Cuprins

1 Formule de calcul prescurtat 3

1.1 Desfacerea parantezelor/Descompuneri in factori . . . . . . . . 3
1.2 Expresii simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.3 Sume remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.4 Formula radicalilor compusi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.5 Metoda inductiei matematice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

2 Functii 5

3 Progresii 9
3.1 Progresii aritmetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
3.2 Progresii geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

4 Numere reale 10
4.1 Modulul (valoarea absoluta) unui numar real . . . . . . . . . . 10
4.2 Ecuatii si inecuatii cu module . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
4.3 Partea ntreaga si partea fractionara ale unui numar real . . . 12
4.4 Functia de gradul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
4.5 Functia de gradul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
4.6 Sisteme de ecuatii reductibile la ecuatii de gradul al doilea . . 22
4.7 Puteri cu exponent natural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
4.8 Radicali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
4.9 Formule de calcul cu puteri si radicali . . . . . . . . . . . . . . 26
4.10 Ecuatii cu puteri; ecuatii cu radicali (ecuatii irationale) . . . . 27
4.11 Medii aritmetice, geometrice, armonice, patratice . . . . . . . 28
4.12 Inegalitati remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
4.13 Functia exponentiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
4.14 Functia logaritmica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
4.15 Ecuatii si inecuatii exponentiale si logaritmice . . . . . . . . . 34

5 Geometrie sintetica 35
5.1 Triunghiul dreptunghic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
5.2 Triunghiul oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
5.3 Patrulatere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
5.4 Poligoane regulate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

6 Trigonometrie 44
6.1 Functiile trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
6.2 Formule trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
6.3 Ecuatii trigonometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

1
7 Geometrie vectoriala 53

8 Geometrie analitica 58

9 Numere complexe 62
9.1 Numere complexe sub forma algebrica . . . . . . . . . . . . . 62
9.2 Numere complexe sub forma trigonometrica . . . . . . . . . . 63
9.3 Interpretarea geometrica a unui nr. complex . . . . . . . . . . 64
9.4 Ecuatii binome (radacinile de ordinul n ale unui nr. complex) 65
9.5 Ecuatia de gradul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
9.6 Ecuatii bipatrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

10 Combinatorica 67
10.1 Produsul cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
10.2 Multimi ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
10.3 Permutari, aranjamente, combinari . . . . . . . . . . . . . . . 67
10.4 Formule de numarare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
10.5 Formule combinatoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
10.6 Binomul lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
10.7 Sume combinatoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

2
1 Formule de calcul prescurtat
1.1 Desfacerea parantezelor/Descompuneri in factori

(a + b)2 = a2 + 2ab + b2 ;
(a b)2 = a2 2ab + b2 ;
(a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2ab + 2ac + 2bc;
(a + b)3 = a3 + 3a2 b + 3ab2 + b3 ;
(a b)3 = a3 3a2 b + 3ab2 b3 ;
a2 b2 = (a b)(a + b);
a3 b3 = (a b)(a2 + ab + b2 );
a3 + b3 = (a + b)(a2 ab + b2 );
an bn = (a b)(an1 + an2 b + an3 b2 + + abn2 + bn1 );
n = impar an + bn = (a + b)(an1 an2 b + an3 b2 abn2 + bn1 );

1.2 Expresii simetrice

a2 + b2 = (a + b)2 2ab;
a2 + b2 + c2 = (a + b + c)2 2(ab + ac + bc);
a3 + b3 = (a + b)3 3ab(a + b);
a4 + b4 = (a2 + b2 )2 2a2 b2 ;

1.3 Sume remarcabile

n(n + 1)
1 + 2 + 3 + + n = ;
2
n(n + 1)(2n + 1)
12 + 22 + 32 + + n2 = ;
6
[ ]2
n(n + 1)
1 + 2 + 3 + + n =
3 3 3 3
;
2
xk+1 1
1 + x + x + x + + x =
2 3 k
, pt. x = 1;
x1

3
1.4 Formula radicalilor compusi

a+c ac
a b= , unde c = a2 b;
2 2

1.5 Metoda inductiei matematice

Fie P (n) o propozitie, unde n N. Pt. a demonstra ca

P (n) este adevarata n n0 , n N,

unde n0 N, se poate utiliza principiul inductiei matematice, n una

din urmatoarele doua variante:
Varianta 1. Se parcurg urmatoarele doua etape:

Etapa 1. (initializare) P (n0 ): vericam ca P (n0 ) este adevarata;

Etapa 2. (pasul inductiv) P (k) P (k + 1): presupunem ca P (k)

este adevarata, k n0 ind arbitrar xat, si demonstram ca P (k + 1)
este adevarata.

Varianta 2. Se parcurg urmatoarele doua etape:

Etapa 1. (initializare) P (n0 ): vericam ca P (n0 ) este adevarata;

Etapa 2. (pasul inductiv) P (n0 ), . . . , P (k) P (k + 1): presupu-

nem ca P (n0 ), . . . , P (k) sunt adevarate, k n0 ind arbitrar xat, si
demonstram ca P (k + 1) este adevarata.

Obs. Daca n Etapa 2 pt. a demonstra ca P (k + 1) este adevarata este

nevoie sa utilizam faptul ca P (k 1) si P (k) sunt adevarate, atunci la Etapa
1 trebuie sa vericam ca este adevarata nu doar P (n0 ) ci si P (n0 + 1), iar
la Etapa 2 consideram k n0 + 1 (deoarece k = n0 + 1 este prima valoare
pentru care au sens P (k 1) si P (k)).

4
2 Functii
Definitia notiunii de functie:
Fie A si B doua multimi nevide. O functie f definita pe A cu valori n
B este o lege de corespondenta prin care ecarui element x A i se asociaza
un unic element y B, notat prin y = f (x) (y = f (x) se numeste valoarea
functiei f n punctul x sau imaginea lui x prin functia f ). Notam
f : A B. Multimea A se numeste domeniul de definitie al functiei f ,
iar multimea B se numeste codomeniul functiei f .
Imaginea functiei f : A B este multimea

Im f = f (A) = {f (x) | x A}.

Graficul functiei f : A B este multimea

Gf = {(x, f (x)) | x A}.

Functie constanta f : A B a.. c B a.. f (x) = c x A.

Compunerea functiilor: Fie f : A B si g : B C doua functii.
Compusa lui g cu f este functia

g f : A C, (g f )(x) = g(f (x)), x A.

Functii injective, surjective, bijective, inversabile:

Fie f : A B o functie.

f se numeste injectiva daca x1 , x2 A, x1 = x2 f (x1 ) = f (x2 ).

f se numeste surjectiva daca y B x A a.. f (x) = y.

f se numeste bijectiva daca este si injectiva si surjectiva.

f se numeste inversabila daca exista o functie g : B A a..

(f g)(x) = x, x B si (g f )(x) = x, x A.

In acest caz functia g este unica, se noteaza g = f 1 si se numeste

inversa functiei f .

Caracterizari ale functiilor injective, surjective, bijective, inver-

sabile:
Fie f : A B o functie.

5
 f este injectiva

x1 , x2 A, x1 = x2 f (x1 ) = f (x2 )
x1 , x2 A, f (x1 ) = f (x2 ) x1 = x2
y B ecuatia f (x) = y are cel mult o solutie x A
orice paralela la axa Ox dusa prin B intersecteaza Gf n cel mult un punct.

f este surjectiva

Im f = B
y B ecuatia f (x) = y are cel putin o solutie x A
orice paralela la axa Ox dusa prin B intersecteaza Gf n cel putin un punct.

f este bijectiva

f este si injectiva si surjectiva

y B ecuatia f (x) = y are exact o solutie x A
orice paralela la axa Ox dusa prin B intersecteaza Gf n exact un punct.

f este inversabila f este bijectiva

y B ecuatia f (x) = y are exact o solutie x A

Mai mult, n acest caz inversa lui f este f 1 : B A, f 1 (y) = x,
unde x A este solutia unica a ecuatiei f (x) = y.

Daca f este inversabila, atunci Gf si Gf 1 sunt simetrice fata de prima

bisectoare (dreapta y = x), adica (x, y) Gf (y, x) Gf 1 .
Functii monotone:
Fie f : A B o functie, unde A, B R.
f se numeste (monoton) crescatoare daca x1 , x2 A, x1 < x2
f (x1 ) f (x2 ).

f se numeste (monoton) descrescatoare daca x1 , x2 A, x1 < x2

f (x1 ) f (x2 ).

f se numeste strict crescatoare daca x1 , x2 A, x1 < x2

f (x1 ) < f (x2 ).

f se numeste strict descrescatoare daca x1 , x2 A, x1 < x2

f (x1 ) > f (x2 ).

6
 f se numeste monotona daca este monoton crescatoare sau monoton
descrescatoare.

f se numeste strict monotona daca este strict crescatoare sau strict

descrescatoare.
Functii marginite:
Fie f : A B o functie, unde B R. f se numeste marginita daca
m, M R a.. m f (x) M, x A.
Centre de simetrie/axe de simetrie:
Fie f : A B o functie, unde A, B R.
Un punct (x0 , y0 ) se numeste centru de simetrie pt. Gf (si spunem ca
Gf este simetric fata de punctul (x0 , y0 )) daca pt. orice (x, y) Gf
avem (x , y ) Gf , unde (x , y ) este simetricul lui (x, y) fata de (x0 , y0 ).

Punctul (x0 , y0 ) este centru de simetrie pt. Gf

pt. orice t R a.. x0 + t A avem x0 t A si f (x0 + t) + f (x0 t) = 2y0

pt. orice x A avem 2x0 x A si f (2x0 x) = 2y0 f (x).

