Bijuteria DeGeorgia

Pietre pretioase: diamante ,safire,rubine, smaralde.

Pietre pretioase colorate: safire, smaralde, rubine

Pietre semipretioase : ametist, topaz, rodolit, iolit, quart, onix, spinel, aqvamarin,
turmalina,citrin,tanzanite, etc.

Perle : naturale si de cultura

Aur : 18 kt, 14 kt

DIAMANTE

Diamantul ca si compozitie chimica este carbon pur, dar este cristalizat in system
cubic, conferindu-I cea mai mare duritate naturala 10 pe scara Mohs.

S-au format in adancul pamantului, catre nucleul acestuia, in conditii de

temperaturi si presiuni extrem de mari si unde carbonul nu poate cristaliza sub
forma de grafit, in sistem hexagonal, ci doar in sistem cubic, rezultand diamantul.
Diamantul este in ziua de azi extras de la adancimi mai mari chiar de 1 km, din
nivelul de adancime denumit kimberlitic. Dintr-o tona de extras de minereu se
obtine abia o jumatate de carat de diamante (0,50 carate), ramanand si mai putin de
atat dupa taiere si slefuire, aratandu-ne de ce si cat de pretioase sunt diamantele
cea mai rara, dar si cea mai tanjita piatra din lume.

Caracteristici care dau valoare diamantelor:

Cei 4 C

Alegerea diamantelor devine simpla odata intelese cele 4 criterii de baza,

denumite "Cei 4 C" (The 4 C's) dupa intialele cuvintelor din limba engleza:

GREUTATEA IN CARATE (Carat weight);

CULOAREA (Color)

CLARITATEA (Clarity)

TAIETURA (Cut proportions and finish)

GREUTATEA IN CARATE A UNUI DIAMANT

Greutatea in carate defineste marimea unui diamant.

"Caratul" este standardizat ca unitate de masura internationala pentru diamante, si

alte pietre echivaland cu 1/5 dintr-un gram, sau 0,20 grame. Romania a adoptat de
asemenea aceasta masura metrica imediat in 1911.
Asadar, 5 carate sunt egale cu 1,00 gram. Caratul are ca subdiviziune "punctele".
Sunt 100 de puncte la 1 Carat,

Caratul este abreviat ca si "ct" si nu trebuie confundat cu unitatea de masura

a puritatii aurului, care este Karat-ul, cu K, si care se abreviaza in mod oficial ca
KT sau "K".

Greutatea in Carate, sau cat de greu este un diamant este cel mai
semnificativ factor de valoare, pentru ca pretul unui diamant creste semnificativ pe
masura ce creste si greutatea lui.

1CT=0.2 gr

1CT= 100 puncte

0.5 CT= 50 puncte

CULOAREA DIAMANTULUI

Culorile diamantelor sunt gradate intr-o scala similara alfabetului, diferenta

fiind aceea ca lipsesc literele A, B si C, incepand de la D si continuand pana la Z.
Logica nefolosirii literelor A,B,C este aceea ca atunci cand GIA a creat aceasta
scara doreau sa se disocieze de unele magazine de bijuterii cu diamante care
foloseau propriul lor sistem de gradare, dar si sa evite confuzia cu alfabetul. In
cadrul acestui sistem de gradare culorile D, E, si F sunt singurele considerate a fi
complet incolore, sau cum unii le mai numesc, nu foarte corect, "albe".

D este bineinteles cea mai buna, cea mai rara si, bineinteles, cea mai scumpa
culoare. Unele diamante intra in zona de sfarsit a scarii culorilor, catre Z (de
culoare galben deschis), nefiind insa culori special. Dintre culorile cele mai
disponibile, cei mai multi cumparatori opteaza pentru culorile de la D la J, dupa
sistemul GIA.

Astfel, D-E-F sunt gradele "incolore", iar G-H-I-J sunt cele "aproape incolore".

Diferentele intre fiecare litera este foarte subtila, iar compararea culorilor
diamantelor se face sub lumina speciala.

Diamantele in culori speciale, unice sunt numite oficial "Fancy", fanteziste,

si sunt foarte rare, de asemenea, fiind considerate ca nefacand parte din aceasta
gradare. Diamantele apar cam in orice culoare a curcubeului, culoarea luminii
vazuta printr-o prisma, de fapt.

Cele mai rare culori sunt rosu si violet, precum si combinatiile acestor 2 culori.
Galben si maro sunt cele mai comune culori ale diamantelor, dar cele incolore sunt
cele mai cunoscute in industria bijuteriilor. Cele verzi si cele albastre sunt extrem
de rare, mai ales cele colorate natural.

