Atributul major care separ organizaiile de succes de cele avnd insuccese este

acela al unui leadership dinamic i eficient. Tocmai de aceea, foarte multe lucrri
de specialitate (ce vizeaz i alte domenii dect psihologia) au dezbtut
problematica leadership-ului i a stilului de conducere, precum i influena acestora
asupra organizaiilor din care oamenii fac parte Din perspectiva procesualitii,
leadership-ul este un proces dinamic n care relaia lider-subordonat este reciproc
i influeneaz att performana individului, ct i pe cea organizaional.
Sunt multe modaliti de a privi leadership-ul i multe interpretri ale
semnificaiei sale. Leadership-ul poate fi interpretat, n termeni simpli, ca: a-i
face pe alii s urmeze, a-i face pe oameni s fac ceva prin voina lor", sau
poate fi interpretat mai specific, ca, de exemplu, a utiliza autoritatea n luarea
deciziilor". Poate fi exercitat ca un atribut al unei poziii sau care se datoreaz
cunotinelor i nelepciunii personale.
Leadership-ul se poate baza pe o funcie a personalitii sau poate fi privit
ca o categorie comportamental. Poate fi neles n termeni de rol al liderilor i de
capacitatea lor de a realiza performane prin intermediul altora. Leadershipul este
relaionat cu motivaia, comportamentul interpersonal i cu procesul comunicrii.
Un bun leadership implic procesul efectiv al delegrii. Fred Fiedler este unul
dintre primii psihologi care au pus n discuie i au studiat stilul de leadership,
considernd c, dac stilul de leadership nu se potrivete slujbei, trebuie s
nvm cum s proiectm slujba pentru a se potrivi stilului de leadership.
Acest punct de vedere susine i supoziia c exist o legtur relativ stabil
ntre tipul de personalitate i stilul de conducere, legtur ce trebuie identificat