LUPACU (cs.

BANTU) IRINA IOANA

PIPP ID, ANUL I, GRUPA 1
SEMESTRUL II

ISTORIA
PEDAGOGIEI
(TEME DE CONTROL)

1
TC1
1. Analizai specificul i argumentaiactualitatea metodei socratice.
2. Precizai i argumentai trei trsturi definitoriiale concepiei platonice cu privire la
educaie.
3. Explicai de ce este teoria devenirii un fundament pentru concepia aristotelica
referitoare la educaie.
4. Argumentai contribuia modelului educaional grecesc la dezvoltarea sistemului roman
de educaie.

1. Analizai specificul i argumentai actualitatea metodei socratice.

Metoda socratica include doua procedee de baza: ironia si maieutica.
1. ironiaeironeia sau arta de a pune ntrebari stie ca nu stie nimic (o disimulare)
Socrate pune ntrebarile, prefacndu-se ca nu stie nimic. Scopul acestei etape este de a trezi n
discipol ncrederea n sine, pentru a-l face apt sa descopere adevarul. Cu ajutorul ironiei, Socrate
urmareste nlaturarea prejudecatilor, a confuziilor si pregateste terenul pentru cunoasterea de sine.
2. maieutica sau arta mositului.
Socrate considera ca adevarul zace n constiinta fiecarui om, de unde trebuie scos la iveala printr-un
tact pedagogic - aducere la lumina, dezvaluirea ascunsului. Aceasta are loc ca urmare a dialogului,
care presupune comunicare ntre elev i profesor. Scopul maieuticii este descoperirea generalului si
universalului (adevarul), care salasluieste n fiecare, dincolo de opiniile, de parerile fluctuante.
Astfel trsturile fundamentale ale concepiei socratice asupra moralitii: optimismul i
intelectualismul.
Abordarea prin metoda socratic se bazeaz pe practica unui dialog disciplinat, reflexiv.
Socrate, filosof i profesor din Grecia antic, credea c practica disciplinat a ntrebrilor care implic
gndirea i d posibilitatea elevului de a examina idei n mod logic i de a determina validitatea acelor
idei. Prin aceast tehnic, profesorul pretinde c nu-i este cunoscut subiectul pentru a ncepe o discuie
cu elevii. Cu un astfel de mod de a aciona al profesorului, elevul i dezvolt la maxim cunotinele
despre un subiect.
Metoda socratic reprezint o modalitate eficient de a explora idei n profunzime. Ea poate fi
utilizat la toate nivelurile de nvmnt i reprezint un instrument foarte util pentru toi profesorii.
Tehnica poate fi utilizat n diferite etape ale unei uniti de nvare sau proiect. Apelnd la aceast
abordare, profesorii promoveaz gndirea independent a elevilor i le dau sentimentul de
proprietate asupra a ceea ce nva. Capacitile de gndire de nivel superior sunt prezente n timp ce
elevii gndesc, discut, dezbat, evalueaz i analizeaz coninutul prin filtrul propriei gndiri i a celor
din jurul lor. Aceste tipuri de ntrebri pot necesita o anumit perioad de practic, de exerciiu, att
din partea profesorilor, ct i a elevilor, deoarece pot reprezenta o metod absolut nou de nvare.

2. Precizai i argumentai trei trsturi definitorii ale concepiei platonice cu privire la

educaie.
Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost interesat de matematic, a
scris dialoguri filozofice i a pus bazele Academiei din Atena, prima instituie de nvmnt superior
din lumea occidental. Platon definea educaia ca fiind arta de a forma bunele deprinderi sau de a
dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.
Platon a conturat statul ideal, cel n care domnete dreptatea, o virtute conform creia fiecare tip
uman se ocup de ceea ce-i este ornduit prin funcia sufleteasc dominant: cei capabili de practicarea
virtuii raiunii (nelepciunea) elaboreaz legi, cei capabili de practicarea virtuii prii pasionale

