten a specific a conductorului de faz [/km];
l – lungimea liniei [km];
Pentru LEA
R L  r0 kl , (4.3.2)
k – este coeficientul de corec ie a lungimii care ine seama de gradul de fr mântare a
solului i de forma real a conductorului: k = 1,02 – 1,04;
- pentru zone accidentate (munte) k = 1,04;
- pentru câmpie k = 1,02.
X L  x0 l , (4.3.3)
x0 – reactan a inductiv a liniei [/km];
x 0  L0 , (4.3.4)
 - pulsa ia curentului [rad/s];
2 f , (4.3.5)
f – frecven a undei de curent [Hz];
L0 – inductivitatea specific a liniei [H/km];
GL  g 0 l , (4.3.6)
g0 – conductan a specific lateral a liniei [S/km];
BL  CL , (4.3.7)

122
 CL – capacitatea liniei [F];
B L  b0 l , (4.3.8)
b0 – susceptan a specific a liniei;
C L  C 0s l , (4.3.9)
C0s – capacitatea de serviciu (specific ) a liniei [F/km].
Valorile pentru r0, x0, g0 i b0 se g sesc pentru fiecare tip de linie în cataloage i lucr ri de
specialitate.
L0 i C0s se pot calcula, dac nu exist valori, cu rela ii simple.
Se pot scrie expresiile:
Z L  R L  jX L (4.3.10)
i
Y L  G L  jB L (4.3.11)
în care
Z L este impedan a longitudinal a liniei;
Y L este admitan a transversal a liniei.
În general, Z L este o m rime echivalent a liniei, care caracterizeaz conductoarele de
faz , iar Y L este legat de izola ia liniei.
Se pot introduce câteva elemente de corec ie:
1. Pentru rezisten :

  
o La LEA:
r0 c.a.  r0 c.c. 1  a  20 0 C 1  y a  y s  , (4.3.12)
unde
r0c.a. este valoarea din catalog la 200C i presiune normal ;
este coeficientul de varia ie al rezistivit ii cu temperatura [grd-1];
a – temperatura aerului [grd];
ya – factor de apropiere (proximitate);
ys – factor de suprafa (efect pelicular).
De obicei ace ti factori fiind foarte mici, pot fi neglija i.
o La LEC:

r0 c.a.  r0 c.c. 1   a 
 20 0 C 1  y a  y s  y e  y m  y t  , (4.3.13)
unde
ye – factor de corec ie în func ie de tipul cablului i a ecranelor conductoarelor;
ym – factor de corec ie datorat existen ei mantalelor metalice;
yt – factor de corec ie datorat existen ei tubului de montare a cablului.
i ace ti factori de corec ie au valori mici i în cazul cablurilor obi nuite pot fi neglija i (în
special la JT i MT).
2. Pentru conductan a lateral :
- conductan a lateral este foarte mic i de obicei, mai ales în cazul re elelor de
distribu ie, se poate neglija;
- conductan a liniei se poate calcula în func ie de desc rcarea corona:

123
 Pcor , LE
GL  , (4.3.14)
U n2
unde Pcor , LE reprezint pierderile corona ale liniei. Acestea se pot determina în func ie de
Un, de tipul liniei, de starea atmosferic , de starea suprafe ei conductoarelor active, din tabele
speciale, întocmite de institutele specializate (ISPE, ICEMENERG .a.).
Conductan a liniei aeriene are importan de la tensiunea nominal de 220 kV în sus.
4.3.2.Schemele electrice echivalente ale transformatoarelor de putere.
Schemele cele mai utilizate sunt cele de tip “” (Fig. 4.3.2) cu patru parametri electrici
(RT, XT, GT, BT) i cu raport de transformare.

Z T este impedan a longitudinal a transformatorului i descrie caracteristicile electrice ale

înf ur rilor;
Y T este admitan a transversal a transformatorului i modeleaz circuitul magnetic;
N 12  N T este raportul de transformare al transformatorului:
U N I
N T  1  1  2  N 12 (4.3.15)
U 2 N2 I1
unde
N1 este num rul de spire al înf ur rii primare;
N2 este num rul de spire al înf ur rii secundare.
Dac transformatorul are impedan ele înf ur rilor Z 1 i Z 2 , în valori raportate la
tensiunea nominal a înf ur rii respective, impedan a transformatorului ZT va fi egal cu:
ZT  Z1  Z 2, (4.3.16)
'

unde Z 2 este impedan a înf ur rii secundare raportat la tensiunea nominal a înf ur rii
'

primare.
Trecerea de la o tensiune nominal la cealalt se face cu rela ia:
Z 2  N 12 Z2 (4.3.17)
' 2

La ie irea din fabric , orice transformator este supus la dou încerc ri: la func ionare în gol
i la func ionare în sarcin nominal , care se mai nume te “în scurtcircuit”.
Montajul folosit este cel din figura 4.3.3.
La încercarea de func ionare în gol, alimentarea se face prin bornele 11’ cu tensiunea
nominal U1n, iar bornele 22’ r mân în gol.
Se citesc m rimile:
I10 – curentul de mers în gol [A];
U1gol, U2gol – tensiunile înf ur rilor la mersul în gol [V];
W10 – pierderile de mers în gol ale transformatorului [W].

124
 Se determin :
i 0 %   10 100 reprezint curentul de mers în gol al transformatorului;
I
I 1n
U 1 gol
N 12  reprezint raportul nominal de transformare al transformatorului;
U 2 gol
P0  W10 sunt pierderile de putere la mers în gol ale transformatorului [W].
La încercarea de func ionare în sarcin nominal , alimentarea se face prin bornele 11’
(bornele 22’ sunt scurtcircuitate) cu tensiune cresc toare pân când ampermetrele indic I1n,
respectiv I2n. În acest moment se citesc indica iile urm toarelor aparate:
V1 care m soar tensiunea de scurtcircuit din primarul transformatorului Uscc [V];
A1 care m soar curentul nominal primar I1n [A];
A2 care m soar curentul secundar nominal I2n [A];
W1 care m soar puterea de scurtcircuit W1scc [W].
Se determin :
u scc %  scc 100 - tensiunea de scurtcircuit a transformatorului;
U
U 1n
Psc  W1scc - pierderile de scurtcircuit (sarcin nominal ) ale înf ur rilor
transformatorului [W].
În urma acestor încerc ri, în cartea tehnic a transformatorului ( i pe pl cu a indicatoare)
se înscriu urm toarele m rimi electrice:
 puterea nominal (aparent ) a transformatorului [VA, kVA, MVA];
 raportul de transformare U 1n / U 2 n [kV/kV];
 grupa de conexiuni (ex. Dyn-5) cu semnifica iile cunoscute (înf urarea primar în
conexiune triunghi, cea secundar în stea cu neutrul accesibil; defazaj de 1500 între
fazorii tensiunii primar i secundar );
 sistemul de reglaj (ex. 91,78%), cu 19 prize în jurul prizei mediane-nominale cu pas
de reglaj pe plot de (1,78/100)U1n [kV];
 curentul de mers în gol i0[%];
 tensiunea de scurtcircuit uscc[%];
 pierderile la mersul în gol P0[kW];
 pierderile în înf ur ri în regim nominal Pscc[kW];
 eventual curen ii nominal I1n /I2n [A/A].
Cu ajutorul acestor m rimi se pot calcula parametrii nominali ai transformatorului, dup
cum urmeaz :
U2
RT  Pscc 12n , (4.3.18)
Sn

