Sunteți pe pagina 1din 13

1.

Introducere
Fenomenul grupurilor de presiune este mult mai vechi decat studiul
acestora, deoarece formarea grupurilor este un fenomen comun tuturor
societatilor. Orice grup se formeaza in numele unor interese comune
(afective, patrimoniale, ideologice, corporative, profesionale, de convietuire)
pe care le urmareste si le atinge prin presiune. In sens larg, toate grupurile
sunt grupuri de presiune, caci activitatea de presiune este o activitate
unuversala.
Ca urmare a proceselor noi survenite in evolutia social-politica a lumii
contemporane, a complexitatii crescand a fortelor social-politice si a
mecanismelor vietii politice, datorita modificarii naturii statului, a functiilor
sale, a dimensiunilor noi ale politicii militare, a cerintelor de rationalizare a
politicii, instrumentele traditionale ale actiunii politice, partidele au devenit
ineficiente si insuficiente.
Grupurile de presiune sunt grupuri sociale, cu un grad variabil de
formalitate, care cauta sa promoveze si/sau sa apere interesele specifice ale
membrilor lor prin exercitarea unei presiuni asupra puterii politice sau
asupra administatiei. Ele intra in interactiune cu institutiile statului si
partidele politice angajate in lupta pentru cucerirea sau exercitarea puterii.
Dar grupurile de presiune nu participa direct la cucerirea si exercitarea
puterii, ci actioneaza asupra puterii, ramanand exterioare ei, cauta sa o
influenteze. Grupul de presiune intra in actiune pe interese proprii si, chiar
daca se intituleaza nepolitic, el este angajat in politica, adica face o
<<politics of policy>>, o politica pentru un anume interes sau o anume
conduita politica, in timp ce partidele sunt exclusiv consacrate actiunii
poltice si au un program pe baza caruia fac o politica de pozitie.
Grupul de interes este un grup de presiune potential: el devine grup
de presiune atunci cand sub impulsul interesului, mai mult sau mai putin
constientizat, exercita o presiune asupra puterii politice, direct sau indirect.
Din acest motiv, delimitarea grupurilor de presiune este dificila: chiar daca
nu este interesat sa influenteze puterea politica, orice grup poate fi pus la un
moment dat, episodic sau cu ocazia unor circumstante care-l afecteaza in
mod deosebit, in situatia de a se mobiliza pentru a obtine avantaje sau a
impiedica luarea unei decizii contrare intereselor lui. Cea mai nevinovata
grupare poate sa se transforme in grup de presiune, mobilizandu-se sub
impulsul unui lider sau/si ca reactie la un eveniment care o afecteaza. Mai
departe, unele grupuri de presiune se pot transforma in partide,
organizandu-se nu doar pentru a influenta puterea , ci si pentru a participa la
cucerirea si exersarea acesteia: un astfel de exemplu il constituie grupurile
ecologiste sau feministe, care in tari ca Germania, Finlanda s-au transformat
in partide, sau partidul laburist in Anglia, ca expresie politica a intereselor
muncitorilor si sindicatelor.
Scopul grupurilor de presiune, influentarea puterii, este relevant, dar
nu definitoriu, deoarece scopul poate fi permanent sau ocazional, unic sau
multiplu, principal sau secundar. Nici caracterul organizat nu este definitoriu,
deoarece exista si alte grupuri organizate care intervin in viata politica, in
primul rand partidele politice, iar pe de alta parte pressing-ul poate fi
exercitat si de grupuri informale sau fara statut legal. Definitorii pentru
grupul de presiune sunt sensul presiunii, determinat de natura sociala si
interesele grupului, si tehnica presiunii, ca tectica sau mijloc specific de
actiune politica.