O dreapta d se numeste axa de simetrie pt. Gf (si spunem ca Gf

este simetric fata de dreapta d) daca pt. orice (x, y) Gf avem
(x , y ) Gf , unde (x , y ) este simetricul lui (x, y) fata de d.

Dreapta d : ax + by + c = 0 este axa de simetrie pt. Gf

(b2 a2 )x 2abf (x) 2ac

pt. orice x A avem A si
( 2 a2 + b2
)
(b a2 )x 2abf (x) 2ac 2abx + (a2 b2 )f (x) 2bc
f = B.
a2 + b2 a2 + b2

Caz particular: dreapta verticala x = x0 este axa de simetrie pt. Gf

pt. orice t R a.. x0 + t A avem x0 t A si f (x0 + t) = f (x0 t)

pt. orice x A avem 2x0 x A si f (2x0 x) = f (x).

Functii pare/impare:
Fie f : A B o functie, unde A, B R, A ind o multime simetrica,
adica pt. orice x A rezulta ca x A.
f se numeste para daca f (x) = f (x), x A.

7
 f se numeste impara daca f (x) = f (x), x A.

f este para Gf este simetric fata de axa Oy.

f este impara Gf este simetric fata de originea axelor.

Functii periodice:
Fie f : A B o functie, unde A R.

f se numeste periodica daca T R a.. f (x + T ) = f (x), x A.

Un numar T cu aceasta proprietate se numeste perioada pt. f .

Daca f are o perioada T0 a.. T0 = min{T | T > 0, T = perioada pt. f },

atunci T0 se numeste perioada principala a lui f .

Functii convexe/concave:
Fie f : A B o functie, unde A, B R, A ind un interval.

f se numeste strict convexa daca x1 , x2 A, t (0, 1) avem

f ((1 t)x1 + tx2 ) < (1 t)f (x1 ) + tf (x2 )

(adica gracul lui f cuprins ntre oricare doua puncte (x1 , f (x1 )) si
(x2 , f (x2 )) este situat sub segmentul care uneste aceste doua puncte).

f se numeste convexa daca x1 , x2 A, t (0, 1) avem

f ((1 t)x1 + tx2 ) (1 t)f (x1 ) + tf (x2 ).

f se numeste strict concava daca x1 , x2 A, t (0, 1) avem

f ((1 t)x1 + tx2 ) > (1 t)f (x1 ) + tf (x2 )

(adica gracul lui f cuprins ntre oricare doua puncte (x1 , f (x1 )) si
(x2 , f (x2 )) este situat deasupra segmentului care uneste aceste doua
puncte).

f se numeste concava daca x1 , x2 A, t (0, 1) avem

f ((1 t)x1 + tx2 ) (1 t)f (x1 ) + tf (x2 ).

8
3 Progresii
3.1 Progresii aritmetice

a+c
a, b, c = pr. aritm. b = 2b = a + c;
2
(an )n = pr. aritm. an+1 an = r n 2an = an1 + an+1 n;
a2 = a1 + r; a3 = a2 + r = a1 + 2r; . . . (r = ratia)
an = a1 + (n 1)r ; an = ak + (n k)r;
(a1 + an )n
Sn = (unde Sn = a1 + a2 + + an );
2

3.2 Progresii geometrice

a, b, c = pr. geom. (abc = 0) |b| = ac b2 = ac ;
an+1
(an )n = pr. geom. (a1 = 0, q = 0) = q n a2n = an1 an+1 n;
an
a2 = a1 q; a3 = a2 q = a1 q ; . . . (q = ratia, q = 0)
2

an = a1 q n1 ; an = ak q nk ;
a1 (q n 1)
Sn = , pt. q = 1 (unde Sn = a1 + a2 + + an );
q1

9
4 Numere reale
4.1 Modulul (valoarea absoluta) unui numar real
Definitia modulului (formula de explicitare):
{
x, daca x 0
|x| = ;
x, daca x < 0

Paritate:
Functia modul este para:

| x| = |x|;

Semnul:

x 0

|x| + 0 +

Monotonia:

x 0

|x| 0

Proprietati:

|x| 0;
|x| = 0 x = 0;
|x y| = |x| |y|;
 
 x  |x|
 =
 y  |y| (y = 0);
|xn | = |x|n , n N;
|x + y| |x| + |y|;
 
|x| |y| |x y|;

|x|2 = x2 ;

10
4.2 Ecuatii si inecuatii cu module

Ecuatia/inecuatia Rezolvare (n R)

a < 0 x ;
|x| = a a = 0 x = 0;

a > 0 x = a

a 0 x ;
|x| < a
a > 0 x (a, a)

a < 0 x ;
|x| a a = 0 x = 0;

a > 0 x [a, a]

a < 0 x R;
|x| > a a = 0 x R \ {0};

a > 0 x (, a) (a, )

a 0 x R;
|x| a
a > 0 x (, a] [a, )

Ecuatiile si inecuatiile n care necunoscuta face parte din unul sau mai
multe module pot rezolvate prin explicitarea acestor module.

11
4.3 Partea ntreaga si partea fractionara ale unui numar
real
Definitii:
Fie x R.

Partea ntreaga a lui x: [x] = cel mai mare numar ntreg mai mic
sau egal cu x;

Partea fractionara a lui x: {x} = x [x] ;

Proprietati:

[x] Z, [x] x < [x] + 1 ;

0 {x} < 1
( partea fractionara este o functie marginita);
k Z [x + k] = [x] + k;
k Z {x + k} = {x}
( partea fractionara este o functie periodica de perioada principala 1);
[x] + [y] [x + y] [x] + [y] + 1;
[ ]
1
[x] + x + = [2x] ;
2
[ ] [ ] [ ]
1 2 n1
[x] + x + + x+ + + x + = [nx] (n N, n 2);
n n n

12
4.4 Functia de gradul ntai
Are forma f : R R, f (x) = ax + b, unde a, b R, a = 0.
Gracul sau este o dreapta.
Semnul:

b
x
a

ax + b, a > 0 0 +

ax + b, a < 0 + 0

Monotonia:

ax + b, a > 0

ax + b, a < 0

13
4.5 Functia de gradul al doilea
Are forma f : R R, f (x) = ax2 + bx + c, unde a, b, c R, a = 0.
Gracul sau este o parabola. Varful parabolei este
( ) {
b V = punct de minim pt. Gf , daca a > 0
V , , ,
2a 4a V = punct de maxim pt. Gf , daca a < 0

unde
= b2 4ac
se numeste determinantul (discriminantul) functiei f (sau al ecuatiei de
gradul al doilea f (x) = 0).
b
Axa de simetrie a parabolei (graficului lui f ): x = ;
2a
Forma canonica:
( )2
b
2
ax + bx + c = a x + .
2a 4a

Monotonia:

b
x
2a

ax2 + bx + c, a > 0
4a

ax2 + bx + c, a < 0
4a

Radacinile (solutiile) functiei f (sau ale ecuatiei de gradul al

doilea f (x) = 0):
Daca > 0 ecuatia are doua radacini reale distincte

b
x1,2 = ;
2a

Daca = 0 ecuatia are o radacina reala dubla (adica doua radacini

reale egale)
b
x1 = x2 = ;
2a

14
 Daca < 0 ecuatia nu are are radacini reale. Ea are doua radacini
complexe conjugate

b i
x1,2 = , unde i C \ R, i2 = 1.
2a

Descompunerea n factori:

ax2 + bx + c = a(x x1 )(x x2 ) .

Semnul:
f are semn contrar lui a ntre radacini si semnul lui a n rest. Mai precis:
Daca > 0, e x1 < x2 radacinile functiei f .

x x1 x2

ax2 + bx + c, a > 0 + 0 0 +

ax2 + bx + c, a < 0 0 + 0

Daca = 0:

b
x
2a

ax2 + bx + c, a > 0 + 0 +

ax2 + bx + c, a < 0 0

Daca < 0:

ax2 + bx + c, a > 0 +

ax2 + bx + c, a < 0

15
 Relatiile lui Viete:

b
x1 + x2 =
a ;

x x c
1 2 =
a
Notam {
S = x1 + x2
;
P = x1 x2
Avem
{
x21 + x22 = (x1 + x2 )2 2x1 x2 = S 2 2P
;
x31 + x32 = (x1 + x2 )3 3x1 x2 (x1 + x2 ) = S 3 3P S

Ecuatia de gradul al doilea avand radacinile x1 si x2 :

x2 Sx + P = 0 .

Natura radacinilor:

Cerinta Conditii echivalente

x1 , x2 R (radacini reale) 0

x1 , x2 R, x1 = x2 (radacini reale si distincte) >0

x1 , x2 R (ec. nu are radacini reale) <0

x1 = x2 (o radacina (reala); radacini (reale) egale) =0

x1 = x2 (radacini (complexe) distincte) = 0

16
Semnul radacinilor (reale):
b c
Fie S = si P = .
a a

Cerinta Conditii echivalente

x1 , x2 0 0, S 0, P 0

x1 , x2 > 0 0, S > 0, P > 0

x1 , x2 0 0, S 0, P 0

x1 , x2 < 0 0, S < 0, P > 0

x1 0, x2 0 P 0

x1 > 0, x2 < 0 P <0

Pozitionarea radacinilor:
Fie , R, < .

