Sunteți pe pagina 1din 13

MEDICALA ANUL 5 SEMESTRUL 2

1. Etiopatogeneza insuficientei renale acute


Prerenala: deficit circulator: hipovolemie, soc, cardiomiopatii, tulburari digestive, endocrine, neurovegetative.
Deficit coloidoosmotic: dismetabolii ( Cl, Na ), disproteinemii, boli hepatice, gastrointestinale, nefroze
Intoxicatii: exogene ( minerale, vegetale, micotoxine, medicamente ), endogene ( acidobazice, cetozice,
hepatice )
Exces catabolic: focare supurative, stress, hemoglobinuria, mioglobinurie
Renala: nefropatii circulatorii, functionale, inflamatorii, degenerative, mecanice
Postrenale: obstructii, rupture vezicii

Toate formele produc IRA prin tulburari circulatorii, de filtratie, reabsorbtie si secretorii fenomene toxicometabolice,
mixte sau asociate cu diferite organopatii digestive, vasculare, hepatice, cardiace.

2. Simptome si tratamentul in insuficienta renala acuta


Modificarea brusca a starii generale, semne clinice ale bolii primare:
a) Boli prerenale: tulburari digestive, intoxicatii, insuficienta hepatica, deshidratare oligurie, cresterea greutatii
specifice urinare > 1.025, proteinuria, glucozurie, sediment urinar redus
b) Boli renale (nefropatii): febra, durere renala, oligurie sau poliurie ( scaderea greutatii urinare specifice,
albuminuria, glucozurie, hematuria, sediment celular si/sau cristalin.
c) Boli postrenale: retentie urinara, anemie, strangurie, hematuria, urolitiaza
Semne clinice toxicometabolice care sunt dominante fata de cele anterioare: astenie, anorexie, depresie, hipotensiune,
coma uremica, voma, diaree, deshidratare, parezia prestomacelor, hiperazotemie, cresterea creatininemiei,
hiperfosfatemie, hipocalcemie, hipoproteinemie, leucocitoza.
Tratament:
a) Igieno-dietetic la discretie, ratii inalt energetice, suplimente vitaminice, restrictionarea de sodiu si protein
b) Medicamentos: hemodializa, dializa peritoneala 50 ml/kg cu extragere dupa 2-3 ore; rehidratare, tonice
cardiace, vitamine, antitoxice
Tratamentul hiperkaliemiei

3. Insuficienta renala cronica


Distrugerea mecanismelor compensatorii in cazul nefropatiilor urmate de imposibilitatea rinichilor de a mentine functiile
excretorii, regulatorii si endocrine.
Se produce retentia produselor azotate, tulburari hidroelectrolitice, tulburari acidobazice si tulburari de producere a
hormonilor.
Etiopatogeneza
Caine
- Nefrita cronica interstitiala
- Pielonefritele cronice
- Glomeruronefrite cronice
- Amiloidoza
- Boli renale congenitale
- Nefropatii hipercalcemice
- Obstructii cronice ( hidronefroza )
- Sechele ale bolilor acute renale ( leptospiroza )
Pisica
- Nefrita cronica tubulointerstitiala idiopatica
- Pielonefritele cronice
- Glomerulonefritele cronice
- Amiloidoza
- Boala polichistica renala
- Obstructia cronica ( hidronefroza )
- Sechele boli acute renale
- Neoplazii
- Nefrita intestitiala granulomatoasa produsa de PIF
Cal
- Glomerulonefrite cronice
- Nefrita cronica interstitiala idiopatica
- Pielonefrita cronica
- Amiloidoza
Rumegatoare
- Pielonefrita cronica
- Nefrita interstitiala idiopatica
- Amiloidoza
- Infarcte septice renale
- Tromboza venei renale
- Leptospiroza
- Limfomul renal
Simptome
Poliuri/polidipsie, deshidratare, scaderea greutatii specifice urinare, acidoza, tulburari electrolitice
Slabire, anemie, disorexie, hipertensiune, hipertrofie cardiaca, ascita, edem renal
Stomatita ulceroasa, voma, diaree, miros amoniacal al aerului si pielii, dermatite, coma uremica
Osteofibroza, rinichi mici, indurati, suprafata neregulata
Hipoproteinemie, hipoalbuminemie, azotemie, creatininemie, hipopotasiemie.
Diagnostic
Semne clinice si de laborator
Evolutia: cronica pana la 1-2 ani, cu caracter ondulatoriu si cu accese de reacutizare
Prognostic: grav
Profilaxie: tratamentul bolilor primare
Tratament:
a) Igieno-dietetic: apa la discretie, restrictie de NaCl si fosfor, suplimente de calciu, vitamina B si C, omega 3, diete
specifice
b) Medicamentos: antivomitive ( metoclopramid), cimetidina, ranitidina, famotidina ; anabolizante, eitropoietina,
bicarbonat de sodiu
Stimularea apetitului: schimbarea tipului de hrana, incalzirea mancarii, diete enterale lichide ( bulioane, grasimi, unt,
branza ), plasarea tubului de alimentatie fortata, stimulare chimica la pisica ( Diazepam ).
Tratarea hipertensiunii arteriale cu amlodipina

