SUCCESUL SI INSUCCESUL SCOLAR

1. Delimitri conceptuale
2. Configuraia etiologic a succesului colar
3. Configuraia etiologic a insuccesului colar

1. Delimitri conceptuale

naintea analizei cauzelor care conduc la succesul sau insuccesul colar simim nevoia de a
face cteva precizri conceptuale i de a delimita din punct de vedere semantic alte concepte care
pot face obiectul acestei analize, cum ar fi: conceptul de performan colar, concept adaptat
celui de performan n general, conceptul de randament colar, progresul colar alturi de reuita
colar.
Prin performan nelegem realizarea deosebit ntr-un domeniu oarecare de activitate sau
aciunea cu un efect ce depeste nivelul comun fiind superior i putndu-se constitui ntr-un
record.( aptitudini, nsuiri de personalitate,calitati) . Performana este raportat la:
- conditiile in care se desfasoara actiunea;
- potentialul psihologic;
- obiectivul vizat;
- situatiile de depasit.
In configuratia etiologica a performantei si dinamicii acesteia sunt implicati urmatorii factori:
- insusirile si trasaturile de personalitate;
- sistemul de valori;
- calitatile fizice si fiziologice;
- structura motivationala;
- experienta in activitate;
- orizontul cultural;
- sistemul de salarizare si recompensele;
- sistemul de instruire si control;
- politica intreprinderii;
- spatiul de munca si conditiile;
- metodele de munca si implicit stilul de conducere.
Performanta cunoaste din punct de vedere structural o anumita configuratie, ea realizandu-se in
functie si de aceste elemente care o compun. Ne referim la: necesitatea, fixarea obiectivului,
stabilirea cailor, concentrarea eforturilor si atingerea performantei.
inginerie a performantei care ar putea fi ilustrata in urmatoarea schema:
Randamentul scolar
In coroborare cu performanta scolara, care vizeaza asemenea standarde care depasesc cel putin
media statistica a rezultatelor scolare, raspunzand unor cerinte obiective ale grupului in primul
rand si nu in ultima instanta ale individul 222g66c ui, se desprinde un alt concept, cel
de randament scolar. Spre deosebire de performanta scolara, conform Dictionarului de
Pedagogie, randamentul scolar vizeaza nivelul de pregatire teoretica si practica la care s-a ajuns
la un moment in munca cu elevii/studentii. Gradul de concordanta dintre cunostintele asimilate -
invatate si prevederile Programei scolare se constituie intr-un principal indicator al
randamentului scolar.
Coeficientul ridicat de corelatie dintre Programa si cunostintele elevilor/studentilor demonstreaza
un randament scolar superior. In cadrul randamentului scolar sunt implicati atat factori interni,
cat si factori externi. In foarte mare masura contribuie strategiile si tacticile educationale, in mod
deosebit metodica predarii si invatarii. Prin aceste tehnologii didactice se poate ajunge la un
randament scolar ridicat, dar nu si la o performanta scolara si/sau succes scolar, unde
personalitatea elevului/studentului este mai bine resimtita.
Progresul scolar
Eficienta procesului de invatamant, performanta si randamentul scolar se exprima si prin progres
scolar. Acesta este exprimat de o asemenea stare calitativa a unei clase si/sau individ care
inregistreaza in raport cu un anumit nivel al cerintelor si al posibilitatilor obiective si/sau
subiective cresteri substantiale in rezultatele obtinute. Progresul scolar nu se identifica insa nici
cu performanta si nici cu randamentul scolar. Progres scolar poate inregistra si un fost corigent
sau chiar repetent care, evident, nu s-a confruntat cu vreo performanta scolara si la care
randamentul scolar a fost sub limita accesibilului si prevederilor normative si didactice. Prin
progres scolar desemnam anumite stari calitative superioare in raport cu o anumita perioada
comparativa. La nivelul progresului, care poate fi continuu, pana la performanta sau periodic,
contribuie atat agentii educationali cat si alti factori stimulativi exteriori. In cele mai multe
situatii progresul scolar este de scurta durata iar motivatia scolara este in general scazuta.
Reusita scolara
Un alt concept prin care este evidentiata eficienta invatamantului este reusita scolara sau dupa
unii succesul scolar propriu-zis. Chiar daca literatura de specialitate le analizeaza ca doua
concepte substitutive intre ele se pot desprinde si unele delimitari: reusita poate fi considerata ca
acea stare calitativa in raport cu un anumit obiectiv propus spre realizare, pe cand succesul
presupune reusita la performante inalte dincolo de limita inferioara a reusitei. Succesul scolar
este mai apropiat de performanta si eficienta, pe cand reusita este mai apropiata de randament.