2
(curajul) se ocup cu aprarea, iar cei nzestrai cu posibilitatea practicrii virtuii corespunztoare
prii apetente a sufletului (cumptarea) sunt responsabili de asigurarea resurselor. Academia nu era
doar o scoala de filosofie, ci si una de stiinte politice, un seminar de onsilieri si legislatorila dispozitia
suveranilor sau republicilor, o scoala de studii superioare si un stabiliment de educatie .
Platon a pus n practica un nvatamnt care se realiza prin lectii, dar si prin conversatii
familiare. Relatia maestru - discipol era una deosebita, implicnd o comuniune care depasea sfera strict
pedagogica. Platon era adeptul metodelor active; el a pus n practica metoda dialectica, nu
ndoctrinarea pasiva.
Emblematica pentru concepia filosofica a lui Platon este alegoria peterii. Pestera este falsa
realitate, asa cum o vad majoritatea oamenilor; ideea de carcera si de aducere fortata catre lumina
reprezinta cel mai puternic argument pentru ideea ca statul trebuie sa controleze educatia . Simturile
sunt lanturile care-l leaga pe om de realitatea inferioara, iar ratiunea l ndreapta spre adevarata
realitate. De aici, stradaniile sale de a depasi prin educatie viziunea vizuinii.
Sistemul educational platonician are la baza notiunea de adevar. Platon credea ca, la origine,
omul traia n regiunea zeilor si contempla direct ideile; de aceea, inteligenta omului trebuie sa-l
conduca din nou n zona ideilor. Descriind tipul ideal de stat, Platon ne propune un tip ideal de om;
cetatea ideala este un model pentru constructia sufletului individual. Statul ideal este acela n care
dreptatea este valoarea suprema, iar aceasta nseamna la Platon ca fiecare sa se ocupe de ceea ce i este
ornduit prin firea sa nnascuta. n stat exista o ierarhie a claselor sociale, inegale prin nastere, ierarhie
ce corespunde celor trei forte sufletesti: clasa producatorilor: sunt n stat ceea ce sunt poftele n suflet;
clasa razboinicilor, a aparatorilor: corespunde curajului; clasa conducatorilor sau a filosofilor:
corespunde ratiunii. Numai atunci cnd conducatorii vor fi filosofi, iar filosofii vor fi conducatori vor
domni armonia si dreptatea n cetate. Statul nu are nevoie de legi, ci de o profunda moralitate, animata
de vointa. Legea scrisa e moarta, n timp ce constiinta morala a filosofului e legea vie. Unitatea cetatii
are doi inamici: interesul individual; interesul familiei. De aceea, proprietatea privata si familia trebuie
desfiintate.
Statul platonician este fundamentat pe ideea de dreptate absoluta; dreptatea este si o idee si o
virtute, o virtute a virtutilor. Statul trebuie sa asigure generatii de tineri sanatosi si curajosi; de aceea,
decide cum se realizeaza casatoriile i cum sunt crescui copiii.
Educaia este un fenomen social, specific uman, care apare odat cu societatea, dintr-o anumit
necesitate proprie acesteia aceea a dezvoltrii omului ca om, ca for de munc i fiin social.

3. Explicai de ce este teoria devenirii un fundament pentru concepia aristotelica

referitoare la educaie.
Devenirea nseamna transformarea unei substante determinate n alta substanta determinata,
miscare cu scop, de la materie la forma. n acest compus materie-forma, care da substanta, hotartoare
este forma. Materia este fiinta nedeterminata, substanta este fiinta determinata. Fara forma nimic nu
poate sa fie. Materia nu are existenta deplina fara forma. Dobndirea virtutii prin educatie se
realizeaza treptat, prin subordonarea si dominarea sufletului vegetativ si animal de catre sufletul
rational, omul este un animal sociabil din fire.
Scopul educatiei consta n realizarea fericirii si a virtutii, valori morale la care are acces numai
cine este cumpatat, ntelept, suficient de exersat pentru a tine n permanenta calea de mijloc. Aceasta
cumpatare se dobnde_te prin exercitiu. A face ceva este mult mai important dect a gndi la acel
lucru. Virtutea se ntemeiaza pe cunoastere, iar rezultatul ei este cumpatarea n tot ceea ce facem.
Aristotel delimiteaza foarte precis rolul statului n realizarea educatiei: copiii sunt integrati n scoli
publice ncepnd cu vrsta de 7 ani, iar educatia oferita de stat se mplete_te cu educatia familiala.

3
Educatia urmareste dezvoltarea progresiva a naturii copilului pe cele trei dimensiuni corespunzatoare
celor trei ipostaze ale sufletului:
- vegetativ: vitalul, principiul vietii, cruia i sunt caracteristice hranirea si procrearea;
- senzitiv: animal, capacitatea de a avea senzatii si dorinte, imaginatie si memorie;
- rational (nous-ul): acea parte care nu depinde de nimic din corp; ratiunea l ndreapta pe om
catre adevar si l face nemuritor..
Rolul educatiei este de a forma, de a da o forma materiei umane i de a modela fiina
uman.

