Sunteți pe pagina 1din 10

TRATAMENTUL COMPLEX AL SOLDULUI PROTEZAT

Tratamentul complex al soldului protezat dupa fractura de col femural , consta in :


tratament medicamentos
tratament ortopedico - chirurgical
tratament kinetic
2.4.1. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS consta in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, de
antialgice si sedative, precum si in medicatie pentru eventualele boli asociate pe care pacientul le are.
2.4.2. TRATAMENTUL ORTOPEDICO - CHIRURGICAL consta in diverse tipuri de operatii de la simple
osteotomii pana la protezele totale. Pentru ca, protezele au fost tratate pe larg in subcapitolul anterior, nu
ne vom opri decat la osteotomii.
Osteotomiile sunt indicate in coxartrozele secundare pe subluxatie/ displazie si in necrozele aseptice
ischemice ale capului femural.
Osteotomia poate fi o operatie precoce corectoare, care va evita degradarea ulterioara articulara sau
poate fi o operatie tardiva paliativa, care incearca sa aduca o ameliorare partiala sau temporara a starii
locale articulare.
Osteotomia este consolidata prin osteosinteza metalica (tija, cui-placa, etc).
2.4.3. TRATAMENTUL KINETIC are mai multe obiective:
1. combaterea durerii
2. stabilitatea soldului
3. tonifierea musculara
4. mobilitatea soldului

Durerea face dificil ortostatismul si mersul; ea poate creea pozitii vicioase, in special de flexum.
Combaterea durerii se realizeaza prin :
infiltratii cu cortizon si xilina intraarticular si periarticular, curenti de medie si joasa frecventa;
termoterapie prin aplicare de parafina, solux, ultrasunete si ultrascurte;
kinetoterapie fara incarcare
masaj
repaus la pat si evitarea sprijinului pe soldul afectat folosind carje/baston
tractiune continua/discontinua, cateva zile , pentru a scadea tensiunea intraarticulara;
tractiunea se realizeaza prin scripetoterapie cu ajutorul unei ghete/a unei chingi fixate deasupra
genunchiului si o contragreutate;

Impotriva edemului se recomanda :


posturi antideclive
mobilizari de flexie-extensie ale piciorului
mobilizari ale genunchiului
mobilizari pasive ale soldului
curenti excitomotori de joasa si medie frecventa
masaj
Aceste masuri asigura cresterea intoarcerii venolimfatice si prevenirea tromboflebitelor.
Stabilitatea soldului:
Principalii muschi stabilizatori sunt cei pelvitrohanterieni cu directie orizontala si anume piramidalul,
obturatorul extern, fesierul mijlociu, fesierul mic.
Pozitia de stabilitate este cu atat mai importanta de refacut cu cat musculatura este mai slaba.
Bipedismul se poate mentine in prezenta , doar a muschiului triceps sural si partial a capacitatii functionale
a musculaturii spatelui si abdominale.
1
Pozitionarea face ca stabilitatea pasiva sa se asigure prin intindere ligamentara.

Refacerea stabilitatii active se face prin:


posturi libere reprezentate de pozitiile luate liber de pacient, pentru a preveni/reduce o deviatie;
posturi fixate executate prin scripetoterapie si prin atele schimbate progresiv;
manipulari sunt folosite sub forma de tractiuni, bune pentru durere si mobilizare;
miscarile pasive nu trebuie sa se utilizeze prin intermediul genunchiului;

mobilizari active exercitii active pentru redresarea deviatiilor;

2
corectarea pozitiei trunchiului si bazinului se realizeaza prin kinetoterapie specifica; corectarea
se face prin tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale;