Grupurile institutionale poseda structuri care nu au menirea de a
promova propriile interese, dar care pot, in anumite situatii, sa foloseasca
puternica lor organizare pentru a influenta deciziile politice sau
administrative. Astfel de grupuri sunt administratiile, biserica, armata,
structuri oficiale ale autoritatii, a caror prima vocatie nu este de a apara
interesele. Totusi, aceste organizatii pot, la limita sau in detrimentul functiilor
lor de baza, sa devina puternice grupuri de presiune, capabile sa influenteze
sau sa determine politica in avantajul intereselor lor corporative sau
personale. In acest caz, exista un gen de simbioza intre grupuri de interes si
anumite segmente ale aparatului de stat, care utilizeaza accesul lor
privilegiat la putere spre propriul profit. Administratia in cauza, in loc sa
serveasca tuturor, se preocupa mai intai de propriile sale interese si de cele
ale membrilor sai, blocand sau anuland reformele guvernamentale care o
privesc. De exemplu, Ministerul Educatiei Nationale, in Franta, este citat
deseori ca prototip de administratie preocupat mai mult de interesele
corpului didactic, decat de politica educativa, care este, de fapt, ratiunea sa
de a fi.
Grupurile de presiune institutionale nu se formeaza doar pentru a
apara interesele personale ale membrilor sai sau pentru a bloca reformele
care le-ar putea afecta, ci si pentru a influenta deciziile altor institutii sau
altor segmente ale administatiei. Un exemplu il costituie asociatiile
primarilor, grupuri institutionale locale, constituite pentru a face presiuni
asupra guvernului (in Marea Britanie: Association of Metropolitan Authorities;
in Germania: Deutsch Stadtstag; in SUA: National Governor's Conference,
Council of State Governments).
Actiunea lor poate fi apreciata in functie de mai multi factori, respectiv
eficienta institutionala, gradul de maturizare a partidelor politice, nivelul
participativ al cetatenilor, sistemul legislativ etc. De regula, in statele cu o
democratie consolidata, aceste grupuri de interese reprezinta, alaturi de
partide, ONG-uri sau alte organizatii profesionale, actori importanti in jocul
socio-politic. Rolul lor este cunoscut si apreciat ca unul care tine de
functionalitatea unui sistem democratic. Grupurile de interese activeaza intr-
un anumit cadru institutional, dupa reguli bine stabilite sau in virtutea unor
cutume verificate in timp. Daca sistemul in integrum functioneaza in mod
defectuos, se poate ca si anumite componente ale sale sa produca efecte
negative. In mod firesc, democratia presupune participare. Asadar,
functionarea unor grupuri de interese reprezinta o regula, dar eficienta ei
depinde de gradul sau de reglementare. Evident, exista si derapaje, dar nu in
asa masura incat sa determine o eliminare a acestor actori din schema
structurala a democratiei participative. O democratie consolidata stie sa
controleze si sa corijeze principalele sale derapaje sistemice. Statuarea
rolului grupurilor de interese sau presiune in democratiile consolidate s-a
produs in timp, in urma unui indelung proces de maturizare legislativa si
institutionala.

Modelul european
Este stiut faptul ca grupurile de interese si de presiune functioneaza pe
langa institutiile UE, iar rolul lor in procesul decizional este unul
institutionalizat. La Bruxelles exista zeci de mii de lobby-sti profesionisti,
intre care 15.000 numai pentru marea industrie, care isi desfasoara
activitatea pe langa principalele institutii europene. Grupurile de lobby sunt
recunoscute si acreditate, dar nu sunt obligate sa se inregistreze. Din acest
motiv, neexistand o evidenta, fondurile si cheltuielile lor nu pot fi cunoscute.
In ultimii ani insa, activitatea acestor organizatii de lobby a fost subiect de
critici care acuzau supradimensionarea influentei acestora si cereau mai
multa transparenta in ceea ce priveste modul lor de actiune. Activitatea
grupurilor de interese este privita cu multa reticenta in unele tari din
Uniunea Europeana. In Franta bunaoara, termenul are o semnificatie, in mare
parte, peiorativa, desemnand un grup de presiune secret care doreste sa
impuna deciziile politice intr-o maniera nedemocratica.