In anumite cazuri, unele diamante doar putin colorate de natura (de obicei
cele in roz pal, bleu pal etc) pot fi iradiate pentru a le intensifica culoarea de baza.
Acest lucru se poate obtine printr-un sistem de iradiere in campuri de joasa
intensitate, care sunt proiectate in piatra deja taiata si slefuita, astfel ca se obtine o
culoare mai inchisa decat cea intitiala, naturala. Acest procedeu creaza o culoare
permanenta si este acceptat ca un procedeu profesionist in industria bijuteriilor si a
diamantelor.

Oricum, un diamant iradiat trebuie declarat de catre bijutierul comerciant catre

client. Insa un diamant colorat natural "fancy", de culoare fantezista, va va
costa mult mai mult decat unul iradiat. Insa, cele mai acceptate diamante sunt cele
incolore, deoarece lipsa culorii intr-un diamant creste capacitatea acestuia de a
reda "focul"in toate culorile curcubeului.

In definitiv, cu cat un diamant este mai aproape de a fi incolor, cu atat este mai rar,
iar valoarea lui este considerabil mai mare.

De asemenea, marimea diamantelor colorate descoperite este in general mai mica

decat a altor diamante si de aceea taiarera lor se face avand la baza maximizarea
culorii, nu a claritatii, cum e in cazul celorlalte diamante.

Ca si exemplu, aceasta este scara gradelor de culoare pentru diamantele maro,

numite si "Champagne", in 7 grade diferite de maro, fara culori intermediare:

CLARITATEA DIAMANTULUI

Cele mai multe dintre diamantele extrase contin mici imperfectiuni,

denumite si incluziuni. Aceste imperfectiuni naturale trebuie considerate insa ca si
certificate originale date de Mama Natura, intrucat incluziunile nu pot fi replicate
pe cale artificiala. In mod normal invizibile cu ochiul liber sau abia perceptibile
ochiului neantrenat in acest sens, aceste urme naturale de nastere lasate de Mama
Natura sunt de doua feluri: incluziuni (interne) si zgarieturi(externe).

Cele mai intalnite sunt insa incluziunile.

Scara de gradare a GIA, fiind vorba de 11 grade de claritate:

Flawless, Internally Flawless" (Fara incluziuni, Fara incluziuni interne);

VVS (Very-Very Small 1 and 2 / Incluziuni foarte-foarte mici, foarte greu de

depistat la magnificatie 10 x nivelul 1 si 2);

VS (Very Small 1 and 2 / Incluziuni foarte mici, relativ dificil de depistat la

magnificatie 10X invizibile pentru ochiul liber nivelul 1 si 2);

SI (Slightly Included 1 and 2 / incluziuni mici, piatra este curata la ochiul

liber, dar la magnificatie de 10X, incluziunile se observa repede nivelul 1 si
2);

I (Included 1, 2 and 3 / incluziuni mari, fracturi . Vizibile la ochiul liber

nivelurile 1, 2 si 3).

Incluziuni Interne commune

Carbon- mici pete negre cauzate de nedizolvarea carbonului in procesul de

formare.

Clouds (nori) grupuri de mici punctulete care uneori pot fi greu de depistat la
magnificatie de 10X

Feathers (pene/fracturi)- aceste incluziuni sunt de fapt mici fracturi interne care
apar ca penele .

Ace incluzini care apar ca niste ace minuscule

Pinpoints (puncte minuscule) este vorba de cristale extrem de mici care apar
albe si pot fi foarte greu de depistat.

Incluziuni externe commune

Bearded girdle (rondista rasa) fracturi minuscule pe partea exterioara a

rondistei de cele mai multe ori cauzate de slefuirea improprie)

Bruising lovituri puternice care au cauzat o mica indentatie

Chips (ciobituri)- apar de cele mai multe ori la intersectia fateletor sau la culet
(partea cea mai ascutita)

Naturals parte din piatra bruta, care nu a indepartata la slefuire.

TAIETURA DIAMANTULUI

Taietura (Cut) indica modul cum este taiat diamantul si ii confera acestuia
stralucirea. Dintre cei 4 C, Taietura este singura contributie adusa de mana omului,
transformand piatra pretioasa bruta, neslefuita intr-un diamant fatetat si slefuit in
diverse forme.

Fiecare parte a diamantului are o functie precisa:

Blatul lasa lumina sa intre si sa iasa din diamantul taiat;

Coroana da echilibru, stralucire, dispersie si scintilatie;

 Marginea (Rondista) confera o margine de prindere in bijuterii;

Pavilionul reflecta lumina inapoi prin coroana;

Coletul previne spargerea (ciupirea) varfului.