125
 u scc % U 12n
ZT  , (4.3.19)
100 S n

X T  Z T2  RT2  Z T , (4.3.20)
P0
GT  , (4.3.21)
U 12n
i 0 % S n
YT  , (4.3.22)
100 U 12n

BT  YT2  GT2  YT . (4.3.23)

Cazul transformatoarelor cu trei înf ur ri:
inând seama de principalele tipuri constructive de transformatoare cu trei înf ur ri,
calculul parametrilor echivalen i se face dup cum urmeaz :
 GT, YT, BT se calculeaz cu acelea i rela ii i în acelea i condi ii ca i în cazul
transformatoarelor cu dou înf ur ri;
 Încerc rile transformatoarelor cu trei înf ur ri sunt de patru tipuri:
 încercare de func ionare în gol: se determin P0 i rapoartele de
transformare:
U 1gol
N12  , (4.3.24)
U 2 gol
U 1gol
N13  ; (4.3.25)
U 3 gol

 trei încerc ri de func ionare la sarcin nominal (scurtcircuit). La fiecare

încercare, alimentarea se face printr-o înf urare (ex.: 1), a doua înf urare
este închis în scurtcircuit (ex.: 2), iar a treia r mâne în gol (ex.: 3).
La finalul încerc rilor se ob in trei puteri de scurtcircuit (P12, P23, P31)
i trei tensiuni de scurtcircuit (u12, u23, u31).
 Pentru calculul reactan elor inductive proprii fiec rei înf ur ri se folose te
urm torul algoritm:
1) se calculeaz tensiunile de scurtcircuit proprii fiec rei înf ur ri:

u1 %  
u12  u 31  u 23
, (4.3.26)
2
u 2 %   12
u  u 23  u 31
, (4.3.27)
2
u 3 %   23
u  u 31  u12
. (4.3.28)
2
2) se calculeaz reactan ele inductive proprii ale înf ur rilor:
u1 % U 12n
x1  , (4.3.29)
100 S n
u2 % U12n
x2  , (4.3.30)
100 Sn

126
 u3 % U12n
x3  , (4.3.31)
100 Sn

Una dintre reactan ele calculate este foarte apropiat de zero sau u or negativ .
Se consider egal cu zero.
 Pentru calculul rezisten elor trebuie s fie cunoscut reparti ia puterii pe cele dou
înf ur ri secundare (ex.: înc rcate egal etc.). Se calculeaz rezisten a echivalent a
transformatorului RT:
Pscc
RT  U 12n , (4.3.32)
kS n2

unde k depinde de modul de repartizare a sarcinii pe înf ur rile secundare i de tipul

de transformator.
Pentru
 Tipul I: R1  R '2  R3'  RT i k =2;
 Tipul II: R1  R 2' (3)  RT i R3' ( 2 )  1,5 RT cu k =2;
 Tipul III R1  RT i R '2  R3'  1,5RT i
k = 1,83 dac o înf urare secundar se încarc la maxim, iar
cealalt numai la jum tate;
k = 1,75 dac cele dou înf ur ri secundare se încarc în mod
egal.
Observa ie:
Exist foarte multe posibilit i de înc rcare a secundarelor, de aceea, mai întâi trebuie
calculat coeficientul k i apoi se determin RT.

Schemele echivalente pentru transformatoarele cu trei înf ur ri sunt cele din figura 4.3.4.

127
 4.4. CALCULUL CIRCULA IILOR DE CUREN I I DE PUTERI ÎN RE ELELE
ELECTRICE.
În analiza SEE, o etap important a procesului este determinarea circula iei de curen i
( i/sau de puteri) în re elele electrice. De fapt, prin stabilirea în orice punct al re elei a
m rimilor de baz : tensiunea, curentul, i puterea electric , se creaz premizele pentru a se
determina circula ia puterilor i pierderile de putere în fiecare element al re elei.
4.4.1. Alegerea metodelor de calcul a regimului permanent de func ionare a SEE.
Aceste metode se împart în: metode directe i metode iterative.
În cadrul metodelor directe se înscriu:
 Metoda teoremelor lui Kirchhoff;
 Metodele lui Maxwell:
 metoda poten ialelor nodurilor;
 metoda curen ilor ciclici.
Aceste metode se bazeaz pe ipoteza re elei liniare, iar variabilele finale sunt curen ii prin
elementele de re ea.
Metodele iterative se împart în dou mari clase:
 Metode de tip SEIDEL-GAUSS (metoda GAUSS, metoda SEIDEL-GAUSS pur i
modificat , metoda “ascendent-descendent”);
 Metode de tip NEWTON-RAPHSON (metoda NEWTON-RAPHSON pur , metoda
decuplat , metoda decuplat rapid , alte metode de tip FAST).
Pentru re elele de distribu ie de MT i JT cele mai indicate metode sunt cele de tip
SEIDEL-GAUSS – “ascendent-descendent”. În acest moment sunt în func iune programe de
calcul bazate pe aceast metod , accesibile ca pre i suficient de performante sub aspectul
vitezei de lucru i a preciziei rezultatelor.
4.4.2. Preciz ri privind efectuarea calculelor.

Dac consider m o latur ij între dou noduri (i i j) ale unei re ele electrice (Fig. 4.4.1),

se pot scrie ecua iile corespunz toare teoremelor lui Kirchhoff, astfel:
I i0  y Ui (4.4.1)
ij 0
y
 
I j0 ji 0
U j (4.4.2)
I ij  y U i  U j
(4.4.3)
ij

1
U ij  U i  U j  z ij I ij , y  (4.4.4)
ij z ij
I ij  I i  I i 0 (4.4.5)

I j  I ij  I j0 (4.4.6)

128
 În func ie de m rimile cunoscute se poate calcula curentul de circula ie I ij i curen ii din
laturile transversale. Pentru un nod al re elei se poate calcula curentul nodal:

I i   I ij ,
n
(4.4.7)
j 1

unde ij sunt laturile re elei incidente la nodul i, sau:

I i   y ij U i  U  .
n
j (4.4.8)
j 1

Dac se înmul e te ultima rela ie conjugat cu U i , se ob ine puterea nodal

S i  U i I i  U i  y ij U i  U   y U  U i  y ij U j .
n n
(4.4.9)
* * * * * 2 * *
j ii i
j 1 j 1
j i

Se poate determina i puterea S i puterea vehiculat pe latura ij:

 ,
j

S ij  U i I ij  U i y ij U i  U (4.4.10)
* * * *

U  U .
j

S ji  U j I *ij  U j y *ij *
i
*
j (4.4.11)

Diferen a dintre aceste puteri reprezint pierderile de putere pe latura ij:

S ij  S ij  S ji . (4.4.12)

4.5. CALCULUL PIERDERILOR DE PUTERE I ENERGIE ÎN RE ELELE

ELECTRICE.
În cele ce urmeaz ne vom referi în special la re elele de distribu ie din întreprinderi i vom
folosi metoda duratei pierderilor maxime. Celelalte metode, bazate pe regresii, calcule
probabiliste, înregistr ri multiple, sunt prea complicate în raport cu sporul de precizie ob inut.
Vom defalca calculul pentru linii electrice i transformatoare dup cum urmeaz :
a) Pentru transformatoare:
În cazul unui singur transformator, pierderile de putere activ i reactiv se calculeaz cu
rela iile:
PT  P0  2
Pscc , (4.5.1)
unde  este coeficientul de înc rcare a transformatorului în regim de sarcin maxim ,
S max
 . (4.5.2)
S nT
Pentru pierderile de putere reactiv rela ia este:
QT  Q0  2
Q scc , (4.5.3)
unde
i 0 %
Q0  Sn (4.5.4)
100

129
 i
u scc %
Q scc  Sn . (4.5.5)
100
Pentru pierderile de energie activ într-un an, rela ia este:
E a , an  P0 t f  2
Pscc , (4.5.6)

nota iile având semnifica iile cunoscute: tf – timpul de func ionare, - durata pierderilor
maxime.
Dac în sta ie sunt n transformatoare de acela i fel, rela iile de calcul devin:
Pscc
PST  nP0  2
, (4.5.7)
n
Q scc
Q ST  nQ0  2
(4.5.8)
n
i
Pscc
E a , an  nP0 t f  2
. (4.5.9)
n
Pentru calculul pierderilor de energie activ se poate utiliza i puterea medie anual :
Pscc 2
E a , an  nP0 t f  2
kftf , (4.5.10)
n
med

cu
Pmed
 , (4.5.11)
Pmax
med

sau
Pmed
 . (4.5.12)
S nT cos
med
med
Observa ii:
1. Se observ c se înlocuie te 2 cu med k f .  2
2. Dac sunt mai multe tipuri de transformatoare, calculul se face pentru fiecare tip, dup
ce s-a studiat modul de repartizare a sarcinii între transformatoare ( ), dup ce se vor analiza
curbele de sarcin specifice i durata pierderilor maxime pentru fiecare sector din sta ie (tf i
).
b) Pentru linii electrice:
Se pot scrie rela ii de calcul pentru pierderile de putere activ i reactiv :
S L2 PL2  Q L2
PL  RL  R L  3R L I L2 , (4.5.13)
U L2 U L2
respectiv
S L2 PL2  Q L2
Q L  XL  X L  3 X L I L2 . (4.5.14)
U L2 U L2

130
 Singura indica ie pentru aplicarea acestor rela ii este ca PL, QL i UL s fie m surate în
acela i punct.
Pentru pierderile de energie activ se aplic rela ia:
PL2  Q L2
E a , an  3R L I L2  RL , (4.5.15)
U L2
sau, dac se cunoa te puterea medie:
S med
2
E a , an  R L k 2f t f . (4.5.16)
U L2
Dac instala iile au o func ionare sezonier , se pot face calcule similare, inând seama de
împ r irea timpului anual de func ionare în sezoane.
Se va ob ine, probabil, o îmbun t ire a metodei de calcul i diferen e de valori de ordinul
procentelor.

4.6. M SURI PENTRU REDUCEREA PIERDERILOR DE PUTERE I ENERGIE

Studii ale institu iilor specializate ale ONU arat c pe glob se manifest o tendin de
cre tere a cantit ii de energie electric produs i respectiv consumat . În aceste condi ii,
m rimea consumului propriu tehnologic i dinamica acestuia, precum i a pierderilor de
putere i energie devin determinante în orice analiz de eficien a tuturor investi iilor noi.
Pentru SEN, m rimea pierderilor de putere i energie a devenit foarte sensibil , mai ales în
ultimii 10-15 ani, când s-au înregistrat sc deri masive ale cererii în industrie i agricultur .
Concomitent cu aceast tendin principal s-a înregistrat o sl bire semnificativ a
disciplinei în munc , precum i în achitarea facturilor de energie electric de c tre beneficiari.
Toate aceste procese au determinat o cre tere foarte mare a pierderilor de putere i energie
în re elele electrice de distribu ie, atât la furnizor cât i în întreprinderile industriale i
economice, fapt întâmplat în primii ani ai perioadei analizate i apoi o men inere a lor la
niveluri inacceptabile pentru o ar european .
În aceste condi ii a reap rut ARCE, într-o form nou i legisla ia care oblig to i
participan ii la gestiunea energiei electrice s adopte m suri ra ionale de economisire a
energiei electrice.
În ultima vreme, în Uniunea European se discut tot mai mult de folosirea eficient a
energiei electrice, în toate componentele lan ului energetic industrial, pentru a se evita
construirea de noi unit i energetice clasice. Sunt stimulate i investi iile în unit ile
energetice alternative (regenerabile) cu un grad mai mare de dispersie a surselor.
Preocup rile pentru utilizarea mai ra ional a energiei electrice trebuie s se manifeste în
toate verigile lan ului de producere, transport, distribu ie i utilizare a energiei electrice i în
toate etapele de timp caracteristice: alegerea solu iei, proiectare, execu ie a lucr rilor,
exploatare.
Vom prezenta în continuare principalele m suri de îmbun t ire a randamentelor
energetice ale re elelor electrice publice i private, împ r indu-le între momentul proiect rii
instala iilor i cele ale dezvolt rii lor ulterioare.
Pentru România cele mai mari discrepan e privind m rimea pierderilor de putere i energie
electric , fa de rile dezvoltate se g sesc la nivelul unit ilor economice, a liniilor
tehnologice, astfel încât energia specific necesar pentru realizarea unui produs este de cca
dou ori mai mare. Pentru a ne putea înscrie în conduita energetic a continentului, societatea
româneasc ar trebui s ac ioneze în trei direc ii principale:
1. Reorientarea produc iei industriale dinspre industriile grele, puternic energofage, spre
industrii de vârf, care necesit cantit i mici de materii prime, materiale i energie.

