Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sunt persoane introvertite, distante, inchise, nesociabile. De obicei li se pune eticheta ca nu stiu pe ce
lume traiesc, sau sunt rupti de realitate, sunt indiferenti fata de propriile lor interese. De cele mai
multe ori grupul social si viata sociala il perturba, de aceea evita oamenii, aglomerarile. Prefera actiuni
solitare sau desfasurate in izolare. Este o persoana neimplicata in cotidian.
Rezonanta afectiva redusa cu slabe capacitati de reactie la situatii stresante, psihotramatizante sau
frustrante. Ideatie dominata de convingerea ca poseda isusiri rare, ilustrate prin clarviziune,
capacitate de premonitie, telepatie sau superstitie. Relationare slaba, cu sociofobie, si absenta
prietenilor, confidentilor.
Intensitatea si versatilitatea relatiilor interpersonale. Relatiile sociale sunt intense, dar foarte
schimbatoare sub aspectul continutului afectiv, care poate trece de la o extrema la alta fara motive
reale si in mod rapid. Fata de aceiasi persoana, pacientul poate sa dezvolte o stare afectiva intens
pozitiva, pentru ca in urma mici insatisfactii sa exprime furie si rejectie. Setimentul de vid interior este
trait de pacienti cu acesta tulburare ca un sentiment de zadarnicie sau imensa plictiseala, negasire de
sine.
Polarizarea atentiei celorlalti este o trasatura specifica. expresie a unei pulsiuni irezistibile de a se
plasa in centrul atentiei grupului. Comportament seducator si provocator, intalnit nu numai la femei ci
si la barbati cu marcata tendinta de a-l scoate pe cel vizat din rutina si indiferenta. Intr-un moment de
veselie este persoana cea mai expresiva, dupa cum, la o inmormantare este persoana care plange
cel mai tare. In situatii afectogene comune, persoana histrionica nu-si poate stapanii tensiunea
disproportionata, inzbucnind intr-o descarcare dezordonata si demonstrativa a afectelor.
Persoana prezinta o inalta valorizare a regulilor si reglemetarilor, ordinelor, astfel incat, in mediul
familial si profesional disciplina este principiu de existenta. Sunt perfectionisti si militanti ai lucrurilor
bine facute, de care rareori se simt satisfacuti. Crede ca numai el poate indeplini activitatea si de
aceea suporta cu greu sa nu accepta ca altcineva sa-i tina locul.
Instabilitate afectiva si tendinta marcanta de a actiona impulsiv, fara a lua in considerare consecintele.
Persoana se caracterizeaza prin instabilitate si versalitate dispozitionala indiferent de conditiile
ambiantei, prin manifestari impusive si nendeliberate,.
Se caracterizeaza prin: convingerea pacientului de a fi marcat, puternic modificat, sub aspectul trairii
si simtirii, de boala psihica anterioara, prin sentimentul incapacitatii de a realiza si mentinerelatii
interpersonale autentice, bazate pe incredere, comportament pasiv si retragere sociala, labilitate
afectiva.
Se caracterizeaza prin violenta fizica si verbala in relatiile interpersonale prin care isi domina
partenerii, fara intentia de a obtine beneficii, prin insultarea zgomotoasa sau umilirea celorlalti in
public, traiesc satisfactia suferintei altora pe care o cauta catunci cand nu o pot povoca, exarcerbarea
vilentri atunci cand victima se opune, in vederea provocarii suferintei pot recurge la mijloace indirecte
ca minciuna, inselaciunea, zvonul, etc.
Chiar si activitatile obisnuite si agreabile cum ar fi vizionarea unor programe tv, lectura
ziarelor, etc, devin dificile si plictisitoare, pentru ca subiectul nu se mai poate concentra. In acelasi
timp, persoanele depresive sunt absorbite de starea sa proasta pe care o traieste, sau de dificultatile
cu care se va confrunta. Cea mai mare parte din energia sa este investita in ganduri de negative. In
cazul depresiei, subiectii nu se pot concentra asupra solutiilor la problemele mai mult sau mai putin
importante pe care le au pentru ca o mare parte din energie este investita in elaborarea scenariilor
posibile pe dificultatile le poate genera. Cu alte cuvinte depresia este povestea drobului de sare.