Taietura ideala si cea Buna

Diamantul este corect taiat, lumina reflectandu-se dintr-o fateta intr-alta si apoi
fiind dispersata prin partea superioara a pietrei, inapoi catre ochi.

Taietura Adanca
Diamantul este taiat prea adanc, o parte din lumina scapand in lateral prin pavilion.
Diamantul apare intunecat.

Taietura Lata
Diamantul este taiat prea lat, lumina iesind prin pavilion inainte de a putea fi
reflectata. Diamantul apare "apos", "spalacit";, iar marginea putand apare reflectata
in fatete.

Briliantul este o forma de taiere a pietrelor.

Briliantul are 57 de fatete, determinate dupa calculele lui Marcel

Tolkowsky si care sunt in mod general valabil acceptate. Mai sunt insa si alte
variante derivate originar din taietura briliant: taietura in forma oval, apoi taietura
in forma marchiz (sau spit, ori suveica), para, inima, princess
cut (patrat), radiant, bagheta-taietura smarald (derivata din faptul ca este cea mai
comuna taietura pentru smaralde indeosebi), triunghi, ascher si cushion.
 Certificate internationale

Mai intai trebuie verificate elementele de siguranta ale certificatelor pentru a

evita situatia de a tine in mana o copie sau un fals. Acestea de obicei sunt:
certificatul este plastifiat si capsat intr-o coperta, are timbru sec si, sau holograma,
sau, dupa caz are hartie cu filigran si, sau cu fire-scama identificabile si la lampa
cu UV.

Un astfel de certificat are format A4. Referitor la datele inscrise, un certificat

are intotdeauna un antet in care sunt mentionate datele complete ale adresei,
telefonului, fax, e-mail si adresa web a institutului sau a laboratorului gemologic ce
l-a emis. Apoi, orice certificat trebuie sa aiba un numar de inregistrare, precum si
data si locatia cand a fost emis.

In caseta tehnica trebuie sa fie mentionata mai intai descrierea pietrei, gen
diamant natural, urmata de precizarea formei si a Taieturii (Cut), de exemplu
briliant rotund. Apoi sunt mentionati succesiv ceilalti 3 dintre cei 4C: greutatea in
Carate, Culoarea si Claritatea. Un alt factor demn de retinut este gradul de slefuire,
sau chiar si lustruirea si simetria. Ceilalti parametri care sunt mentionati referitor la
masuratori si procente, ori fluorescenta nu sunt atat de importante pentru
aprecierea din punct de vedere comercial, care se face cu ochiul liber sau eventual
cu o lupa ce mareste de 10 ori (10X). Respectivii parametri devin importanti in
momentul in care se solicita emitentului certificatului o confirmare si trebuie
comparati toti parametrii, sau in cazul in care se face o Evaluare (Appraisal
Report) de catre un alt laborator si, de asemenea se va face o comparatie intre
parametri.

In anumite cazuri diamantele pot avea gravari cu laser realizate pe rondista

si care pot fi vazute doar cu lupa de 10X. Gravarile standard contin seria
certificatului si se fac contra unui cost suplimentar, care ridica valoarea
diamantului, dar dau si o garantie suplimentara, neputand fi stearsa. La comanda
speciala contra-cost se pot solicita gravari de texte dedicatie, de exemplu Te
iubesc.

Mai este importanta si schita vederilor diamantului, vedere de sus si de jos,

in care se pot vizualiza pozitionarea si tipul incluziunilor ce se regasesc in diamant.
Exista apoi 2 scale importante care arata toate gradele, de la primul pana la ultimul,
pentru Claritate si pentru Culoare. Pe aceste scale se poate verifica si aprecia
situarea calitatilor respective ale diamantului in cauza in functie de ceea ce este
mentionat in caseta tehnica mai sus mentionata. Pe spatele unui certificat autentic
sunt trecute diverse explicatii si legende descriptive, sau note importante.

GIA (Gemological Institue of America) este cel mai vechi laborator

gemologic, cel mai cunoscut si cel mai scump ca si servicii totodata, fiind primul
infiintat in S.U.A. in anul 1931 avand in prezent filiale in majoritatea oraselor cu
burse de diamante. Ulterior, prin anii 70 s-au infiintat mai multe laboratoare
gemologice, in Europa preponderent, dar cu filiale deschise si in majoritatea
oraselor cu burse de diamante, laboratoare care au devenit renumite prin serviciile
lor recunoscute de specialisti si comercianti deopotriva. Dintre acestea, putem
enumera IGI (International Gemological Institute / Antwerp / 1975), HRD (Hoge
Raad voor Diamant sau Diamond High Council / Antwerp / 1973), EGL (European
Gemological Laboratory / New York / 1977) si DPL(Diamant Prflabor /
Germany / 1975).
 Diamantele negre