131
 2. Schimbarea tuturor tehnologiilor în unit ile actuale, cu tehnologii moderne, cu
consum energetic redus. Aici foarte important ar fi s se importe numai vârfuri
tehnologice, for ând astfel schimb rile de structur necesare.
3. Înlocuirea tehnologiilor clasice din industria energiei electrice i termice, i
introducerea unor sisteme ultramoderne de monitorizare i conducere a instala iilor
electroenergetice.
Pentru realizarea acestor obiective, trebuie antrena i to i speciali tii, din toate domeniile
ingineriei, deoarece trebuie, în primul rând, s se determine o schimbare de atitudine fa de
energia ce ne st la dispozi ie.
4.6.1. M suri de reducere la nivelul proiect rii.
În proiectare trebuie s se fixeze anumite principii la care s adere toate institu iile i
unit ile economice interesate privind dezvoltarea re elelor electrice în condi iile concrete
dintr-o ar sau dintr-o regiune. Spre exemplu:
a) Economisirea energiei electrice este mai favorabil decât construirea de noi surse
generatoare de tip industrial;
b) Politica de economisire a energiei este o politic pe termen lung, m surile actuale
vizând via a comunit ii pe parcursul a 2-3 genera ii;
c) Reducerea pierderilor i a consumului propriu tehnologic este mai important decât
costurile actuale ale materialelor electroconductoare (Cu sau Al), care oricum se
recupereaz în viitor, costul prelucr rii lor fiind oricând mai mic decât extragerea lor
din minereu.
d) Instala iile electroenergetice noi, trebuie s fie mult mai fiabile decât cele pe care le
înlocuiesc;
e) Instala iile electroenergetice noi trebuie s fie mult mai performante sub aspect
energetic (pierderi, randamente) decât cele pe care le înlocuiesc;
f) Noile instala ii ac ionate electric trebuie s fie mai simple, mai u or de urm rit în
func ionare de la distan , s fie deservite de cât mai pu ini operatori (accent pe
automatizarea complex sau chiar robotizare i cibernetizare);
g) Noile instala ii electroenergetice i industriale s fie dotate cu sisteme moderne
informatice, bazate pe utilizarea inteligen ei artificiale;
h) Stabilirea unei politici na ionale în privin a locuin elor. Este vorba aici de stabilirea
sistemelor de înc lzire a locuin elor: central de bloc, de scar , de apartament,
înc lzire electric sau cogenerare, sau alt form de înc lzire;
i) Îmbun t irea izol rii termice a cl dirilor, care va avea ca efect reducerea drastic a
cantit ii anuale de energie necesar pentru înc lzirea spa iilor de locuit i a spa iilor
publice.
În general, trebuie s se dep easc imaginea ”societ ii de consum” care produce lucruri
ieftine i slabe calitativ. Trebuie ca eforturile s fie îndreptate spre produse fiabile,
economice, robuste, cu o durat de via corespunz toare.
Dac se respect aceste condi ii generale, principalele m suri de reducere a pierderilor de
putere i energie electric sunt urm toarele:
1. Reducerea num rului de terpte de transformare la nivelul SEN (tensiuni nominale la
nivel na ional, re inute: 750 kV, 400 kV, 110 kV, 20 kV, 10 kV (6 kV), 0,4 kV i
altele speciale). Toate celelalte tensiuni nominale actuale se înlocuiesc, în timp, cu
acestea.
2. Îmbun t irea proiect rii ma inilor i aparatelor electrice. Sunt necesare ma ini
având raportul P0 / Pscc cât mai mic (spre 0,18 i chiar mai mic), cu randamente
nominale din ce în ce mai mari. Sunt necesare transformatoare de putere cu izola ie
uscat într-o gam de puteri mici, pentru alimentarea individual cu energie electric

132
 a locuin elor. Aceste transformatoare (de tip MT/0,4 kV) trebuie s fie
nedemontabile, s nu necesite între inere periodic i s - i respecte durata de via
nominal . În general, transformatoarele noi trebuie s aib o capacitate cât mai bun
de preluare a vârfurilor de sarcin .
3. Optimizarea amplas rii de surse de putere reactive, comandate electronic (SVT-uri)
în SEE, în vederea reducerii circula iei de putere reactiv în sistemul
electroenergetic.
4. Introducerea tehnicii de calcul în toate punctele importante ale SEE, introducerea
conducerii centralizate a re elelor de distribu ie, introducerea conducerii automate a
instala iilor electroenergetice.
5. Mic orarea razei de ac iune a posturilor de transformare, cre terea densit ii PT-
urilor i a sta iilor de alimentare cu energie electric .
6. Desfiin area re elei de distribu ie de JT ca re ea public . Se va apropia tensiunea de
distribu ie medie, cât mai mult de consumatori. În acest mod, toate jonc iunile dintre
re eaua public i consumatori vor fi pe MT, mai u or de supravegheat, de contorizat
i de facturat. Trebuie introduse costuri diferite pentru 1 kWh pe diversele trepte de
tensiune.
7. Reconsiderarea metodologiei de selectare a solu iilor alternative prin apropierea, tot
mai mult, de cele folosite în rile civilizate i remodelarea periodic a normativelor
interne, în func ie de schimb rile care au loc în ar i la nivel mondial.
4.6.2. M suri de reducere care nu necesit investi ii mari
1. Reparti ia optim a sarcinilor între centralele SEN i grupurile în func iune.
2. Înc rcarea liniilor la valoarea optim a sarcinii.
3. Reparti ia economic for at a puterilor în re elele complex buclate. Se realizeaz cu
transformatoare cu reglaj longotransversal i cu ajutorul dispozitivelor FACT’s. Cu
ajutorul acestora se urm re te i se poate impune circula ia de puteri în re ea.
4. Func ionarea, în toate sta iile, a transformatoarelor dup graficul optim de înc rcare,
sub supraveghere centralizat .
5. Controlul, în toate regimurile de func ionare, a nivelului de tensiune, inclusiv în func ie
de starea atmosferei i de sezon.
6. Îmbun t irea mentenan ei prin calitatea repara iilor i scurtarea duratei de întrerupere
programat .
7. Introducerea, pe scar cât mai larg , a metodelor de lucru sub tensiune.
8. Debuclarea controlat a re elelor de distribu ie func ionând în cuplaj longotransversal.
9. Trecerea unor generatoare mai ales în centralele hidroelectrice mici, în anumite
perioade ale zilei în regim capacitiv.
10. Echilibrarea sarcinii pe fazele re elelor de distribu ie.
11. Perfec ionarea sistemului de calcul i eviden a pierderilor de energie în re elele de
distribu ie.
12. Revederea reglement rilor i normelor existente privind costurile inducerii de regim
armonic, pentru nesimetrii etc.
4.6.3. M suri de reducere care necesit investi ii mari
Sunt m suri similare celor de proiectare dar se execut într-o re ea dat , într-un moment
caracteristic al ei (în timpul repara iior capitale sau dac este imperios necesar, în timpul
planificat pentru repara iile de mentenan ).
1. Cre terea tensiunii nominale: se au în vedere mai ales re elele de MT (6, 10 kV)care trec
la o tensiune superioar .