Scenariile negative absorb atat de multa energie incat somnul devine dificil si de cele mai multe ori
tensionat. Apetitul subiectului pentru viata este destul de scazut si nu lipsesc nici motivele logice prin
care isi impaca constiinta si isi justifica propria stare generala proasta.
Depresia priveaza de asa de multe resurse si energie incat performantele sunt mult diminuate
si astfel grijile pe care subiectul si le facea cu privire la situatiile pe care le are de rezolvat, devin
realitate.
Anxietatea este o teama difuza, fara un obiect bine precizat. Persoana anxioasa traieste o
incordare continua, simtinudu-se permanent amenintata. Este de foarte multe ori nervoasa si nici nu
realizeaza de ce se sperie atat de tare si de obicei, dupa ce scapa de un motiv de ingrijoare, gaseste
altul imediat.
Dintre manifestarile somatice care insotesc anxietatea, cel mai frecvent sunt intalnite:
tensiunea in jurul gatului, cefei, umerilor si a partii superioare a spatelui, diaree cronica, insomnii si
cosmaruri. Persoanele intr-o stare de anxietate transpira frecvent si prezinta palmele ude. De
asemenea, poate apare si hipertensiune arteriala, puls accelerat, tulburari respiratorii sau palpitatii,
fara un motiv de natura fiziologica.
Stresul reptrezinta o stare de tensiune generalizata, atat in plan psihologic cat si organic,
aparut ca urmare a aparitiei unui dezechilibru intre solicitarile externe si posibilitatile subiectului de a
face fata situatiei. Stresul este asociat de cele mai multe ori un sentiment de lipsa a controlului asupra
a ceea ce se intampla in jurul nostru si de aici rezulta o paleta larga de reactii pe care le putem avea
in fata acestui sentiment, mergand de la renuntare la orice actiune pana la un comportament ostil sau
agresiv de a lupta impotriva ceea ce a determinat dezechilibrul.
Cu toate acestea, stresul este o reactie fireasca si naturala a organismului si a mintii la factorii
interpretati ca fiind amenintatori si care pot pune in pericol homeostazia. Cu alte cuvinte stresul nu
este provocat de actiunea directa a stimului ci de semnificatia pe care noi o atribuim acestuia. De
multe ori se intampla ca felul in care interpretam anumite evenimente, situatii sa aiba o natura pur
subiectiva. Sunt situatii in care simpla privire a unei persoane sau o afirmatie nevinovata sa ii atribuim
o semnificatie ostila, amenintatoare si atunci organismul va dezvolta o reactie de stres in funtie de
gradul de amenintare pe care il atribuim intamplarii.
Putem stapanii strsul in masura in care invatam sa apreciem corect imprejurarile prin care
trecem. Cu toate ca majoritatea dintre noi cauta refugii pentru a scapa de tensiuna pe care o
acumuleaza zilnic, ciclul se reia de la capat si cu mai multa intensitate, rezultand un cerc vicios, din
care, la un momentdat ne va fi chiar imposibil sa mai evadam. Dar daca vom invata sa evaluam mai
adecvat evenimentele, si sa nu mai percepem ca fiind ceva amenintor orice gest sau dificultate, vom
putea sa ne eliberam de o sursa insemnata de stres din viata noastra.
Simptomele stresului pot fi: dureri de cap, crampe si bolboroseli in intestine, palpitatii, dureri in piept,
eruptii cutanate, dificultati respiratorii, diaree, constipatie, reducerea impulsului sexual, indigestii,
insomnii, oboseala, abuz de medicamente sau de alcool, ritm alterat al elocutiunii verbale, bulimie,
pierderea apetitului, scaderea memoriei, gura uscata, imposibilitate de concentrare, maini care
tremura, maini reci, nervozitate a degetelor, scrasnit din dinti. In acelasi timp in plan psihologic si
comportamental pot apare stari de: nerabdare, iritabilitate, comportament irational, intoleranta,
exasperare fata de galagie si zgomot puternic, suspiciune, incapacitate de concentrare, pesimism,
crize de plans, sentimentul grav ca lucrurile nu pot fi stapanite, plictiseala, sentimente de insatisfactie,
etc. Din pacate, chiar daca este provocat de cauze conjuncurale si pasagere, efectele stresului nu
dispar odata cu sursa care il produce. Expunerea in mod repetat la stres, genereaza unele dintre cele
mai grave consecinte in toate planurile vietii.