4. Argumentai contribuia modelului educational grecesc la dezvoltarea sistemului

roman de educaie.
Sistemul grecesc a servit drept model pentru sistemul roman de nvatamnt. Studiul muzicii era
considerat potrivit mai ales pentru fete, gimnastica este acceptata mai ales ca igiena si mai putin ca
sport, atletismul nu va fi acceptat, circul si amfiteatrul vor nlocui stadionul. Traditia nationala si cea a
propriei familii au un rol foarte important n formarea tnarului nobil; exista de obicei o trasatura
marcanta, ce caracterizeaza prin traditie marile familii. Educatia greaca putea fi definita ca o educatie
a eroilor (homerica), astfel c educatia poate fi definita ca o imitatie a stramosilor.
n Roma republicana, tnarul din nalta societate romana si putea continua educatia 2-3 ani n
scolile retorice sau filosofice din Alexandria, Atena sau alte centre elenistice rasaritene. Greaca era
limba internationala a diplomatiei, iar retorica era fundamentala pentru formarea viitorilor politicieni.
n sec al III-lea au aparut scoli retorice n limba greaca la Roma iar odata cu Cicero se va dezvolta
nvatamntul retoric n limba latina. Marcus Aurelius si-a scris Meditatiile n limba greaca, iar
Quintilianus recomanda elevilor sai sa-si nceapa studiile mai nti n greaca si apoi n latina.
Idealul educatiei nu-l constituie cultura enciclopedica, ci vorbirea corecta, formarea unui bun
orator. Quintilianus acorda o mare atentie primilor ani de educatie si considera ca o buna doica trebuie
sa dovedeasca o disciplina morala ireprosabila, dar si o vorbire corecta. Primele impresii pe care
copilul le acumuleaza l vor influenta toata viata. La 7 ani, copilul trebuie sa frecventeze scoala
publica. Rolul esential n educatia copilului revine acum educatorului, care trebuie sa aib o tinuta
morala ireprosabila si capacitate de adaptare la specificul vrstei si al fiecarui copil.
Cea mai importanta calitate a dascalului pentru elevii sai, este integritatea caracterului,
constient ca preia locul parintelui, acesta ntelege capacitatile copilului si-si adapteaza stilul si
continutul n functie de acestea.

4
TC2
1. Precizai i argumentai trei trsturi definitorii ale pedagogiei cretine.
2. Analizai comparativ concepia augustinian i cea tomist cu privire la tema
nvtorului.

1. Precizai i argumentai trei trsturi definitorii ale pedagogiei cretine.

n primul secol, nvatatura se primea n ntlnirile crestine sau n familiile crestine. ntlnirile
erau de trei feluri: pentru nvatarea Scripturii n scopul edificarii; masa dragostei, urmata de Cina
Domnului i ntlniri pentru rezolvarea problemelor curente. Primii crestini aduceau cu ei din iudaism
un respect pentru nvatatura si traditie, n care stiinta de carte era pretuita pentru studiul Scripturii si
abia apoi n scopuri seculare. Au aparut treptat scolile catehumenice , biserica pretindea ca noii crestini
sa fie supusi timp de ctiva ani unei perioade de proba nainte de a primi botezul si de a lua Cina
Domnului. Acestia erau initiati de prezbiterii bisericii, de diaconi si chiar laici, de obicei n casele
nvatatorilor lor. Aceste scoli au constituit prima forma de educare a Bisericii Primare, n care erau
instruiti copiii credinciosilor dar si evrei adulti sau convertitii. Scopul instruirii n aceste scoli consta n
dobndirea unei nvataturi sistematice pentru initierea celor care urmau sa primeasca botezul
crestin.Dezvoltarea moral-spirituala era considerata mai importanta dect transmiterea continutului.
Diminuarea rolului acestor scoli s-a datorat raspndirii practicii botezului copiilor. Elemente ale acestei
nvataturi mai exista si azi (scolile duminicale n care sunt initiati noii crestini).
- n anul 179 a fost nfiintata scoala catehetica din Alexandria de catre Pantaenus. Succesorii sai
au fost Clement si Origene. Avea la baza doctrina platoniciana. Scoala catehetica din Antiohia
pleca de la doctrina aristotelica, folosea metoda inductiva, fiind interesata de Iisus cel istoric si
propunnd o interpretare istorica. Scolile catehetice propuneau o abordare stiintifica a
crestinismului; cu timpul au devenit seminarii pentru pregatirea preotilor. Diocletian a pus un
accent deosebit pe educatie si a construit mari biblioteci, a trimis nvatati n Alexandria pentru a
transcrie textele clasice si a aduce copii n bibliotecile din Roma. n perioada de glorie a
Imperiului, nvatatii romani au alcatuit propria programa de arte liberale, influentata de cea din
scolile grecesti. n secolul I .Hr. existau noua domenii de studiu: logica, retorica, gramatica,
aritmetica, geometria, astronomia, medicina si arhitectura. n perioada de destramare a Imperiului
Roma, Martianus Capella i-a convins pe educatori sa elimine arhitectura si medicina. Celelalte arte
liberale au devenit cunoscute apoi ca trivium (gramatica, retorica, logica) si quadrivium (aritmetica,
geometria, astronomia si muzica). Acestea alcatuiau continutul programei artelor liberale n
Europa, ncepnd cu sfritul secolului al IV-lea.
- redresarea a educatiei n Apus a avut loc n contextul renasterii culturale din perioada
carolingiana. Cresterea influentei islamice n Europa, Africa, apusul si sudul Asiei constituia o
amenintare pentru lumea crestina. Parintele renasterii carolingiene este considerat Bede (673-735),
supranumit Venerabilul, primul mare istoric si om de litere englez. Elevul sau, Egbert, a nfiintat o
scoala. La conducerea acestei scoli a urmat Alcuin. Alcuin si-a alcatuit programa pe baza celor 7
arte liberale considerate 7 coloane sau trepte ale formarii, deasupra carora se afla teologia. Poate
ajunge la ntelepciune numai cel care a urcat aceste 7 coloane. Urcusul presupune o ierarhie bine
stabilita: se pleaca de la gramatica, se trece prin retorica, dialectica, aritmetica, geometrie, muzica
si astrologie. Carol cel Mare a decretat o legislatie a educatiei potrivit careia fiecare manastire
trebuia sa conduca o scoala n care baietii sa nvete cititul, scrisul, cntatul psalmilor, aritmetica si
gramatica latina.
- daca la nceput episcopul se ocupa direct de educatia elevilor, din secolele IV-V aceasta munca