133
 2. Cre terea sec iunii conductoarelor LEA: se înlocuiesc dup calcule de verificare
preliminar a stâlpilor, în momentul repara iei capitale, conductoarele LEA cu altele
superioare. Se poate modifica i num rul de subconductoare pentru fiecare faz . Asemenea
opera ii se pot executa i la cabluri electrice, pentru a se ob ine o dimensionare a densit ii de
curent.
3. Instalarea în re ea de surse controlate de energie reactiv (dispozitive FACT’s de tipul
SV etc.).
4. Introducerea de transformatoare cu reglajul tensiunii mai fin i cu reglaj sub sarcin .
5. Optimizarea dezvolt rii i reconstruc iei re elei electrice de distribu ie.
6. Reducerea regimului deformant i a nesimetriilor.
7. Cre terea num rului injec iilor de putere în re eaua de MT.
4.6.4. M suri de reducere în întreprinderi
1. Înlocuirea transformatoarelor de putere i a motoarelor asincrone func ionând slab
înc rcate, cu alte unit i de putere mai mic .
2. Înlocuirea motoarelor asincrone mari cu motoare sincrone.
3. În cazul repara iilor capitale la motoare, este de preferat înlocuirea motoarelor vechi cu
altele noi (inclusiv ca an de fabrica ie). Motoarele noi sunt mai performante sub aspect
energetic i mai fiabile.
Observa ie:
Orice înlocuire de motor electric trebuie s fie precedat de analiza condi iilor de pornire i
autopornire. Aici este recomandat utilizarea comutatoarelor stea-triunghi i a limitatoarelor
de mers în gol.
4. Realizarea de repara ii de foarte bun calitate.
5. Organizarea arjelor la cuptoarele de topire pentru a reduce consumul de putere.
6. Aplatizarea curbelor de sarcin ale întreprinderii.
7. Încadrarea întreprinderii în curbele de consum planificate.
8. Introducerea de elemente pentru reducerea regimului deformant, a nesimetriilor i a
ocurilor de putere.
9. Îmbun t irea re elei de iluminat. Se poate realiza prin introducerea de l mpi cu tuburi,
cu consum energetic mic i cu durat de via m rit , înlocuirea iluminatului incandescent,
sec ionarea re elei de alimentare, introducerea iluminatului local, între inerea suprafe elor de
iluminare natural , schimbarea culorii pere ilor i tavanului (spre alb) despr fuirea i cur irea
acestor suprafe e.
10. Înlocuirea tehnologiilor dep ite (bazate pe cu it de strung i frez ) cu altele noi
(electrotehnologii moderne: electroeroziune, fascicul de electroni, tratamente chimice etc.).
4.6.5. Compensarea local a puterii reactive
În SEE, puterea activ este produs în centralele electrice cu ajutorul grupurilor energetice
de puteri relativ mari, care con in generatoare sincrone. Exist , de asemenea, grupuri
energetice în centrale de mai mic putere, de exemplu hidroenergetice, eoliene sau de alt tip,
dotate cu generatoare asincrone, dar în general toate sunt cuplate la SEN pentru a acoperi
situa iile de incident i a permite func ionarea lor stabil .
Generatoarele sincrone pot produce i putere reactiv , cele asincrone, de obicei sunt
consumatoare de putere reactiv .
În sistemele moderne, cu elemente disipate, se poate concepe o situa ie în care în incinta
beneficiarului pot s existe mai multe surse de putere activ i reactiv care produc energia
electric necesar unei anumite instala ii.

134
 Prin acest procedeu se elimin , sau mai bine zis, se reduce la minimum re eaua de
distribu ie i implicit de transport a energiei electrice, cu consecin e favorabile economic
pentru beneficiar.
În marea majoritate a cazurilor, îns , în acest moment de dezvoltare a societ ii, re eaua de
transport i distribu ie exist , i în studiile de specialitate trebuie s se in seama de existen a
ei. Re eaua electric transport , repartizeaz i distribuie în teritoriu energia electric cu dou
consecin e tehnice derivate:
- are un randament energetic, adic are un consum propriu tehnologic, inevitabil;
- conduce la mic orarea tensiunii, în lungul ei, astfel încât trebuie s se ia m suri pentru
reglarea acesteia în diferite puncte caracteristice ale re elei.
În plus, re eaua electric are o anumit capacitate de transport a energiei electrice, care
depinde de tensiunea nominal a re elei, de sec iunea conductoarelor, de izola ie i de alte
m rimi fizice, care împreun limiteaz curentul maxim admisibil (datorit temperaturii
maxime de func ionare a materialelor conductoare, de izola ie i altele) prin elementul de
re ea.
În aceste condi ii, cunoscându-se i faptul c un condensator pus sub tensiune produce
putere reactiv , se poate desc rca re eaua de transport, de distribu ie i cea de alimentare a
consumatorilor precum i grupurile energetice, de putere reactiv , prin producerea acesteia
local, la consumator. Desc rcarea nu este total , deoarece pentru a func iona stabil, SEE
trebuie s produc o anumit cantitate de putere reactiv în generatoare.
Aceast concep ie general asupra produc iei i circula iei de putere reactiv în sistemul
electroenergetic se mai nume te compensarea local a puterii reactive.
Prin acest procedeu se ob in:
- reducerea pierderilor de putere i energie în re elele electrice de transport i distribu ie;
- reducerea c derilor de tensiune pe toate elementele din re ea în amonte de locul de
montare a compensatorului de putere reactiv ;
- eliberarea re elei din amonte de circula ia de putere reactiv i cre terea capacit ii ei de
înc rcare cu putere activ ;
- modificarea, în favoarea puterii active generate, a înc rc rii generatoarelor din sistem;
La nivelul unui consumator, compensarea poate s se fac :
- centralizat- la barele de alimentare din tabloul general;
- local- la nivelul tablourilor de distribu ie;
- individual- la nivelul unor linii tehnologice sau la receptoare de putere unitar mai mare.
Pentru realizarea compens rii se pot utiliza:
- compensatoare sincrone;
- compensatoare statice;
- baterii de condensatoare.
În instala iile moderne se folosesc compensatoare statice, care sunt o combina ie de
condensatoare i bobine comandate prin pun i cu tiristoare, i care pot produce sau consuma
între limitele tehnice constructive, putere reactiv .
Ele sunt automate programabile (în variante mai vechi) sau sisteme automate comandate de
elemente IA; în toate variantele ele urm resc evolu ia în timp a factorului de putere i iau
decizii privind introducerea sau scoaterea unor condensatoare sau a unor bobine, în mod
automat. Ca element de compara ie pentru definirea regimului compensat se utilizeaz
factorul de putere neutral (cos n sau n). n este factorul de putere, care dac este atins pe
bara de alimentare a beneficiarului, acesta poate prelua din re eaua public putere reactiv
f r a o mai pl ti i f r nici un fel de penaliz ri. Valoarea lui n trebuie s fie diferen iat în
func ie de tensiunea nominal a re elei i a locului din sistem pe care-l ocup jonc iunea
beneficiar-furnizor analizat . Fixarea valorilor lui n este f cut în urma unui calcul de
optimizare a circula iei puterii reactive în re eaua de distribu ie.