Nici reusita scolara si, cu atat mai putin, succesul scolar nu presupun numai obtinerea unor
rezultate de moment, in general conditionate de o stare precara limitata. Reusita scolara vizeaza
si alte obiective si indicatori comensurabili, cum sunt:
dezvoltarea potentialului intelectual;
motivatia in activitatea didactica;
dezvoltarea unor dispozitii si sentimente intelectuale;
crearea unui climat psihosocial si educational optim;
integrarea ulterioara in activitatea sociala si de productie.
In ceea ce priveste succesul scolar, asimilat reusitei scolare de catre cei mai multi pedagogi, prin
succes scolar desemnam acele rezultate obtinute la un randament superior in conformitate cu
nivelul cerintelor programelor scolare si al finalitatii invatamantului. Si din acest punct de vedere
se observa ca succesul este mai standardizat sub aspect normativ decat reusita, succesul vizand
rezultatele prin anumite cerinte impuse si nu prin deziderate indeplinite de catre unii elevi si
studenti sau chiar de unele cadre didactice.
In mod operational prin succes scolar desemnam:
nivelul performantial al fiecarui elev/student, precizat atat in termeni de continut (cognitiv,
afectiv - atitudinal, psihomotor) cat si in termeni relativi (prin raportarea la performantele
grupului de referinta);
nivelul minim obligatoriu de invatare;
criteriile de evaluare raportate la curriculum-ul propus;
caracteristicile de relevanta, echilibru si integrare ale curriculum-ului;
caracteristicile ocaziei de invatare interpretate din perspectiva educatiei permanente si a
interrelatiilor dintre invatarea formala, nonformala, semiformala si informala.
Aceste caracteristici si particularitati ce evidentiaza succesul si performanta scolara nu sunt
rezultatul arbitrar al unor factori spontani, involuntari si inconstienti, ci rezultatul interventiei si
actiunii sistematice a unor cauze ce prefigureaza o anumita configuratie etiologica si pe care o
vom analiza in continuare.
2. Configuratia etiologica a succesului scolar
Eficienta procesului de invatamant si in mod deosebit performanta scolara este conditionata de o
multitudine de factori obiectivi si subiectivi, externi si interni, contextuali si determinanti. Din
aceasta categorie fac parte cei redati mai jos:
factorii sociopedagogici;
factorii familiali;
factorii biopsihologici;
factorii intelectuali si
factorii nonintelectuali.

Factorii sociopedagogici
Fac referinta atat asupra structurii institutionale formale a sistemului de invatamant, cat si a unor
factori exteriori, cum ar fi: cei familiali si implicit climatul educational regasit in acest mediu. In
aceasta categorie intra factori obiectivi, de natura socio-pedagogica, concretizati in contextul
sociopedagogic si cu referinta deosebita la organizarea procesului de invatamant.
In ceea ce priveste dimensiunea structurala, institutionala a sistemului de invatamant, aceasta isi
pune amprenta asupra succesului scolar prin specificul relatiilor instituite si prin modul de
organizare a procesului de invatamant, pe fondul unui anumit plan de invatamant si ideal
educational.
Un rol deosebit la nivelul acestei categorii de factori revine raportului dintre nivelul cerintelor
sistemice ale educatiei si nivelul cererilor individuale - optiunile indivizilor legate de pregatirea
profesionala si idealul educational. La aceasta trebuie adaugat si gradul de exigenta si calitatea
actului educativ, exprimata prin autoritatea epistemica a cadrelor didactice si in general printr-un
management educational eficient.
Tot la nivelul factorilor exteriori si oarecum in relatie directa cu factorii sociopedagogici sunt si
cei ce vizeaza organizarea procesului de invatamant, a managementului educational in general.
Anumite incoerente strategice si tactice, incompatibile cu idealul educational si mai ales cu
discrepantele care pot sa apara intre acesta si cerintele individuale, pe fondul unei organizari
deficitare, se pot constitui in factori care au un impact negativ asupra eficientei si productivitatii
invatamantului. La aceasta se adauga si reforma curriculara, coroborata desigur cu strategii si
tehnologii didactice, fie prin adecvarea metodelor si mijloacelor didactice in actul predarii -
invatarii (cand au un impact pozitiv asupra performantei), fie prin inadecvarea acestora (cand au
un impact negativ).
In ceea ce priveste calitatea actului educational determinata, in ultima instanta, de personalitatea
cadrelor didactice, aceasta este resimtita prin structura cognitiv - intelectuala si afectiv -
atitudinala a agentilor educationali fata de intreg procesul de invatamant.