Cerinta Conditii echivalente Alte conditii echivalente

0, 0,
x1 , x2 b
, (x1 ) + (x2 ) 0,
2a
af () 0 (x1 )(x2 ) 0

0, 0,
x1 , x2 > b
> , (x1 ) + (x2 ) > 0,
2a
af () > 0 (x1 )(x2 ) > 0

17
 Cerinta Conditii echivalente Alte conditii echivalente

0, 0,
x1 , x2 b
, (x1 ) + (x2 ) 0,
2a
af () 0 (x1 )(x2 ) 0

0, 0,
x1 , x2 < b
< , (x1 ) + (x2 ) < 0,
2a
af () > 0 (x1 )(x2 ) > 0

Cerinta Conditii echivalente Alte conditii echivalente

x1 x2 af () 0 (x1 )(x2 ) 0

x1 < < x2 af () < 0 (x1 )(x2 ) < 0

Cerinta Conditii echivalente Alte conditii echivalente

0,
b x1 , x2 ,
x1 , x2 [, ] [, ]
2a x1 , x2
af () 0, af () 0

0,
b x1 , x2 > ,
x1 , x2 (, ) (, )
2a x1 , x2 <
af () > 0, af () > 0

18
 Cerinta Conditii echivalente Alte conditii echivalente
{ {
x1 , x 2 > x2 < < x1
x1 (, ), x2 [, ] f ()f () < 0 sau
x 1 < < x2 x1 , x2 <

Conditii privind semnul functiei pe intervale fixate:

Cerinta Conditii echivalente

ax2 + bx + c 0, x R 0, a > 0

ax2 + bx + c > 0, x R < 0, a > 0

ax2 + bx + c 0, x R 0, a < 0

ax2 + bx + c < 0, x R < 0, a < 0

Fie R.

Cerinta Conditii echivalente

{
0 > 0
ax2 + bx + c 0, x sau a > 0
a>0

x ,x
1 2
{
<0 0
ax2 + bx + c > 0, x sau a > 0
a>0

x ,x <
1 2
{
0 > 0
ax2 + bx + c 0, x sau a < 0
a<0

x ,x
1 2
{
<0 0
ax2 + bx + c < 0, x sau a < 0
a<0

x1 , x2 <

19
 Cerinta Conditii echivalente

{
0 > 0
ax2 + bx + c 0, x > sau a > 0
a>0

x ,x
1 2
{
<0 0
ax2 + bx + c > 0, x > sau a > 0
a>0

x ,x
1 2
{
0 > 0
ax2 + bx + c 0, x > sau a < 0
a<0

x ,x
1 2
{
<0 0
ax2 + bx + c < 0, x > sau a < 0
a<0

x1 , x2

Cerinta Conditii echivalente

{
0 > 0
ax2 + bx + c 0, x sau a > 0
a>0

x ,x
1 2
{
<0 0
ax2 + bx + c > 0, x sau a > 0
a>0

x ,x >
1 2
{ > 0
0
ax2 + bx + c 0, x sau a < 0
a<0

x ,x
1 2
{
<0 0
ax2 + bx + c < 0, x sau a < 0
a<0

x1 , x2 >

20
 Cerinta Conditii echivalente

{
0 > 0
ax2 + bx + c 0, x < sau a > 0
a>0

x ,x
1 2
{
<0 0
ax2 + bx + c > 0, x < sau a > 0
a>0

x ,x
1 2
{
0 > 0
ax2 + bx + c 0, x < sau a < 0
a<0

x ,x
1 2
{
<0 0
ax2 + bx + c < 0, x < sau a < 0
a<0

x1 , x2

Fie , R, < .

Cerinta Conditii echivalente

{
0 > 0 > 0
ax2 + bx + c 0,
sau a > 0 sau a < 0
a>0


x [, ] x1 , x2 sau x1 , x2 , [x1 , x2 ]

{
0 > 0
ax2 + bx + c > 0, <0
sau a > 0 sau a < 0
a>0


x [, ] x1 , x2 < sau x1 , x2 > , (x1 , x2 )

{
0 > 0 > 0
ax2 + bx + c 0,
sau a < 0 sau a > 0
a<0


x [, ] x1 , x2 sau x1 , x2 , [x1 , x2 ]

{
0 > 0
ax2 + bx + c < 0, <0
sau a < 0 sau a > 0
a<0


x [, ] x1 , x2 < sau x1 , x2 > , (x1 , x2 )

21
 Cerinta Conditii echivalente

{
0 > 0 > 0
ax2 + bx + c 0,
sau a > 0 sau a<0
a>0


x (, ) x1 , x 2 sau x1 , x2 , [x1 , x2 ]

{
0 > 0
ax2 + bx + c > 0, <0
sau a > 0 sau a<0
a>0


x (, ) x1 , x2 sau x1 , x2 , [x1 , x2 ]

{
0 > 0 > 0
ax2 + bx + c 0,
sau a < 0 sau a>0
a<0


x (, ) x1 , x 2 sau x1 , x2 , [x1 , x2 ]

{
0 > 0
ax2 + bx + c < 0, <0
sau a < 0 sau a>0
a<0


x (, ) x1 , x2 sau x1 , x2 , [x1 , x2 ]

4.6 Sisteme de ecuatii reductibile la ecuatii de gradul

al doilea
Sisteme formate dintr-o ecuatie de gradul ntai si o ecuatie de
gradul al doilea:
{
ax + by = c
.
dx2 + exy + f y 2 + gx + hy = k
c by ( c ax )
Se rezolva prin substitutie: x = sau y = ...
a b
Obs. Analog se rezolva si sistemele formate dintr-o ecuatie de gradul ntai
si o ecuatie de grad n 3.
Sisteme de ecuatii simetrice:
{
f (x, y) = 0
,
g(x, y) = 0
{
f (y, x) = f (x, y)
unde f (x, y) si g(x, y) sunt polinoame simetrice, adica , x, y.
g(y, x) = g(x, y)

22
 Notand {
x+y =S
xy = P
se obtine un sistem cu necunoscutele S si P ; dupa rezolvarea acestuia se
determina x si y ca ind radacinile ecuatiei de gradul al doilea

t2 St + P = 0
({ { )
x = t1 x = t2
sau .
y = t2 y = t1

Sisteme de ecuatii omogene de gradul al doilea:

{
a1 x2 + b1 xy + c1 y 2 = d1
.
a2 x2 + b2 xy + c2 y 2 = d2

Se reduce termenul liber (de exemplu se nmultesc cele doua ecuatii cu d2 ,

respectiv cu d1 si se aduna ecuatiile obtinute), rezultand o ecuatie omogena
de forma
ax2 + bxy + cy 2 = 0.
( )2
x x x
Pentru y = 0, mpartind prin y a
2
+ b + c = 0; notam = t,
y y y
x
determinam t, apoi rezolvam sistemul format din ecuatia = t si una din
y
cele doua ecuatii ale sistemului initial.
Cazul y = 0 se rezolva prin nlocuire n sistemul initial.
Obs. Analog se rezolva si sistemele de ecuatii omogene de grad n 3.

23
4.7 Puteri cu exponent natural
Fie n N .
Paritate:
Functia xn este para pentru n = par, respectiv impara pentru n = impar:

n = par (x)n = xn ;
n = impar (x)n = xn ;

Semnul:

x 0

xn , n = par + 0 +

xn , n = impar 0 +

Monotonia:

x 0

xn , n = par 0

xn , n = impar 0

24
4.8 Radicali
Fie n N , n 2.
Functia radical este inversa functiei putere:

Functia (bijectiva) Inversa Mon. Formule

f : [0, ) [0, ), f 1 : [0, ) [0, ),

n
xn = |x|, pt. n = par, x R;
f (x) = xn , f 1 (x) = n x,

( n x)n = x, pt. n = par, x 0;
n = par n = par

f : R R, f 1 : R R, n
xn = x, pt. n = impar, x R;

f (x) = xn , f 1 (x) = n x, ( n x)n = x, pt. n = impar, x R;

n = impar n = impar n
x = n x, pt. n = impar, x R;

Notam x = 2 x , x 0;


x2 = |x|, x R ;

(x)2 = x, x 0 ;

Domeniul
de definitie:
n
x, n = par : x 0;
n
x, n = impar : x R;
Semnul:

x 0 x 0

n
x, n = par 0 + n
x, n = impar 0 +

Monotonia:

x 0 x 0

n
x, n = par 0 n
x, n = impar 0

25
4.9 Formule de calcul cu puteri si radicali
Puteri cu exponent rational:

x0 = 1, x = 0;
1
x1 = , x = 0;
x
1
xn = n , x = 0, n N ;
x
1
x = x, x 0;
2

1
x n = n x, n N, n 2 (x 0 pt. n = par);
m
x n = n xm , n, m N, n 2 (x 0 pt. n = par);
1
x n =
m

n
, x = 0, n, m N, n 2 (x 0 pt. n = par);
xm
Operatii cu puteri:

xa xb = xa+b ;
xa
= xab (x = 0);
xb
a b
(x ) = xab ;
xa y a = (xy)a ;
( )a
xa x
= (y = 0);
ya y

Operatii cu radicali:
Fie n, m N , n 2, m 2.

n
x n y = n xy (x 0, y 0 pt. n = par);

n
xy = n |x| n |y| pt. n = par si xy 0;

n
x x
n y
= n (y = 0) (x 0, y > 0 pt. n = par);
y

x n
|x|
n
= pt. n = par si xy 0, y = 0;
y n
|y|

( n x)m = n xm (x 0 pt. n = par);

n
xm = ( n |x|)m pt. n, m = pare;

m
n
x = mn x (x 0 pt. m n = par);

26
4.10 Ecuatii cu puteri; ecuatii cu radicali (ecuatii irationale)
Fie n N , n 2.