5
 a fost ncredintata unui dascal numit scholasticus, profesor de retorica si gramatica care a predat
ntr-o scoala publica dar s-a convertit. Desi scolile monahale au ramas centre importante de
educatie, scolile de la catedrale si cele profesionale au preluat suprematia, dezvoltndu-se
concomitent cu dezvoltarea centrelor urbane n care functionau. Scolile de la catedralele din Paris,
Chartres, Orleans, Liege, Utrecht, Toledo au devenit foarte cunoscute n secolele XI-XIII. Acestea
au stat la baza aparitiei universitatilor, n marile centre urbane.
Un rol important n aparitia universitatilor l-au avut:
- existenta unor centre de nvatamnt superior pe lnga catedralele episcopilor sau
arhiepiscopilor;
- existenta unui mare profesor ntr-o scoala;
- revoltele studentesti si migratiile.
Un rol important n aparitia universitatilor si n renasterea intelectuala a secolului al XI-lea l-au
avut: cruciadele, dezvoltarea comertului si contactele Apusului cu nvatatii arabi. De asemenea
traducerile din Aristotel au avut un impact deosebit asupra universitatilor apusene.

2. Analizai comparativ concepia augustinian i cea tomist cu privire la tema

nvtorului.

Augustin este cel mai renumit dintre prinii latini ai bisericii. Dup o tineree marcat de
imoralitate, trece la maniheism, apoi la scepticism, neoplatonism i ajunge la cretinism, spernd s
dobndeasc nelepciunea. A fost influenat de nvatul episcop Ambrozie. n filosofia sa
educationala, vointa ocupa cel mai important loc. Predarea presupune ncurajare si stimulare, nu
coercitie si control autoritar. Educatia este n mod necesar o educatie prin credinta care duce la
iluminarea sufletului si descoperirea adevarului, care nseamna descoperirea lui Dumnezeu.
Augustin recomanda un nvatamnt intuitiv, bazat pe cunoastere si traire, un nvatamnt placut
care sa cultive creativitatea si nclinatiile copilului si sa dea expresie predispozitiei pentru joc.
Educatorul trebuie sa fie un ntelept, un om moderat, un bun exemplu pentru elevii sai. El trebuie sa
traiasca mpreuna cu elevii sai o comunitate de interese si aspiratii, sa cultive spontaneitatea elevilor
sai si sa-i nvete sa descopere lumea. n De magistro, Augustin dezvolta tema nvatatorului launtric,
deplin coerenta cu conceptia despre adevar, despre Dumnezeu si fiinta interioara din celelalte scrieri,
ndeosebi din Confesiuni. Scrisa la scurt timp dupa convertirea la crestinism, lucrarea se prezinta sub
forma unui dialog purtat cu fiul sau Adeodatus de doar 16 ani, un copil deosebit de dotat intelectual si
nzestrat pentru. Scopul dialogului este de a raspunde la ntrebarea Cine poate fi numit nvatator si
care este rolul limbii, ca sistem de semne n dobndirea cunoasterii?. Concluzia dialogului este ca
omul care preda cunostinte altora nu poate fi numit nvatator; doar aparent acesta poate instrui,
transmitnd cunostinte prin limbaj. El doar readuce n minte lucruri cunoscute anterior sau ndeamna la
cunoatere. Augustin sustine ca noi doar reamintim prin limbaj, altora sau noua nsine, cunostintele
dobndite anterior prin percepere directa, cnd e vorba de lucrurile materiale, sau prin iluminare
launtrica, atunci cnd e vorba de idei. Cuvintele sunt semne ale lucrurilor, dar nu sunt echivalente cu
lucrurile; ele au valoare rememorativa. ntelegerea prin limbaj este posibila numai daca a existat o
percepere anterioara a lucrurilor. Augustin nu neaga rolul limbajului n cunoastere, ci i limiteaza rolul
la acela de cauza indirecta si mediata a cunoasterii. Cuvintele pot aduce si informatii noi despre
obiecte, prin descrieri, definitii etc., dar nu pot instrui. Sunt necesare n cunoastere, pentru ca ndeamna
la cunoastere si ntelegere, au rol stimulativ.