Competenta sociala, profesionala si, mai ales, cea psihopedagogica a cadrelor didactice isi pun
amprenta asupra succesului scolar sau, in sens invers, lipsa acestor competente si aptitudini au o
incidenta negativa asupra reusitei scolare. Un rol deosebit revine organizarii educatiei pe
structuri de invatamant: ani, unitati scolare, clase, nivel de salarizare a cadrelor, impactul
organizational fiind tot mai resimtit si, din pacate, influenta sa fiind mai mult de natura negativa.
Nivelul de salarizare scazut al cadrelor, supraincarcarea curriculara, carentele de ordin logistic
si programa scolara incarcata au din ce in ce mai mult o influenta nefasta in procesul pregatirii
tinerilor.
Factori familiali
In ceea ce priveste influenta factorilor familiali - exteriori actului didactic propriu-zis - si
mediul familial isi pune amprenta asupra succesului si, mai ales, a insuccesului scolar. Aceasta
categorie de factori se exprima prin mai multe moduri, cum ar fi:
climatul educational familial;
valentele educative ale familiei;
atitudinile proscolare - educationale ale familiei;
gradul de inzestrare logistica (calculator, Internet etc.) si posibilitati materiale - financiare;
nivelul de instruire si preocupare in ceea ce priveste pregatirea si autoeducatia parintilor;
regimul de viata si stilul de viata al parintilor.
Fiecare din acesti factori contribuie in mod diferentiat la reusita sau insuccesul scolar. Mai mult,
sunt resimtiti factorii de ordin financiar si posibilitatile materiale ale parintilor, ceea ce a facut sa
creasca fenomenul abandonului scolar si analfabetismul. Romania inregistreaza in prezent cea
mai ridicata rata a analfabetismului din Europa, cu un procent de 6 % in randul persoanelor
adulte, fata de 5 % in Bulgaria sau 2 % in Ungaria. La sfarsitul anului 1997 erau
70.164 analfabeti dintre care 32.836 erau tineri sub 16 ani. In ceea ce priveste topul zonelor cu
fenomenul abandonului scolar, acesta este mai numeros in judetele din Moldova, stabilindu-se o
corelatie semnificativa intre nivelul saraciei si situatia scolara. De asemenea, mediul rezidential
coreleaza semnificativ cu tendintele de abandon scolar, acestea fiind regasite in mai mare masura
in mediul rural, unde si starea saraciei este mai evidenta.
Climatul familial se constituie intr-un puternic factor de influenta negativa asupra randamentului
scolar. Se constata ca agresivitatea intrafamiliala, intoleranta si mai ales alcoolismul, influenteaza
foarte mult situatia scolara culminand cu esecuri scolare si abandon scolar. Cauzele de ordin
sociofamilial se pot grupa astfel:
cauze generate de structura restransa si largita a cadrului familial (fie spatiu restrans, fie familii
cu multi copii);
relatii intrafamiliale negative (atmosfera tensionata intre parinti, acestia si copii, intre frati,
parinti, bunici etc.);
tare psihocomportamentale (alcoolism, minciuna, hotii, promiscuitate);
nivelul instructional scazut al parintilor;
conditii igienico-sanitare precare;
stilul de raportare al membrilor familiei la copii pe fondul unei agresivitati excesive si a unei
intolerante ridicate sau, in mod invers, prin atitudini supraprotectioniste, indulgenta excesiva
etc.;
nivelul si structura comunicarii intrafamiliale (in mod deosebit a comunicarii afective);
situatii speciale in afara celor prezentate (pe fondul privatiunilor si frustrarilor de natura
afectiva si materiala).
Factorii biopsihologici
Pe langa factorii exteriori, de ordin organizational si strategic, in general, asupra randamentului
scolar intervin si factori de ordin individual, in speta cei care fac referinta la starea de sanatate a
individului. Aceasta stare este evaluata prin: parametrii biologici, starea generala a sanatatii si
prin echilibru fiziologic, in coroborare cu factorii psihologici.
In ceea ce priveste parametrii biologici exprimati prin statura, greutatea, forta musculara,
maturizarea fizica in general si acestia isi pun amprenta asupra succesului unor activitati scolare.
Unele dereglari functionale ale metabolismului si unii factori somatofiziologici influenteaza
unele activitati scolare, favorizand instalarea starii de oboseala cu impact negativ asupra
activitatii intelectuale si a randamentului scolar.
Starea generala a sanatatii isi pune amprenta asupra puterii de munca si a rezistentei la efort. S-a
constatat ca starea sanatatii joaca un rol cu atat mai important cu cat inteligenta individului este
mai deficitara, fapt ce conduce la o oboseala precoce si la o oarecare inertie in planul procesului
gandirii si chiar a memoriei.