Modelul american
In Statele Unite, in schimb, grupurile de presiune sunt institutionalizate
si reglementate de mai multe legi. Diferenta de perceptie si de actiune a
acestor grupuri se datoreaza, in buna masura, sistemului politic american
care functioneaza dupa alte reguli decat cele din Europa. In fond, democratia
americana s-a nascut pe alte fundamente decat cea europeana. In urma
actiunii acestor grupuri, anumite legi sunt rescrise sau chiar retrase, sau,
dimpotriva, promulgate. Sistemul politic american este construit, insa, astfel
incat sa dispuna de un cadru institutional si legislativ care sa permita o
actiune eficienta si transparenta a acestor grupari. Putem aprecia ca
perceptia americana asupra notiunii de grup de interes se datoreaza, in mare
parte, unui anumit tip de cultura politica si civica.
In Romania termenul este asociat, la nivelul opiniei publice, cu cel ce
presupune diverse interese obscure, mafiote chiar. Este dificil de apreciat o
cauza precisa a acestei perceptii. Pe de o parte nivelul inca scazut al unei
culturi a democratiei, pe de alta, discreditarea clasei politice, in ansamblul
sau, din ultimii ani. Probabil cauza rezida intr-o imbinare a celor doua
aspecte. Opinia publica recepteaza difuz actiunea acestor structuri, de regula
ea gandeste in termenii de toti sunt la fel, ba chiar o surprinde in mod
inconstient spunand ca politicienii se sprijina reciproc, fara a tine cont de la
ce partide sunt. Ca si in cazul partidelor politice, grupurile care transcend
politica, economia, mass-media, presupuse a reprezenta grupuri de interese,
sunt percepute per ansamblu in mod negativ de catre cetateni. Este greu de
crezut ca o modificare de perceptie a notiunii de grup de interes se va
produce foarte curand. Ea depinde in mare masura si este legata in mod
inevitabil de perceptia asupra clasei politice in general. Profesionalizarea
clasei politice, dar si transparentizarea mediului economic vor atrage si o
noua acceptiune a termenului de grup de interes, cea pe care i-o atribuie, in
mod firesc, normele democratice. Aceasta se va opera in timp, dar si prin
reglementari care sa sustina o functionare eficienta si transparenta a acestor
structuri.

2. Grupurile Europene de Interes Economic


Grupurile europene de interes economic s-au bucurat de un succes
deosebit n statele membre ale Uniunii Europene, mai ales prin activitatea lor
comercial, dar i necomercial (sub forma grupurilor europene a cabinetelor
de avocai, de consilieri de ntreprinderi etc.). De altfel, n anul 2007, erau
nfiinate n Uniunea European peste 1900 grupuri europene de interes
economic, ceea ce denota interesul comunitii de afaceri pentru acest tip de
organizare.
Pot avea calitatea de membrii ai GEIE:
societile, precum i alte entiti de drept public sau privat, constituite
potrivit legislaiei unui stat membru i care au sediul statutar sau legal i
administraia central n cadrul Uniunii Europene. n cazul n care, n
conformitate cu legislaia unui stat membru, o societate sau alt entitate
juridic nu este obligat s aib un sediu statutar sau legal, este suficient ca
societatea sau alt entitate juridic s aib administraia central n UE;
persoane fizice care exercit n UE o activitate industrial, comercial,
meteugreasc, agricol, sau care ofer servicii profesionale ori de alt
natur n Uniunea European.
Un grup european de interes economic trebuie s fie compus din cel
puin:
dou societi sau alte entiti juridice care au administraia central n
state membre diferite sau
dou persoane fizice care i desfoar activitile principale n state
membre diferite sau
o societate sau alt entitate juridic i o persoan fizic, dintre care prima
are administraia central ntr-un stat membru, iar cea de-a doua i
desfoar activitatea principal n alt stat membru.
Grupul european de interes economic se constituie prin contract
semnat de toi membrii i ncheiat n form autentic, denumit act
constitutiv, care se nregistreaz n registrul special inut de statul membru
pe teritoriul cruia grupul i stabilete sediul.