Diamantele negre au incluziuni de grafit raspandite uniform in masa pietrei.

diamantele negre sunt gsite doar n Brazilia i n Africa Centrala.

nu au claritate

taietura este rotunda, patrata, bobita etc. (nu sunt taiate briliant)

DIAMANTELE COLORATE

Diamantele pot avea toate culorile spectrului, iar culoarea lor este datorata
fie impuritatilor chimice de azot si/sau hidrogen (diamantele galbene sau brune),
bor (diamante albastre), fie expunererii la radiatii (diamante verzi) sau chiar
structurii neregulate de crestere din interiorul cristalului (diamante roz, rosii).

Un diamant brun (sau Fancy cognac), sau galben poate avea o valoare relativ
scazuta fata de un diamant incolor de calitate top. Totusi, anumite diamante
colorate, cum ar fi cele roz, albastre, verzi sau rosii sunt extrem de valoroase. In
trecut considerate fara prea mare valoare, diamantele roz ating in momentul de fata
valori exorbitante, in principal datorita popularitatii de care se bucura in prezent
aceasta culoare, dar si raritatii.

Unul dintre cele mai mari si mai valoroase diamante galbene este diamantul
Tiffany, gasit in Africa de Sud, mina Kimberly in 1878. Piatra bruta cantarea
287.42 carate si a fost prelucrata in forma cushion, ajungand la greutatea de 128.54
carate, cu o valoare estimata de cateva milioane de dolari.

Una dintre cele mai insemnate surse de provenienta a rarelor diamante roz este
mina Argyle din Australia.

Diamantele cameleon
 Exista si o categorie foarte rara de diamante olive-gri care isi modifica
culoarea. Acestea sunt cunoscute sub numele de diamante cameleon, modificandu-
si culoarea in functie de lumina. Acest fenomen a fost pentru prima data
documentat de GIA la inceputul anilor 40.

Diamantele cameleon pot fi fortate sa isi shimbe culoarea temporar prin

expunerea la caldura (150 C - 250 C), sau prin depozitarea de scurta durata (24 h)
in bezna totala. Expunerea la soare va declansa schimbarea culorii. Aceasta
schimbare este insa temporara, si total reversibila atunci cand se restabilizeaza
conditiile. Se considera ca efectul de schimbare a culorii se datoreaza numarului
mai mare decat normal al impuritatilor de hidrogen.

Diamantele verzi

Diamantele verzi isi datoreaza culoarea milioanelor de ani de expunere la

radiatii naturale si sunt tipic intalnite in depozite secundare aluviale. Sursele
primare sunt Africa de Sud sau Centrala. Cele mai multe diamante verzi sunt de
fapt verzi-galbui,verzi-cenusiu sau o combinatie a celor 2. Nunate pure, intense de
verde, ca in celebrul diamant Ocean Green, de 5.51 carate sau diamantul
Dresden Green de 41 carate, sunt practic aproape inexistente. Diamantele verzi
pot avea valori cuprinse intre 35.000 $ - 500.000 $ per carat. Iradierea poate induce
artificial culoarea verde in diamante.

PIETRE PRETIOASE COLORATE

 Proprietati:

- transparent (lasa sa treaca lumina prin ele)

- translucid (lasa sa treaca lumina partial)

- opac (nu lasa sa treaca lumina)

SAFIRUL

Safirul face parte din familia corindonului.

Culoarea albastra o datoreaza prezentei elementelor chimice fier si titan din

compozitia sa chimica

Duritatea safirului este 9 pe scara Mohs.

Safirele naturale se extrag din multe zone al globului, dar cele mai rare provin
din Kasmir si Myanmar (Burma), fiind cele mai pretioase datorita faptului ca
albastrul lor este cel mai apropiat de culaorea albastra spectrala. Safire
deosebite se gasesc si in Sri Lanka, insa in cantitati limitate, in ambele
forme, albastre si culori fanteziste. Alte safire se gasesc si in Thailanda,
Cambogia, Tanzania, Madagascar, Australia si, chiar si in U.S.A, in statul
Montana.

Au mai multe culori: alb(incolor), albastru, galben,mov, roz, orange,verde,rosu.

SMARALDUL

Smaraldul face parte din familia elementelor chimice beril.

Duritatea smaraldelor pe scara Mohs este 7,5 8,0.

Culoarea verde o datoreaza prezentei cromului.

 Cele mai frumoase smaralde din lume, de un verde crud-intens, asemanator
culorii ierbii primavara, se gasesc in Columbia (El Chivul fiind cea mai
renumita mina de smaralde din Columbia), dar si in Brazilia, Zimbabwe
(Sandwana) sau Pakistan (mina Mingora).