135
 Pentru o treapt de sarcin , dac se lucreaz în putere, cu unit i de generare fixe, se face
dimensionarea (alegerea) bateriei dup una din urm toarele metode:
1. Metoda puterii reactive cerute (maxime):
1
Qbat  Pc tan c  tan n , (4.6.1)
unde Pc i cos n sunt puterea cerut de consumator i, respectiv, factorul de putere natural al
consumatorului.
2. Metoda puterii reactive medii:
2 
Qbat  Pmed tan med  tan n , (4.6.2)
unde Pmed i tan med sunt specifice consumatorului analizat.
2  1
Qbat  Qbat , (4.6.3)
i în acest fel se evit pe timpul golului de noapte, injectarea de c tre consumator de putere
reactiv în re eaua public (fenomen nedorit i interzis de c tre regulamentele de func ionare).
3. Metoda energiei reactive consumate anual:

3  Pc TP max tan c  tan 

Qbat  n
, (4.6.4)
t u ,bat
unde tu,bat este timpul de utilizare a bateriei.
În practic , prima metod este cel mai mult aplicat fiind cea mai simpl , dar cea de a treia
este mai precis , de i sunt i aici probleme în determinarea lui TPmax.
În acest caz se consider simultaneitatea curbelor de putere activ i reactiv , ceea ce, în
general, nu este adev rat.
4.6.6. M suri de îmbun t ire a factorului de putere în întreprinderi
Compozi ia consumatorului complex cuprinde 65-70% motoare asincrone i 20-25%
transformatoare de toate felurile, iar în rest, celelalte tipuri de receptoare: motoare sincrone i
de c.c., cuptoare electrice, redresoare, bobine i condensatoare, rezistoare, l mpi de iluminat
etc. În acest mod se observ ponderea deosebit în consumul de energie reactiv a
transformatoarelor i a motoarelor asincrone.
Pe de alt parte, în cazul re elelor de distribu ie care se abat de la condi iile ideale de
func ionare, definirea unui factor de putere trifazat este imposibil , în practic trebuind s se
adopte valori medii sau s se lucreze independent pe fiecare faz , sau s se ia m suri de
simetrizare a întregii re ele de distribu ie. La fel i pentru atenuarea regimului deformant.
Toate aceste probleme, împreun cu reglarea tensiunii la nivelul re elei de distribu ie i cu
compensarea puterii reactive la consumator, trebuie tratate simultan, ele afectând concomitent
instala ia electric i fiecare individual fiind rezolvat prin montarea unor baterii de
condensatoare i/sau a unor bobine.
În continuare se vor prezenta m suri “naturale” de îmbun t ire a factorului de putere.
1. Aducerea tuturor utilajelor tehnologice i energetice la un regim de func ionare apropiat
de cel proiectat (respectarea procesului i fluxurilor tehnologice, reglarea utilajelor, calitatea
repara iilor, calificarea personalului, calitatea materiei prime, p strarea condi iilor cerute de
aerisire, iluminat, înc lzire, limitarea sau eliminarea noxelor etc.).
2. Limitarea func ion rii în gol a utilajelor cu ajutorul unor dispozitive automate simple.

136
 3. Înlocuirea, în toate cazurile posibile, a motoarelor asincrone mari cu motoare sincrone,
în special pentru motoarele mari, de peste 160 kW, la consumatori cu regim de func ionare
constant de tip compresoare, unele pompe etc.
4. Evitarea rebobin rii motoarelor i înlocuirea lor, în caz de defectare, cu altele noi, mai
performante energetic.
5. Înlocuirea motoarelor asincrone subînc rcate cu unit i mai mici de ultim genera ie. O
astfel de opera ie se face numai dup verificarea condi iilor de pornire i autopornire a
motorului nou.
6. Folosirea pentru zonele de subînc rcare a unor motoare asincrone, a comutatoarelor de
conexiune stea-triunghi.
7. Func ionarea în sta iile electrice, în cazul unor transformatoare în paralel, numai dup
graficul economic de înc rcare.
8. Îmbun t irea general a mentenan ei instala iilor electroenergetice i introducerea
mentenan ei preventive.
Folosirea instala iilor specializate se face în cazuri speciale i acestea pot fi:
- Baterii de condensatoare;
- Compensator sincron;
- Compensator static.
Câteva observa ii privind utilizarea mijloacelor speciale:
- bateriile de condensatoare, organizate pe trepte de folosire, trebuie s fie prev zute cu
instala ii de desc rcare a sarcinii electrice care pot fi:
-aparate de m surare, cu un consum propriu mai mare (aparate vechi);
- l mpi de semnalizare cu incandescen ;
- rezistoare speciale, dimensionate pentru a se atinge tensiunea nepericuloas
(50 V) în circa 5 minute.
- baterii de condensatoare trifazate, obi nuite, cu puterea de 15 kVAr sau 20 kVAr,
utilizate în construc ii standardizate.
- bateriile de condensatoare se utilizeaz în marile unit i economice sub form de
compensatoare statice.
- compensatoarele sincrone sunt construc ii rotative care- i acoper pierderile mecanice i
pot func iona în regim sub sau supraexcitat, consumând sau producând putere reactiv .
Fa de instala iile statice, ele mai prezint dou avantaje:
- în regim de scurtcircuit pe bar pot sus ine tensiunea remanent , mic orând
efectele scurtcircuitului;
- pot prelua ocuri de putere reactiv (pân la de trei ori puterea lor nominal )
cu o vitez foarte mare (500 MVAr/s).
Observa ii:
1. În instala iile de JT, bateriile de condensatoare se conecteaz în triunghi, pentru a
rezulta un echipament mai ieftin;
2. În instala iile de MT, bateriile de condensatoare sunt construite în dubl stea, cu o
serie de automatiz ri i protec ii specifice.
4.6.7. Func ionarea în paralel a transformatoarelor de putere
Condi iile de func ionare în paralel a transformatoarelor electrice sunt urm toarele:
- s aib acela i raport de transformare;
- s aib aceea i grup de conexiuni;
- s aib puteri nominale apropiate (în limite 1:3);
- s aib tensiuni de scurtcircuit egale.