Echilibrul fiziologic este dat de modul in care se manifesta functiile vitale ale organismului
(metabolism, glande endocrine, respiratie, circulatie etc.) precum si de starea generala a
sistemului nervos si a analizatorilor. Anumite disfunctii metabolice influenteaza negativ
activitatea de invatare si performanta scolara.
Influenta directa a dificultatilor si carentelor de ordin fiziologic asupra activitatii scolare se
exprima prin reducerea capacitatilor de mobilizare si concentrare a atentiei si a gandirii. Aceasta
presupune interventia unor factori exteriori, din partea parintilor si profesorilor ca reactie fata de
unele dificultati de acest gen. Un rol important revine atitudinii manifestate fata de individul in
cauza care, la randul sau, se poate exprima prin doua moduri: prin subestimarea dereglarilor
fiziologice si inlocuirea lor cu factori de natura caracteriala si prin adoptarea unei atitudini de
supraprotectie pe fondul unei tolerante si intelegeri si nu a unor strategii de ordin coercitiv si a
unei autoritati excesive.
Factorii intelectuali
Succesul si/sau insuccesul scolar pot fi cauzate si, uneori, determinate, de nivelul intelectual al
individului, adica de gradul de dotare intelectuala. La nivelul factorilor psihologici se desprind
factorii intelectuali si cei nonintelectuali. Factorii intelectuali se refera in esenta la anumite
particularitati ale inteligentei si ale proceselor cognitive (gandire, imaginatie, limbaj, memorie,
atentie), care circumscriu si evidentiaza structura intelectuala a individului. Activitatea de
invatare nu se poate realiza in mod eficient decat in functie de influenta acestor factori.
Inteligenta, ca forma a aptitudinii generale, isi pune amprenta asupra capacitatii de intelegere si,
ulterior, de memorare sau transfer al unor informatii asimilate si intelese. Individul inteligent
invata mai usor, fara un efort intelectual deosebit. Cei cu un QI sub 70 ridica mari probleme sub
raportul randamentului scolar fiind candidati siguri la insuccesul si esecul scolar. Din aceasta
categorie se desprind cei care detin un QI intre 50/55 70 si sunt considerati ca a avea o
retardare mintala usoara, cei cu un QI intre 40/45 50/55 sunt considerati ca a fi retardati mintal
moderati (dupa unele studii acestia reprezinta 10 % din intreaga populatie), cei cu un QI intre
20/25 35/40 au o retardare mintala severa, iar cei cu un QI sub 25/30 si care detin aproximativ
1 2 % din totalul persoanelor retardate sunt cunoscuti sub denumirea de retardati mintal
profunzi care sunt considerati drept handicapati psihic.
Gandirea este un factor determinant in asigurarea succesului si/sau insuccesului scolar. Ca proces
psihic central, gandirea antreneaza toate celelalte procese psihice orientandu-le, valorificandu-le,
fiind definitorie in activitatea de invatare. Prin intermediul senzatiilor si perceptiilor reflecta
realitatea, dar prin unitatea senzorial - rationala permite si o intelegere mai profunda a realitatii
reflectate. La aceasta performanta a intelegerii cognitive si a rezolvarii unor probleme contribuie atat
structura si nivelul intelectului, cat si operatiile gandirii: abstractizarea, generalizarea, analiza, sinteza
coroborate cu anumite strategii educationale cum sunt algoritmica si euristica.
Memoria este un factor deosebit de important al succesului si/sau insuccesului scolar. Cei mai
multi elevi/studenti raman la limita performantelor datorita acestor factori mnezici intrucat
majoritatea cadrelor didactice in actul evaluarii pun un mai mare accent pe reproducerea
mecanica si nu pe strategiile euristice si pe gandirea si memorarea logica. Memorarea mecanica,
la care se recurge in cele mai multe situatii, conduce la o uitare rapida ce estompeaza
totodata valorificarea ulterioara a informatiilor, transferul cognitiv fiind astfel deficitar. Deosebite
probleme se pun si in legatura cu stocarea si reactualizarea informatiilor, ceea ce ii face pe multi
elevi/studenti deficitari in faza reactivarii, impunand un efort mai ridicat fata de memorarea logica.
Limbajul este, de asemenea, un factor intelectual deosebit de important atat in actul predarii - a
accesului la informatie si a intelegerii acesteia, cat si al nivelului lexical - al vocabularului
detinut de un elev/student. Limbajul faciliteaza intelegerea si, mai ales, comunicarea, la aceste
functii adaugandu-se facilitarea integrarii informatiilor transmise si asimilate in structuri
cognitive si intelectuale specifice. Fara limbaj comunicarea ar fi imposibila, un rol deosebit
revenind limbajului verbal, scris si oral.