Smaraldul are doar nuante de verde.

RUBINUL

Rubinul face parte din familia elementelor chimice corindon.

Are duritatea 9 pe scara Mohs.

Se gaseste in diverse nuante de culoare rosie, datorata urmelor de crom din

componenta chimica. Cea mai apreciata nuanta de rosu, este rosu aprins
sange de porumbel. Cele mai frumoase rubine din lume si cele mai
frecvnte rubine de culoare rosu aprins se gasesc in Birmania (Burma,
Myanmar), dar si in Sri Lanka.

Pietre semipretioase

Acvamarinul

face parte din familia elementelor chimice beril.

Duritatea acvamarinului pe scara Mohs este de 7,5 8,0.

Culoare albastru deschis ca marea

Ametistul

face parte din familia elementelor chimice cuart.

Duritatea pe scara Mohs este de 7,0.

 Culoarea violet este datorata prezentei urmelor de fier si aluminiu.

de obicei o claritate foarte buna.

Citrinul

face parte din familia cuartului.

Duritatea pe scara Mohs a citrinului este 7,0.

Onixul

aparine de mineralele din grupa cuarului, clasa silicailor, la fel ca i agatul,

numai c acesta din urm se gaseste in mai multe nuane de culori.

Cele mai frumoase pietre onix sunt considerate cele de culoare negru intens si
uniform, fiind acceptate ca si pietre de bijuterii.

Duritatea onixului pe scara Mohs este 7,0.

Topazul

face parte din familia topazelor, fiind una din cele mai cunoscute si mai
apreciate nuante de topaz.

Topazele pure sunt incolore, dar se gasesc si in nuante de galben, roz, piersica,
auriu, verde, rosu si maro, insa cele mai apreciate sunt cele albastre.

Duritatea topazului albastru pe scara Mohs este de 8.

Turmalinele

se gasesc in multiple nuante coloristice de roz, verde, albastru, galben, rosu,

negru sau incolor, dar cele mai apreciate sunt cele roz si cele verzi.

Duritatea pe scara Mohs a turmalinei roz este 7,0-7,5.

Zircon = piatra semipretioasa

Zirconia = imitatia zirconului (artificial)

PERLE

Perle naturale

Referitor la perlele naturale insa, orice client interesat trebuie sa stie ce este
o perla naturala, intelegandu-se prin aceasta ca este vorba despre o perla asupra
producerii careia de catre scoica-mama omul nu a intervenit in niciun fel, cu
exceptia bineinteles a extractiei perlei din scoica. O perla ia nastere atunci cand in
interiorul scoicii-mama este prins captiv un mic corp intrus, un parazit pentru
organismul scoicii, putand fi de pilda un micro-organism marin, sau o insecta.
Apoi, scoica-mama, secreta o substanta ce are la baza carbonat de calciu, denumit
sidef (in engleaza, nacre) si Conchiolin, o proteina proprie scoicii care ajuta la
lipirea sidefului, in ideea de a izola corpul strain, adica de a se apara de el. Peste
timp, depunerile de straturi succesive din sidef peste corpul strain dau nastere
perlei atat de ravnite. In consecinta, atat perla propriu-zisa, cat si modul ei de
nastere si creare au fost in acest caz 100% naturale.

Pana in prezent au fost observate stiintific aproximativ 8.000 de specii

diferite de moluste bi-valva, scoici, dintre care doar 20 sunt capabile sa produca in
mod constant perle. De asemenea, specialistii considera ca doar o scoica din
10.000 poate produce perle de calitate. Formarea unei perle natural poate dura intre
15-20 de ani.

Au duritati foarte mici, de doar 3-4 pe scara Moch.

Perle de cultura

In functie de tipul scoicii, de tipul apei in care traieste scoica, sau de zona
geografica unde traieste scoica, perlele naturale de cultura sunt perle de apa dulce
si perle de apa sarata.

Indiferent de tipul perlelor de cultura, ele sunt produse in ferme de perle, prin
interventia omului, care introduce in cavitatea perlei, in mediu controlat si prin
proceduri extrem de minutioase si precise, fara sa raneasca perla, in functie de tipul
de scoica, o particula sferica, denumita nucleu si o particula de manta dintr-o
scoica-mama pentru a stimula producrea de sidef si de Conchiolin, daca este perla
de apa sarata, sau doar o particula de manta, daca este perla de apa dulce. Cu cat
sta mai mult in cavitatea scoicii, cu atat grosimea de sidef va fi mai mare, lustrul si
stralucirea perlei mai accentuate si diametrul perlei mai mare.