Ecuatia Conditii de existenta Rezolvare (n R)

a < 0 x ;
xn = a, n = par a = 0 x = 0;

a>0x=na

xn = a, n = impar x= n
a

a < 0 x ;
n
x = a, n = par x0
a 0 x = an

n
x = a, n = impar x = an

a + x + b x = c.
n m

{
n
a+x=u

Dupa impunerea eventualelor conditii de existenta, notand m
bx=v
{
u+v =c
...
x = un a = b v m

27
4.11 Medii aritmetice, geometrice, armonice, patratice
Fie a1 , a2 , . . . , an R, unde n N, n 2.

Media aritmetica a numerelor a1 , a2 , . . . , an este

1
n
a1 + a2 + + an
Ma = ai = ;
n i=1 n

Media geometrica a numerelor a1 , a2 , . . . , an este

Mg = n
a 1 a 2 . . . an (a1 a2 . . . an 0 pt. n = par);

Media armonica a numerelor a1 , a2 , . . . , an este

n n
Mh = = (a1 , a2 , . . . , an = 0);

n
1 1 1 1
+ + +
ai a1 a2 an
i=1

Media patratica a numerelor a1 , a2 , . . . , an este

v
u n
u1 a21 + a22 + + a2n
Mp = t a2i = .
n i=1 n

28
4.12 Inegalitati remarcabile
Inegalitatea mediilor:
Fie a1 , a2 , . . . , an > 0 (n N, n 2). Atunci

min{a1 , a2 , . . . , an } Mh Mg Ma Mp max{a1 , a2 , . . . , an },

iar egalitatile au loc daca si numai daca a1 = a2 = = an .

Inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz:
Fie a1 , . . . , an , b1 , . . . , bn R (n N, n 2). Atunci
( n )2 ( n ) ( n )

ai bi a2i b2i ,
i=1 i=1 i=1

iar egalitatea are loc daca si numai daca

k R a.. ai = kbi i {1, . . . , n}.

Inegalitatea lui Minkowski:

Fie a1 , . . . , an , b1 , . . . , bn 0 (n N, n 2). Atunci
v v v
u n u n u n
u u u
t (ai + bi )2 t a2i + t b2i ,
i=1 i=1 i=1

iar egalitatea are loc daca si numai daca

k R a.. ai = kbi i {1, . . . , n}.

Inegalitatea lui Holder:

1 1
Fie a1 , . . . , an , b1 , . . . , bn 0 (n N, n 2) si p, q (1, ) a.. + = 1.
p q
Atunci
( )1 ( n )1

n
n
p q q
ai bi api bi ,
i=1 i=1 i=1

iar egalitatea are loc daca si numai daca

k R a.. api = kbqi i {1, . . . , n}.

Obs. Luand p = q = 2 n inegalitatea lui Holder obtinem inegalitatea

Cauchy-Buniakowski-Schwarz.

29
 Inegalitatea lui Jensen:

Fie f : A B o functie convexa, unde A, B R, A ind un

n
interval. Fie x1 , . . . , xn A si t1 , . . . , tn [0, 1] a.. ti = 1
i=1
(n N, n 2). Atunci
( n )

n
f ti xi ti f (xi ).
i=1 i=1

Mai mult, daca f este strict convexa si t1 , . . . , tn (0, 1), atunci

egalitatea are loc daca si numai daca x1 = x2 = = xn .
Fie f : A B o functie concava, unde A, B R, A ind un

n
interval. Fie x1 , . . . , xn A si t1 , . . . , tn [0, 1] a.. ti = 1
i=1
(n N, n 2). Atunci
( n )

n
f ti xi ti f (xi ).
i=1 i=1

Mai mult, daca f este strict concava si t1 , . . . , tn (0, 1), atunci

egalitatea are loc daca si numai daca x1 = x2 = = xn .

30
4.13 Functia exponentiala
Fie a > 0, a = 1.
Functia exponentiala:

f : R (0, ), f (x) = ax

(a se numeste baza functiei exponentiale).

Semnul:

ax , a > 0, a = 1 +

Monotonia:

ax , a > 1 0

ax , a (0, 1) 0

Formule de calcul:

ax ay = ax+y ;
ax
= axy (a = 0);
ay
x y
(a ) = axy ;
ax bx = (ab)x ;
ax ( a )x
= (b = 0);
bx b

31
4.14 Functia logaritmica
Fie a > 0, a = 1.
Functia logaritmica este inversa functiei exponentiale:

Functia (bijectiva) Inversa Formule

f : R (0, ), f 1 : (0, ) R,
loga ax = x, x R;
f (x) = ax , f 1 (x) = loga x,
aloga x = x, x > 0;
a > 0, a = 1 a > 0, a = 1

(a se numeste si baza functiei logaritmice, sau baza logaritmului).

Notam

lg x = log10 x, x > 0 (logaritm zecimal) ;
ln x = loge x, x > 0 (logaritm natural), e 2,7 ;

Domeniul de definitie:
loga x, a > 0, a = 1 : x > 0;
Semnul:

x 0 1

loga x, a > 1 0 +

loga x, a (0, 1) + 0

Monotonia:

x 0

loga x, a > 1

loga x, a (0, 1)

32
Formule de calcul:
Fie a > 0, a = 1 si b > 0, b = 1.

loga 1 = 0;
loga a = 1;
loga ax = x, x R;
aloga x = x , x > 0;
loga x + loga y = loga (xy) , x, y > 0;
loga (xy) = loga |x| + loga |y|, x, y a.. xy > 0;
x
loga x loga y = loga , x, y > 0;
y
x
loga = loga |x| loga |y|, x, y > 0 a.. xy > 0;
y
loga xn = n loga x , x > 0, n R;
loga xn = n loga |x|, n Z, n = par, x = 0;
n
logam xn = loga x , x > 0, n, m R, m = 0;
m
n
logam xn = log|a| |x|, n, m Z, n, m = pare, m = 0,
m
x = 0, a R \ {1, 0, 1};
1
loga b = ;
logb a
logb x lg x ln x
loga x = = = , x > 0;
logb a lg a ln a

33
4.15 Ecuatii si inecuatii exponentiale si logaritmice
Fie a > 0, a = 1.

Ecuatia/inecuatia Conditii de existenta Rezolvare (n R)

b 0 x ;
ax = b
b > 0 x = loga b

loga x = b x>0 x = ab

b 0 x ;
ax < b b > 0, a > 1 x < loga b

b > 0, a (0, 1) x > loga b

b 0 x R;
ax > b b > 0, a > 1 x > loga b

b > 0, a (0, 1) x < loga b

a > 1 x < ab
loga x < b x>0
a (0, 1) x > ab

a > 1 x > ab
loga x > b x>0
a (0, 1) x < ab

Aa2x + Bax + C = 0. Notam ax = t At2 + Bt + C = 0, t > 0 . . .

( a )2x ( a )x
x x x
A(a2 ) +B(ab)x +C(b2 ) = 0. Impartim prin (b2 ) A +B +C = 0 ...
b b
af (x) = bg(x) . Logaritmam (n una din bazele a, b, e, 10) . . .

34
5 Geometrie sintetica
5.1 Triunghiul dreptunghic
C

D
M

A B

Teorema lui Pitagora: BC 2 = AB 2 + AC 2 ;

Teorema catetei: AB 2 = BC BD; AC 2 = BC CD;
Teorema naltimii: AD2 = BD CD;
( )
AB AC produsul catetelor
Formula naltimii: AD = ;
BC ipotenuza
BC
Formula medianei: AM = ;
2
AB AC BC AD
Aria: AABC = = ;
2 2
Functii trigonometrice:
( ) ( )
AC cateta opusa AB cateta alaturata
sin B = ; cos B = ;
BC ipotenuza BC ipotenuza
( ) ( )
AC cateta opusa AB cateta alaturata
tg B = ; ctg B = ;
AB cateta alaturata AC cateta opusa
C = 90 B sin C = cos B, cos C = sin B, tg C = ctg B, ctg C = tg B;

sin2 x + cos2 x = 1 ;
sin x cos x 1
tg x = ; ctg x = = ;
cos x sin x tg x

35
Unghiuri importante:

x 0 0 30 45 60 90
6 4 3 2

1 2 3
sin x 0 1
2 2 2

3 2 1
cos x 1 0
2 2 2

3
tg x 0 1 3
3

3
ctg x 3 1 0
3

x = obtuz sin x = sin(180 x) ; cos x = cos(180 x) ;

36
5.2 Triunghiul oarecare
A

A + B + C = 180

c b

ha a ma

B D E M C
a
Inegalitatea triunghiului:

a + b > c
a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi a, b, c > 0 si a + c > b


b+c>a
Aria:
( )
BC AD baza naltimea
AABC = ;
2 2
AB AC sin A
=
2
a+b+c
= p(p a)(p b)(p c) (formula lui Heron) , unde p = ;
2
= p r, unde r = raza cercului nscris;
abc
= , unde R = raza cercului circumscris;
4R
Teorema lui Pitagora generalizata (teorema cosinusului):

BC 2 = AB 2 + AC 2 2 AB AC cos A;
a b c
Teorema sinusului: = = = 2R;
sin A sin B sin C
37
 2(b2 + c2 ) a2
Formula medianei: ma = ;
4
2AABC 2
Formula naltimii: ha = = p(p a)(p b)(p c);
a a
EB AB
Teorema bisectoarei: = ;
EC AC
(bisectoarea mparte latura opusa n segmente proportionale
cu laturile alaturate);
2bc A 2bc p(p a)
Formula bisectoarei: la = cos = ;
b+c 2 b+c bc
O alta formula a bisectoarei: AE 2 = AB AC BE EC;
AB
ab tg
Teorema tangentei: = 2 ;
a+b A+B
tg
2
Formule trigonometrice:

A (p b)(p c) A p(p a)
sin = ; cos = ;
2 bc 2 bc
A (p b)(p c) A p(p a)
tg = ; ctg = ;
2 p(p a) 2 (p b)(p c)

A B C
sin A + sin B + sin C = 4 cos cos cos ;
2 2 2
A B C
cos A + cos B + cos C = 1 + 4 sin sin sin ;
2 2 2
90 ;
tg A + tg B + tg C = tg A tg B tg C, pt. A, B, C =

38
 Triunghiuri congruente:
A A

B C B C
{
AbA b , B
bB c , C
bCc
ABC A B C
[AB] [A B ], [AC] [A C ], [BC] [B C ]
Cazurile de congruenta: LLL, LUL, ULU.
Triunghiuri asemenea:
A A

B C
B C
AbA b , bB
B c , C
bC
c

ABC A B C AB AC BC
= =
A B
AC BC
Cazurile de asemanare: LLL, LUL, UU.
Teorema lui Thales; Teorema fundamentala a asemanarii:

M N

B C

Fie ABC si M AB \ {A, B}, N AC \ {A, C}.