4. Disfunctii tubulare
Sunt stari care initial sunt doar functionale fara sa aiba efecte sistemice dar care se pot complica ulterior cu leziuni si IR.
Presupun in general insuficienta reabsorbtiei si mai putin a secretiei.
Diabetul insipid renal: PU/PD, hipostenurie in conditiile unui nivel normal sau crescut de ADH, lipsa de raspuns la ADH,
cedeaza la tratamentul cu clortiazida, hidroclortiazida, clorpropamid.
Acidoza tubulara renala: se produce prin scaderea secretiei de hidrogen in tubul distal si mai rar prin reducerea
reabsorbtiei de bicarbonat. Evolueaza cronic cu demineralizare osoasa, urolitiaza, infectii urinare.
Glucozuria renala: deficit congenital de reabsorbtie de glucoza; polidipsie, infectii urinare, lipsa hiperglicemiei.
Sindromul Fanconi: consta in PU/PD, slabire, tulburari metabolice, uremie, moarte prin IR. Se datoreaza insuficientei de
reabsorbtie in tubii proximali astfel ca prin urina se elimina glucoza, Na, K, P, acid uric, bicarbonat, fara sa se produca
modificari sangvine. Este eredopatologica la cainii din rasa Basenji sau apare in intoxicatii cu metale grele.

5. Nefropatii circulatorii
Angiospasmul renal: oligurie, hiperazotemie discreta, durere, cedeaza dupa frictiuni, spasmolitice. Poate fi consecinta
unor intoxicatii, traumatisme, calculozei hepatice sau renale, colicilor adevarate.
Congestia renala activa: se manifesta prin lumbago, cifoza, colici renale, poliurie, albuminurie, hematurie. MorfoPat
marirea in volum a rinichilor, coloratie rosu aprins si pete mici hemoragice pe sectiune. Poate fi de ordin toxic, infectios,
reflex, temperaturi scazute din mediu. Tratament venisectie, frictiuni, comprese reci, spasmolitice.
Congestia renala pasiva: oligurie, hiperstenurie, albuminemie, cilindrii hialini si hematici, azotemie discreta, marirea in
volum a rinichilor, semne ale ICC.

6. Nefrozele
Nefropatii degenerative caracterizate clinic prin sindrom nefrotic, cu poliurie, proteinurie, hipoproteinemie, slabire,
diaree, edeme renale.
Faza necrotica evolueaza cu: hiperazotemie de la inceput din cauza oliguriei.
In stabilirea diagnosticului:
a) Proteinuria din alte nefropatii: functional, circulatorii, inflamatorii, neoplazice
b) Proteinurii prerenale: infectioase, hemoglobinice, mioglobinice, autoimune
c) Proteinurii postrenale: cistite, prostatite
Etiologie
a) Intoxicatii vegetale, cu metale grele ( Pb, Hg, As, Cd ), organoclorurate, oxalati, medicamente ( gentamicina si
suflamide )
b) Autointoxicatii
c) Dismetabolii: cetoze, sindrom uremic, insuficienta hepatica
d) Disproteinoze, dismineraloze fosfocalcice
e) Infectii, toxiinfectii, piosepticemii, boli autoimune
Nefroza granulara
Simptomatologia este stearsa, albuminurie, sediment celular sau cilindrurie> diagnostic din ex. histopat
Este de natura toxiinfectioasa, de scurta durata cu vindecare spontana sau complicatii cu nefrite si nefroze foarte grave.
Tratament
Inlaturarea cauzelor, glucoza, diuretice, Vit C si antiinfecioase
Nefroza lipidica
Evolueaza cu astenie severa, slabire, poliurie, albuminurie, cilindrurie grasoasa, hiperlipemie, hipoproteinemie,
disproteinemie, scaderea productivitatii
Rinichii mariti in volum, galben cenusiu, friabili, histologic infiltratii cu lipide.
Etiologic intervin supuratii cronice, deficit sau exces in ratii energetice.
Tratament
Eficient in faza initiala: interventii etiotrope, sustinerea functiilor renale, protectie antiinfectioasa.
Nefroza amiloida
Astenie, diaree, slabire progresiva, edeme, poliurie, albuminurie, hipoproteinemie, anemie, acidoza metabolica
IRC
Testul cu rosul de congo pozitiv
Rinichi mariti in volum, histopat: infiltratii amiloidice in rinichi si alte organe
Tratament
DMSO + colchicina
Nefroza necrotica
Modificarea starii generale cu depresie nervoasa, hipotermie, voma, diaree
Oligurie, albuminurie mixta, cilindrurie epiteliala sau granulara
In cazuri grave anemie si uremie severa.
In situatii rare se produce deblocarea marcata printr-o criza de poliurie cu urina tulbure si cilindrurie masiva.
Evolutie mortala in 4-5 zile sau cronicizare.
Rinichi mariti in volum, strii albicioase, leziuni congestivo hemoragice degenerative ca urmare a autointoxicatiei in alte
organe.
Etiologic, nefroza necrotica apare in: intoxicatii cu metale grele, vegetale, micotoxice, toxiinfectii, piosepticemii,
autointoxicatii, cetoze, blocarea nefronilor prin hemoglobina, mioglobina, urati, bilirubina
Tratament
Sustinere cu glucoza, manoza, fructoza, dextroza.
Corticoterapia: Prednison,
Antidoturi in cazi de intoxicatii
Ciprofloxacina, enrofloxacina, marbofloxacina, amoxicilina, ampicilina
Dializa peritoneala in faza anurica; hidratare
Nefroza gutoasa aviara
Etiopatogeneza: boala plurifactoriala
a) Factori de risc nutritionali: deficit sau exces de proteine, infometare, deficit de adapare, exces de celuloza.
b) Administrare prelungita de antiinfectioase, vit A, Vit D
c) Factori tehnologici: frig, schimbari bruste de temperatura, aglomeratii, transport, lotizari
d) Factori infectiosi: BIA, bronsita, leucoza, infectii bacteriene
e) Micotoxine
Masculii si pasarile cu uricemia crescuta mai predispusi.
Complexul patogenetic cuprinde: hiperuricemie> factori de risc> acidoza> precipitare>depuneri>efecte
Simptome
Necaracteristic, astenie, abatere, slabire, anemie, moarte subita.
Evolueaza din perioada embrionara, pana la varsta de adult, atingand un procent variabil ( 3,5-30% ). Evolutie cronica de
la luni la ani de zile.
Morfopatologic
Depozit de urati la nivel renal, uretere, pericard, sacii aerieni si ficat
Profilaxie: selectia liniilor de pasari, indepartarea stresorilor, apa la discretie, ratii echilibrate
Tratament: uricolitice>bicarbonat de sodiu, sulfat de cupru, iodura de potasiu in apa de baut.

