Morometii

de Marin Preda
-roman realist-

Romanul Morometii de Marin Preda deschide seria operelor valoroase ale unei intregi generatii
de romancieri, afirmate in perioada 1960-1980. Valoarea e exceptie a romanului Morometii consta in
densitatea epica, in problematica satului din perioada cuprinsa intre anii de dinaintea celui de-al
Doilea Razboi Mondial pana in 1960.
Romanul este o scriere epica in proza, de mare intindere, cu actiune complexa, desfasurata pe mai
multe planuri narative, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. Personajele puteric
individualizate sunt angrenate in conflicte puternice, structurata narativa este ampla si contureaza o imagine
bogata si profunda a vietii. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct
prin descriere si indirect, prin propriile fapte, ganduri, si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului
interior.
Romanul Morometii, de Marin Preda este alcatuit din doua volume, aparute la distanta de 12 ani
unu de altul: volumul I in 1955, iar al doilea in 1967.
Desi modalitatea artistica si problematica celor doua volume difera, romanul este unitar,
deoarece reconstituie imagina satului romanesc in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial. Sunt
intregistrate transformarile vietii rurale, ale mentalitatilor si ale institutiilor, de-a lungul unui sfert de
secol, si se impune o tipologie noua in proza romaneasca.
Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza unei familii
de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti, sunt simbolice pentru transformarile din
satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si un roman al deruralizarii satului, o
fresca a vietii rurale a vremii. Romanul are o problematica mai complexa: criza comunicarii, timpul,
relatia dintre individ si istorie, iubirea, moartea, parvenirea.
Perspectiva naratorului obiectiv, omniscient, care relateaa intamplarile si evenimentele la
persoana a III-a, se completeaza prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete si Niculae), ca si cea a
informatorilor personaje-martori ai evenimentelor, pe care le relateza ulterior altora. Efectul este limitarea
omniscientei. Perspectiva temporala este cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea
derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, acela al satului Silistea-Gumesti si unul imaginar
inchis, al trairilor interioare din sufletul si constiinta personajelor.
Volumul intai este structurat in trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara vara cu
trei ani inaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prima parte contine scene care
ilustreaza monografic viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea din poiana lui Iocan, hora.
Partea a doua incepe cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti, iar partea a treia, de la seceris pana la
sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor. Fiecare parte incepe cu o prezentare de ansamblu: masa,
prispa, secerisul. Simetria compozitionala este data de cele doua referiri la tema timpului. La inceput,
aparent ingaduitor timpul era foarte rabdator cu oamenii, viata se scurgea fara conflicte mari. pentru ca
enuntul din finalul volumului timul nu mai avea rabdare, sa modifice imaginea timpului, care devine
necrutator si intolerant.
Mai multe conflicte vor destrama familia lui Moromete si vor marca evolutia personajului: mai
intai, dezacordul cu cei trei fii ai sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o
modalitate diferita de a intelege lumea; apoi conflictul pentru pogonul Catrinei, sotia sa, care duce la
rupture definitiva in volumul al doilea; ura pe care i-o poarta sora lui, Maria(Guica), pentru ca s-a
recasatorit, ura pe care le-o transmite fiilor celor mari. Un conflict secundar, este acela dintre Ilie
Moromete si fiul cel mic, fiind cauzat de dorinta fiului de a studia, in timp ce tatal il ironizeaza si sustine
ca invatatura nu e benefica.
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative
In prim-plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri mocnite. Ilie
Moromete incearca sa pastreze intreg pamantul familiei sale. Fiii cei mari ai lui Moromete, Paraschiv, Nila
si Achim isi doresc independenta economica. Ei se simt nedreptatiti pentru ca tatal lor s-a insurat cu alta
femeie, Catrina, care are inca trei copii: Tita, Ilinca si Niculae. Baietii intentioneaza sa plece la Bucuresti
fara stirea familiei, sa vanda oile familiei si cu banii obtinuti sa-si faca un rost. Achim reuseste sa-si
convinga tatal ca plecarea cu oile la Bucuresti i-ar ajuta sa plateasca datoriile. Insa Achim vinde oile si
asteapta venirea fratilor. Nila refuza sa-si lase tatal singur in preajma secerisului, insa in final cei doi fug cu
caii si cu zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a putea suporta
cheltuielile.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala:
boala lui Botoghina, revolta taranului sarac Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre
Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic.
Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative de mare profunzime.