Un grup se nregistreaz n statul n care are sediul, n registrul
ntocmit. Statele membre desemneaz registrul sau registrele competente cu
efectuarea nregistrrii menionate la articolele i stabilesc normele care
reglementeaz nregistrarea. Statele membre prevd condiiile n care se
depun documentele.
GEIE dobndete personalitate juridic de la data nmatriculrii, care
se efectueaz n termen de 24 de ore de la data pronunrii ncheierii
judectorului-delegat prin care se autorizeaz nmatricularea grupului, grupul
astfel constituit avnd capacitatea ca, n nume propriu, s fie titular de
drepturi i obligaii de orice natur, s ncheie contracte sau alte acte juridice
i s stea n justiie.
In orice factur, ofert, comand, tarif, prospect, scrisoare, anun, publicaie
sau n alte documente ce provin de la un grup european de interes economic,
trebuie s se precizeze denumirea acestuia, nsoit de meniunea ,,grup
european de interes economic sau de iniialele ,,GEIE.
Actul constitutiv al GEIE este contractul de asociere sub semntur
privat, care se nregistreaz n registrul special, desemnat n acest scop de
statul membru al Uniunii Europene pe teritoriul cruia GEIE i stabilete
sediul.
Actul constitutiv al grupului stabilete modul de organizare a acestuia
i trebuie s cuprind cel puin urmtoarele documente:
denumirea grupului precedat sau urmat de cuvintele Grup European de
Interes Economic sau de iniialele GEIE, n afara cazului n care aceste
cuvinte sau iniiale fac deja parte din denumirea sa;
sediul grupului;
obiectivul pentru care a fost constituit grupul;
numele, denumirea, forma juridic, domiciliul sau sediul social, precum i
numrul i locul de nregistrare, dac exist, al fiecrui membru al grupului;
durata grupului, n afara cazului cnd aceasta este nedeterminat.
Se prevede c sediul menionat n actul constitutiv al unui grup trebuie
s fie situat n Uniunea European. Aadar, noul sediu trebuie s se afle tot
pe teritoriul UE.
Sediul trebuie s fie stabilit:
fie acolo unde grupul i are administraia central;
fie acolo unde unul din membrii grupului i are administraia central sau,
n cazul unei persoane fizice, unde i desfoar activitatea principal, cu
condiia ca grupul s i desfoare o activitate n acel loc.
Sediul unui grup european de interes economic poate fi transferat n
interiorul Uniunii. Atunci cnd un astfel de transfer nu determin o schimbare
a legislaiei aplicabile, decizia de transfer se adopt potrivit condiiilor
stabilite prin actul constitutiv al grupului. Atunci cnd transferul sediului
determin schimbarea legislaiei aplicabile, propunerea de transfer se
redacteaz, se depune i se public att la registrul din statul unde i are
sediul grupul, registrul competent s ntregistreze grupul, ct i la monitorul
oficial din statul membru n care acesta i are sediul.

Administrarea grupului european de interes economic


Administratorii sunt solidar rspunztori de ndeplinirea tuturor
obligaiilor prevzute n sarcina lor de Regulamentul Consiliului nr. 2137/85
din 25 iulie 1985, de reglementarea naional i de actul constitutiv.
Conform art. 19 din Regulamentul nr. 2137/85, un grup este administrat de
una sau mai multe persoane fizice, desemnate prin actul constitutiv ori
printr-o decizie a membrilor.
Administratorul (administratorii) angajeaz grupul fa de teri atunci
cnd acioneaz n numele acestuia, chiar dac actele sale nu se ncadreaz
n obiectivele grupului, n afara cazului n care grupul demonstreaz c terul
tia sau nu putea, n mprejurrile respective, dat fiind circumstana c
numai publicarea obiectivului pentru care a fost constituit reprezint o
dovad n acest sens, s nu fi tiut c actul respectiv nu se ncadra n
obiectivele grupului

Dizolvarea, lichidarea i insolvena grupului european de


interes economic
Un grup poate fi dizolvat prin decizia membrilor si care dispun
dizolvarea acestuia. O astfel de decizie trebuie luat n unanimitate, n afara
cazului n care se prevede altfel n actul constitutiv al grupului
Un grup trebuie dizolvat printr-o decizie a membrilor si care:
constat mplinirea termenului stabilit n actul constitutiv al grupului sau
existena oricrei alte cauze de dizolvare prevzute n contract
sau
constat ndeplinirea obiectivelor grupului sau imposibilitatea de a le
continua.