AM AN
M N BC
= (T. Thales);
MB NC
AM AN MN
M N BC AM N ABC = = (T.F.A.)
AB AC BC

39
 Teorema lui Menelaus:

A
C
B

B C A

Fie ABC si A BC \ {B, C}, B AC \ {A, C}, C AB \ {A, B}.

AC BA CB
A , B , C = coliniare = 1 (segmente orientate)
C B AC BA
exact 2 sau 0 din punctele A , B , C sunt pe laturile ABC
AC BA CB
=1
C B A C B A

Teorema lui Ceva:

A
C
B

B A C

Fie ABC si A BC \ {B, C}, B AC \ {A, C}, C AB \ {A, B}.

AC BA CB
AA , BB , CC = concurente = 1 (segmente orientate)
C B AC BA
exact 3 sau 1 din punctele A , B , C sunt pe laturile ABC
AC BA CB
=1
C B A C B A

40
5.3 Patrulatere

Patrulaterul Aria Alte formule

\
AC BD sin (AC, BD)
oarecare
2
baza h
Paralelogram = AB AD sin A
2

Dreptunghi Ll Diagonala d2 = L2 + l2

d1 d2
Romb l h = l2 sin A =
2

Patrat l2 Diagonala d = l 2

(baza mare + baza mica) h Linia mijlocie:

Trapez
2 baza mare + baza mica
lm =
2

Un patrulater ABCD este inscriptibil (adica exista un cerc care trece

prin punctele A, B, C, D, numit cercul circumscris patrulaterului ABCD)

b+C
A b=B
b+D
b = 180 ABD
\ ACD
\

(unghiul format de o latura cu o diagonala este congruent cu unghiul format

de latura opusa cu cealalta diagonala)

AC BD = AB CD + AD BC

(relatia lui Ptolemeu).

Un patrulater ABCD are un cerc nscris (adica un cerc tangent la la-
turile patrulaterului) AB + CD = AD + BC.

41
 Patrulaterul R r

Paralelogram doar n dreptunghi doar n romb

d
Dreptunghi doar n patrat
2
l
Romb doar n patrat
2

d l 2 l
Patrat =
2 2 2

doar daca AB + CD = AD + BC;

Trapez doar n trapez isoscel
h
r=
2

5.4 Poligoane regulate

u u
R 2 2
r
An A3

M
A1| {z }A2
l
n = numarul de laturi (varfuri); R = raza cercului circumscris;
360 2
Unghiul la centru: u = ;
n n

42
 u
Latura: l = 2R sin ;
2
u
Apotema (raza cercului nscris): r = R cos ;
2
lr R2 sin u
Aria: A = n =n ;
2 2
(n 2)180
Unghiul poligonului: 180 u = ;
n
Poligoane regulate importante:

Poligonul Formule specice Aria R r

l 3 lh l2 3 2 l 3 1 l 3
Triunghi echilateral Inaltimea h = = h= h=
2 2 4 3 3 3 6

d l 2 l
Patrat Diagonala d = l 2 l2 =
2 2 2

l2 3 l 3
Hexagon regulat 6 l
4 3

43
 6 Trigonometrie
6.1 Functiile trigonometrice
Cercul trigonometric:
( ) ) (
Cadranul II: t , y = sin t Cadranul I: t 0,
2 6 2

{ {
cos t < 0 cos t > 0
cos = 0
sin t > 0 t= 2 sin t > 0
2
B(0, 1) sin = 1
{ 2
cos( t0 ) = cos t0
sin( t0 ) = sin t0

N (cos( t0 ), sin( t0 )) M (cos t0 , sin t0 )
{ t0 {
cos = 1 t= t=0 cos 0 = 1
R=1
sin = 0 A (1, 0) K t0 A(1, 0) sin 0 = 0 - x = cos t
{
+ t0 O  t0 t = 2
cos 2 = 1
2 t0 sin 2 = 0

P (cos( + t0 ), sin( + t0 )) Q(cos(2 t0 ), sin(2 t0 ))

{ {
cos( + t0 ) = cos t0 cos(2 t0 ) = cos(t0 ) = cos t0
sin( + t0 ) = sin t0 sin(2 t0 ) = sin(t0 ) = sin t0

{
cos
B (0, 1)
3
=0 {
cos t < 0 3 2 cos t > 0
sin t < 0 t=
sin 3 = 1 sin t < 0
2 2

( ) ( ) ( )
3 3
Cadranul III: t , Cadranul IV: t , 2 sau t , 0
2 2 2

Domeniul de definitie:
sin t, cos t : t R;

tg t : cos t = 0 t = + k, k Z;
2
ctg t : sin t = 0 t = k, k Z;

44
 Periodicitatea:
Functiile sin si cos au perioada principala 2:

sin t = sin(t + 2) = sin(t + 2k), cos t = cos(t + 2) = cos(t + 2k), k Z;

Functiile tg si ctg au perioada principala :

tg t = tg (t + ) = tg (t + k), ctg t = ctg (t + ) = ctg (t + k), k Z;

Paritate:
Functia cos este para, iar functiile sin, tg si ctg sunt impare:

sin(t) = sin t, cos(t) = cos t,

tg (t) = tg t, ctg (t) = ctg t;

Argumentul redus (din [0, 2)):

sin t = sin t0

cos t = cos t
0
t [2k, 2k + 2), k Z , unde t0 = t 2k [0, 2)

tg t = tg t


0
ctg t = ctg t0
(t0 = argumentul redus)
Unghiuri importante:

3
t 0 0 90 180 270 sau 90
2 2 2

sin t 0 1 0 1

cos t 1 0 1 0

tg t 0 0

ctg t 0 0

45
 Semnul:

3
t 0 2
2 2

sin t 0 + 0 0

cos t + 0 0 +

tg t 0 + | 0 + | 0

ctg t | + 0 | + 0 |

Reducerea la cadranul I:

Cadranul II Cadranul III Cadranul IV Cadranul IV

( ) ( ) ( ) ( )
3 3
t , t , t , 2 t ,0
2 2 2 2

sin t = sin( t) sin t = sin(t ) sin t = sin(2 t) sin t = sin(t)

cos t = cos( t) cos t = cos(t ) cos t = cos(2 t) cos t = cos(t)

tg t = tg ( t) tg t = tg (t ) tg t = tg (2 t) tg t = tg (t)

ctg t = ctg ( t) ctg t = ctg (t ) ctg t = ctg (2 t) ctg t = ctg (t)

Marginirea:
sin x [1, 1]; cos x [1, 1];

46
 Monotonia:

3
t 0 2
2 2 2

sin t 1 0 1 0 1 0

cos t 0 1 0 1 0 1

tg t | 0 +| 0 +| 0

ctg t 0 | + 0 | + 0 |

Functiile trigonometrice inverse:

Functia (bijectiva) Inversa Mon. Formule

[ ] [ ] arcsin(x) = arcsin x;
sin : , [1, 1] arcsin : [1, 1] , sin(arcsin x) = x;
2 2 2 2 [ ]
arcsin(sin x) = x, pt. x ,
2 2

arccos(x) = arccos x;
cos : [0, ] [1, 1] arccos : [1, 1] [0, ] cos(arccos x) = x;
arccos(cos x) = x, pt. x [0, ]

( ) ( ) arctg (x) = arctg x;

tg : , R arctg : R , tg (arctg x) = x;
2 2 2 2 ( )
arctg (tg x) = x, pt. x ,
2 2

arcctg (x) = arcctg x;

ctg : (0, ) R arcctg : R (0, ) ctg (arcctg x) = x;
arcctg (ctg x) = x, pt. x (0, )