Imaginatia ajuta in performanta si reusita scolara mai ales in anumite domenii, cum ar fi cel
creativ. Imaginatia este necesara domeniilor abstracte sau celor care nu presupun neaparat o
informatie concreta in anumite demonstratii si argumentari logice si matematice. Imaginatia este
legata de memorie, de prezentare, gandire si limbaj, in interactiunea lor acesti factori intelectuali
influentand fie pozitiv, fie negativ activitatea si randamentul scolar.
Factori nonintelectuali
Pe langa factorii intelectuali, exprimati prin procesele psihice cognitive si prin anumite aptitudini
generale (inteligenta, spirit de observatie, reactivitate in memorie etc.), un rol deosebit revine
factorilor nonintelectuali care fac referinta, in general, la procesele psihice reglatorii si la
structura de personalitate a individului.
In categoria factorilor nonintelectuali si care au un impact diferentiat asupra reusitei scolare sunt
inclusi:
factorii motivationali - volitionali;
factorii afectiv - atitudinali si
structura de personalitate (temperament, atitudine, caracter).
Factorii motivationali isi pun amprenta in mod indirect prin natura si continutul trebuintelor de
ordin cognitiv a nivelului aspirational si a idealului de viata. La aceasta structura motivationala
un rol deosebit revine motivatiei scolare, motivatiei de performanta si succes care influenteaza in
mod direct performanta si succesul scolar. Nu sunt lipsite de importanta nici strategia
motivationala, in primul rand, si strategiile noncoercitive.
Vointa
Indeplineste, de asemenea, un rol important in succesul si/sau insuccesul scolar. Unii
elevi/studenti care intampina dificultati in actul invatarii renunta usor la efortul ce-l impune
aceasta activitate, fiind lipsiti de vointa. De asemenea, depasirea obstacolelor si greutatilor ce le
presupune invatarea, implica cu necesitate efort voluntar, anumite trasaturi volitive impunandu-se cu
necesitate in activitatea de invatare. Unele limite si carente in procesul invatarii sunt cauzate si
de acest proces psihic in coroborare, desigur, cu alte procese si trasaturi ale personalitatii.
Afectivitatea
Resursele motivational - volitive se regasesc si prin gradul de satisfactie - placere fata de ceea ce
intreprinde individul. Cu cat satisfactia este mai mare, cu atat elevul/ studentul in cazul nostru
este stimulat si motivat mai mult spre asemenea activitati. Factorii afectivi se fac resimtiti si
prin alte forme: emotii pozitive, dispozitii, pasiuni si sentimente. Cei care detin pasiuni intr-un
domeniu si au vocatie spre asemenea activitati vor obtine cu certitudine performante in ceea ce
intreprind, la fel cei cu sentimente puternice, insufletiti in ceea ce fac si cu convingeri sustinute
vor fi beneficiarii unor asemenea performante.
Pe langa efectele pozitive predictibile, prin prisma acestor factori afectivi, afectivitatea poate
avea si un impact negativ generat mai ales de asa numitele atitudini afective coroborate cu
anumite tulburari ale afectivitatii. Evidentiem ca principali factori perturbatori ai reusitei si
performantei scolare: sentimentele de frustrare, nemultumirile, labilitatea afectiva si instabilitatea
emotionala.
Structura de personalitate
Personalitatea individului, prin configuratia sa structurala, are un rol deosebit de important
asupra performantei scolare. Ne-am referit la o forma a aptitudinii cum este inteligenta generala,
pe langa aceasta punandu-si amprenta si alte elemente si componente ale personalitatii. In plan
aptitudinal, pe langa cele generale (inteligenta, spirit de observatie, durata mnezica etc.) un rol
deosebit revine aptitudinilor speciale cum ar fi cele din domeniul intelectual si, mai ales, al
stiintelor exacte sau din alte domenii. Aptitudinile determina performantele atat in mod general
cat si in mod particular. Aceasta influenta este mai bine resimtita prin prisma aptitudinilor generale
care detin un rol decisiv in planul performantelor din diversele domenii de activitate.
Caracterul joaca un rol deosebit de important in performanta atat prin trasaturile de caracter, cat
si prin intermediul atitudinilor. Se poate usor deduce ca influentele pot fi directe si indirecte,
pozitive si negative. Un elev/student caracterizat printr-un caracter puternic centrat pe valori
morale pozitive va depune efort pentru a obtine rezultate performante, pe cand un elev/student
caracterizat printr-un caracter slab, in afara unor valori morale pozitive, va fi centrat mai mult pe
o motivatie de evitare a esecului, obtinand rezultate minime pe baza principiului minimei
rezistente.