6
 Ca si Augustin, Toma dAquino pune ntrebarea Cine poate fi numit nvatator?. Ca si acesta,
raspunde ca numai Dumnezeu este nvatatorul launtric si cel dinti, nvatatorul prin excelenta, pentru
ca el poseda perfectiunea oricarei stiinte si vorbeste n noi prin ratiune. Spre deosebire de Augustin
nsa, Toma dAquino admite ca si omul poate fi numit nvatator daca devine cauza cunoasterii la elev.
nvatatorul trebuie sa posede cunoasterea si, de asemenea, stiinta transmiterii cunoasterii n mod clar si
desavrsit. Cauza ultima a cunoaterii este de natur divin. Dumnezeu este adevaratul nvator.
Pentru Toma, a nvata nsemna a media ntre om si Dumnezeu prin dezvoltarea propriei ratiuni
si a ratiunii celorlalti. Profesorul trebuie sa-si aleaga cu grija cuvintele, exemplele, comparatiile, pentru
ca el este cauza cunoasterii la elev, prin cuvintele-semne pe care le vehiculeaza. El compara adesea
arta de a preda cu arta de a vindeca. Si profesorul si doctorul stiu ce trebuie facut pentru a preda sau a
vindeca. nvatarea presupune o interactiune ntre doua minti, n timp ce vindecarea implica relatia
minte-trup. Elevul are un rol activ n dobndirea cunoasterii; profesorul doar asista acest proces, n
care vointa celui care nvata are un rol hotartor, l avertizeaza pe elev i-I conduce gndirea catre
nvatatura adevarata care e de natura divina. Profesorul nlatura obstacolele din calea cunoasterii si-l
ajuta pe elev sa-i actualizeze potentialul cognitiv. Instruirea este mai rapida si mai eficienta dect
nvatarea prin descoperire personal.

TC3
1. Analizai i ilustrai trsturile pedagogiei renascentiste, fcnd trimitere la
concepiile pedagogice ale urmtorilor reprezentani: Erasmus din Rotterdam, Montaigne,
Rebelais, Vives.
2. Prezentai i argumentai valoarea i limitele scrierilor utopice ale lui Morus i
Campanella.

1. Analizai i ilustrai trsturile pedagogiei renascentiste, fcnd trimitere la

concepiile pedagogice ale urmtorilor reprezentani: Erasmus din Rotterdam, Montaigne,
Rebelais, Vives.

Educarea tineretului este totuna cu educarea omului, n optica marelui umanist Erasmus din
Rotterdam. Devenirea maturului depinde de calitatea formrii n anii tinereii. Omul nu se nate om,
ci devine" ( Despre creterea copiilor). Omul, prin raiunea pe care Dumnezeu i-a druit-o prin
creaie, poate s-i amelioreze natura sa primitiv, cu condiia ca educaia s fie liberal, adic s se
sprijine pe liberul arbitru al omului. Gnditorul avanseaz numeroase sugestii pedagogice referitoare la
unitatea dintre corp i suflet, dintre fiziologie i psihologie, revendicnd necesitatea unei educaii
genetice, n acord cu treptele de vrst, prin stimularea interesului prin activiti ludice. Este unul
dintre primii pedagogi care atrag atenia asupra importanei politeii. ntr-un secol nc deficitar din
acest punct de vedere, Erasmus a intuit c politeea are o component moral, dincolo de aspectul
simplei convenii, iar ncorporarea regulilor bunei purtri reprezint un exerciiu moral indispensabil
formrii personalitii. De asemenea, el pledeaz pentru educaia femeii n spiritul politeii i al bunelor
moravuri. n Educarea principelui cretin, Erasmus expune o serie de principii educative cu privire
la educaia arhiducelui Carol, viitorul Carol Quintul, reguli referitoare la direciile de formare a
viitorului conductor. Contrar principiilor lui Machiavelli, Erasmus pledeaz nu numai pentru o
educaie fizic i militar, ci i pentru formarea intelectual i moral cu scopul de a putea face fa
sarcinilor viitoare. Principele trebuie s serveasc intereselor celorlali, s-i prseasc propriul