Descrierea cinei se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Asezarea in jurul mesei
sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei. Cei trei frati vitregi stateau
spre partea din afara a tindei ca si cum ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece,
prevestind parca fuga la Bucuresti, in partea dinspre vatra statea Catrina avand langa ea pe Niculae, Ilinica si
Tita, copii facuti cu Moromete. Moromete statea parca deasupra tuturor , stapanindu-i cu privirea pe
fiecare, fiind accentuata autoritatea capului familiei.
Taierea salcamului este un alt episod memorabil al romanului, aceasta fiind primul semn al
declinului familiei Morometilor, dar si al satului traditional. Odata distrus arborele sacru, axis mundi,
lumea Morometilor isi pierde scaralitatea, haosul se instaleaza treptat.
Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viata rurala este secerisul. Este infatisata intr-o
maniera originala (prin inregistrarea si acumularea de detalii ale existentei familiale taranesti) o realitate
arhetipala; miscarile, gesturile, pregatirea si plecare la camp se integreaza unui ritual stravechi. Secerisul
e trait in acelasi fel de intregul sat, intr-un ceremonial mitic specific colectivitatii traditionale.
In volumul al doilea se prezinta viata rurala de la inceputul anului 1938, pana spre sfarsitul
anului 1962. Actiunea romanului se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative:
reforma agrara din 1945 si transformarea socialista a agriculturii dupa 1949, perceputa ca un fenomen
abuziv. Satul traditional intra intr-un ireversibil proces de disolutie.
Volumul debuteaza cu o intrebare retorica: In bine sau in rau se schimbase
Moromete?.Ceilalti tarani isi schimba atitudinea fata de Ilie Moromete. Fostii prieteni au murit sau l-au
parasite, iar cei noi i se par mediocri. Guica moare, iar acesta nu se duce la inmormantarea ei.
Toata energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i aduce acasa pe baietii fugari.
Paraschiv lucra ca sudor, Nila, ca portar la un bloc si Achim avea un mic magazin. Fiii resping reconcilierea
cu tatal, iar Catrina afland intentiile lui il paraseste. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in
razboi. Fetele se casatoresc, dar sotul Titei moare. La randul sau, Niculae se indeparteaza tot mai mult de
tatal sau. Se inscrie in partidul communist, este trimis la scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu
saricina de a supraveghea buna functionare a primelor forme colective de munca. Insa se retrage din politica,
isi continua studiile si ajunge inginer horicol.
Ilie Moromete isi pierde prestigiul de altadata. Traieste o iubire cu Fica, sora mai mica a fostei lui
sotii, apoi se implica in viata social-politica a satului. Se stinge incet, traindu-si ultimii ani din viata in
singuratate si tacere. Cazut la pat, el isi exprima crezul de viata cand ii spune medicului: Domnuleeu
totdeauna am dus o viata independenta.
Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer horticol si este casatorit cu o
fata din sat, asistenta medicala. Moromete moare, iar in finalul romanului tatal si fiul se impaca in visul
baiatului.
Ampla fresca a satului romanesc suprinde numeroase personaje reprezentative pentru diferite
categorii sociale, tipuri umane sau teme infatisate si impune o tipologie noua.
In centrul romanului sta familia Morometilor, iar axul ei este Ilie Moromete, personaj cu un
destin simbolic pentru satul traditional.
Personaj exponential, prototip al taranului patriarhal, al carui destin exprima moartea unei
lumi, cel din urma taran reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie. Criza satului
arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale istoriei, cu
timpul nerabdator.
Personaj complex, o serie de trasaturi (spirit contemplativ, sociabil si comunicativ, disimulat,
intelligent si ironic, fin observator, cu harul de a povesti), care il individualizeaza. In plan personal,
confruntarea tragica a individului cu istoria se concretizeaza in destramarea familei la care tatal asista
neputincios.
Paraschiv, Nila si Achim sunt refractari la modul de existenta oferit de tatal lor. Ei reprezinta
categoria taranilor dezradacinati.
 Fiul cel mic este stapanit inca din copilarie de dorinta de a invata carte. Discutiile dintre tata si fiu
reprezinta doua mentalitati diferite: mentalitatea traditionala si mentalitatea impusa, colectivista.
Limbajul prozei narative se remarca prin limpezimea, naturaletea si precizia stilului, oralitatea,
lipsa podoabelor, imbinarea stilului direct si indirect.
Morometii este un roman realist al deruralizarii satului. Criza ordinii sociale se reflecta in
criza valorilor morale, in criza unei familii, in criza comunicarii.
Prin Morometii, Marin Preda dovedeste ca taranimea nu e stapanita, cum se credea, doar de
instinct, ca, dimpotriva, e capabila de reactii sufletesti nebanuite.(Al. Piru)