7. Nefrita acuta nesupurativa


Intalnita la bovine, carnivore, suine, cabaline.
Semnele clinice sunt dominate de caracterul inflamatiei care poate fi localizata sau difuza.
Formele difuze:
a) Semne generale: febra, letargie, anorexie, colici, cifoza, lumbago, durere la palpare renala
b) Semne urinare:disurie, polachiurie, oligoanurie, albuminurie, urina cu aspect tullbure
Formele localizate:
a) Semne generale: discrete
b) Semne urinare: evidente
Morfopatologic
Rinichii sunt mariti in volum si se decapsuleaza usor
Diagnostic
Pe baza semnelor clinice
Evolutie: tendinte de vindecare in 10-15 zile, formele anurice mortale in 3-5 zile, daca nu se produce deblocare.
Prognostic: rezervat, dar devine grav in formele oligoanurice.
Profilaxie: repaus, ratii cu nivel scazut de sare si proteine, bogate in vitamine, omega 3, hidrocarbonati
In faza de oligourie si anurie se reduce aportul de apa,
Tratament
Spasmolitice si spasmoanalgetice: procaina, scobutil, papaverina, piafem
Purgative; diaforetice, dializa peritoneala, diureza fortata.
Medicatie diuretica dupa reluarea diurezei.
Antiinfectioase timp de 21 de zile.
Antidoturi in formele toxice

8. Nefrita acuta supurativa


Nefropatiile acute supurative pot fi localizate la nivelul bazinetului (pielita), intregul rinichi ( pielonefrita ) si apar
frecvent la bovine.
Etiopatigeneza
Aceste forme sunt embolice si se realizeaza pe cale metastatica in urma unor focare existente in alte organe si foarte rar
se produc ascendent din caile genitale sau urinare.
Focarele supurative:
a) Se pot incapsula cu inactivare
b) Nu se pot incapsula si devin difuze
c) Se pot reactiva sub influenta unor factori ocazionali determinand complicatii piosistemice sau toxice.
Simptome
Febra recurenta; reducerea lactatiei, apetit capricios, rumegare lenta, parezia prestomacelor
In cazul focarelor mari si difuze febra este intermitenta sau recurenta, starea generala foarte grava, varfuri de
hipertermie cand urina este limpede si cu reducerea hipertermiei cand urina este tulbure.
Durere evidenta: cifoza, lumbago, deplasare cu pasi mici, reactie puternica la palparea rinichilor.
Rinichi mariti in volum, fluctuanta la palpare, mucoasa uretrala si vezica urinara ingrosata.
Polachiuria, oliguria, tulburari intermitente ale urinei, pH urinar crescut, albuminurie redusa, sedimente abundente (
leucocite, hematii, bacterii si celule epiteliale )
Leucocitoza cu neutrofilie.
Morfopatologic
Marirea in volum a rinichilor
a) In pielita, bazinetul este ingrosat si acoperit de puroi si fibrina
b) Uretere si vezica ingrosata
c) Leziuni congestive, hemoragice si degenerative
Diagnostic
Febra intermitenta sau remitenta si semnele urinare
Evolutie
De scurta durata in cazul focarelor inactive sau prelungita si urmata de vindecare in cele localizate
Prognostic rezervat spre grav
Tratament
Stimulente generale, antibioterapie 21 de zile cu urocultura si antibiograma, alternanta de acidifiante cu alcalinizante,
omega 3, acid lipoic, glucozamina.