Un stat membru poate s prevad c instana, la cererea unei
autoriti competente, dispune dizolvarea unui grup care i are sediul n
statul de care aparine respectiva autoritate, n toate cazurile n care grupul,
prin activitile sale, contravine interesului public al statului respectiv, dac
legislaia acestui stat prevede o astfel de posibilitate cu privire la societile
comerciale nregistrate sau alte entiti juridice aflate sub incidena
legislaiei sale.
Dizolvarea unui grup determin lichidarea acestuia.
Lichidarea unui grup i ncheierea lichidrii sale sunt reglementate prin
legislaia intern.
Un grup i pstreaz capacitatea pn la ncheierea lichidrii sale.
Grupurile europene de interes economic se afl sub incidena
legislaiilor interne care reglementeaz insolvena i ncetarea de pli.
Iniierea procedurii judiciare mpotriva unui grup din cauza insolvenei sau a
ncetrii plilor nu determin prin ea nsi demararea acestei proceduri
mpotriva membrilor si.
Un stat membru poate s prevad, n vederea lichidrii, dizolvrii,
insolvenei sau ncetrii de pli, c un membru nceteaz s mai fac parte
din grup la momentul stabilit de legislaia respectiv.
3. Rolul grupurilor de interes n Uniunea European
Creterea gradului de integrare european, sporirea rolului Comisiei
Europene n proiectarea legislaiei comunitare cu efecte directe asupra
tuturor categoriilor de actori implicai, au determinat proliferarea grupurilor
de interese la nivel european. Aa se face c, profesiunea de lobby-ist nu mai
constituie un cuvnt bizar pentru cei ale cror interese se impun a fi
reprezentate la nivelul organelor comunitare.
La Bruxelles sau Strasbourg, aceast activitate specific este tot mai
evident n jurul instituiilor europene - peste 3000 de grupuri de interese i
mai mult de 10.000 de lobby-iti n aciune.
Conceptul de lobbying este de sorginte american. Se apreciaz c
politica popular a preedintelui american Andrew Jackson de a ncuraja
participarea unui numr ct mai mare de persoane la guvernare, poate fi
socotit ca punct de pornire a unei activiti care ulterior se va numi lobby.
Astfel, ncepnd cu anii 1830, persoane interesate de aprarea unor cauze
sau susinerea unor iniiative legislative ateptau pe culoarele camerelor
legislative sau n faa oficiilor guvernamentale pe cei care puteau lua
deciziile care le conveneau.
De la acest obicei a aprut i termenul de lobby-ist, utilizat se pare,
pentru prima dat de ctre H.L. Mencken n 1829, menit s desemneze acea
persoan care, n numele altor persoane ori a unui grup, de obicei contra
cost, urmrete s influeneze legislaia prin intermediul celor care au un
cuvnt de spun n procesul legislativ. Termenul de lobby-ist i-a lrgit astzi
aria de neles, definind orice persoan sau organizaie care desfoar
activiti al crui scop final este de a influena deciziile Guvernului, ale
puterii legislative locale sau statale sau ale ageniilor guvernamentale.
John Kennedy, n perioada n care era senator de Massachusetts,
spunea ca "noul lobby" presupune activiti constructive, destinate s fac
apel la raiune mai degrab dect la avantaje personale sau ctiguri pentru
legislatori.
Pentru a evita abuzurile n activitatea curent de lobby, Congresul
American a votat n 1946 "The Federal Regulation of Lobbying Act",
preciznd printre altele c orice persoan sau grup, pltit pentru a influena
legislaia federal, trebuie nregistrat la Senat sau la Camer. Astfel, lobby-
itii trebuie s-i declare numele, adresa, cel pentru care lucreaz i salariul.
