1

CURS 10
10.05.06
Dezvoltarea afectivitatii anteprescolare

1. Datorita dezvoltarii unor capacitati de miscare si manevrare a obiectelor

adaptarea la mediu este mai buna, se continua in ritm mai mare pozitivarea trairilor
afective la prescolari.
2. Manifestarea emotiilor are loc prin componente organice ale expresivitatii lor
realizate cu expresivitate mare,. de ex: copilul cand este furios si plange tare, urla.
3. trairile afective ale prescolarului sunt evident fluctuante, capricioase,
superficiale, starns legate de situatii conduse de principiul celei mai mari tentatii. Dc
adultii fac greseala dc atunci cand prezinta felurile de baza le prezinta cu desertul el nu
va mai manca felurile de baza.
4. Se constata o consolidare remarcabila a atasamentului mai ales de mama care
atinge un varf la 2 ani si se exprima in dorinta de a fi mereu langa mama si in bratele ei,
gelos dc altcineva o solicita pe mama, se consolideaza si atasamentul fata de tata, dar nu
va fi la fel de puternic. Au loc si alte atasamente, de jucarii, de una pe care o poarta
oriunde, este greseala dc adultul o arunca si ii ia alta noua.
5. Datorita faptului ca anteprescolarul poate stabili relatii mai numeroase cu
mediul, emotiile se diversifica, se bucura si de jucarie, dulciuri, venirea parintilor , desene
animate, calculator. Se teme de mai multi factori din ambianata decat in stadiul anterior,
poate invata prin imitatie, de stimulii de care se tem adultii. Se constata mai intens si mai
frecvent reactie afectiva la persoane straine: - intimidare, reticienta, lipsa comunicarii sau
sa ramana langa ea; este necesara interventia mamei pentru a asigura comunicarea cu alti
si inceperea dezvoltarii comunicative a copilului.
6. Situatia de spectator, de asculator al copilului face sa-l impresioneze, empatieze
cu personajele din teatru, poveste.
7. Reactiile afective ale copilului devin mai complexe ca mecanism de reactii
afective, integrand deja anumite experiente personale. Fenomenul cel mai reprezentativ:
anxietatea morala a anteprescolarului, daca copilul a facut ceva care nu este agreat de
adult, in situaie actuala se include experienta lui de atunci, tinde sa indeparteze fapta
negativa de el, punand-o pe seama altcuiva sau a obiectului in sine.
8. Anteprescolaritatea are nevoie de sustinere afectiva continua din partea
acestora, solicitand-o expres prin a fi mereu in preajma mamei, sa o pipaie, sa o tina in
brate, sa il managaie.
9. Manifestarile emotional- expresive se imbogatesc mai mult dect sugarul, prin
imitare, prin interventia............
10. Criza afectiva de la 2 ani jumate la 3 ani este importanta atat pentru
dezvoltarea afectiva cat si pentru alte planuri, cristalizarea eului- criza e provocata de
ciocnirea dintre capacitatile de miscare a copilului si interdictia adultului care il
protejeaza pe copil; aceasta da nastere unei supararii mai ales plans puternic, zbatere,
poate deveni gresiv fata de adult, poate pronunta : "nu, nu, nu" sau "eu, eu, eu" . Criza
se declanseaja mai repede cand copilul este deja obosit, dimineata la 11-11.30 si
dupa-amianza 17-17.30. Astfel multi adulti sunt foarte suparati, nedumeriti cum sa
 2

procedeze daca copilul procedeaza asa. Considera ca aceste reactii sunt semnele esecului
educatiei lor su prea mare toleramta si ei recurg ei insusi la agresivitate, copilul urla si
mai tare.
Cercetatorii recomnada ca daca s-a declansat criza, adultul sa:
- nu acorde atentie foarte mare, criza va trece de la sine
- sa profite de particularitatea atentiei de a fi distrasa, sa le arate ceva important, ceea ce
nu au vazut pana atunci. --
-sa prevada, sa elimine declansarea crizei respectand: ***sa nu intrerupa brusc
activitatea copilului ca sa faca ceea ce vor adultii
***sa-l ajute pe
copil sa se adapteze la cerinte, de ex: cand vine ora mesei sa-i spuna trebuie sa mananci,
te mai las putin dar trebuie sa mananci.
! De remarcat: aceasta criza este un fenomen natural, se va reolva chiar daca nu
intervine adultul, de la sine.
Cu privire la semnificatia crizei psihanalistii considera ca: - este mecanismul
inlaturarii anxietatii de dependenta fata de adult
- copilul invata sa respecte
cerintele adultului
- in cursul acestei crize se
cristalizeaza mai bine eul, incepe sa fie un factor autoreglator al conduitelor fata de adult.