9. Nefritele subacute si cronice


Afectiune frecventa la rumegatoare si carnivore depistate datorita PU/PD, albuminurie discreta si rahitism.
Etiopatogeneza
Proces complex si incomplet in care nefritele acute precursoare sau alte cauze actioneaza prelungit; predispozitii si
mecanisme imunoalergice.
Simptome
Abatere, anorexie, depresie nervoasa, disorexie, dispepsie gastrica, par mat, PU/PD accentuata, albuminurie redusa.
Tahicardie, soc cardiac intens, marirea ariei cardiace, hiperazotemie, hiperfosfatemie.
In faza avansataL: hipotermie, anemie, reducerea elasticitatii cutanate, eczeme, miros amoniacal al aerului expirat,
stomatita ulceroasa,
Urina este clara, greutate specifica redusa, proteinurie, sediment redus
Sub influienta unor factori ocazionali se acutizeaza si apar crize. Finalul fiind de coma uremica, rinichi mari si durerosi.
Diagnostic
Pe baza semnelor clinice si ex de laborator
Evolutie: luni sau ani
Prognostic rezervat dar poate deveni grav in stadiul decompensat
Tratament:
Evitarea evorturilor, ratii hipoprotidice + hidrocarbonati, vitamine, omega 3 si glucozamina, clorura de sodiu
corespunzatoare si apa la discretie, pansamente gastrice, bicarbonat de sodiu, lichide electrolitice, antiinfectioase in
fazele de acutizare, in formele imune alergice: prednison si diuretice tiazidice, saruri de calciu, stimulente eritropoetice:
anabolizante, eritropoetina, acid folic si vit B12.

10. Hidronefroza
Distensia bazinetului si a rinichiului pana la atrofia de compresiune prin acumularea urinei.
Etiopatogenetic
Este nefropatie mecanica realizata prin obstructia cailor urinare prin componente inflamatorii, mecanice ( calculi,
tumori, distopii, compresiune )
hidronefroza unilaterala poate constitui o surpriza de abator sau la ecografie iar clinic se manifesta prin: distensie
abdominala, marirea in volum a rinichiului si fluctuatii.
Hidronefroza bilaterala: colici, anorexie, deshidratare, slabire, decubit prelungit, distensie abdominala, bombarea
flancului drept la bovine, hematurie, strangurie, oligurie, anurie, sindrom de IRA: rinichi mariti si fluctuanti
Diagnostic
Semne clinice, ecografie si radiologie
Tratament:
Nefrectomie in forma unilaterala

11. Etiopatologia si simptomele enurezisului


Pierderea involuntara a urinei, fara adoptarea pozitiei caracteristice.
Este de origine neurogena si extraneurogena.
Anamneza importanta pentru determinarea cauzei: traumatisme suferite, interventii chirurgicale pe aparatul urinar sau
reproductiv, vechimea simptomelor, evolutia semnelor clinice, tratamente efectuate si eficienta lor.
Semnele clinice: pierderea necontrolata de urina, lins excesiv in zonele genitale.
Alte cauze: obstructii ale uretrei, infiltratii si scleroza colului vezical, ori a musculaturii detrusoare urinare cu colici,
tenesmne, strangurie.
La control, vezica este plina, destinsa si sensibila la palpatie.
Incontinenta paralitica din cauza lezionarii motoneuronului centtral sau periferic din maduva, sau lezionarea nervilor
sacrali. Asociate cu alte sindroame medulare ( coada de cal), nevrite traumatice ale bazinului
Vagotonia pelvina la rasele de vanatoare ( eneurezis nocturn )
Hipoestrinia apare la catele dupa castrare
Testosterondependenta apare la masculi dupa castrare
Tulburari functionale ale sfincterului uretral congenitala sau castigata

12. Tratamentul eneurezisului


Stimularea musculaturii detrusoare, a colului vezical colinergice: Betanechol
Incontinenta paralitica tratarea afectiunilor medulare, colinergice si aflablocante sau miorelaxante
Vagotonia pelvina - Atropina sau Desmopresin ( ADH )
Hipoestrinia dietelistilbestrol, alfamimetice, fenipropanolamina
Testosterondependenta administrare de testosteron 5mg/kg o data la cateva luni
Tulburari functionale ale sfincterului uretral: medierea neurovegetativa cedeaza la tratamentul cu alfamimetice (
Feniproponalamina )

13. Simptomele retentiei urinare


Clinic se caracterizeaza prin lipsa urinarii, adoptarea pozitiei de urinare in gol, colici sau tenesme, dilatatie abdominala
iar in cazuri extreme IRA si ruptura vezicii.

14. Diagnosticul si tratamentul retentiei urinare


Putem identifica 3 tipuri de retentie urinara:
a) Mecanica
b) Paralitica
c) Spastica
Retentia urinara mecanica
Colici, tenesme, distensia si duritatea vezicii urinare la palpatie, nu se evacueaza la presiune, uneori apar unde pulsatile
perineale ale uretrei la mascul, iar la sondaj se identifica obstructia uretrei.
Este frecventa la masculi si apare datorita obstructiei cu calculi la nivelul gatului vezicii, pe uretra, din cauza depunerii de
hematii si fibrina, sau din cauza compresiunii prostatei sau a tumorilor.
Tratament: retrohidropulsie pentru indepartarea obstructiei, interventie chirurgicala in tumori, tratamentul
afectiunilor prostatei, spalaturi vezicale, antiinfectioase, acidifiere/alcalinizare. Punctia ttransabdominala in cazuri grave
pentru a evita ruptura, cistita profunda si hidronefroza.
Retentia urinara paralitica
Vezica fluctuanta, moale, se evacueaza usor la presiune sau chiar pasiv, cand tonusul vezical este redus.
Se recomanda evacuarea de 3-4 ori pe zi a urinei prin masaj manual si se foloseste betanechol.
Daca sfincterul este hiperton si evacuarea nu reuseste, prin presiune se face masaj la nivelul gatului vezicii si se
administreaza produse pentru relaxarea tonusului uretral. Folosind simpaticolitice; fenoxibenzamina, diazepam,
baclofen.
Retentia urinara spastica
Similara cu cea mecanica din punct de vedere clinic dar o vezica sub o tensiune mai scazuta si cu posibilitatea inlaturarii
spasmului prin masaj sau spasmolitice: diazepam, papaverina, piafem, scobutil, drotaverina, no-spa, fenoxibenzamina.