Chiar dac la nivelul capitalei americane erau nregistrai 6.500 de lobby-iti,
n practic erau circa 20.000 de persoane implicate n eforturi de lobby la
nivelui guvernului federal. Lobby-itii nregistrai trebuie s depun
trimestrial rapoarte privind veniturile i cheltuielile i, ceea ce este demn de
remarcat, lobby-istul care ncalc prevederile acestei legi este pasibil de 5
ani nchisoare, plus amend de 10.000 de dolari.

Opoziia american ascundea de fapt argumente de ordin economic,


pe care lobby-itii au tiut s le speculeze din plin. Ei au reuit s obin n
scurt timp sprijinul opiniei publice americane de partea proiectului european,
i astfel drumul aeronavei europene era lipsit de orice opreliti.
n Europa ultimilor ani, lobby a devenit o activitate cu un grad sporit de
profesionalism n condiiile n care consultani n Relaii Publice, birouri de
avocatur specializate pe drept comunitar pot fi ntlnii n mod frecvent la
Bruxelles i Strasboug. Fenomenul a aprut i datorit strngerii legturilor
ntre executiv i legislativ n promovarea unor iniiative. Totodat, organizaii
de tot felul au descoperit rolul hotrtor al politicilor comunitare n cele mai
diverse domenii i de aici nevoia de a influena aceste politici.
Creterea gradului de integrare european, sporirea rolului legislaiei
comunitare cu efecte directe asupra tuturor categoriilor de actori implicai,
au determinat reconsiderarea atitudinii celor care nu erau favorabili acestei
formule americane de a face politic.
Lobby-itii sunt, n multe cazuri, tehnicieni experi, capabili s explice
subiecte complexe i dificile ntr-un mod clar i usor de neles. Ei pregtesc
scrisori, memorandumuri, analize legislative, proiecte de legi n folosul
organelor comunitare; ei pot asigura n mod obinuit statistici i alte
informaii ce nu pot fi obinute pe alte ci. Nu exist o cale mai eficient de a
afla toate argumentele i faptele importante privind un subiect controversat
dect ascultnd lobby-itii care se opun unei iniiative prezentnd cazurile
lor.
Participarea activ a grupurilor de interese la procesele decizionale
comunitare subliniaz nc o dat validitatea prezumiilor teoriilor
neofuncionaliste ale integrrii, abandonate pe nedrept mult prea devreme.
n anumite sectoare, grupurile de interese au jucat un rol extrem de
important n aplicarea programului de concretizare a Pieei Unice Interne.
Marele merit al acestei activiti specifice de a concentra informaiile
att de necesare oricrei guvernri i de a facilita cristalizarea intereselor pe
arena politic, constituie un fapt indiscutabil, recunoscut de nsi decidenii
politici. Lipsa acestor condiii, conduce inevitabil la o politic ineficient, care
nu ine seama de grupurile de interese, asociate oricrei politici.
Faptul ca lobby-ul european este asociat de foarte multe ori de ctre
necunosctori cu restaurantele rafinate care i au sediul n Bruxelles, cu
turneele de golf la care particip reprezentanii instituiilor europene etc.,
contribuie ntr-o mare msur la alimentarea percepiei negative a acestei
forme americane de a face politic pe meleagurile europene. La toate
acestea se adaug un aspect destul de important i anume, lipsa unei
reglementri clare la nivelul instituiilor europene a acestei activiti, n ciuda
eforturilor ntreprinse de ctre Comisie i Parlamentul European de a aeza
acest profesie pe baze ct mai legale.
Neputina de a coordona eficient activitile de lobby la nivel european
i trage rdcinile i n caracterul multinaional, ierahizat al birocraiei
comunitare, care genereaz dificulti fr corespondent la nivelul politicii
americane. Interese extrem de pluralistice care eman de la nivelul firmelor
naionale, a companiilor multinaionale, a statelor membre, a regiunilor etc.
i care se focalizeaz pe diferite nivele ale ansamblului instituional
comunitar complic i mai mult ncercarea de coordonare i reglementare a
activittilor de lobbying.