In general grosimea sidefului variaza de la 0,8 mm pana la 1,0 mm si chiar

2,0 mm, putand fi determinata fie prin observarea cu iradiere cu raze X, sau prin
observare cu lupa pe marginea gaurii facute cu burghiul pentru fixarea perlei intr-o
bijuterie. Lustrul mai poate fi influentat si de tipul scoicii, starea de sanatate a
acesteia, dar si de calitatea apei, trebuind mentionat faptul ca in ultimii ani,
poluarea excesiva a apelor planetare, a aerului care duce particule nocive deasupra
oceanelor, precum si turismul acvatic au dus la inregistrarea unor cote alarmante de
scadere a productiei de perle de calitate.

Perlele de apa dulce

 Perlele de apa dulce, pentru a nu mai folosi termenul mai lung de perle
naturale de cultura de apa dulce, sunt produse, dupa cum le spune si numele, in
lacuri si rauri cu ape dulci, unde traiesc specii de scoici triunghiulare care
produc efectul de sidefare al unui corp strain. Acest gen de perle se disting prin
faptul ca sunt de obicei de culoare alba, eventual cu irizari de nuante pale de
galben sau roz, acestea din urma nefiind catalogate ca cele cu cea mai buna calitate
si deci cu un pret mai mic.

O scoica de apa dulce poate fi multiplu plantata, in functie de specie, variind

intre 12 si 16 insertii pe o parte, generand in total intre 24, pana la 32 de perle,
fiind recoltate dupa 2, maxim 6 ani. Totodata, perlele de apa dulce nu depasesc
diametrul de 8 mm din cauza inaltimii cavitatii scoicii, cele mai mari de acest
diametru fiind extrem de rare si de scumpe. Din alt punct de vedere insa, perlele
de apa dulce contin 100% sidef, ca urmare a faptului ca nu au nucleu, iar mantaua-
donata se dizolva integral in sacul perlei.

Desi Japonia a fost in ultimul secol liderul incontestabil al productiei de

perle de apa dulce in nu mai putin celebrul lac Biwa, totusi trebuie recunoscut
meritul Chinei, unde este atestata cultivarea perlelor de apa dulce inca din secolul
13, China fiind totodata in prezent liderul mondial al productiei de perle naturale
de cultura, detinand de fapt aproape un monopol al acestui tip de perle, cu o
productie anuala de peste 1.500 tone raportate in 2006.

Perlele de apa sarata

Diversitatea perlelor naturale de cultura de apa sarata, denumite pe scurt

perle de apa sarata, este mult mai mare decat cea a perlelor de apa dulce, atat in
ceea ce priveste locatiile de unde provin, dar si culorile si dimensiunile in care se
pot gasi. Ele sunt denumite de apa sarata datorita faptului ca sunt produse de scoici
care traiesc doar in apa sarata a marilor sau oceanelor. In acest sens, desi in trecut
se produceau in scoicile din apele Golfului Persic, Marea Rosie, sau in apele de
coasta ale Indiei sau Japonei, in prezent perlele de apa sarata se produc
predominant in Japonia (perlele de Akoya), arealul insulelor Tahiti (perlele de
Tahiti) sau din Marile Sudului - Australia si Oceania (perle din Marile Sudului).
 Forma perlelelor de apa sarata este in general sferica, datorita nucleului
inserat, exceptie de la regula facand perlele de apa sarata de tip Keshi, care nu au
nucleul sferic. Totodata, pot exista si accidente ale formelor perlelor de apa
sarata, dand nastere perlelor cu forma buton/nasture, ovale sau baroc, foarte
apreciate si cautate deopotriva, mai ales ca pot fi folosite si in bijuteriile fashion.

Culoarea perlelor de apa sarata difera foarte mult in functie de zona de

provenienta, tipul scoicii-mama, iar nuantele pot fi foarte diverse, practic
neexistand 2 perle perfect identice ca si forma, marime si culoare.

Gradarea calitatii perlelor

Sistemul AAAA A are la baza definirea categoriilor de calitate ale perlelor

astfel:

AAAA fara imperfectiuni

AAA (triplu A) este considerata calitatea cea mai ridicata, aproape fara
imperfectiuni, neputand fi considerata insa ca perfecta, adica efectiv fara
imperfectiuni, intrucat nu poate fi alocata o astfel de categorie. Perlele din
acesta categorie au lustrul cel mai deosebit si peste 95% din intreaga lor
suprafata nu are imperfectiuni. In aceasta categorie intra perlele cele mai
scumpe.