15. Ruptura vezicii


Apare in urma retentiei mecanice si este precedata de colici si tenesme dupa care animalul se calmeaza, neurodepresie
progresiva si stare precomatoasa coma uremica moarte.
Poate sa apara si in urma accidentelor traumatice mai ales cele auto cand ruptura este mascata de traumatismul ca
atare.
La punctia abdomenului apare lichid urinos cu cantitate mare de uree. Daca exista incertitudini se introduce albastru de
metilen pe uretra si apoi la cateva minute se efectueaza punctia abdominala.
La manji exista o forma congenitala din cauza lipsei de inchidere a peretilor vezicali in timpul organogenezei. Imediat
dupa nastere se constata lipsa urinarii, neliniste, anorexie, depresie nervosa, lichid urinos in cavitatea abdominala.
Tratament: desocarea animalului si interventie chirurgicala

16. Cistitele
Etiopatogenetic
Procese inflamatorii intretinute de calculi, frig, congestii din intoxicatii, toxiinfectii, infectii generale sau metastaze,
traume, tumori, paraziti, retentii urinare. Infectii urinare ascendente sau descendente.
Formele acute se manifesta prin polachiurie, turbiditate moderata si miros intepator al urinei.
Exista forme acute profunde ( parenchimatoase ) in care modificarile starii generale sunt prezente: febra, inapetenta,
abatere. Polachiuria reflexa, adoptarea pozitiei de mictiune repetata, durere, strangurie, retentie urinara. Urina este
roscata sau tulbure, cu mucus, sange, puroi, false membrane, densa, cu miros intepator, alcalina si cu putina
albumina.
La repaus, supernatantul se limpezeste si apare un volum mare de sediment ( leucocite, hematii, celule in racheta )
In cistitele cronice starea generala este neschimbata sau se modifica treptat. Apare polachiuria mecanica datorita
pierderii elasticitatii vezicii care nu se mai poate dilata suficient durere.
La palpatie vezica este dura si ingrosata, sensibila.
Urina este tulbure, densa, alcalina, miros amoniacal, filanta, iritanta, sediment redus si uneori hematurie.
Morfopatologic
In formele acute: leziuni vezicale de tip cataral, hemoragic sau pseudomembranos iar in formele cronice vezica
ingrosata, cutata, conopidiforma, ca o para de cauciuc.
Diagnostic
Pe baza semnelor clinice, ex de laborator, ecografie.
Evolutie: cateva saptamani sau cateva luni pentru cele cronice. Se pot complica cu nefrite, retentii urinare, ruptura,
dermatite.
Prognostic: favorabil
Profilaxie: evitarea cauzelor
Tratament: igiena, apa la discretie
Urocultura si antibiograma antiinfectioase la 21-30 zile control
Acidifiere/ alcalinizare
Inverventii chirurgicale in cele litiazice
Spasmolitice
Omega 3, glucozamina.

17. Hematuria enzootica bovina


Apare in zonele submontane ca o boala neoplazica vezicala care se manifesta cronic prin hematurie grava sau discreta si
recidivanta, anemie si slabire progresiva.
Urina se clarifica in repaus si are un sediment abundent.
Leziunile vezicale sunt initial de tip congestivohemoragic, apoi infiltrative, proliferative cu formarea de tumori epiteliale
benigne sau maligne; papiloame, carcinoame, fibroame, angioame.
Boala este cauzata de intoxicatia cu feriga ce contine principii oncogeni. Procesul neoplazic ar putea fi facilitat de
aciditatea solului si a vegetatiei cu feriga, de radioactivitate, de dezechilibre minerale sol-planta-animal, initierea
urolitiazei, virusurile papilomatozei bovine, paraziti.
Diagnostic: este cert la bovine in varsta de peste 2 ani din zonele hematurigene.
Identificarea precoce a bolii se face prin determinarea microhematuriei, controlul microscopic al urinei sau cu bandelete
urinare.
Profilaxia: ameliorarea pasunilor, fertlizarea cu ingrasaminte fosfatice si calcice, distrugerea ferigii
Tratament: eliminarea cauzelor; emetic 5% iv, vit A,C, K, hemostatice; instilatii vezicale cu astringente ( apa
cloformata, antipirina 20%, formol 2%, adrenalina, alaun, iodura de potasiu.