3
Tonifierea musculara :
obiectivul principal pentru asigurarea stabilitatii unipodale este tonifierea musculaturii
abductorilor soldului ;
tonifierea muschilor pelvitrohanterieni (piramidalul, obturatorul intern si extern, patratul crural,
gemenul inferior si superior); acesti muschi au directie orizontala fiind asezati posterior si lateral
de articulatie, avand ca prim rol stabilitatea posterioara, respectiv caderea in fata; cel de-al doilea
rol il constituie fixarea capului femural in cotil, permitand muschilor dinamici sa actioneze eficient;
tonifierea fesierului mare are rol in stabilitatea soldului si a bazinului in plan sagital; acest
muschi este indispensabil in actiunea de urcare si alergare.
Tonifierea cvadricepsului, ischiogambierilor si a tricepsului sural;
Tonifierea musculaturii adductoare se face mai rar avand rol in echilibrul bipodal , la mersul pe
teren alunecos;
Tonifierea flexorilor soldului cu rol in ridicarea membrului inferior de pe sol;

4
Mobilitatea soldului dezvolta in mers o miscare complexa , care se descompune in :
Sistemul de elan sagital in care coapsa se basculeaza anterior si posterior in amplitudine de
520
Sistemul de elan lateral abductie adductie =120
Sistemul giratoriu in plan orizontal de 140
Recastigarea gradelor reprezinta un plan minimal, dar obligatoriu in recuperare. Ordinea recastigarii
mobilitatii pe miscare este flexie-extensie, abductie, rotatie.
2.5. REEDUCAREA MERSULUI imposibilitatea exersarii mersului pentru perioade mai lungi de timp
poate sterge memoria pentru acest act. De aceea, reeducarea trebuie initiata inca din perioada de
imobilizare la pat.
Exercitiile vor pregati mersul cu mijloace ajutatoare, antrenand in acest scop muschii trunchiului si
membrelor superioare. Mobilizarile vor viza toate articulatiile soldului.
Primele exercitii se vor executa din pozitiile decubit si asezat. Pacientii care au fost obligati sa mentina
timp indelungat decubitul, necesita acomodarea cu pozitia sezand.
Exercitiile propriu-zise de mers se executa cand pacientul este capabil sa mentina pozitia stand, in
stare de echilibru stabil si sa efectueze miscari alternative ale membrelor inferioare.
Mersul se reia initial pe teren plat, cu mijloace ajutatoare, care asigura atat sprijinul uni- sau bipodal,
cat si echilibrul.
MERSUL INTRE BARE PARALELE intre barele paralele pacientul se sprijina cu fermitate cu ambele
maini, cauta sa-si mentina corpul in pozitie corecta si invata:
ridicarea alternativa a picioarelor la diferite inaltimi;
flectarea alternativa a genunchilor;
translarea egala, laterala si anterioara a greutatii corpului de pe un membru inferior
pe celalalt;
miscarea de rotatie a coloanei vertebrale si a bazinului.

5
Aceasta este faza mersului fara sprijin in care se urmaresc cateva aspecte:
piciorul membrului afectat nu sta in aer, ci se aseaza pe sol in sprijin virtual. Un carton sau o foaie
de hartie puse sub picior poate fi tras/trasa de kinetoterapeut, dovada neincarcarii membrului
afectat. Este gresita pozitia de mers fara incarcare in care pacientul tine genunchiul flectat si
bineinteles si soldul, de teama sa nu atinga solul;
extensia soldului in timpul pasului posterior trebuie sa fie completa;
genunchiul sa se flecteze ca intr-un mers normal;
atacul solului cu piciorul afectat, desi este relativ mimat, sa se faca corect prin talon, apoi rularea si
parasirea solului prin varf;
balansul membrului inferior afectat, ca si sprijinul virtual, sa se faca fara deviatie;
rotatia bazinului deasupra capetelor femurale sa fie cat mai simetrica in timpul pasului pelvin;
distanta dintre pasi sa fie egala si constanta (de obicei lungimea unui picior si jumatate).