Dezvoltarea motricitatii intre anteprescolaritatea (varsta genunchilor rupti).

A. mersul.
B. motricitatea manuala.

A. Intre 1 an -1 an jumate, exista o perioada mai ales primele 3 luni cand mersul
alterneaza cu tararea; daca la inceput acesta este mai greu sau dc are experiente negative
la 1 an jumate satpaneste din ce in ce mai bine mersul, merg fara tinta, incep sa fuga nu-si
pot adapta mersul si fuga si cad foarte des. Cu timpul incep sa mearga mai bine, sa fuga
reusesc sa-si pastreze echilibrul sa loveasca mingea cu piciorul; celalalt, cuceresc
sistemul de urcare, coborare a scarilor, prima oara urca si pune ambele picioare pe
treapta, apoi reuseste sa urce treptele cu cate un picior.
B. Se constata ca intre 1 an si 1 an jumatese perfectioneaza o parte din miscarile
de apucare, poate tinebine cana cu doua maini, lingura chiar adac mai dau si pe ei trebuie
lasati sa manance singuri pentru as dezvolta capacitatiile; incep sa prinda cu trei degete
lucrurile sa apuce si sa traga obiectele. Dupa 2, 3 ani se perfectioneaza si mai mult, rotesc
butoanele de la telecomanda, au tendinat de a dezmembra, asta o fac din curiozitate,
coloreaza in carti iar atunci cand nu ami depasesc sunt mandii, invata sa apuce mai mulet
obiecte din mediul lui.

Dezvoltarea constiintei de sine la anteprescolar

Aparitia constiintei de sine la anteprescolar este un eveniment important, este

pregatit din stadiul anterior in care se creaza cateva premise: construirea schemei
corporale cerebrale ca rezultat al sintetizarii experientei senzoriale privind propriul corp;
 3

dezvoltarea schemei obiectului permanent; deprinderea actiunii copilului de obiecte si

transferul la alte obiecte, mai ales in conduitele inteligente
In cursul anteprescolaritatii se produce o noua desprindere a actiunii de fiinta
copilului, copilul ajunge sa verbalizeze faptul ca este autorul mai multor feluri de actiuni,
foloseste numele sau propriu apoi se cumuleaza in timp confruntarea cu ceilalti din jurul
sau si prin aceasta dobandeste capacitatea de a folosi in locul numelui propriu pronumele
"eu". Acest "eu" este mereu implicat in legatura cu toate comportamentele copilului, se
produce un fel de extensie a eului, se verbalizeaza relatiile cu parintii sau exprima verbal
aparteneta la spatii, obiecte. La toate se adauga recunoasterea in oglinda, aceste pareri
sunt impartite: Darwin- in jur de 1 an jumate, Gehezel -2 ani, Zazzo - in jurul a 3 ani.
Particularitati generale ale jocului anteprescolarului

1. are o structura simpla, de la inceputul stadiului pana la 2 ani , jocuri de manipulare.

Dupa 2 ani jumate jocuri simbolice, de imitatie.
2. jocul are o pondere mare circa 90 din timpul de veghe.
3. copilul are nevoie de obiecte, jucarii pt a-si desfasura jocurile.
4. jocul este este instabil, se intrerupe des
5.jocul are durata scurta, la 3 ani copilul poate sa se joace circa 30 minute
6. copiii se joaca unii langa altii nu unii cu altii. Atat campul atentiei cat si cel al
constintei este limitat, nu pot cuprinde si coopera actiunile lui si a celorlalti.
7. jocul cu copiii mari sau adulti le imbunatateste jocul copiilor.