AA (dublu A) este categoria de perle cu un lustru foarte bun si cu o arie de

75%-95% din suprafata lor fara imperfectiuni. Aceasta categorie este asa-
numita categorie comerciala, in care rata calitate/pret are nivelul optim.

A este categoria in care intra perlele cu calitatea acceptabila cea mai mica, cu un
lustru redus, relativ opac, fara irizari si cu zone lipsite de defecte si
imperfectiuni vizibile in doar 25% din suprafata lor totala.

Lustrul perlelor
 O perla naturala este formata din straturi succesive de sidef, astfel ca lumina
trece prin fiecare in parte, reflectandu-se dintr-unul intr-altul, rezultand astfel un
lustru inimitabil. Lustrul indica gradul de reflexie si de stralucire al suprafetei unei
perle, fiind unul din factorii foarte importanti in aprecierea valorii unei perle. Cu
cat suprafata unei perle este mai stralucitoare si cu efect de oglindire mai pregnant,
cu atat calitatea perlei este mai ridicata. In schimb, o perla cu suprafata cretoasa,
terna, albicioasa si fara stralucire este o perla inferioara ca si calitate.

Sidef

Cu cat este mai gros stratul de sidef cu atat va fi mai solida, mai dura si mai
durabila in timp respectiva perla.

Culoarea perlelor

In functie de natura scoicii producatoare si a mediului acvatic in care se

dezvolta, culorile naturale ale perlelor naturale de cultura pot varia foarte mult, de
la alb, la alb-argintiu, alb-roz, alb-bej, argintiu, auriu, negre, albastre, verzi si chiar
maro, bineinteles cu tonuri diverse suprapuse peste culoarea de baza. Uneori chiar
si nucleul, natura si culoarea lui, pot induce influente ale culorilor perlelor
rezultate. Cele mai apreciate perle albe sunt perlele Akoya, cele gri din Marile
Sudului, iar cele negre fiind din Tahiti.

Marimea perlelor
 Marimea unei perle este apreciata doar in mm, fiind exprimarea masuratorii
diametrului unei perle. Marimile perlelor pot varia de la 1 mm, in principiu, pana la
maxim 20 mm, in cazurile comerciale, putand fi si peste 20 mm, dar fiind foarte
rare.

In cazul siragurilor de perle, sunt recomandate siragurile cu noduri intre

perle. Acest sistem previne pierderea perlelor in cazul nedorit, dar posibil, in care
se poate rupe siragul, astfel ca nu se poate pierde eventual mai mult de o perla,
adica cea din locul rupturii., dar si evitarea deteriorarii perlelor prin frecarea una de
cealalta.

AURUL

In functie de cate parti de aur se gasesc intr-o mie de parti de metal se

determina puritatea aurului. Puritatea aurului este masurata in karate, prescurtat Kt,
denumire folosita pentru a indica procentul de aur pur, denumit si aur fin, dintr-un
aliaj de aur. A nu se face confuzie cu termenul carate, scris cu c si care este unitatea
de masura stabilita pentru greutatea pietrelor pretioase.

In forma pura, 1.000 aur (o mie la mie) inseamna 24 de karate, fiind insa
mult mai putin dur decat aurul de 18 karate, care contine 750 aur fin, iar restul
metale de aliere. Aurul de 14 karate este si mai dur, continand 580,3-580,5 aur
fin. Odata cu cresterea numarului de karate creste si puritatea aurului, deci metalul
respeciv continand mai mult aur devine mai scump si, in consecinta pretul mai
mare va fi al aliajelor cu karate mai multe.

Legislatiile si regulile de comert din toata lumea impun marcarea etalonizata

a bijuteriilor inca de la inceputul secolului XX. Marcarea se face insa in diferite
forme, de la indicarea numarului de karate pana la o marca, un simbol particular,
denumit si poanson, ce poate apartine statului sau bijutierului. Romania a impus
prin lege obligativitatea marcarii aurului inca din anul 1906 prin poansonarea
semnului distinctiv in vigoare. In prezent marcarea aurului si a metalelor pretioase
in general se face de catre ANPC (Agentia Nationala pentru Protectia
Consumatorului), dar facultativ se pot adauga si simbolurile 585, 14K si 750, 18K
in functie de caratajul aurului.

Simbolurile marcilor folosite pentru diversele aliaje din aur difera de la tara
la tara, dar, in afara de marcile distinctive, cele mai uzuale sunt urmatoarele:

pentru aur de 18 karate (insemnand 750 continut de aur fin): 18k sau 750;

pentru aur de 14 karate (insemnand 580,3-580,5 continut de aur fin): 14k sau

585;

AURUL (GALBEN)

Pentru cresterea duritatii sale este aliat cu argint, cupru si alte metale,
pastrand insa culoarea naturala a aurului pur, schimbandu-si insa tonul culorii, in
functie de predominanta unor metale din cele aliate. Intre aurul galben si cel alb nu
exista diferente notabile ale duritatilor sau ale durabilitatilor pentru aceeasi
puritate, deci nu exista motive specifice ca sa le difere preturile. Bijuteriile din aur
alb pot fi finisate atat lucios, cat si mat.