18. Urolitiaza: tratament


Tratament general: spasmolitice, tranchilizante, antiinfectioase, dizolvarea urolitilor, diminuarea densitatii urinare ( apa
la discretie, hrana umeda, diuretice ) tratamentul infectiilor urinare, pH optim, reducerea excretiei de minerale.
Specific:
Oxalati de Ca: trat. infectiilor urinare, diureza crescuta, citrat de potasiu, alimente sarace in oxalati de Ca, Na, proteine
Carbonati de Ca: alimente semiumede, <proteine, Ca si Vit D, diureze cu Spironolactona, citrat de potasiu
Cistina: alimente sarace in proteine, penicilinamina, citrat de potasiu pana la pH 7,5.
Struviti: tratamentul infectiilor urinare, alimente sarace in magneziu, fosfor, proteine, alcalinizarea urinii cu clorura de
amoniu sau metionina.
Urati: diminuarea densitatii, alimente sarace in proteine si purina, citrat de potasiu, alopurinol.

19. Urolitiaza : etiopatologie si simptome


Formarea de cristale sau uroliti la nivelul aparatului urinar
Ratii hipercalcice si hiperfosfatice, exces de vitamina D, oxalati, prteine, carente in vit A
Deficit de adapare, stazele si infectiile urinare, stresul, hiperparatiroidismul, indigestiile biochimice, acidoza renala,
afectiuni hepatice, tratamentul cu suflamide, estrogeni
Apar dezechilibre intre cristaloizi urinari si coloizi urinari mai ales in urina alcalina>precipitare>depunere>obstructii
Simptome
Crize intermitente induse de uroliti si se manifesta prin colici, tenesme, cifoza, oligurie, hematurie, piourie si alte
simptome ale cistitei, pielonefritei, obstructiei renale si chiar IR.
Inconstant nisip la palparea regiunii, unda pulsatila perineala la masculii cu obstructie.
In cazul rupturii vezicii, uretrei, mai ales la tineretul rumeg, apare edemul suburetral sau abdominal odata cu lipsa
urinarii.
La ex radiologic se depisteaza prezenta urolitilor
Ex sedimentului urinar: cristale, eritrocite, leucocite, bacterii.

20. Prostatismul
Reprezinta un sindrom complex care cuprinde afectiuni clinice similare dar cu origine si natura diferita.
Prezinta importanta mare pentru caine datorita hipertrofiei de prostata dar prin examene complementare se pot
identifica o serie de afectiuni: hipertrofia prostatei, chisti, calculi, prostatite, tumori, abcese, hematoame, metaplazie
scuamoasa.
Semne clinice: febra, anorexie, slabire, polidipsie, polakiurie, disurie, dilatatia vezicii urinare, incontinenta paradoxala,
hematurie, piourie, coprostaza, jena locomotorie, schiopaturi pe trenul posterior, mers intepenit.
Tactil la tuseul transrectal se identific modificari de forma, volum, simetrie, consistenta, durere, deplasare in abdomen.
Analize complementare: examen citologic si microbiologic la lichidul prostatic, ex radiologic, ecografie, biopunctie.

21. Hipotiroidismul. Etiopatogeneza si simptome


Endocrinopatie frecventa la caine ce se caracterizeaza printr-o afectiune metabolica care rezulta in urma insuficientei
productiei de hormoni tiroidieni iodati.
Etiopatogeneza
Hipotiroidismul primar rezultat prin distrugerea glandelor tiroide si intalnit mai ales la pui inainte de intarcare,
diagnosticul este greu de stabilit, fiind posibila doar o estimare.
Hipotiroidismul congenital care poate avea 2 cauze:
A. Tiroidiene
Dismorfoneogeneza anomalii de dezvoltare a lobilor tiroidieni
Dishormonogeneza tulburari de functionare a celulelor foliculare tiroidiene
B. Hipofizare
Apare datorita deficientei hipofizare de TSH si este mai frecvent la Schnauzer urias si Boxer. Aceasta forma este asociata
cu carenta de hormoni de creste si ACTH.
Hipotiroidismul secundar
A. In majoritatea cazurilor de hipotiroidism la adult este secundar tiroiditei limfoplasmocitare. Aceasta este o
infiltratie a parenchimului tiroidian cu limfocite, plasmocite si macrofage, care determina distrugerea foliculilor si
inlocuirea lor cu tesut fibros.
Tiroidita cainelui este identica cu cea de la puii de gaina, dar difera de cea de la om prin lipsa anticorpilor
antitiroidoperoxidaza. Tiroidita limfoplasmocitara este insotita de existenta anticorpilor antiroglobulina si anticorpilor
anti T3 si/sau T4.
B. Tumori bilaterale care distrug tiroida.
C. Cauze iatrogene: tiroidectomie; radioterapie
D. Atrofia idipoatica a celulelor foliculare care sunt inlocuite cu tesut adipos, fara sa existe procese inflamatorii sau sa
fie asociata cu prezenta anticorpilor antitiroglobulina.
Simptomatologie
Cutanat
Alopecie nepruriginoasa, tronculara, simetrica cu tendinta de hiperpigmentare, alopecie caudala coada de sobolan (
frecvent dar nu patohgnomonic ); par fin, uscat, usor de smuls, comedoame; hipercheratoza cu seboree uscata,
mixedem din cauza acumularii de mucopolizaharide in derm, atrofia foliculara, melanoza epidermica, piodermite
secundare, otite externe ceruminoase
Tulburari de crestere
Nanism disarmonios, asociat cu cretinism, osificarea redusa a epifizelor osoase, reducerea diafizara a oaselor lungi si
vertebrelor, osteoartrite, reducerea hormonului de crestere
Tulburari neuromusculare
Miopatie hipotiroidiana degenerescenta miofibrilara determina scaderea activitatii musculare si reflexe intarziate. Este
o miopatie neinflamatorie cu acumulare de lipide, glicogen si cresterea CK
Polineuropatia tiroidiana ataxia generalizata, mai ales pe trenul posterior
Sindrom vestibular periferic purtarea capului pe o parte, strabism, ataxie generalizata.
Tulburari cardiovasculare
Bradicardie, diminuarea contractibilitatii si a fortei de contractie, hipovoltaj si inversarea undei T.