MERSUL IN CADRUL FIX SAU MOBIL aceste mijloace ajutatoare permit, in primele faze, mentinerea
echilibrului, apoi executarea mersului.
Exemplu : mersul in doi timpi timpul 1 se deplaseaza anterior cadrul fix sau se impinge cadrul mobil la
lungimea unui pas; greutatea corpului se repartizeaza pe membrele superioare; corpul si membrul inferior
drept penduleaza anterior; - timpul 2 se deplaseaza anterior membrul inferior stang.
MERSUL IN CARJE pacientul este invatat sa mearga astfel:
sprijin pe membrul sanatos;
carjele se duc in fata;
membrul afectat se duce in fata intre carje, fara incarcare (atinge doar solul);
se trece greutatea corpului pe carje prin balansarea in fata a acestuia;
membrul inferior sanatos (eliberat de greutatea corpului) se trece printre carje si se sprijina pe sol
inaintea carjelor, concomitent cu trecerea greutatii corpului de pe carje pe membrul sanatos;

6
Mersul cu incarcare a membrului afectat se reia treptat. La inceput de la o incarcare de 8-10% din
greutatea totala a corpului . Acest procent reprezinta aproximativ greutatea proprie a membrului inferior. Se
procedeaza astfel: se aseaza pacientul cu membrul inferior afectat pe un cantar , sprijinul pe membrul
sanatos facandu-se pe un piedestal alaturat. Membrul afectat apasa pe cantar pana ce acul indica
greutatea corespunzatoare de 8-10% din totalul greutatii corpului. Exercitiul se repeta de 3-4 ori pe zi pana
cand pacientul capata constiinta valorii acestei incarcari pe care o va utiliza in mersul cu carjele sau cu
cadrul. Treptat se creste procentul de incarcare cu 10-15-20% din greutatea corpului.
MERSUL IN BASTON se incepe cand pacientul a ajuns la o incarcare de ~ 50% si pelvisul nu mai
basculeaza datorita insuficientei abductorilor.
Bastonul se tine in mana opusa membrului afectat si se deplaseaza impreuna. Incarcarea in
continuare se gradeaza slabind sprijinul mainii pe baston. Uneori, mersul cu sprijin in baston se va pastra
toata viata.
Refacerea completa a mersului cere o suita de exercitii complexe ca, - mers liber, mers pe panta, mers
inapoi, mers in zig-zag, intoarceri, etc .
2.6. IGIENA ORTOPEDICA A SOLDULUI cuprinde un numar de reguli de comportament, menite sa
protejeze articulatia soldului in decursul anilor. Aceste reguli sunt:
sa se evite statul prelungit in picioare;
sa se evite mersul pe jos, prelungit;
sa se evite mersul pe teren accidentat si pe scari;
se va prefera mersul pe bicicleta, mersul simplu fiind cel mai prost exercitiu pentru un protezat;
odihna, repausul , se vor face in decubit, ci nu pe fotolii sau scaune (deci, membrele inferioare vor
fi intinse);
intercalarea (daca este posibil), in timpul programului de munca a unor pauze in care coxoticul va
sta culcat (decontracturarea musculaturii soldului nu se face decat in decubit);
sa se evite schiopatarea prin controlul mental al mersului;
utilizarea corecta a bastonului in mana opusa soldului afectat, ori de cate ori apare durerea; se
contraindica mersul schiopatat in scopul evitarii purtarii bastonului;
corectarea inegalitatii membrelor inferioare prin adaos la tocul pantofului; corectarea nu este
necesara decat de la 2 cm in sus;
purtarea unor pantofi cu talpi si tocuri din material plastic (crep, microporos), care absorb partial
vibratiile din timpul mersului, care se transmit intregului schelet;
evitarea pantofilor cu tocuri inalte la femei;
mentinerea unei greutati corporale normale sau sub valoarea standardelor normale;
executarea de 2 ori pe zi a programului special de gimnastica, compus din exercitii de mobilizare si
tonifiere musculara;