Chiar daca este de natura psihologica (emotii, ganduri, neimpliniri, griji, etc) sau fizica
(accidente, clima, temperatura, factori nocivi, etc), stresul este principala cauza a bolilor cu care se
confrunta omenirea. Afectiunile aparatului digestiv (ulcerul), bolile cardiovasculare, eruptiile cuntanate,
cancerul si chiar si banalele carii dentare, in ceea mai mare parte se datoreaza stresului, asa cum an
de an, arata rapoartele realizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Supus stresului, indiferent de ce
natura ar fi el, sistemul imunitar al organismului cedeaza primul iar de aici consecintele pot fi
dramatice.
In plan psihologic stresul duce incet dar sigur la aparitia, anxietatii, fobiei, atacurilor de panica
depresiei si nu mai este decat un pas pana la dezvoltarea unor tulburari de persoanlitate.
Poate cel mai mult efectele stresului se vad in actiunile pe care le realizam zi de zi.
Acumulund in permanante tensiune si traind sub presiunea unor solicitari din ce in ce mai mari,
performantele sunt cu mult sub posibilitati, deciziile nu mai sunt la fel de inspirate si parca totul ne
iese pe dos oricat ne-am stradui. Orice dezechilibru, oricat de mic si de neinsemnat ar parea,
afecteaza toate procesele psihice; motivatia devine mai slaba, atentia si concentrarea mai greu de
realizat, sub stres asimilam si procesam mai putina informatie, nu ne aducem aminte informatiile
vitale de care avem nevoie, ca sa nu mai vorbim de creativitate si de pana de pana de idei care apara
atunci cand avem mai mare nevoie de ele pentru a iesi din criza.
Fobia este o teama exagerata si persistenta de un obiect sau situatie care de regula, sunt
nepericuloase. Aceste frici produc dorinta irationala a persoanei de a evita situatiile respective, desi
pacentii realizeaza caracterul irational al fricii lor.
In plan fiziologic fobia genereaza tahicardie, transpiratii, tremor, respiratie acceleratam
tensiune sau dimpotriva, slabiciune musculara, furnicaturi in stomac, senzatia de greata, senzatia de
sufocare, etc. Mai ales la agoraphobia aceste simptome se asociaza cu atacurile de panica.
In plan comportamental senzatia traita de persoanele fobice este ceea de stana de piatra.
Fobicul simte ca nu poate sa reactioneze in nici un fel. Sau dimpotriva poate manifesta tendinta de la
cealalta extremitate, de a fugi.
In acelasi timp in mintea subiectului, apar tot felul de ganduri de genul: o sa lesin; o sa mi
se faca rau, tremur si toata lumea observa, o sa imi pierd controlul, etc. Aceste ganduri sunt
insotite de stari affective de jena, teama, furie, rusine, etc.
Evitarea situatiilor care genereaza fobia o mentine, si asta pentru ca persoana fobica nu
poate invata ca situatiile care il sperie nu sunt atat de periculoase pe cat isi inchipuie.
a) Fobiile simple (de inaltime, insecte, sange, de spatii inchise claustrofobia -, de proceduri
medicale sau boli). Practic orice obiect poate produce o fobie.
In cazul claustrobofiei, subiectul se teme de spatiile inchise, cladiri inalte, poduri, camere
mici, tunele, ascensoare, etc. Persoanele claustrofobe se simte cuprinsa de panica atunci cand se
afla in spatii inchise, de mici dimensiuni, traind senzatia ca este strivita sau prinsa intr-o capcana. De
regula, atacurile anxioase ale claustrofobilor se caracterizeaza prin presiunea toracelui, ceea ce
ingreuneaza respiratia subiectului care se teme ca se va sufoca. Desi traieste cu aceasta senzatie de
sufocare in spatiile inchise rare sunt cazurile in care claustrofobii au lesinat cu adevarat.
Fobia de a calatorii cu mijloace de transport: avion, autobuz, tren, metrou, etc, implica
elemente de claustrobobie, dar de regula ele au la baza o experienta anterioara psihotraumatizanta.