In ceea ce priveste trasaturile de caracter, acestea uneori sunt decisive sub aspectul influentei
performantei scolare, evidentiindu-se: perseverenta, tenacitatea, disciplina etc., iar altele cum ar
fi delasarea, inertia, lenea vor avea desigur un impact negativ in planul performantelor si
randamentului scolar.
Tot in plan caracterial un rol deosebit revine atitudinii. In procesul de invatamant mai relevante
ar fi: atitudinea fata de sine, atitudinea fata de scoala si atitudinea fata de invatatura (a se vedea
problematica atitudinii in lucrarea autorului I. Jude, Climatul educational si cultura
organizationala scolara).
3. Configuratia etiologica a insuccesului scolar
Insuccesul - esecul scolar
In antiteza cu succesul si performanta scolara apar si anumite situatii indezirabile, opuse ce
evidentiaza un anumit insucces sau esec scolar. Insuccesul, nereusita si intr-o forma
permanentizata esecul scolar, vizeaza discordanta dintre solicitarile obiective si nivelul
dezvoltarii psihofizice ale individului. Prin solicitari obiective sunt desemnate totalitatea
exigentelor - cerintelor impuse din exterior, prelucrate si ordonate de catre agentii actiunii
educative, iar prin dezvoltarea psihofizica este desemnat potentialul psihologic si psihofizic al
fiecarui individ. Insuccesul este conditionat, in cea mai mare masura, de natura factorilor de
personalitate, adica de factorii psihologici.
In practica scolara insuccesul si esecul scolar imbraca o gama variata de manifestari:
dificultati in asimilarea cunostintelor predate;
grad scazut de adaptare si integrare;
corigente si repetentii.
De data mai recenta, literatura pedagogica ofera o tipologie mai nuantata asupra insuccesului si
esecului scolar, desprinzand anumite forme si etape - faze care au la baza anumite criterii ce
opereaza intr-o asemenea tipologizare:
gradul de persistenta (durata);
amplitudinea (insuccesul limitat).
Prima faza este cea premergatoare concretizata prin aparitia problemelor legate de prestatia si
exigentele scolare. Se caracterizeaza in primul rand prin sentimente de nemultumire si printr-o
motivatie saraca, fie la o disciplina, lectie sau capitol, dar pe fondul unei atitudini generale
pozitive fata de invatatura si scoala. Este un insucces periodic, de scurta durata, care poate fi
recuperat fie in mod direct de catre elevi/studenti, fie mai ales prin concursul, contributia
nemijlocita a cadrelor didactice. Nerezolvarea acestei stari atitudinale va avea un impact negativ
in planul succesului si performantei scolare.
Faza a doua - de retrapaj - se caracterizeaza prin lacune mari, evitarea efortului de studiu
individual, aversiune fata de invatatura, lectura si profesori si autoritatea scolara in general. Ca
durata coincide cu starile insuccesului persistent, manifestandu-se pe parcursul unui trimestru
(primul in general) si ulterior in tot anul, la unele discipline si chiar in intregul proces de
invatamant, culminand cu esecul scolar marcat prin repetentie, exmatriculare si abandon scolar
ca forma - faza finala.
Sfera conceptului de insucces scolar vizeaza in esenta:
inadaptarea scolara - dificultati de integrare si acomodare cu scoala;
mediocritate si potential intelectual scazut si foarte scazut;
subrealizare scolara a elevilor/studentilor cu aptitudini inalte si exceptionale - neatingerea
performantelor personale in anumite domenii datorita unei multitudini variabile de
personalitate;
abandonul scolar, parasirea scolii obligatorii inaintea terminarii ei, renuntarea la studiu
deliberat sau fortati de anumite imprejurari, de obicei de ordin familial.
Dintr-o perspectiva cibernetica, corelatia dintre eficienta procesului de invatamant si succesului
si/sau insuccesul scolar aceasta poate lua forma de mai jos:

Din schema rezulta ca eficienta procesului de invatamant presupune raportarea

randamentului sau performantelor scolare la solicitarile obiective, iar
succesul/ insuccesul scolar presupune raportarea concomitenta atat la exigentele
externe cat si la posibilitatile interne, adica la factorii psihologici si de personalitate, in
coroborare cu alti factori exteriori.
Factori frenatori in calea succesului scolar si ai performantei scolare
In antiteza cu factorii analizati si care au o influenta pozitiva asupra succesului si
performantei scolare, vom prezenta in sinteza acea categorie de factori (interni si externi)
care au un impact negativ asupra succesului si performantei scolare. Acesti factori pot
influenta fie pozitiv, fie negativ, aceasta fiind conditionata de limitele si carentele
(obstacolele) resimtite la nivelul acestora. Ii redam in mod diferentiat, pe cei interni si
pe cei externi.