PROGRAMELE DE RECUPERARE
3.6.1. PROGRAMUL DE KINETOTERAPIE PREOPERATOR
Acest program a urmarit pregatirea pacientului pentru perioada de recuperare de dupa interventia
chirurgicala. Acest program a cuprins :
Exercitii de respiratie :
1.DD., mainile pe abdomen, inspir profund cu ridicarea peretelui abdominal, expir lent cu pronuntarea
literei S, si coborarea abdomenului;
1. din DD. cu mainile pe coaste se respira astfel incat in inspir mainile sa se departeze, iar in expir sa
se apropie;
Exercitii de crestere a fortei musculaturii membrelor superioare (in vederea mersului in carje);

7
1. din stand cu fata la spalier, la nivelul umerilor apucat de sipca spalierului, lasare
pe spate si realizarea tractiunilor (trage bara la piept);
2. cu o greutate de 500gr. 1000gr. din stand/sezand la marginea patului flexii-
extensii ale antebratului pe brat;
3. miscari libere de flexii-extensii, abductii-adductii, circumductii realizate la nivelul
tuturor articulatiilor membrului superior;
4. din sezand pe scaun cu coatele pe masa, antebratele facand un unghi de 45 de
grade cu planul mesei, cu cate o gantera de 1 kg in fiecare mana, inclinari radiale
si cubitale ale mainilor;
5. din sezand , bratele ridicate la verticala pe langa cap, coatele in flexie, cu cate o
gantera de 1 kg in fiecare mana extensia alternativa a coatelor.
Exercitii de crestere a musculaturii membrului inferior sanatos si a articulatiilor sanatoase ale
membrului inferior bolnav (pentru sprijinul unipodal si pentru pastrarea amplitudinilor de miscare);
1. din DD. cu trunchiul ridicat pe o perna , miscari libere de flexii-extensii , abductii-adductii, circumductii
realizate la nivelul tuturor articulatiilor membrului inferior sanatos;
2. la aparatul pentru picior realizarea de exercitii cu greutati de la 1000gr. 2500gr. pe diretia de miscare
flexie-extensie, abductie-adductie.
Masaj regional - neteziri, pentru relaxarea musculaturii dupa programul de exercitii;
Exercitiile au fost executate in serii de 2/4 X 5/8 repetari , cu pauze intre serii de 3-5 minute.
3.6.2. PROGRAMUL DE KINETOTERAPIE POSTOPERATOR
PROGRAMUL NUMARUL 1 este reprezentat de aceleasi exercitii cuprinse in programul preoperator
si s-a adresat pacientilor care nu au beneficiat de tratament kinetic preoperator;
PROGRAMUL NUMARUL 2 acest program s-a efectuat de catre pacienti imediat dupa operatie, deci
a coincis cu perioada de imobilizare. Numarul repetarilor au fost de 2-3 in serii de 4-5 cu pauze de 5-10
minute. Acest program s-a efectuat de cel putin 2ori/zi.

1.DD. abductia mi. alternativ fara a fi ridicat de pe planul patului;