Cainii cu tiroidism au tendinte spre obezitate, hipercolesterolemie, hiperlipemie, ateroscleroza


Tulburari de coagulare
Reducerea secretiei de eritropoetina, anemie normocitara, normocroma aregenerativa, reducerea factorului de
coagulare VIII
Tulburari oculare
Depozite corneene, ulcere corneene, uveite, retinopatii
Tulburari de reproducere
La femele: anestru persistent, avort, lactatie falsa, mortinatalitate
La masculi: atrofie testiculara, hipospermie, infertilitate, scaderea libidoului

22. Hipotiroidismul diagnostic si tratament


Diagnostic
Teste nespecifice: hematologie anemie normocitara, normocroma aregenerativa ( 25% din cazuri )
Biochimie: hipercolesterolemie ( col > 2,6/l ); hiperlipidemie; > activitatii CPK
Histologie cutanata: cresterea spatiului dermic cu mixedem, hipertrofia si vacuoliarea muschiului erector al parului,
mucinoza dermica.
Teste specifica. Dozari hormonale
A) Dozarea TT4 sau FT4 liber
- Valori normale: TT4: 12-150 nmol/l
- FT4: 8-40 pmol/l
- Valoarea lui TT4< 5 nmol/l= hipotiroidism
16 nmol/l= putin compatibila cu hipotiroidism
Dozarea C-TSH: valorea normala 0,5-077 ug/l
Testul de stimulare a TSH
Administrarea 0,1 UI/kg ( max 2.5 UI/ animal ) iv
Prelevarea de probe pentru dozarea TT4 la T0 si T0+5
Interpretare
- TT4 poststimulare > 30 nmol/l: animal normal
- TT4 poststimulare < 12 hipotiroidism
- Intre 12-30 mol.l cautat alte cauze extratiroidiene
Dozarea anticorpilor antitiroglobulina
Dozarea anticorpilor T4 sau T3
Diagnostic terapeutic
Administrarea de 8-12 sapt de L-tiroxina in doza de ug/ kg/ zi, oral, in 2 prize.

Tratament:
Asocierea intre T3 si T4 ( Eutiral ) nu este recomandata din urmatoarele motive
Timp de injumatatire diferit si deci frecventa de administrare trebuie sa fie diferita
Suprimentarea poate atinge valori normale pentru T4 si suficiente pt T3
Produsul cel mai bun T4 levotiroxina sodica.
Doza este de 22ug/kg de 2 ori/ zi sau 44ug/kg o data pe zi
T3 nu se recomanda decat atunci cand exista anomalii de absorbtie intestinata la T4

Efecte secundare
Tulburari de comportament: anxietate agitatie, agresivitate; Polipnee; PU/PD; Polifagie; Diaree; Tahicardie

23. Hipertiroidismul
Tulburare multisistemica, rezultata in urma excesului din circulatia sangvina a hormonilor tiroidieni.

Etiopatogeneza:
HIPERPLAZIA ADENOMATOASA este cauza cea mai frecventa
70% din cazuri prezinta tiroida marita in volum,fara sa existe simetrie
Leziuni similare cu cele din hipertiroidism la om
Focare de hiperplazie, dispersate, ce contin foliculi plini cu substanta coloidala
Adenoamele glanda tiroida marita in volum fara contur ( neregulat )
Adenocarcinoamele
Sunt foarte rare ( circa 2% din cazuri )
Alte cauze:
Lipsa iodului alimentar
Factori goitrogeni: filatati, recorcinol, polifenoli, bifenilpoliclorati
Varsta este mai frecventa la pisicile adulte.

Semne clinice:
Palpatia regiunii cervicale
Ascultatia cardiaca tahicardie zgomot de galop; suflu cardiac; tulburari de ritm; ICC ( edem pulmonar, epansament
pleural, puls scazut, mucoase palide, timpul de umplere al capilarelor crescut.
Slabire, letargie, deshidratare, cahexie
Polifagie
Anomalii ale parului
PU/PD
Vomismente
Nervozitate, hiperactivitate, agresivitate
Diaree cu volum marit de fecale.
Tremuraturi
Tulburari respiratorii
Intoleranta la caldura si stress.
Diagnostic
Examenul clinic
Examen de laborator
Hematologic eritrocitoza, macrocitoza
Biochimie ALA, FAL, uremia si creatininemia crescuta, hipokaliemie, hipocalcemie, hiperglicemie, hiperfosfatemie
EKG tahicardie sinusala, cresterea undei R
Radiologic: cardiomegalie, ICC
Eco: hipertrofia ventriculului drept, lichide pericardice, dilatatie atriala si ventriculara
Teste specifice:
Dozarea T4: o singura dozare e suficienta.
Testul de blocare prin T3: se dozeaza T4 la ziua 0, se adm T3 in doza de 25 ug, pe cale orala o data la 8 ore, pana la ziua 3
( 7 doze in total )
Prelevarea probei finale se va face odata la 2-4 ore de la ultima adm si dozarea T4
Pisici normale t4<20 nmol, hipertiroidism > 20