Un accident trait de persoana in cauza sau de cineva apropiat, sau chiar si simpla expunere la
imaginile accidentelor in mod repetat, mai ales in perioade se stres si supraincordare, pot genera
instalarea unei reactii fobice de acest tip. Reactiile persoanelor fobice constau in ganduri negre
referitoare la dezastre posibile, stare de irascibilitate, nervozitate si reactii psiho-somatice cum ar fi:
senzatia de greata sau voma.
Fobia de insecte si animale se instaleaza inca din copilarie si se declanseaza la simpla vedere
a animalului sau chiar a fotografiei acestuia.
De obicei persoanele cu fobie sociala constientizeaza mai greu teama fata de aceste situatii
si isi justifica comportamentele de evitare destul de logic. Pe de alta parte sunt cele mai riscante tipuri
de fobii. Ele pot chiar distruge viata persoanei in cauza. Aflate in situatii sociale care le provoaca
teama, subiectii cu fobie sociala se vor simti stanjeniti, se vor comporta ciudat, iar ceilalti ii vor aprecia
ca fiind anxiosi, slabi, nebuni sau prosti.
Implicand situatii sociale, fobia sociala, genereaza un comportament in al carui centru se afla
ceilalti Acestia vor reactiona la randul lor la comportamentul persoanei cu fobie sociala, fapt ce va
complica si mai mult lucrurile, conducand la fenomenul de autoprofetie implinita. Astfel o persoana
care in mod inconstient se teme sa nu fie respinsa nu interactioneaza cu ceilalti si astfel acestia
inceteaza sa mai fie interesati de ea si rezultatul este ca persoana respective este respinsa.
Mai mult decat atat, starea de disconfort pe care o resimte persoana cu fobie sociala se
transmite si celorlalti, iar acestia ajung sa nu se mai simta bine in compania persoanei fobice.
Sunt si persoane care dezvolta reactii contrafobice. In incercarea inconstienta de a isi depasi
teama, subiectul se angreneaza in situatiile care ii produc teama si carora nu le face fata. Astel cineva
care are o teama de persoane agresive se va simti atrasa tocmai de astfel de persoana si se va
angrena in relatie cu ele, iar totul se va sfarsii prost.
1. Fobia de a privii. Persoanale care sufera de aceasta forma de fobie au impresia ca ceilalti ii
privesc insistent si acest lucru le provoaca teama. Daca in mijlocul unei conversatii persoana face o
remarca si ceilalti o privesc insistent, acesta se simte stanjenita si inceteaza sa mai vorbeasca. Poate
evolua prin neparticiparea la conversatie. In forme mai evoluate, acesta se ascunde prin colturi sau in
spatele unui ziar. Consecinta fobiei de a privii este teama de a vorbii in public.
2. Teama legata de faptul ca ceilalti isi vor da seama ca individul este nervos. De regula aceata
fobie are un continut precis, pentru ca subiectul isi exteriorizeaza teama prin manifestari
neurofiziologice, cum ar fi tremorul mainilor sau al vocii, paloare sau roseata, etc. De obicei
persoanale cu acest tip de fobie incep sa evite situatiile in care se pot produce aceste reactii pentru
ca ceilalti sa nu le observe.
3. Teama ca subiectul va fi prins intr-o relatie apropiata. Persoanele cu acest tip de fobie de
obicei isi spun ca nu doresc sa imi asum vreo responsabilitate, vreau sa fiu inca liber, nu ma simt
inca pregatit, daca ma angajez intr-o relatie nu o sa mai pot face ce imi doresc, etc.
4. Fobia de a fi descoperit. Persoana cu acest tip de fobie se teme de faptul ca ceilalti isi vor da
seama de felul in care este cu adevarat si astfel va fi respinsa. Unele persoana nici macar nu
constinetizeaza acele particularitati care i-ar deteremina pe ceilalti sa nu o agreeze. La altele
persoane aceste trasaturi sunt clare (ei vor descoperi ca sunt plictisitor, rau, etc). Subiectii cu acest tip
de fobie vor evita contactele sociale si se vor retrage cat mai mult.
5. Fobia de sentimente negative. Cel mai freceventa intalnita este teama de furie sau critica.
Subiectul se teme sa isi exprime astel de sentimente pentru ca se gandeste ca si ceilalti ar putea face
la fel.