47
 Semnul:

x 1 0 1 x 0

arcsin x 0 + arctg x 0 +

arccos x + 0 arcctg x +

Monotonia:

x 1 0 1 x 0

arcsin x 0 arctg x 0
2 2 2 2

arccos x 0 arcctg x 0
2 2

Formule de legatura ntre functiile trigonometrice inverse:

arcsin x + arccos x = ;
2

arctg x + arcctg x = ;
2

48
6.2 Formule trigonometrice
Formule de legatura ntre functiile trigonometrice:

sin2 x + cos2 x = 1 (formula fundamentala a trigonometriei) ;

sin x 1 cos x 1
tg x = = ; ctg x = = ;
cos x ctg x sin x tg x
1 1
1 + tg 2 x = ; 1 + ctg 2 x = ;
2
cos x sin2 x
Formule pentru sume/diferente de unghiuri:

sin(x + y) = sin x cos y + cos x sin y;

sin(x y) = sin x cos y cos x sin y;
cos(x + y) = cos x cos y sin x sin y;
cos(x y) = cos x cos y + sin x sin y;

tg x + tg y
tg (x + y) = , pt. x, y, x + y = + k (k Z);
1 tg x tg y 2
tg x tg y
tg (x y) = , pt. x, y, x y = + k (k Z);
1 + tg x tg y 2
( ) 1
tg x = ctg x = , pt. x = + k, x = k;
2 tg x 2
( ) 1
tg x = ctg x = , pt. x = + k, x = k;
2 tg x 2
ctg x ctg y 1
ctg (x + y) = , pt. x, y, x + y = k;
ctg x + ctg y
ctg x ctg y + 1
ctg (x y) = , pt. x, y, x y = k;
ctg y ctg x
Formule pentru dublul unui unghi:

sin 2x = 2 sin x cos x;

cos 2x = cos2 x sin2 x
= 2 cos2 x 1
= 1 2 sin2 x;
2tg x
tg 2x = , pt. x, 2x = + k;
1 tg x2
2
ctg 2 x 1
ctg 2x = , pt. x, 2x = k;
2ctg x

49
Formule pentru triplul unui unghi:

sin 3x = 3 sin x 4 sin3 x; cos 3x = 4 cos3 x 3 cos x;

Formule pentru jumatatea unui unghi:

x 1 cos x x 1 + cos x
sin2 = ; cos2 = ;
2 2 2 2
x 1 cos x
tg 2 = , pt. x = + 2k;
2 1 + cos x
x 1 + cos x
ctg 2 = , pt. x = 2k;
2 1 cos x
x
Substitutia t = tg :
2
x 2t 1 t2
t = tg (x = + 2k) sin x = ; cos x = ;
2 1 + t2 1 + t2
2t
tg x = , pt. x = + k;
1 t2 2
1 t2
ctg x = , pt. x = k;
2t
Formule de liniarizare:
1 cos 2x 1 + cos 2x
sin2 x = ; cos2 x = ;
2 2
3 sin x sin 3x 3 cos x + cos 3x
sin3 x = ; cos3 x = ;
4 4
Formule de transformare a produselor n sume:

sin(x + y) + sin(x y)
sin x cos y = ;
2
cos(x + y) + cos(x y)
cos x cos y = ;
2
cos(x y) cos(x + y)
sin x sin y = ;
2
Formule de transformare a sumelor n produse:
x+y xy
sin x + sin y = 2 sin cos ;
2 2
x+y xy
sin x sin y = 2 cos sin ;
2 2

50
 x+y xy
cos x + cos y = 2 cos cos ;
2 2
x+y xy
cos x cos y = 2 sin sin ;
2 2
sin(x + y)
tg x + tg y = , pt. x, y = + k;
cos x cos y 2
sin(x y)
tg x tg y = , pt. x, y = + k;
cos x cos y 2
sin(x + y)
ctg x + ctg y = , pt. x, y = k;
sin x sin y
sin(y x)
ctg x ctg y = , pt. x, y = k;
sin x sin y
Sume cu argumentele n progresie aritmetica:
r
S1 = sin x + sin(x + r) + sin(x + 2r) + . . . se calculeaza S1 sin ;
2
r
S2 = cos x + cos(x + r) + cos(x + 2r) + . . . se calculeaza S2 sin ;
2

6.3 Ecuatii trigonometrice

Ecuatia Conditii de existenta Rezolvare

a [1, 1] x ;
sin x = a
a [1, 1] x = (1)k arcsin a + k, k Z

a [1, 1] x ;
cos x = a
a [1, 1] x = arccos a + 2k, k Z

tg x = a cos t = 0 t = + k, k Z x = arctg a + k, k Z
2

ctg x = a sin t = 0 t = k, k Z x = arcctg a + k, k Z

{ {
a sin x + b cos x = c sin x = u
a sin x + b cos x = c . Notam ...
sin2 x + cos2 x = 1 cos x = v

51
 Ecuatia Conditii de existenta Rezolvare
[ ]
a , x ;
arcsin x = a x [1, 1] 2 2
[ ]
a , x = sin a
2 2

a [0, ] x ;
arccos x = a x [1, 1]
a [0, ] x = cos a
( )
a , x ;
arctg x = a 2 2
( )
a , x = tg a
2 2

a (0, ) x ;
arcctg x = a
a (0, ) x = ctg a

52
7 Geometrie vectoriala
Coordonatele unui vector:
y
6
B(xB , yB )
3

u = AB = (xB xA )i + (yB yA )j
A(xA , yA )

AB(xB xA , yB yA )
Y (0, 1)
j 6i
- -x
O X(1, 0) {
i(1, 0) = versorul axei Ox
j(0, 1) = versorul axei Oy

Vectorul de pozitie al unui punct:

rA = OA = xA i + yA j;

Modului (norma, lungimea) unui vector:

|AB| = AB = (xB xA )2 + (yB yA )2 ;

u = xi + yj |u| = x2 + y 2 ;

Versor (vector unitate): vector de modul 1;

Egalitatea vectorilor:
B
3
D
3
u = AB

v = CD
A
C

Fie u = x1i + y1j si v = x2i + y2j.

u = v u si v au acelasi modul, aceeasi directie si acelasi sens

{
x1 = x2
;
y1 = y2

53
Vectorul nul:
0 = 0 i + 0 j =
AA, A;

AB = 0 A = B;
{
x=0
xi + yj = 0 ;
y=0

Adunarea vectorilor:

Regula paralelogramului:

B
 AB + AD = AC

u : C

u + v
A
v z
D

Regula triunghiului:

B
 v AB + BC = AC

u z
: C

u + v
A
{
u = x1i + y1j
u + v = (x1 + x2 )i + (y1 + y2 )j;
v = x2i + y2j

54
Inmultirea vectorilor cu scalari:
*
2u
*
u 1
2
u *
12 u
u 
 2u

(xi + yj) = xi + yj, R;

Opusul unui vector:

v = u u si v au acelasi modul, aceeasi directie si sensuri opuse;

AB = BA ;
u = xi + yj u = xi yj;

Vectori coliniari:
B
3
D
u = AB 3

A v = CD
C

Fie u = x1i + y1j si v = x2i + y2j.

u si v sunt coliniari u si v au aceeasi directie

k R a.. u = kv
x1 y1
= ;
x2 y2

AB si CD sunt coliniari AB CD sau A, B, C, D = coliniare

k R a.. AB = k CD;

55
 Rapoarte de segmente orientate:

M1 A 3 M2 A 2 M3 A 7
= = =
M1 B 8 M2 B 5 M3 B 2
M1 A M2 B M3

Fie M AB \ {B} si k R \ {1}.

MA
= k MA = k MB
M B
( )


MA
= k si M A, M B au acelasi sens adica A (M B) sau B (AM ) , daca k > 0

MB
( )
MA

= k si M A, M B au sensuri opuse adica M (AB) , daca k < 0
MB

A M B
k K 

MA 1 ( )
= k PM = P A k P B , P
MB 1k


xA kxB
xM =
1 1k
P rM = (rA krB )
1k
y kyB
yM = A
1k

Caz particular (k = 1):

1
M = mijlocul lui [AB] P M = (P A + P B), P
2

xA + xB
1 xM =
rM = (rA + rB ) 2
2
yM = yA + yB
2
Puncte importante n triunghi:
Fie ABC.

Centrul de greutate G (intersectia medianelor):

56
 G = centrul de greutate al ABC
1
P G = (P A + P B + P C), P
3
xA + xB + xC
1 xG =
rG = (rA + rB + rC ) 3
3
yG = y A + y B + yC
3
Centrul cercului nscris I (intersectia bisectoarelor):

I = centrul cercului nscris ABC

1
PI = (aP A + bP B + cP C), P
a+b+c

axA + bxB + cxC
1 xI =
a+b+c
rI = (arA + brB + crC )
a+b+c
ay + byB + cyC
yI = A
a+b+c
Centrul cercului circumscris O (intersectia mediatoarelor);
Ortocentrul H (intersectia naltimilor):

OH = OA + OB + OC;
1
OG = OH (relatia lui Sylvester);
3
Produsul scalar:
Fie u = x1i + y1j si v = x2i + y2j.
u v = |u| |v | cos((u, v ))
= x1 x2 + y1 y2

u u = |u|2 ; i i = j j = 1; i j = 0;
u v x1 x2 + y1 y2
cos((u, v )) = = 2 ;
|u| |v | x1 + y12 x22 + y22
x1 y1
u si v sunt coliniari |u v | = |u| |v | = ;
x2 y2
u v (perpendiculari) u v = 0 x1 x2 + y1 y2 = 0;
|u v |2 = |u|2 + |v |2 2u v
= |u|2 + |v |2 2|u| |v | cos((u, v ));

57
8 Geometrie analitica
Distanta dintre doua puncte:

AB = (xB xA )2 + (yB yA )2 ;