4. Factorii ce au susinut activitatea grupurilor de


interes la nivel comunitar
Reprezentarea intereselor n cadrul Uniunii Europene reprezint o
activitate care a suferit pe parcursul timpului transformari profunde.
Interesele private manifestate la nivel comunitar au devenit ncetul cu
ncetul o for semnificativ, punndu-i amprenta asupra agendei de lucru
i asupra legislaiei comunitare.
Tradiia european de reprezentare a diferitelor categorii de interese
difer net de cea prezent n Statele Unite ale Americii. Dou aspecte ar
putea caracteriza pe scurt politica american: natura extrem de puralistic a
"vocii civice" i relevana sa n viaa politic. Statele moderne europene
cunosc ns tradiia partidelor politice puternice sau a elitelor administrative,
ceea ce le izoleaz ntr-o oarecare masur de interesele private. Aceasta nu
nseamn c interesele private nu-i au locul n cadrul politicilor europene, ci
faptul c aria lor de aciune este mult mai restrans n cadrul unui sistem
deja conturat, vulnerabil influnelor din afar doar n puncte de acces
limitate.
Pe de alt parte, la nivel comunitar, "interesele teritoriale" (de natur
funcional sau ideologic) au fost ntotdeauna predominante. Nu este
surprinzator faptul c n ciuda idealurilor federaliste care au stat la baza
Comunitii Europene, nu de puine ori rezistena subteran a intereselor
naionale a iesit la iveal. Astfel, cele dou ncercri euate de expansiune
pe care istoria comunitar le-a traversat, constrngerile impuse lrgirii
competenelor la nivel comunitar si, cel mai notoriu, ceea ce n mod
impropriu a fost denumit "compromisul de la Luxemburg", toate au conspirat
la nbuirea idealurilor federaliste care au constituit suportul teoriilor
neofuncionaliste i au evidentiat prioritatea intereselor naionale
Se poate spune c apariia grupurilor de interese a evoluat n funcie
de complexitatea problemelor procesului integraionist din fiecare etap
istoric. Astfel, revizuirea general a tratatelor comunitare prin Actul Unic
European, intrat n vigoare n 1987, a adus schimbri importante ce au vizat
domeniul instituional comunitar, precum i inaugurarea programului de
desvrire a Pieei Interne Unice pn n 1992. De asemenea, pe baza
prevederilor Actului Unic European are loc i extinderea competenei
Comunitii n domenii noi, care iniial constituiau prerogativele statelor-
naiuni cum ar fi: coeziunea economic i social, cercetare i tehnologii,
precum i protecia mediului.
Toate aceste evenimente au dat un prim impuls activitilor specifice
de lobby, desfurate n principal cu scopul de a participa activ la procesul
de proiectare a legislaiei comunitare. Studii recente aproximeaz triplarea
numrului de lobby-iti la sfritul anilor '80. n aceast perioad, numeroase
organizaii au nceput s adopte o atitudine mai receptiv la adresa politicilor
comunitare, ncercnd s exercite o influen mai mult sau mai puin direct
asupra propunerilor legislative ale Comisiei. n mod analog, marile companii
provenind din rile tere i-au intensificat activitatea n capitala european,
deschiznd birouri, a cror misiune se rezuma la monitorizarea activitii
Comisiei n domenii specifice de activitate. De asemenea, nevoia de
informaii s-a deplasat de la un nivel general la un nivel extrem de
specializat.
Semnat n februarie 1992, Tratatul de la Maastricht constituie
chintesena acestei perioade, constituind un salt important n construcia
european. Sub "acoperiul comun al noului Tratat" au fost reunii 3 "piloni":
primul, cu caracter supranaional, cuprinznd Comunitatea Economic
European, CECO i Euroatomul; i urmatorii doi, consacrai Politicii Externe
i de Securitate Comune (PESC) i respectiv justiiei i afacerilor interne (JAI),
cu caracter preponderent interguvernamental dar plasai deja n cadrul
instituional al Uniunii. n afara PESC i JAI, Comunitatea i-a extins n mod
considerabil competenele.