Dezvoltarea sociabilitatii

Se construiesc premisele sociabilitatii:

- incepand de la 2 ani jumate incepe sa fie atent la jocul ltor copii din preajma lui.
- prefera sa fie cu alti copii, nu-i mai place sa stea singur
- incepe sa manifeste cu ceilalti copii relatii afective de 2 feluri *ofera o jucarie a lui
altuio copil, propune jocul altui copil
* fura jucaria celuilalt, nu
accepta sa se joace.
Copilul poate sa aiba relatii pasive pozitive, accepta propunerea, mangaierea,
invitatia celuilalt sau negative: suporta ceea ce-i face celalalt
Trebuie sa incurajam pe cele defensive pentru ca riscam sa le accentuam pe cele ofensive.
Pot fi pozitive, sa fuga din calea stimulului sau sa ceara ajutorul adultului; sau pot fi
negative si anume sa planga.

Dezvoltarea fizica si psihica a prescolarului

Dominante in profilul de dezvoltare a prescolarului

1. Exuberanta senzoriala si motrica- crestere a acestora si de manifestare a lor.

2. Dezvoltare deosebita a proceselor cignitive complexe.
3. Stapanirea propriu-zisa a limbajului.
4. Cresterea curiozitatii pentru tot ceea ce-l intereseaza, inconjoara.
5. Cresterea autonomiei.
6. Dezvoltarea constiintei morale primare.
 4

7. Construirea bazelor prescolaritatii.

Regimul de viata si dezvoltarea biologica- alimentatia trebuie sa respecte

produsele alimentare si cantitatea, dar aici depinde de momentele hranirii, dintre mesele
principale si gustari. Se dezvolta mai ales toate deprinderile necesare pentru a servi masa
in mod civilizat sub directa indrumare a acestora si imitarea conduitelor, tinutele
adultilor de la masa.
In ceea ce priveste timpul de odihna se recomanda 10-11 ore si o repriza de somn
de 1h- 1h jumate. Restul timpului de veghe este mult mai bogat, activitatiile sunt mai
variate, cu spatii diferite si conteaza programul de gradinita, care presupune inceputuri
sistematice ale invatarii.
Apar deprinderi de baza, de igiena, deprinderi ce tin de conduita morala. La
inceput este dependent de adult la imbracaminte si altele, pe la mijloc are nevoie da ajutor
la inchisul nasturilor, la legatul siretelor, iar la sfarsit devine independent; copilul isi
diversifica actiunile, se integreaza in gradinita.

Dezvoltarea biologica

Cresterea in inaltime si greutate continua, la sfarsitul stadiului crestera in inaltime

ajunge la o medie de 116-120 cm, unii depasesc cu mult aceasta inaltime, mai ales cei din
mediul urban, in greutate ajunge pe la 22-25 kg. Exista o accelarare intre 5-6 ani a
cresterii inaltimii. Procesul de osificare continua la nivelul oaselor lungi ale membrelor,
la capete( epifize) , la nivelul toracelui, curburile coloanei sunt formate dar nu sunt foarte
stabile, la mana iar schimbarea dintilor se continua si in stadiul urmator. Sistemul
muscular creste consistenta fibrelor musculare, capacitatea de tonus muscular, se
perfectioneaza mecanisme de reglare a miscari. Sistemul neuro-hormonal intensifica
activitatea tiroidei care produce accelerarea hipofizei, scade activitatea timusului (glanda
copilariei). In ceea ce priveste activitatea sistemul nervos - creste corpul neuronal,
numarul prelungirilor neuronale, greutatea generala a creierului ajungand aproape la
1200g, continua in ritm sustinut procesul de mielinizare, diferentierea functionala a
neuronilor, se perfectioneaza zonele corticale ale motricitatii generale si limbaj, se
manifesta clar asimetria functionala a emisferei cerebrale, creste viteza de formare a
legaturii dintre neuroni.
Se perfectioneaza 2 feluri de achizitii:
- diferentiere
- intarziere
Copilul pare robust dar ramane vulnerabil pentru asa numitele boli ale copilariei.