Testul de stimulare cu TRH


Dozarea T4 inainte si la 4 ore dupa adm unui TRH cu 0,1 mg/kg iv
Pisicile cu hiper nu raspund la stimulare

Scintigrafia
Utilizare de Technetium 99 m ( pertechnetate ) si iod 123 sau 131
Diagnosticul de hipertiroidism se stabileste cand captura de catre tesutul tiroidian este mai mare deat cea din glandele
salivare.
Tratament:
Medicamente antitiroidiene Benziltiouracil ( nu se mai utilizeaza )
Carbimazol ( neomercazole ) si Metimazol
Extirpare chirurgicala
Necesita spitalizare 2 saptamani
- Extirparea tiroidei
- Tratament medical cu Carbimazol 2 saptamani
- Schintigrafie
Complicatii postoperatori
- Hipotiroidism secundar
- Hipocalcemie
- Paralizia laringiana
- Sindrom Hornor
Postoperator:
1. Tratament de urgenta in tetanie: gluconat de calciu 10% iv
Protocol subcutanat gluconat de calciu diluat 1:1

24. Hiperparatiroidismul. Etiopatogeneza


Clasificare:
Primar datorat sintezei si secretiei excesive de PTH
Secundar - Renal
- Nutritional secundar
Etiopatogeneza
Este rezultatul unei secretii necontrolate de PTH, de catre una sau mai multe grande parotida
Mai frecvent la caine decat la pisica; afecteaza cainii cu varste intre 5-15 ani; predispozitie la unii Ciobanesti Germani
Cauze frecvente: adenom, carcinom, hiperplazie
Efectul final este hipercalcemia, datorata cresterii resorbtiei Ca la nivel renal si mobilizarea osoasa.

25. Hiperparatiroidismul. Semne clinice si diagnostic


Semne clinice: PU/PD; disorexie sau anorexie, voma, abatere, slabire, IRC, pancreatita, urolitiaza, tremuraturi,
constipatie, convulsii, arimtii cardiace
Semne biologice:
Cresterea calcemiei; corectarea calcemiei in functie de proteinemie si albubinemie
Hipofosfatemie sau normala
Cresterea Fa, uremiei si creatininei plasmatice
Corectarea calcemiei:
Ca(mg/l)=Ca(total) ( 0,4 x P (g/l) ) + 33
Ca(mg/l)=Ca(total) A(g/l) + 35
Valoare normala: <129 mg/l
Leziuni osoase:
Diminuarea corticalei osoase, cresterea suprafetei de resorbtie osoasa cu/fara osteoclaste; cresterea activitatii
osteoblastelor.
Diagnostic
Suspicionare cainii cu hipercalcemie ( Ca>12-15 mg/dl ) si hipofosfatemie ( sau normo ) ( P< 4mg/dl )
Ecografic: hiperplazie, sau tomori; masa cu diametrul >4mm.
Scintigrafie pentru localizare noduli ectopici
Dozare PTH recoltare in tuburi cu inhibitori ai proteilizei ( aprotinina ). PTH-ul ramane stabil 2-3 zile la -20 de grade.
Diferential: IR; Hipercalcemia paraneoplazica, hipocorticism, hipervitaminoza D si leziunie osteolitice

26. Hiperparatiroidismul. Tratament


Simptomatic pentru hipercalcemie
Diureza fortata cu NaCl 0,9%, Furosemid, Prednisolon, substante inhibitoare a mobilizarii Ca Bifosfonati, Pamidronat,
Calcitonina
Etiologic ablatie chirurgicala, chimic prin injectie ghidata cu Etanol
Postoperator dozare Ca de 2 ori pe zi, o sapt; Calciu oral daca este cazul, carbonat de Ca, vit D2 ( ergocalciferol )

27. Hipoparatiroidismul
Etiopatogeneza
Scaderea secretiei PTH hipocalcemie si hiperfosfatemie
Cauze idiopatice: traume, tumori, chirurgical, dupa tratamentul hipertiroidismului la pisica
Apare depletia de Mg < 1,2 mg/dl
Semne clinice
Apare la caini cu varste intre 6 sapt-13 ani
Femelele sunt mai predispuse
Semne neuro-musculare: nervozitate, tremuraturi, mioclonii localizate, tetanie, ataxie, convlusii
Letargie, inapetenta, mers fortat
Rigiditate musculara, febra, abdomen contractat
Cataracta.
Diagnostic
Suspiciunea apare la animalele cu: Hipocalcemie ( <7mg/dl), hiperfosfatemie ( >6mg/dl), functia renala normala
Determinarea PTH care este foarte scazut
Tratament
Faza 1: terapie acuta. Gluconat de calcu iv pana la normalizare apoi gluconat de calciu diluat 1:1 cu NaCl 0,9%
Faza 2: Terapie de intretinere. Adm de Ca per os 25 mg/kg la 8-12 ore.
Administrare Vit D2 ( ergocalciferol ) 14 zile
Dihidrotahisterol, D3
Prognostic
Depinde de proprietar
Monitorizarea obligatorie