Intrucat asupra celor mai multi am facut referinta in alte imprejurari nu vom mai insista asupra
lor, actiunea lor fiind subinteleasa.
Prezentam mai jos sinteza factori frenatori externi care pot influenta esecul scolar.
Si asupra acestor factori am mai facut referinta in alte contexte ale cursurilor acestui modul. Vom
face trimitere in continuare mai mult asupra unor factori scolari care influenteaza succesul si
performanta scolara, cum ar fi:
rigiditatea ritmurilor de invatare, care presupune obligativitatea asimilarii continuturilor
invatamantului in unitati temporale unice pentru toti elevii, ignorandu-se dificultatile pe care le
intampina cei cu ritmuri mai lente;
diferentele semnificative existente intre profesori si chiar scoli in ceea ce priveste natura si
nivelul exigentelor cognitive manifestate fata de elevi (relevate cu ocazia transferului voluntar
sau fortat al unui elev de la o scoala sau clasa la alta, de la un profesor la altul);
abordarile educative de tip exclusiv frontal, care acorda prioritate clasei sau obiectivelor generale
ale predarii, dar nu si particularitatilor psihologice ale elevilor, care stim ca individualizeaza
actul perceperii si prelucrarii informatiilor;
marimea clasei de elevi: numarul mare de elevi dintr-o clasa face dificila obtinerea coparticiparii
elevilor la procesul predarii (si al desfasurarii lectiei);
eterogenitatea clasei de elevi: scolarizarea obligatorie a copiilor de acelasi nivel de varsta, facuta
din ratiuni politice, pentru a da tuturor copiilor aceeasi sansa de debut, da nastere la clase
eterogene, in care elevii cu aptitudini sau ritmuri intelectuale superioare se simt franati in
dezvoltarea lor intelectuala; crearea unor clase sau chiar scoli de tip elitist da unor astfel de elevi
posibilitatea de a obtine performante superioare in invatare;
stiluri didactice deficitare: de exemplu, suprasolicitarea intelectuala si nervoasa a elevilor prin
exces de sarcini didactice (de exemplu, zeci de exercitii sau probleme cerute de la o zi la alta);
rigiditatea intelectuala (pretentia impusa elevului de a nu se abate de la litera manualului sau de
la explicatiile oferite la ore); folosirea exclusiva la clasa a exercitiilor si procedeelor aplicative,
in detrimentul activitatilor de predare propriu-zisa a notiunilor, principiilor etc., potrivit opiniei
ca activitatea de informare teoretica este mai usoara, elevul putand sa o realizeze foarte bine de
unui singur; subiectivitatea in evaluarea activitatii elevilor (manifestarea unor preferinte sau
aversiuni) etc.;
deficiente privind resursele scolare si managementul general al invatamantului: absenta
laboratoarelor de stiinte; calitatea precara a echipamentelor scolare si a programelor de
invatamant; organizarea si functionarea deficitara a zilei de scoala, a saptamanii de lucru, a
trimestrelor scolare, a vacantelor scolare; climatul tensionat din scoala; inertia manifestata de
unele conduceri scolare etc.
Dintre masurile de prevenire a aparitiei esecului scolar, mentionam:
Sporirea rolului invatamantului prescolar. Statisticile pedagogice arata ca aproximativ jumatate
din rebuturile scolare constatate in ciclul primar si gimnazial isi au originea in diferentele
prezentate de copii la debutul scolaritatii, in ceea ce priveste capacitatea verbala, gradul
sociabilitatii (disponibilitatea de a comunica cu ceilalti din jur), cunostintele si deprinderile
minime necesare insusirii scris-cititului, familiarizarea cu rigorile unui program scolar organizat
etc.
Stabilirea unor relatii stranse de parteneriat intre scoala si familie, deoarece pentru multi elevi
factorii esecului scolar se situeaza in familie, si nu in cadrul contextului scolar. Pentru buna
functionare a relatiei scoala-familie este necesar ca parintii sa acorde importanta scolii, sa
manifeste interes pentru studiile copiilor lor, sa se arate preocupati de formarea profesionala a
copiilor, de perspectivele lor sociale. Nu mai putin importanta este asigurarea in familie a unui
cadru cultural adecvat, deoarece s-a constatat ca precaritatea culturala a familiei poate provoca
un retard al dezvoltarii intelectuale generale a copilului.
Sprijinirea scolii, care trebuie sa asigure resurse materiale si umane corespunzatoare unui
invatamant de calitate: dotare cu laboratoare si echipamente moderne; cadre didactice calificate
si motivate in activitatea lor; programe scolare de calitate, periodic revazute si imbunatatite; un
climat scolar tonifiant, stimulator etc.