137
 În aceste condi ii, se arat c fiecare transformator se încarc natural, propor ional cu
puterea sa nominal , sau for at, cu orice putere în limita lui Sn, dac sunt prev zute dispozitive
FACT’s speciale.
Vom considera dou cazuri:
a) Sta ie cu n transformatoare de acela i fel (SnT) func ionând în paralel
Se determin puterea limit (coeficientul de înc rcare limit ) de trecere de la func ionarea
cu m la m+1 (m<n) transformatoare în paralel:

P0  Q0
S lim m, m1  S nT mm  1 , (4.6.5)
Pscc  Q scc

unde:
P0, Pscc sunt pierderile active de mers în gol
i, respectiv, pierderile de sarcin nominale ale
unui transformator;
 [kW/kVAr] este echivalentul energetic al
puterii reactive;
Q0, Qscc sunt pierderile reactive de mers în
gol i, respectiv, în sarcin nominal ale unui
transformator.
Echivalentul energetic al puterii reactive este
acea putere activ în kWh care se consum în
sistem pentru a livra 1 kVAr de putere reactiv
de la o surs marginal la beneficiar. El se d în
diverse tabele.
Reprezentând grafic structura de conexiuni a
sta iei în func ie de înc rcare, se ob ine diagrama
din figura 4.6.1

b) Cazul în care în sta ie sunt n1 transformatoare de un tip (Sn1) i n2 transformatoare de

al doilea tip (Sn2) func ionând în paralel.
În acest caz trebuie realizate toate scenariile posibile de func ionare. Dac Sn1<Sn2, avem:

1T1; 2T1; …; n1T1; (n1)

1T2; 2T2; …; n2T2; (n2)

 1T1  1T2 ; 2T1  1T2 ;...; n1T1  1T2 ; (n1 )

 1T  2T ; 2T  2T ;...; n T  2T ;
 (n1 )
n2 
1 2 1 2 1 1 2

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
 1T1  n2 T2 ; 2T1  n 2 T2 ;...; n1T1  n 2 T2 ; (n1 )

În total sunt n1  n 2  n1 n 2 scenarii posibile. Pentru fiecare scenariu se calculeaz

pierderile de putere i se reprezint grafic. Din intersec iile diferitelor scenarii se pot deduce
practic familii de grafice de func ionare optim .

138
 Observa ii:
 Este bine s se evite, pe cât posibil, func ionarea în paralel a unor unit i de
transformare diferite.
 Prin aplicarea acestei metode s-au ob inut, în ara noastr , reduceri cu cca 10-30% a
pierderilor la nivelul sta iei.

4.7. CURBE DE SARCIN . INDICATORI AI CURBELOR DE SARCIN

CURBA DE SARCINA: este un grafic care reprezint evolu ia în timp a puterii cerute
(uneori reprezint curentul de sarcin ).
Curbele de sarcin pot fi zilnice sau clasate (anual).
Curbele de sarcin zilnic pot fi pentru o anumit zi a s pt mânii, sau medii s pt mânale,
lunare sau sezoniere.
Curbele clasate de sarcin , se refer la o perioad mai îndelungat (sezoniere sau anuale) i
se bazeaz pe înregistr ri f cute în perioada considerat i pe o clasificare orar a acestor
înregistr ri.
PUTERE CERUT (P2): este cea mai mare putere medie, pe o perioad de 15 minute, care
poate fi extras din curba de sarcin . Este, de cele mai multe ori, informa ia de baz cu care se
face dimensionarea instala iilor electrice.
Curbele de sarcin dau indica ii asupra regimurilor de func ionare a instala iilor
electroenergetice i sunt caracterizate de o serie de indicatori care pun în rela ie m rimi
caracteristice ale instala iilor.
În continuare propunem un set de 12 indicatori, care împreun pot acoperi toate situa iile
de lucru care apar.
Exist mult mai mul i indicatori ai curbelor de sarcin dar ei se substituie, iar grupa de 12
pe care o prezent m acoper toate nevoile practice.
PUTERE INSTALAT (Pi): pentru un receptor este puterea nominal a acestuia; pentru
un grup organizat de receptoare este suma puterilor nominale ale fiec rui receptor cu câteva
observa ii:
 nu sunt luate în calcul puterile receptoarelor montate în instala ii aflate în mod
normal în rezerv ;
 nu sunt luate în considera ie utilajele care func ioneaz incidental (de exemplu
pompele de incendiu).
4.7.1. Indicatorii curbelor de sarcin
Mul i dintre indicatorii curbelor de sarcin reprezint raportul unor m rimi de aceea i
natur , astfel încât valoarea lor reprezint un num r adimensional i de aceea ace tia se mai
numesc coeficien i.
a) Coeficientul de cerere (kc) – este raportul dintre puterea cerut i puterea
instalat :
Pc
kc  . (4.7.1)
Pi
Valoarea lui este subunitar , iar tabele cu aceste valori au fost întocmite pentru toate
receptoarele obi nuite i pentru tipuri de industrii.
b) Coeficientul de simultaneitate (ks) – este raportul dintre puterea maxim cerut
de întreprindere i suma puterilor maxime cerute de subunit ile componente
(n):

139
 Pc , întreprindere
ks  . (4.7.2)
 Pc, sec ie j
n

j 1

Acest indicator arat c maximele de putere ale sec iilor componente nu coincid în timp.
Pe baza acestor observa ii leg tura de alimentare din sistemul electroenergetic a
întreprinderii poate fi dimensionat mai economic.
c) Puterea medie: se define te ca media aritmetic a puterilor pe diferite paliere în
decursul unei perioade de referin (T):

 Pj T j
n

Pmed 
j 1
, (4.7.3)
T j
n

j 1
unde
Pj este puterea cerut în intervalul de timp Tj;
n reprezint num rul total de paliere din curba zilnic de sarcin ;

Tj
n
 24 ore , în cazul curbelor de sarcin zilnice.
j 1
Dac intervalele de timp ale palierelor de sarcin sunt egale între ele i egale cu 1 or ,
rela ia se mai poate scrie:

 Pj
n

Pmed , zi 
j 1
. (4.7.4)
24

d) Puterea medie p tratic (Pmp) este calculabil cu rela ia:

 Pj2T j
n

Pmp 
j 1
. (4.7.5)
Tj
n

j 1

Observa ii:
1. Puterea medie p tratic (precum i curentul mediu p tratic) este folosit pentru
determinarea regimurilor de înc lzire ale instala iilor electroenergetice.
2. Din punct de vedere matematic, cele dou puteri medii pot fi definite pentru o perioad
de timp T, astfel:
1T
T 0
Pmed  p(t )dt , (4.7.6)

unde p(t) este func ia de varia ie a puterii în timp, i:

1T 2
T 0
Pmp  p (t )dt , (4.7.7)

140
unde p 2 (t ) este o func ie de calcul rezultat din urm rirea evolu iei în timp, punct cu punct, a
puterii p(t). Cele dou rela ii sunt utilizabile mai mult teoretic, în practic preferându-se
aproximarea acestor integrale prin sume pe domenii par iale.
e) Coeficientul de form al curbei de sarcin este raportul dintre puterea medie
p tratic i puterea medie, exprimate pentru aceea i perioad de timp (T):
Pmp
kf  . (4.7.8)
Pmed
Coeficientul kf este utilizat pentru a caracteriza regimul de func ionare a unei instala ii,
pornindu-se de la sarcina medie, i indic gradul de accidentare a curbei de sarcin . El are o
valoare pozitiv , iar în mod curent se încadreaz ca valori între 1,0 i 1,1 (foarte rar pân la
1,2). Prin m surile pe care le ia operatorul în exploatare, tendin a lui kf este de a se apropia de
1,0.
f) Coeficientul de aplatizare a curbei de sarcin :