6. Fobia se singuratate, teama de a intreprinde o actiune singur. Aceasta fobie este asociata
frecvent cu tendinta de izolare si cu dispozitia depresiva. Chiar daca e un lucru minor pe care ar putea
sa il faca singur, subiectul prefera un partener cu care sa realizeze actiunea, si daca cineva nu se
arata dispus sa faca asta, prefera sa lase lucrurile deoparte si astfel starea depresiva se
accentueaza.
a) Fobia ca ceilalti nu il agreaza. Acesta este tipul de fobie cu caracterul cel mai distructiv si din
pacate si cel mai des intalnita in relatiile interpersonale. Daca simte si cel mai mic indiciu ca ceilalti nu
l-ar agrea, justificat sau nu, subiectul se gandeste am facut ceva rau, e ceva in neregula cu mine,
nu sunt bun de nimic, etc. Si pentru a schimba atitudinea pe care crede ca o percepe de la ceilalti
subiectul se va stradui din rasputeri sa fie o persoana draguta si amabila. Subiectul nu va lupta pentru
drepturile sale de dragul concesiilor si ajunge in cele din urma chiar sa renunte la demnitatea sa si sa
se lase pur si simplu calcat in picioare doar de dragul de a fi pe plac celorlalti
b) Fobia de a parea ridicol. De obicei aceste persoane se judeca mult mai aspru decat o face cei din
jurul sau si isi fac griji ca in orice moment ar putea face un lucru pe care ceilalti l-ar putea considera
nepotrivit. Astfel de persoane vor deveni tot mai inhibate in prezenta celorlalti, isi va anihila orice spirit
de spontaneitate, transformandu-se intr-un individ plat si plicticos.
c) Fobia de a fi respins. Subiectii cu acest gen de fobie sunt foarte sensibili si atenti la reactiile celor
din jurul sau. Ei interpreteaza cel mai mic semn de dezaprobare din partea altei persoane ca pe un
indiciu al respingerii, ceea ce reprezinta o adevarata catastrofa pentru ei. De multe ori se intampla ca
subiectul sa atribuie unei remarci "
Fobia se instaleaza treptat ca urmare a repetarii unor experiente mai mult sau mai putin
anxiogene sau prin intermediul invatarii sociale. Uneori aceasta conditionare se instaleaza in perioade
de stres si in stari de supraactivare cand reactiile de teama se invata foarte repede.
De obicei agrobofobia se invata pe fondul unui atac de panica si astfel subiectul asociaza
situatia cu declasarea simptomelor atacului de panica. Din acest motiv, acesta incepe sa anticipeze
producerea atacului de panica, fapt ce ii creaza o mare tensiune in momentul in care se apropie de
locul respectiv si datorita acestei stari de supraincordare, e foarte posibil ca atacul de panica sa se
declanseze cu adevarat.
De cele mai multe ori, subiectii agorafobici traiesc cu teama ca se vor declansa senzatiile
specifice atacului de panica: anxietate, senzatie de slabiciune, ameteli, palpitatii, senzatia ca se
inmoaie picioarele, senzatia de sufocare, dureri musculare, sentimentul de izolare si de irealitate,
intunecarea vederii, precum si dorinta imperioasa de a ajunge acasa, unde persoana se simte in
siguranta.
Atacurile de panica reprezinta aparitii bruste sau intensificari bruste ale anxietatii,
acompaniate de cateva simptome somatice si psihice.
Siptomele somatice cele mai frecvente sunt: palpitatii, ameteli, transpiratii abundente,
senzatia de sufocare, tremor, dificultati in respiratie, etc. Simptomele psihice se refera mai ales la
teama subiectului ca va face un atac de cord sau un atac cerebral, ca se va sufoca, va lesina sau va
muri.
Fenomene asemanatoare atacurilor de panica pot apare si in cursul altor tulburari anxioase,
cum ar fi fobia sociala sau clautrofobia, atunci cand subiectul se confrunta cu situatii anxiogene.
Exista o stransa relatie intre atacurile de panica si agorafobie. Multi agorafobici prezinta si
atacuri de panica, dupa cum unii subiecti cu atacuri de panica dezvolta un comportament de tip fobic
fata de situatiile in care s-a declansat primul atac de panica.