Profesorul reprezinta piesa de baza in actiunea de asigurare a reusitei scolare. Pentru aceasta el
trebuie sa dispuna nu numai de o buna pregatire de specialitate, dar si de o competenta psiho-
pedagogica in a stabili factorii si metodele cele mai adecvate de redresare a dezadaptarii sau a
esecului scolar.
Proiectarea unor actiuni de orientare scolar-profesionala adecvate, care sa se desfasoare pe tot
parcursul scolarizarii, dar mai ales la sfarsit de cicluri si la trecerea in viata activa. In realizarea
acestor actiuni trebuie sa primeze interesele elevilor, dar si cererea pietei muncii.
Activitatea de inlaturare a esecului scolar este mai dificila decat cea de prevenire presupunand, in
principal, elaborarea unor strategii de tratare diferentiata si individualizata a elevilor aflati in
situatie de esec scolar. Punerea in aplicare a unor astfel de strategii necesita insa o buna
cunoastere a particularitatilor psihologice ale elevilor, pentru a putea fi identificate acele
dimensiuni psihologice care permit realizarea unor dezvoltari ulterioare ale elevului cu dificultati
scolare sau a unor compensari eficiente. Variatiile mari de ritm intelectual si stil de lucru, de
rezistenta la efortul de durata, de abilitati comunicationale si nevoi cognitive, existente in general
intre elevi, impun actiuni de organizare diferentiata a procesului de predare-invatare, pe grupuri
de elevi, in care sa primeze insa sarcinile individuale de invatare (sau de lucru). Poate ca nimeni
n-a exprimat mai bine decat Emile Planchard (1976) acest deziderat al individualizarii
pedagogice: Randamentul optim al actiunii educative din scoala este in functie de formula
urmatoare: unei psihologii diferentiale sa-i corespunda o pedagogie individualizata.
Un alt aspect important al activitatii de inlaturare a esecului scolar il reprezinta crearea unor
situatii speciale de succes pentru elevii cu dificultati scolare, deoarece succesele si recompensele
dezvolta initiativele elevului si sporesc increderea acestuia in propriile posibilitati. Pentru aceasta
este necesar ca profesorul sa stie sa dozeze in asa fel dificultatile sarcinilor propuse elevilor, incat
acestia sa fie dispusi sa le abordeze fara teama si cu sanse reale de reusita. Dar poate ca cea mai
buna cale de a-l pune pe un elev in situatie de succes scolar este de a-l ajuta sa treaca de la
simpla postura de receptor al informatiilor la cea de folosire eficienta a rationamentului stiintific,
prin intermediul caruia el va putea prelucra si aplica intr-un mod adecvat informatiile primite la
ore. Realitatile scolare curente arata, de altfel, ca succesul scolar are o pronuntata dimensiune
intelectuala si motivationala, el neputand fi obtinut de un elev care nu si-a dezvoltat judecata
critica, nu si-a format deprinderi de lectura personala si care nu are curiozitatea de a cerceta, de a
afla lucruri sau explicatii noi. Un elev pasiv, dezinteresat sau neobisnuit sa gandeasca si sa
discute logic nu dispune in fond de acele premise psihologice (sau instrumente operationale) care
alcatuiesc substanta activitatii intelectuale de invatare.
O mare parte dintre elevii cu insucces scolar stabilizat au ajuns in aceasta situatie datorita
suprasolicitarii capacitatilor lor psiho-nervoase. Fenomenul suprasolicitarii este periculos,
deoarece genereaza, mai devreme sau mai tarziu, stari subiective penibile, specifice oboselii
cronice. Pentru astfel de situatii sunt necesare masuri de igiena a muncii intelectuale si de
protectie afectiva generala a elevului. Acesta va fi ajutat sa-si organizeze cat mai bine timpul
zilnic de lucru, acordand atentie ritmurilor individuale de munca intelectuala si necesitatii de a
alterna activitatile abstracte cu cele recreative, pentru a crea astfel conditiile necesare obtinerii
unor succese si performante scolare.
Cursul prezentat, care si-a propus ca obiective evidentierea relatiei dintre psihologie si pedagogie
sintetizata in cadrul disciplinei de interferenta, Psihologia scolara, contribuie la decelarea si
optimizarea relatiei amintite conducand in mod implicit si explicit la cresterea randamentului
scolar si a eficientei intregii activitati didactice. El devine benefic prin continutul sau atat
cadrelor didactice in formare cat si studentilor care isi concentreaza efortul pregatirii in vederea
obtinerii competentelor necesare unui cadru didactic eficient.