Pmed TP max
ka   , (4.7.9)
Pmax tf
unde
Pmax este puterea maxim cerut de consumator în perioada analizat ;
TPmax este durata de utilizare a puterii maxime;
tf este timpul de func ionare a instala iei.
Coeficientul ka este subunitar i tinde spre valoarea 1,0 prin m surile luate de operatorii din
întreprinderi.
g) Coeficientul de utilizare a puterii instalate (ku) exprim gradul de înc rcare a
receptoarelor pentru toat durata de func ionare a instala iilor:
Pmed
ku  . (4.7.10)
Pi
Dup cum se observ , printr-o compara ie cu coeficientul de cerere este permanent
îndeplinit rela ia:
ku  kc . (4.7.11)

h) Coeficientul de conectare (kcon) este raportul dintre timpul real de conectare

(tcon) i timpul total disponibil pentru conectarea instala iilor:
t con
k con  . (4.7.12)
t disp .con

i) Coeficientul de vârf al curbei de sarcin (kv) este raportul dintre puterea

maxim i puterea minim a curbei de sarcin :
Pmax
kv  . (4.7.13)
Pmin
Ca i ceilal i indicatori, kv este definit pentru un anumit interval de timp (T), pentru care se
analizeaz curba de sarcin .

141
 i acest indicator arat gradul de accidentare a curbei de sarcin i cât de departe se afl ea
de forma ideal , aplatizat .

j) Durata de utilizare a puterii maxime (TPmax).

Prin defini ie:

ore / an ,
Ea
TP max  (4.7.14)
Pmax
unde Ea este energia activ cerut de instala ie într-un anumit interval de timp (de obicei un an
calendaristic) i Pmax este puterea maxim solicitat de instala ie în perioada analizat .
Durata de utilizare a puterii maxime este timpul fictiv în care instala ia, dac ar func iona
constant la Pmax ar consuma aceea i energie activ ca i în cazul real, timp de un an
calendaristic.

k) Coeficientul anual de utilizare a energiei electrice ( ), se define te ca raportul

E a , an
 , (4.7.15)
Pmed ,schimb, max t f

unde Pmed, schimb, max este puterea medie anual a schimbului celui mai înc rcat, iar Ea,an este
energia activ consumat într-un an calendaristic de instala ia analizat .

l) Factorul de putere mediu  T

Pmed  pentru perioada de timp T se define te ca:
E a ,T
T
 , (4.7.16)
E a2,T  E r2,T
Pmed

unde Ea,T i Er,T sunt energiile activ i reactiv consumate în perioada de timp T.

m) Durata pierderilor maxime ( ) este timpul fictiv în care instala ia, dac ar
func iona la Pmax, în mod constant, ar produce acelea i pierderi de energie
activ ca i la func ionarea real , într-un an calendaristic.
Se poate folosi ca defini ie i rela ia:
I mp
2
Pmp
2
kp   [ore / an] , (4.7.17)
I max
2
Pmax
2

unde Imp este curentul mediu p tratic i Imax este curentul maxim prin instala ie într-un an (de
obicei), iar kp se nume te coeficientul de pierderi maxime.
Urm toarele rela ii sunt valabile:

kp   k 2f k a2 (4.7.18)
tf
i
tf
kf  . (4.7.19)
TP max

142
 4.7.2. Re eaua de distribu ie de medie tensiune ideal
În re eaua de distribu ie de JT persist , în momentul actual o serie de fenomene negative i
de deficien e care creeaz operatorului de re ea foarte mari probleme:
 Existen a unui num r foarte mare de consumatori monofaza i care încarc nesimetric
fazele re elei;
 Un regim deformant pu in controlat, mai ales în ultimul timp, când se dezvolt
instala iile i aparatele bazate pe elemente electronice (aparate electrocasnice i
calculatoare electronice, redresoare i tot felul de instala ii care se bazeaz pe elemente
electronice de mic sau mare putere);
 Furtul de energie electric i a unor p r i din instala iile publice i interven ii brutale în
re eaua public , executate de persoane necalificate;
 Men inerea unor re ele electrice de distribu ie de JT mult prea lungi (mult peste 400-
500 m în jurul PT-ului);
 O re ea de cabluri de JT epuizat fizic i dep it moral, cu foarte multe man oane
longitudinale, cunoscut , ca desf urare, cu aproxima ie;
 Probleme mari de facturare a energiei electrice i de încasare a facturilor.
Pentru a se diminua efectele acestor fenomene, se poate lua în discu ie o m sur radical i
anume desfiin area re elei de distribu ie public de JT.
Aceasta presupune:
 Extinderea re elei de distribu ie de MT pân în preajma consumatorilor;
 Realizarea de transformatoare uscate (turnate în r ini) de puteri relativ mici (6,3;
10; 16; 25; …[kVA]), care s aib o durat de via lung (30 ani) i s nu necesite
lucr ri de între inere;
 Montarea între transformator i beneficiar a unei instala ii tampon, care s
realizeze, în mod automat, opera iile de simetrizare, reducere a regimului
deformant, compensare local a puterii reactive, eliminare a ocurilor de pornire,
contorizare i transmitere la distan a datelor.
În acest mod, pe lâng diminuarea efectelor fenomenelor men ionate anterior, se mai
ob ine o omogenizare a re elei de MT, care poate fi conceput într-o manier modern , cu
pu in echipament electric i cabluri cu un înalt grad de fiabilitate, ceea ce va conduce la
diminuarea volumului de munc pentru supraveghere i între inere, va mic ora num rul
întreruperilor i va îmbun t i calitatea energiei electrice livrate consumatorilor, precum i
calitatea serviciului.

143
BIBLIOGRAFIE

1. A.Timotin, s.a, ”Lectii de bazele electrotehnicii”, EDP 1970.

2. M.Preda, ”Bazele electrotehnicii”, vol.I si II, EDP 1982.
3. C.I.Mocanu, ”Teoria circuitelor electrice”, EDP 1979.
4. C.I.Mocanu, ”Teoria campului electromagnetic”, EDP 1981.
5. A.Moraru, ”Bazele electrotehnicii”, Matrix Rom, Bucure ti, 2000, 2002.
6. L. Dumitriu, M. Iordache, ”Teoria modern a circuitelor electrice”, Vol. I i II, Ed. All,
1998, 2000.
7. I. Iordanescu, Gh. Iacobescu, ”Alimentarea cu energie electric a consumatorilor”,
EDP, 1980.
8. Gh. Iacobescu, .a, ”Re ele i sisteme electrice”, EDP, 1979.
9. I. Iordanescu, .a, ”Re ele electrice pentru alimentarea întreprinderilor industriale”,
ET, 1985.
10. Th. Miclescu, .a., “Utilizarea energiei electrice”, EDP, Bucure ti, 1980.

144