Coordonatele mijlocul unui segment:

xA + xB
xM =
M = mijlocul lui [AB] 2 ;

yM = yA + yB
2
Coordonatele centrului de greutate al unui triunghi:

xA + xB + xC
xG =
G = centrul de greutate al ABC 3 ;

yG = Ay + y B + yC
3
Ecuatia generala a unei drepte:
d: ax + by + c = 0, unde a = 0 sau b = 0;
Ecuatia dreptei ce trece prin doua puncte (distincte) date:
 
 x y 1 

AB :  xA yA 1  = 0
 xB yB 1 

y yA x xA

AB : = , daca xB = xA si yB = yA (dreapta oblica)

yB yA xB xA

AB : x = xA , daca xB = xA (dreapta verticala)


AB : y = yA , daca yB = yA (dreapta orizontala)
Puncte coliniare:
 
 xA yA 1 
 
A, B, C = coliniare  xB yB 1  = 0;
 xC yC 1 

Aria unui triunghi:

 
 xA yA 1 
||  
AABC = , unde =  xB yB 1  ;
2  xC yC 1 

58
 Panta (coeficientul unghiular) unei drepte (neverticale):
m = tangenta unghiului format de dreapta cu axa Ox;
a
d: ax + by + c = 0 m= , unde a = 0;
b

yB yA
d = AB m= , unde xB = xA ;
xB xA
Ecuatia dreptei ce trece printr-un punct dat P (x0 , y0 ) si avand
panta m data:

y y0 = m(x x0 ) ;

Ecuatia dreptei verticale ce trece printr-un punct dat P (x0 , y0 ):

x = x0 ;

Drepte
{ paralele; drepte perpendiculare:
{
d1 : a1 x + b1 y + c1 = 0 d1 : y = m1 x + n1 (m1 = panta lui d1 )
Fie , sau .
d2 : a2 x + b2 y + c2 = 0 d2 : y = m2 x + n2 (m2 = panta lui d2 )
a1 b1 c1
d1 = d2 = = m1 = m2 si n1 = n2 ;
a2 b2 c2
a1 b1 c1
d1 d2 = = m1 = m2 si n1 = n2 ;
a2 b2 c2
d1 d2 a1 a2 + b1 b2 = 0 m1 m2 = 1;
Vectori directori ai unei drepte:

Vectorii directori ai dreptei d sunt vectorii de forma AB, cu A, B d,
A = B;
Un vector u = i + j, u = 0, este vector director pentru dreapta
d : ax + by + c = 0 daca si numai daca a + b = 0 ;

Unghiul
{ dintre doua drepte: {
d1 : a1 x + b1 y + c1 = 0 d1 : y = m1 x + n 1 (m1 = panta lui d1 )
Fie , sau .
d2 : a2 x + b2 y + c2 = 0 d2 : y = m2 x + n 2 (m2 = panta lui d2 )

|a1 a2 + b1 b2 | |m1 m2 + 1|
cos((d1 , d2 )) = = ;
a21 + b21 a22 + b22 m21 + 1 m22 + 1

59
    
 m1 m2   a1 b2 a2 b1 

tg ((d1 , d2 )) =   =   , pt. d1 d2 ;
1 + m1 m2   a1 a2 + b1 b2 
Proiectia unui punct pe o dreapta:
Fie punctul A(x1 , y1 ) si dreapta d : ax + by + c = 0.
A
d

Proiectia lui A pe d este punctul D = pr d A denit prin

{
D = A, daca A d
,
AD d, D d, daca A d

adica punctul de intersectie dintre dreapta d si perpendiculara dusa din A

pe d. Astfel coordonatele (x0 , y0 ) ale lui D sunt solutia sistemului

{
b2 x1 aby1 ac
ax + by + c = 0 x0 =
a2 + b2
, adica .
a(y y1 ) = b(x x1 )
abx + a2
y bc
y0 = 1 1
a 2 + b2
Distanta de la un punct la o dreapta:
Fie punctul P (x0 , y0 ) si dreapta h : ax + by + c = 0.
Distanta de la P la h (adica distanta de la P la proiectia lui P pe h) este

|ax0 + by0 + c|
d(P, h) = ;
a2 + b2
Simetricul unui punct fata de un alt punct:
Fie punctele A(x1 , y1 ) si P (x0 , y0 ).
A
P

A
Simetricul lui A fata de P este punctul A (x2 , y2 ) denit prin

{ x1 + x2 {

A = A, daca A = P x 0 =
x2 = 2x0 x1
, deci 2 , adica .

P = mijlocul lui [AA ], daca A = P
y0 = y1 + y2 y2 = 2y0 y1
2
60
 Simetricul unui punct fata de o dreapta:
Simetricul unui punct A fata de o dreapta d este punctul A , unde A este
simetricul lui A fata de punctul D = pr d A.
A
d

A
Simetrica unei drepte fata de un punct:
Simetrica unei drepte AB fata de un punct P este dreapta A B , unde A
si B sunt simetricele lui A, respectiv B, fata de P .
Simetrica unei drepte fata de o alta dreapta:
Simetrica unei drepte AB fata de o dreapta h este dreapta A B , unde A
si B sunt simetricele lui A, respectiv B, fata de h.

61
9 Numere complexe
9.1 Numere complexe sub forma algebrica
Forma algebrica a unui nr. complex:

z = x + yi , unde x, y R, i C \ R, i2 = 1 ;
{
re (z) = x = partea reala a lui z
;
im (z) = y = partea imaginara a lui z
Puterile nr. complex i:
4k

i = i4 = 1
4k+1
i =i
, k Z;

i4k+2 = i2 = 1
4k+3
i = i3 = i

Numere complexe (pur) imaginare:

z = yi, unde y R;

Modulul unui nr. complex:

z = x + yi, x, y R |z| = x2 + y 2 ;

Conjugatul unui nr. complex:

z = x + yi, x, y R z = x yi ;

Proprietati:

re (z), im (z), |z| R;

|z| 0;
|z| = 0 z = 0;
|z1 z2 | = |z1 | |z2 |;
 
 z1  |z1 |
 =
 z2  |z2 | (z2 = 0);
|z n | = |z|n , n N;
|z1 + z2 | |z1 | + |z2 |;
 
|z1 | |z2 | |z1 z2 |;
|z| = |z|;

62
 z z = |z|2 ;
z+z zz
re (z) = ; im (z) = ;
2 2
z R im (z) = 0 z = z;
z = nr. imaginar re (z) = 0 z = z;
z1 + z2 = z1 + z2 ;
z1 z2 = z1 z2 ;
z1 z2 = z1 z2 ;
( )
z1 z1
= (z2 = 0);
z2 z2
z n = (z)n , n N;

9.2 Numere complexe sub forma trigonometrica

Forma trigonometrica a unui nr. complex:

z = r(cos t + i sin t) , unde r R, r 0, t [0, 2);

{
|z| = r = modulul lui z
;
arg(z) = t = argumentul redus al lui z
Obs. Renuntand la conditia t [0, 2) se obtine forma trigonometrica
extinsa a lui z; n acest caz avem

t = arg(z) + 2k, unde k Z,

si t se numeste argumentul (extins al) lui z.

Trecerea de la forma algebrica la forma trigonometrica:

z = 0 z = 0(cos t + i sin t), t [0, 2);

z = x + yi, x, y R, z = 0 z = r(cos t + i sin t), unde

r = |z| = x2 + y 2 ,
x
x
cos t = cos t = 2
r x + y2
t [0, 2) a.. y , adica y ;

sin t =
sin t = 2
r x + y2

63
 Cazuri particulare:
1 = cos 0 + i sin 0;
1 = cos + i sin ;

i = cos + i sin ;
2 2
3 3
i = cos + i sin ;
2 2
z = x R, x 0 z = x(cos 0 + i sin 0);
z = x R, x < 0 z = x(cos + i sin );
( )
z = yi, y R, y 0 z = y cos + i sin ;
( 2 2 )
3 3
z = yi, y R, y < 0 z = y cos + i sin ;
2 2
Proprietati:
cos t i sin t = cos(t) + i sin(t);
(cos t1 + i sin t1 )(cos t2 + i sin t2 ) = cos(t1 + t2 ) + i sin(t1 + t2 );
cos t1 + i sin t1
= cos(t1 t2 ) + i sin(t1 t2 );
cos t2 + i sin t2
(cos t + i sin t)n = cos nt + i sin nt , n Z (formula lui Moivre);

9.3 Interpretarea geometrica a unui nr. complex

Afixul unui punct din plan:
Fiecarui nr. complex z = x + yi, x, y R, i corespunde punctul A(x, y)
din planul reprezentat in sistemul otogonal de axe xOy, si reciproc.
Numarul complex z = x + yi se numeste afixul punctului A(x, y); se
utilizeaza si notatia A(z).
y
6
A(z), z = x + yi = r(cos t + i sin t)

OA = r = |z|
It t = arg(z)
-x
O

64
9.4 Ecuatii binome (radacinile de ordinul n ale unui
nr. complex)
Forma generala:

z n = a, unde a C, n N .

Rezolvarea trigonometrica:
Fie a = r(cos t + i sin t) forma trigonometrica a lui a.
Solutiile ec.
z n = r(cos t + i sin t)
(radacinile de ordinul n ale nr. complex a) sunt:
( )
t + 2k t + 2k
zk+1 = r cos
n
+ i sin , k {1, . . . , n}.
n n

Caz particular: radacinile de ordinul n ale unitatii:

2k 2k
z n = 1 zk+1 = cos + i sin , k {1, . . . , n}.
n n

Rezolvarea algebrica a ec. binome z 2 = a:

Fie a = u + vi forma algebrica a lui a. Notand

z = x + yi, x, y R,

forma algebrica a lui z ecuatia devine, succesiv,

{
x2 y 2 = u
(x + yi) = u + vi x + 2xyi y = u + vi
2 2 2
, x, y R,
2xy = v
si se rezolva acest sistem omogen.