2.DD. abductia mi. alternativ cu ridicarea usoara de pe planul patului;
3.DD. flexie-extensie din articulatia genunchiului, fara a ridica calcaiul de pe planul patului;
4.idem , dar cu ridicarea usoara de pe planul patului;
5.DD. flexie-extensie din articulatia coxo-femurala alternativ;
6.DD. flexii extensii ale cap pe trunchi, pentru tonifierea abdomenului;
7.DD. flexii - extensii ale trunchiului pe membre cu alunecarea ms. pe langa trunchi/mi.
8.DD. cu genunchii flectati talpile pe sol, se ridica la verticala , alternativ, cate un mi. cu genunchiul in
extensie;
PROGRAMUL NUMARUL 3 acest program s-a realizat pentru cresterea mobilitatii articulare si a
fortei musculare. Numarul de repetari a fost la inceput de 3-5, in serii de 4-5 , apoi s-a ajuns la 5-8 repetari
in serii de 5. Pauzele au fost insotite de exercitii de respiratie , exercitii de relaxare, sau odihna pasiva, cu
intervale de 3-5 minute. Dupa o perioada greutatea aplicata ca si contrarezistenta s-a crescut de la 1000
1500g la maxim 2500 g .
1. posturare pe diverse suluri., pentru relaxarea capsulei articulare
2. posturare pentru prevenirea edemelor de staza;
3. la cusca Rocher, flexii-extensii cu o greutate de 500g, , din articulatia soldului; exercitiile se
executa pasivo-activ;.
4. la cusca Rocher, abductii cu o greutate legata la nivelul gleznei (500g); - nu este indicat ca
adductia sa se realizeze pasiv;
5. la fotoliu flexii-extensii din coxo-femurala cu greutate de 500-1000 g;
8
6. bicicleta ergometrica fara incarcare;
7. intre bare paralele pasire peste mici obstacole puse in calea pacientului pentru a-l face sa
ridice genunchiul; autocontrol in oglinda;
8. exercitii cu autocontrolul posturii corporale in oglinda;
PROGRAMUL NUMARUL 4 este un program special care s-a adresat unei paciente cu poliartrita
reumatoida; numarul de repetari a fost de maxim 8 intr-o serie, s-au executat maxim 5 serii cu pauze de 3-
5 minute.
1. strangerea si desfacerea pumnului; (flexii-extensii);
2. departarea si apropierea degetelor; (abd.-add.);
3. flexii-extensii ale articulatiei pumnului;
4. rotatii in ambele sensuri ale articulatiei pumnului;
5. DD. flexii-extensii ale degetelor de la picioare;
6. DD. flexii-extensii ale piciorului;
7. DD. miscari de pedalare;
8. DD. rotatii ale piciorului in ambele sensuri;
PROGRAMUL NUMARUL 5 s-a adresat pacientilor care aveau ca si boala asociata osteoporoza;
numarul de repetari a fost de maxim 8 intr-o serie, s-au executat maxim 5 serii cu pauze de 3-5 minute.
1. flexii-extensii in articulatia pumnului;
2. abductii-adductii in articulatia pumnului;
3. flexii-extensii ale antebratului pe brat;
4. pronatii-supinatii la nivelul antebratului;
5. flexii-extensii din articulatia soldului si genunchiului simultan si alternativ;
6. eversii si inversii la nivelul articulatiei gleznei;
7. abductii-adductii la nivelul articulatiei soldului;
8. din stand, cu bastonul tinut de ambele capete, ducerea bastonului sus cu
arcuirea bratelor, privirea urmareste bastonul, inspir, revenire pe expir;
OBSERVATIE :
- pacientii care aveau ca si boala asociata HTA au fost mai atent supravegheati, iar
numarul de repetari al exercitiilor la acesti pacienti nu au crescut peste 5.
LEGENDA pentru abrevieri - :
- DD. decubit dorsal
- DV. decubit ventral
- DL. decubit lateral
- HTA hipertensiune arteriala
- ADD. adductie
- ABD. abductie
- ART. articulatie
- Mi. membru inferior
- Ms. membru superior
RELUAREA MERSULUI
In primele 4 zile de la operatie pacientul a stat la pat si a executat exercitii fara sa paraseasca patul.
Din ziua 5 a fost asezat la marginea patului cu picioarele pe sol. Greutatea corpului a fost transferata
pe sezut si pe picioare. Din aceasta pozitie s-au executat extensii antigravitationale de genunchi si
mobilizari ale gleznei.
Din ziua 7 pacientul a fost invatat sa treaca de pe pat pe un scaun alaturat, incarcandu-si membrele
inferioare. S-au executat flexii ale soldului pana la 90 de grade prin aplecarea in fata a trunchiului, dar cu
sprijin la nivelul membrelor superioare.
9
Din ziua 8 s-a inceput progresiv mersul in carje/cadru. Membrul inferior afectat s-a sprijinit partial pe
sol. S-a cautat ca acest mers sa respecte cat mai mult pasul normal.
Din ziua 9 s-a continuat toleranta la mers prin antrenament intre bare paralele, cu control vizual in
oglinda.
Din ziua 10 s-a mers cu cresterea incarcarii. S-a urmarit accentuarea flexiei-extensiei.

10