Poezia nu este comunicare nici ca transmitere de informaii, nici ca implicare a dimensiunii

alteritii (dimensiune esenial i constitutiv a limbajului, ns nu i a poeziei). Poetul nu

urmrete nici s asigure, nici s mpiedice trecerea mesajului su la receptor, altfel spus, nu
urmrete s formuleze enunuri nici comprehensibile, nici incomprehensibile, tocmai pentru
c finalitatea actului poetic nu este una practic. n i prin opera sa, poetul creeaz o lume n
acord cu propriile sale intuiii considerate ca absolute, neraportate la ceilali. Finalitatea actului
poetic este aadar creaia de lumi de ctre subiectivitatea absolut (v.teza coerian
a subiectivitii absolute n art). De aceea, considerm c textul literar nu poate fi definit dect
dintr-o perspectiv necesar tipologic (tipologicul neles n accepia sa integralist, precizat
mai sus, v. E. Tmianu), care implic un demers reinstaurator al activitii creatoare prin
descoperirea modalitilor interne de instituire a sensului.

Stnescu, N., Fiziologia poeziei, Editura Eminescu, Bucureti, 1990.