9.5 Ecuatia de gradul al doilea

az 2 + bz + c = 0, unde a, b, c C, a = 0.
Rezolvarea bazata pe formula generala:
b d
z1,2 = , unde d C este o solutie a ec. d2 = , unde = b2 4ac.
2a
Rezolvarea bazata pe forma algebrica: se procedeaza analog ca la
rezolvarea algebrica a ec. binome z 2 = a.

65
9.6 Ecuatii bipatrate

az 4 + bz 2 + c = 0, unde a, b, c C, a = 0.
Notam z 2 = u au2 + bu + c = 0 ...
Obs. Ecuatiile n-patrate

az 2n + bz n + c = 0, n 3,

se rezolva analog, notand z n = u.

66
10 Combinatorica
10.1 Produsul cartezian
Fie A o multime si n N . Un n-uplu cu elemente din A (vector cu n
elemente din A) are forma (a1 , a2 , . . . , an ), unde a1 , a2 , . . . , an A si conteaza
ordinea de dispunere a acestor elemente, adica

(a1 , a2 , . . . , an ) = (b1 , b2 , . . . , bn ) a1 = b1 , a2 = b2 , . . . , an = bn .

Obs. Un 2-uplu (a1 , a2 ) se mumeste si cuplu sau pereche ordonata.

Produsul cartezian al multimilor A1 , A2 , . . . , An este

A1 A2 An = {(a1 , a2 , . . . , an ) | a1 A1 , a2 A2 , . . . , an An }.

10.2 Multimi ordonate

O multime ordonata cu n elemente este un n-uplu cu elemente distincte
doua cate doua.
Deci o multime ordonata cu n elemente are forma (a1 , a2 , . . . , an ), unde
elementele a1 , a2 , . . . , an sunt distincte doua cate doua (adica ai = aj i = j)
si conteaza ordinea de dispunere a acestor elemente.
Obs. {1, 2, 3, 4} = {3, 2, 4, 1} (multimi), dar (1, 2, 3, 4) = (3, 2, 4, 1)
(multimi ordonate).

10.3 Permutari, aranjamente, combinari

Definitii si notatii:
Fie n, k N, k n si e A o multime arbitrara cu n elemente. Notam:

Pn = nr. de multimi ordonate care se pot forma cu toate cele n elemente

ale lui A, numite si permutari ale lui A;
Numarul Pn se numeste permutari de n;

Akn = nr. de submultimi ordonate cu k elemente care se pot forma cu

elemente din A, numite si aranjamente ale lui A;
Numarul Akn se numeste aranjamente de n luate cate k;

Cnk = nr. de submultimi cu k elemente care se pot forma cu elemente

din A, numite si combinari ale lui A;
Numarul Cnk se numeste combinari de n luate cate k;

67
 Definitia lui n factorial:
Fie n N. Notam

n! = 1 2 . . . n, pt. n 1;
0! = 1;

n! se numeste n factorial.
Conditii de existenta; formule de calcul:

Numarul Formule de calcul Conditii de existenta

Pn Pn = n! nN

n!
Akn Akn = n, k N, k n
(n k)!
Akn n!
Cnk Cnk = = n, k N, k n
k! k!(n k)!

10.4 Formule de numarare

Produs cartezian:
Fie n multimi A1 , A2 , . . . , An , avand respectiv m1 , m2 , . . . , mn elemente.

Numarul de elemente (n-upluri) ale produsul cartezian A1 A2 An

este egal cu
m1 m2 . . . mn .

Tipuri de submultimi:
Fie A o multime cu n elemente, n N, si e k N, k n.

Numarul de permutari (multimi ordonate) ale lui A este egal cu n!;

Numarul de submultimi ordonate cu k elemente ale lui A este egal cu

Akn ;

Numarul de submultimi cu k elemente ale lui A este egal cu Cnk ;

Numarul total de submultimi ale lui A este egal cu 2n .

68
 Tipuri de functii:
Fie A o multime cu n elemente si B o multime cu m elemente, m, n N .

Numarul de functii f : A B este egal cu mn ;

Pentru n > m, nu exista functii injective f : A B;

Pentru n m, numarul de functii injective f : A B este egal cu Anm ;

Pentru n < m, nu exista functii surjective f : A B;

Pentru n m, numarul de functii surjective f : A B este egal cu

mn Cm
1
(m 1)n + Cm
2
(m 2)n . . . + (1)m1 Cm
m1
;

Pentru n = m, nu exista functii bijective f : A B;

Pentru n = m, numarul de functii bijective f : A B este egal cu n!;

Pentru n > m, nu exista functii strict crescatoare f : A B;

Pentru n m, numarul de functii strict crescatoare f : A B este
n
egal cu Cm ;
Obs. Aceleasi formule se aplica si n cazul functiilor strict descrescatoare.

Numarul de functii (monoton) crescatoare f : A B este egal cu

n
Cm+n1 ;
Obs. Aceeasi formula se aplica si n cazul functiilor strict descrescatoare.

10.5 Formule combinatoriale

0! = 1 ;
n! = n(n 1)! , n N ;
n! = n(n 1)(n 2)!, n N, n 2;
Akn = n(n 1)(n 2) . . . (n k + 1), n, k N ;
A0n = 1, n N;
A1n = n, n N ;
Ann = n!, n N;
Cnk = Cnnk , n, k N, k n
(formula combinarilor complementare);

69
 Cn0 = Cnn = 1 , n N;
Cn1 = Cnn1 = n , n N ;

Cnk = Cn1
k k1
+ Cn1 , n, k N , k n 1
(relatia de recurenta a combinarilor);
k1
kCnk = nCn1 , n, k N , k n;
Cnk Ckr = Cnr Cnr
kr
, n, k, r N, r k n;
k+1
Cnk Cn+1
= , n, k N, k n;
k+1 n+1

10.6 Binomul lui Newton

Pentru orice a, b C si n N avem

n
(a + b)n = Cnk ank bk .
k=0

Notam Tk+1 = Cnk ank bk , k {0, 1, . . . , n}.

Tk+1 se numeste termenul de rang k sau al k + 1-lea termen al

dezvoltarii (sumei).

Dezvoltarea (suma) are n + 1 termeni.

Daca n = par, atunci termenul din mijloc este T n2 +1 ;

Daca n = impar, atunci termenii din mijloc sunt T n+1 si T n+1 +1 ;
2 2

Cnk se numeste coeficientul binomial al termenului Tk+1 .

Suma coeficientilor binomiali este

Cn0 + Cn1 + + Cnn = 2n ;

Pt. un polinom P (X) = a0 + a1 X + a2 X 2 + + an X n , suma

coeficientilor este

a0 + a1 + a2 + + an = P (1) ;

Pt. un polinom P (X, Y ), suma coeficientilor este P (1, 1) ; . . .

70
 Monotonia coeficientilor binomiali:

Daca n = par, atunci

n
1 n n
+1
Cn0 < Cn1 < < Cn2 < Cn2 > Cn2 > > Cnn1 > Cnn ,
n
deci coeficientul binomial maxim este Cn2 (cel din mijloc);
Daca n = impar, atunci
n1 n+1
Cn0 < Cn1 < < Cn 2 = Cn 2 > > Cnn1 > Cnn ,
n1 n+1
deci coeficientii binomiali maximi sunt Cn 2 = Cn 2 (cei din
mijloc);

Raportul a doi termeni consecutivi:

Tk+1 Cnk a k+1 a

= k+1 = , k {0, 1, . . . , n 1} (pt. b = 0);
Tk+2 Cn b nk b

Pt. a, b > 0 avem

Tk+1 k+1 a nb a
1 1k ,
Tk+2 nk b a+b

nb a k nb a + 1

deci Tk+1 = termen maxim a+b a+b .

k {0, 1, . . . , n}

Formula multinomului lui Newton (generalizare a formulei binomului

lui Newton): pentru orice m N , a1 , a2 , . . . , am C si n N avem
n!
(a1 + a2 + + am )n = ak11 ak22 . . . akmm ,
k1 !k2 ! . . . km !
(k1 ,k2 ,...,km )K

unde K = {(k1 , k2 , . . . , km ) | k1 , k2 , . . . , km N, k1 + k2 + + km = n}.

71
10.7 Sume combinatoriale

Cn0 + Cn1 + + Cnn = 2n , n N

Cn0 + Cn2 + Cn4 + = Cn1 + Cn3 + Cn5 + = 2n1 , n N ;
p
pk
Cnk Cm p
= Cn+m , n, m, p N, p n + m
k=0
(formula lui Vandermonde);

pm
Ckn Cpk
m n+m+1
= Cp+1 , n, m, p N, p n + m
k=n
(formula lui Norlund);
n
( k )2
Cn = C2nn
, n N
k=0

n
Cnk xk = (1 + x)n , n N, x C;
k=0
(cf. binomului lui Newton);

Derivand, respectiv integrand aceasta egalitate n raport cu x obtinem:

n
kCnk xk1 = n(1 + x)n1 , n N , x C;
k=1

n
C k xk+1 (1 + x)n+1 1
n
= , n N, x C;
k=0
k+1 n+1

Obs. Aceste egalitati pot din nou derivate/integrate n raport cu x,

direct sau dupa anumite prelucrari (de ex. nmultire cu x), rezultand alte
identitati combinatoriale.
In particular, pt. x = 1 obtinem:

n
kCnk = n2n1 , n N ;
k=1

n
Cnk 2n+1 1
= , n N;
k=0
k+1 n+1

72