AURUL ALB

Aurul alb se obtine prin alierea aurului cu metale pretioase albe, cum sunt
argintul, paladiul si rodiul, acestea dandu-i si culoarea specifica alba desi aurul
ramane in proportia cea mai mare din aliaj. Trebuie mentionat faptul ca desi este
numit alb, aurul alb are o tenta de galben foarte fina ce poate fi insa atenuata prin
galvanizare cu rodiu. Nichelul nu se mai foloseste in tarile din Comunitatea
Europeana pentru alierea cu aur, fiind considerat toxic si este interzis prin lege.

Aurul alb este o alternativa pentru cei carora le plac bijuteriile din metale albe, dar
nu doresc argintul care oxideaza totusi si nici platina care se matuieste si are un
aspect gri peste timp, fiind si mai scumpa totodata.

In acelasi timp, aurul alb are o reflexie marita, mai ales daca dupa
finalizarea unei bijuterii aceasta este scufundata intr-o baie cu rodiu, un alt metal
pretios dar foarte rar, galvanizarea cu rodiu facandu-se pentru maximizarea
efectului de stralucire si oglindire a suprafetei anterior slefuita.

Bijuteriile din aur alb subliniaza foarte bine diamantele incolore de culori
foarte bune, precum si safirele, rubinele dar chiar si perlele naturale albe, gri si
negre. Bijuteriile din aur alb pot fi finisate atat lucios, cat si mat. In general nu
exista motive obiective pentru ca pretul aurului alb sa fie mai mare decat al aurului,
vorbind de aceleasi puritati comparative.

AURUL ROZ

Aurul roz fiind obtinut prin alierea aurului cu diverse procentaje de cupru in
detrimentul altor metale de aliere, astfel ca aurul obtinut are o culoare cu tenta
rosie, roz sau roz pal. Aurul roz este ideal pentru monturile diamantelor sampanie,
galbene, a safirelor galbene, roz si a rubinelor, precum si a o perlelor ciocolata in
special.

Ca si aurul si aurul alb, nici pretul aurului roz nu are justificare obiectiva pentru a
fi mai scump, putand fi finisat atat lucios, cat si mat.
RODIUL

Rodiul este un metal foarte rar, descoperit in 1803 de chimistul William

Hyde Wollaston si care are proprietati specifice gen: este un metal argintiu ca si
culoare, foarte reflectiv, foarte dur si rezistent, neoxidabil nici macar la temperaturi
foarte inalte si nu este atacat de niciun acid.

Rodiul poate sa reziste intre 3 luni si 3 ani in functie de aciditatea pielii(ph-

ul pielii) si de uzura la care este expusa bijuteria.

Fiind foarte greu de extras din zacaminte si fiind foarte rar, principalele
extractii facandu-se din Africa de Sud si din Rusia principalii exportatori
totodata, este si extrem de scump, fiind in genere mult mai scump decat aurul,
nefiind de aceea folosit decat in cantitati foarte mici si oricum niciodata in stare
pura, ci sub forma de pulbere ce se dizolva in solutii lichide.

Rodiul negru se foloseste pentru placarea zonelor din aur alb sau galben in
care sunt incrustate diamante negre, creand un efect special de reflexie metalica
neagra, sau in situatiile in care se doreste crearea efectului de patina.

PLATINA

Platina este cel mai valoros metal pretios. Platina este rara, dura si
costisitoare si are anumite proprietati care o fac unica. Aceste proprietati, chimice
si fizice, o fac esentiala pentru foarte multe aplicatii (electricitate, electronica,
bijuterii, etc.).

Platina este unul din cele mai dense si grele metale.

Platina are punctul de topire de 1773,5 grade Celsius si de aceea este nevoie
de o tehnologie diferita in fabricarea bijuteriilor.
 Platina este extrem de rezistenta la oxidare si coroziune la temperaturi inalte.

Una din marile piedici in folosirea la scara larga a platinei este raritatea acesteia.

In prezent depozite de platina sunt concentrate in cateva zone din lume. Cele mai
importante sunt Africa de Sud si Federatia Rusa.

Platina este unul dintre cele mai pure metale continand 95 % metal si doar
5% aliaj.

Marcaje pentru platina : PT 950,PL 950, 950.