Tratatul de la Maastricht modific dispoziiile cuprinse n Articolul 3 din
Tratatul de la Roma prin adugarea de noi obiective n ceea ce privete
politicile comunitare n care sunt de acum incluse: constituirea i dezvoltarea
reelelor europene de transport, politicile privitoare la mediul nconjurtor, la
protecia consumatorilor, precum i protecia sntii. Are loc, de
asemenea, consacrarea unei politici comune n domeniul industrial, precum
i a unei noi politici n domeniul social-cultural. A fost introdus cetenia
european i s-a stabilit trecerea la Uniunea Monetar.
Un alt aspect referitor la modificrile aduse de Tratatul de la Maastricht
dispoziiilor cuprinse n Tratatul de la Roma i care are relevana n analiza
aciunii grupurilor de interese se refer la structura instituional i la
procedura legislativ. n domeniul procedurii legislative, este introdus
procedura codeciziei. Aceast procedur a fost introdus n Tratat cu intenia
evident de a spori rolul Parlamentului European n procesul elaborrii
legislaiei comunitare.
Cu mult naintea instituirii unei Piee Unice Europene, att Comisia
European, ct i Parlamentul European au realizat cerina unui instrument
legal specific care s ajute cooperarea transnaional i interprofesional
ntre operatorii economici, n special ntreprinderile mici i mijlocii (IMM).
Primele propuneri n legatur cu acest subiect au venit din partea
Parlamentului European la nceputul anilor 70, dar s-a ajuns la un acord la
nivelul Uniunii Europene numai pe la mijlocul anilor 80, n cadrul de atunci al
nceputului legislaiei Pieei Unice a Uniunii Europene.
Baza legal pentru Grupurile Europene de Interes Economic este
Regulamentul Comunitilor Europene nr. 2137/85, care a fost publicat n
,,Jurnalul Oficial al Comunitilor Europene L 199 din data de 31 iulie 1985.
Implementarea unor dispoziii a fost ntrziat la statele membre ale Uniunii
Europene; fiecare stat a votat implementarea legilor care reglementeaz
anumite probleme referitoare la grupri i a instituit reguli necesare pentru
nregistrarea grupurilor europene de interes economic (GEIE). Unele dintre
statele membre ale Uniunii Europene au adoptat trziu aceste legi de
implementare (ca de exemplu Italia, Luxemburg, Austria, Romnia); Cipru
nici pn acum nu a adoptat o lege iar n Liechtenstein, a fost de asemenea
ntrziat adoptarea.
Legislativul german a adoptat EWIV-Ausfuehrungsgesetz (Legea pentru
Implementarea Gruprilor de Interes Economic) din 14 aprilie 1988, care a
fost publicat pe 22 aprilie 1988 n Bundesgesetzblatt I (Monitorul Oficial
German). Potrivit Legii de implementare german grupurile au putut fi
nregistrate n Germania dup 1 iulie 1989.

5. Concluzii
GEIE au fost nfiinate cu scopul de a ncuraja i de a nlesni cooperarea
ntre ntreprinderile de naionalitate distinct, prin oferirea unui instrument
juridic suplu, capabil s nlture formalismul excesiv care marca nfiinarea
societilor comerciale. Altfel spus, grupul european de interes economic are
ca scop facilitarea dezvoltrii activitilor economice ale membrilor si i
perfecionarea sau dezvoltarea rezultatelor acestor activiti, ns fr a se
crea profit pentru sine.
Grupurile europene de interes economic s-au bucurat de un succes
deosebit n statele membre ale Uniunii Europene, mai ales prin activitatea lor
comercial, dar i necomercial (sub forma grupurilor europene a cabinetelor
de avocai, de consilieri de ntreprinderi etc.). De altfel, n anul 2007, erau
nfiinate n Uniunea European peste 1900 grupuri europene de interes
economic, ceea ce denota interesul comunitii de afaceri pentru acest tip de
organizare.