7
egoism i s fie un om al pcii i bunei nelegeri. Erasmus a fost unul dintre primii sustinatori ai
instruirii sistematice a profesorilor. Sarcina lui este de a-l ajuta pe elev, nu de a-si etala cunostintele.
Erasmus din Rotterdam recomanda profesorilor un comportament stimulativ: sa utilizeze lauda si
recompensa si sa renunte la pedepse, sa recurga la jocuri si exercitii antrenante si sa renunte la acel
sclavaj al inteligentei care e memorarea mecanic. Continuturile educatiei sunt cele specifice
educatiei umaniste. Programa este orientata spre dezvoltarea ndeosebi a intelectului, ca centru al
omului, si se inspira din trei surse: clasicii, scrierile Parintilor bisericii si Biblia. Cunoasterea nu este
un scop n sine; rostul acesteia este de a dezvolta copilului diverse competente, n special de
comunicare orala si scrisa.
Erasmus propune o educatie literara, estetica, axata pe dezvoltarea capacitatii de exprimare.
Claritatea si eleganta stilului sunt exersate n limba latina, nu n limba nationala, vie, mai bogata si mai
necesara celor ce urmau a fi instruiti. Unii istorici ai pedagogiei considera ca aceasta este principala
limita a educatiei umaniste. Pe de alta parte, Erasmus propune ca n nvatarea latinei sa se porneasca de
la studiul direct al autorilor antici, ndeosebi al lui Cicero si Quintilian.
Pedagogia implicit a lui Rabelais secondeaz critica sociocultural pe care o realizeaz i se
ridic mpotriva educaiei sterile, de tip scolastic. Avnd n minte principiile umaniste, Rabelais scoate
n eviden racilele didactice pe care se baza nvmntul n colegiul parizian Montaigu, instituie
emblematic pentru pedantismul i artificialitatea educaiei vremii. El ntrevede viitorul educaiei
pentru tiine, n special pentru tiinele naturii; supune spiritul nu la laborioase subtiliti, la artificiile
complicate ale paradigmei scolastice, ci la eforturile grele de confruntare cu realitatea n vederea
asigurrii unei nfloriri i rspndiri fecunde a sufletului omenesc. Rabelais scoate n eviden diferena
notabil dintre educaia scolastic i cea nou, de tip umanist, comparnd educaia primit de
Gargantua de la un oarecare preceptor teolog cu cea administrat lui Eudemon de ctre noul tip de
dascl - Ponocrates. Gargantua ajunsese doar la performana de a recita pe de rost idei, cri, fr a
ptrunde n esena celor nvate i fr a avea capacitatea de a reflecta asupra ideilor asimilate.
Eudemon, n schimb, devenise instruit cu adevrat, elegant n exprimare i disciplinat. Rabelais
personific prin cei doi colari dou metode didactice opuse, una bazat pe exerciii mecanice, de
memorare i pe despiritualizare i alta bazat pe libertate, pe deschidere i franchee n gndire i
exprimare. Pentru a schimba cursul formrii sale, Gargantua este dat i el pe mna preceptorului
umanist, ns elevul nu manifest receptivitate imediat, ci se acomodeaz oarecum greu la noile
principii educative ntruct, argumenteaz Rabelais, natura nu sufer prefaceri subite tar de-
mpotrivire mare" (1962, p. 149). El se ncrede n puterea educaiei de a-1 ridica pe om, dar arat c
orientarea prim n formare este de mare importan. Primul gest al noului profesor rezid n
dezvarea" lui Pantagruel de iarba nebuniilor", de ncorsetrile spirituale. Vechiul sistem de
nvmnt trebuia anihilat i nlocuit cu unul nou.
Pentru Vives, izvorul cunoaterii se gsete nu n manualele de filosofie scolastic, nici n
interminabilele controverse dialectice pline de subtiliti i de futiliti ale Universitii din Paris, ci la
marii autori greci i romani. Cunoaterea se stratific de-a lungul timpului i trebuie s se priveasc
napoi, revenind la sursele prime, purttoare de comori ascunse, n cadrul culturii clasice latine i
apreciaz n mod deosebit pe oratori, pentru care cuvntarea nu este un joc literar gratuit, nici o
elucubraie teoretic; discursul lor are o funciune public, este menit s conving masele, s regleze
treburile financiare; este o ipostaz a cuvntuluiaciune, care imprim form existenei personale i
sociale. Omul public fr tiina cuvntului este condamnat la eec, de unde interesul mare al lui Vives
pentru Cicero, pe care l comenteaz pe multe pagini. Conformitatea cu legile naturii pare a fi crezul
su pedagogic. Rezultatul educaiei rezid n ceea ce rmne n om dup ce aceasta a fost exercitat,

8
mai precis ceea ce elevul demonstreaz c a achiziionat prin comportamentele i faptele sale. Fora
educaiei const n stimularea acelor potente care exist n om, care pot deveni realitate sau se pot
pierde. Idealul educativ este de esen religioas. Educatorul va sdi n copil germenele religiozitii,
cci fr puterea lui Dumnezeu - crede Vives - nimic nu se poate face. Omul este creat pentru a
participa la natura divin, i nu pentru a se deda plcerilor sau speculaiilor ieftine. Pietatea i
supunerea fa de divinitate sunt ci pentru a ajunge spre perfeciunea omului i singurele condiii
necesare. Dar iubirea i adorarea lui Dumnezeu nu nseamn contemplaie mistic, ci activitate i
mobilizare contient pentru a atinge acest scop. Ne apropiem de divinitate cnd acionm ntr-un mod
plcut i cerut de ea. Iubirea pe care divinitatea ne-o pretinde trebuie s se reverse, mai nti, asupra
aproapelui. Educaia religioas predetermin la Vives educaia moral i pe cea civic. Educaia n
familie, continuat chiar dac se ncepe frecventarea colilor publice, este preferat sistemului de
internat al colilor mnstireti. colile de stat trebuie s fie astfel concepute nct s-i gseasc locul
aici i copiii nevoiai. In fiecare sat ar fi necesar o coal elementar, iar n fiecare provincie s-ar fi
nfiinat o academie.
O atenie deosebit trebuie acordat recrutrii i formrii dasclilor. Ar fi de preferat, dup
Vives, s avem mai puini profesori dect muli i cu defecte. In opinia sa, copiii nu pot fi lsai pe
mna unor nepricepui: profesorul va poseda o cultur bogat, va dovedi dragoste i ataament fa de
tineri, va comunica i va accesibiliza ct mai mult cunotinele dobndite, va nva permanent. El
trebuie s posede capacitatea i dexteritatea predrii, dar i un comportament moral ireproabil. Vives
aborda, printre primii n istoria pedagogiei, chestiunea influenei pe care o poate avea profesorul asupra
performanelor elevilor. Subliniaz ideea c, o dat elevul orientat spre o anumit activitate, tatl
acestuia, precum i dasclul trebuie s ncurajeze speranele cele mai nalte. Ei trebuie s se ncread n
progresele copiilor pe planul cunoaterii i al comportamentului. Profesorul trebuie s recunoasc
tendinele bune i rele, trsturile positive pentru a le ncuraja i cele negative pentru a le schimba. Este
important ca elevul s se simt apreciat i evaluat. Vives admite c este necesar i prezena n coal a
unor btrni experimentai, pentru ca ntregul suflet s fie format. El cere ca localul colii s fie plasat
la distan de locuri zgomotoase, dac s-ar putea pe malul mrii, n vecintatea negustorilor
cumsecade". Vives consider c jocul poate fi i un prilej de a cunoate natura intim i nclinaiile
originare ale fiinei umane. Educaia se va face ntr-o atmosfer destins, prin apelul la istorioare,
glume, prin evitarea constrngerilor i atitudinilor inhibitoare. Spre deosebire de Erasmus, care
pretindea studierea latinei la nceput, Vives este de prere c mai trebuincioas este limba matern i
chiar dialectul comunitii. Pe la 15 ani sunt introduse tiinele pe baza metodei intuitive. Activitatea
practic este considerat o modalitate de ncorporare i aplicare a celor nvate. Pentru prima dat n
istoria pedagogiei, se amintete despre orientarea colar a elevilor pentru accesul la o anumit
meserie.
Michel de Montaigne a folosit printre primii termenul modern de educaie. Pedagogia sa este
cea a unui fin moralist, a unui om format n cultul lecturilor i al experienei vieii. El crede c educaia
joac un rol hotrtor n viaa omului, dar este contient de dificultile pe care le comport punerea ei
n practic. Fr a aluneca ntr-un optimism exagerat, consider c buna educare poate ajuta i ntri
nclinaiile pe care omul le motenete de la natur, dar care nu pot fi schimbate sau nvinse din
temelii. Educaia nu poate s fac pe orb s vad", ci cluzete pe calea cea bun o nsuire care
exist deja ntr-o anumit msur. Ca i ali umaniti ai vremii, critic nvarea mecanic i aspectele
cantitative ale asimilrii, fr a se avea grij de calitatea celor nvate. Este un adversar nverunat al
pedantismului i al formalismului scolastic, ironiznd exagerrile i deformrile educaiei medievale.
Idealul educativ este cuprins n noiunea de gentilom, de personalitate armonioas trupeasc i
sufleteasc, dornic de a cunoate i a respecta adevrul, de a se supune normelor bunei purtri fa de

9
superiori. Vocaia trebuie s orienteze traseul formativ al copilului. Ceea ce ntreprinde individul
trebuie s realizeze cu plcere i n concordan cu nclinaiile originare. E nevoie de un om cu
judecat, care prelucreaz i reflecteaz asupra a ceea ce primete. A avea o opinie proprie despre ceea
ce se asimileaz este mult mai important dect a mima ideile altora. Interogaia proprie reprezint
semnul cel mai evident al faptului c spiritul este viu i lucreaz. Nu conteaz ct tim, ci ceea ce
putem face cu ceea ce tim. n locul unui cap plin de cunotine este de preferat, dup Montaigne, o
minte bine sistematizat. Cultivarea spiritului se va face astfel nct s predomine prelucrarea a ceea ce
se primete, nainte ca ceva s devin proprietatea subiectului, aa cum mierea este prelucrat din
polenul pe care albinele l adun de la multitudinea de flori. Cunoaterea acumulat trebuie s devin
aciune, potenialitate de a acapara mai mult i de a valorifica la maximum ceea ce individul afl mai
departe. Nu nvtura are greutate, ci folosul acestei nvturi. Se pare c Montaigne a renunat prea
uor la studiul tiinelor, condamnndu-le pentru aportul lor n ceea ce privete coninutul" capului.
Erasmus este considerat cel mai mare umanist si cel mai influent om al tuturor timpurilor.
Robert Ulich, ntr-o remarcabila monografie consacrata conceptiei pedagogice a lui Erasmus, considera
ca putini oameni au avut o influenta att de mare asupra nvatamntului european, precum Erasmus. El
a ncurajat o mai buna metoda de predare, o mai mare ntelegere si o atitudine mai toleranta fata de
elev.
Compayr considera ca ideile pedagogice ale lui Rabelais constituie expresia unui realism n
instructie, mpotriva formalismului scolastic (1889, p. 74). Realismul de care vorbeste Compayr este
expresia necesitatii ntoarcerii la realitate, la studiul concret al lumii, dar nu si expresia posibilitatii de a
pune n practica un proiect educativ de tipul celui conturat de Rabelais.
Montaigne considera mai eficienta educatia cu un preceptor, departe de casa, n diverse
localitati, care sa valorifice si virtutile educative ale calatoriilor. Alegerea profesorului este lucrul cel
mai important pentru educatia unui copil, pentru ca de el depinde evolutia sau degradarea trupeasca si
sufleteasca a copilului. Mai importanta dect eruditia profesorului este ntelepciunea lui.
Vives subliniaza importanta mediului n educatie; n acest context arata importanta familiei si
este mpotriva internatului, care poate constitui un mediu vicios. Alegerea profesorului este una dintre
cele mai importante probleme ale educatiei; crede c aceasta profesie este prea importanta pentru a fi
lasata pe seama unor oameni nepregatiti; de aceea, este de preferat sa existe profesori mai putini dar
bine pregtii.

2. Prezentai i argumentai valoarea i limitele scrierilor utopice ale lui Morus i

Campanella.

Thomas Morus a devenit celebru datorita lucrarii Cartea de aur, pe ct de folositoare, pe att de
distractiva, despre cea mai buna forma de organizare a statului si despre noua insula, Utopia (ou-
negatie; topos-loc: loc inexistent). Initial, Utopia a fost intitulata Nusqama (de la latinescul nusquam-
nicaieri). Concepia pedagogica Intentia lui Morus nu era n primul rnd de a ntemeia o cetate ideala,
ct de a condamna nedreptatile sociale ale timpului sau. Reforma sociala presupune ntemeierea unei
noi societati politice.
Baza societatii utopice o constituie familia, grupata n jurul unui pater familias, care duce la
ndeplinire prevederile justitiei. Morus considera ca oamenii sunt n mod natural nzestrati cu simtul
binelui si trebuie educati n spiritul virtutii, al tolerantei. Educatia este deci foarte importanta n
constituirea noii societati, n principal educatia morala si educatia profesionala. Nu trebuie ignorate
nici studiile clasice, pentru ca utopienii sunt oameni cultivati; educatia intelectului se realizeaza nsa
numai dupa ndeplinirea normei de munca.

10
 Educatia este generala si obligatorie pentru toti copiii. Componenta profesionala a educatiei
este analizata ndeosebi n capitolul Despre arte si meserii: copiii primesc cunostintele teoretice de la
batrnii nvatati si-si formeaza deprinderi prin actiuni specifice diverselor meserii (zidarie, fierarie,
dulgherie, activitati agricole etc.). Fetele primesc aceeasi educatie ca si baietii. Copiii cu nclinatii
intelectuale deosebite primesc o educatie speciala: n urma selectarii lor prin vot secret, sunt scutiti de
munci fizice si orientati catre aprofundarea cunoasterii n diverse domenii. Trecerea dintr-o categorie
n cealalta este posibila pe baza aptitudinilor si rezultatelor dovedite de fiecare.
n Utopia si adultii participa la o educatie specifica, dupa orele de munca, al carei scop este
mbogatirea mintii si a sufletului fiecarui utopian.
Educatia utopienilor mbina deci activitatea fizica si activitatea spirituala, n scopul dezvoltarii
armonioase.
Societatea pe care o prezinta Campanella este localizata pe o insula din Oceanul Indian.
Cetatea Soarelui se prezinta sub forma unui dialog ntre un marinar genovez si membrul unui ordin
calugaresc (Ospitalierul). Toate bunurile apartin statului; Campanella e convins ca sursa tuturor viciilor
si nedreptatilor sociale o constituie proprietatea privata. Conducatorul cetatii este Metafizicianul, cel
mai ntelept dintre solarieni, care este ajutat de Pop, Sin si Mor (Puterea, ntelepciunea si Iubirea).
Campanella acorda o importanta deosebita mediului social si educatiei. Proprietatea private
genereaza egoism si individualism; desfiintarea proprietatii private duce si la schimbarea fizionomiei
morale a oamenilor. n Cetatea Soarelui nvatamntul este general, obligatoriu si gratuit. Educatorii
sunt alesi de catre toti cetatenii cu drept de vot.
- ncepnd de la 2 ani, copiii sunt dati n grija acestor educatori. Pna la trei ani nvata alfabetul
si limba.;
- ntre 3 si 7 ani, primesc cunostinte elementare de matematica si practica educatia fizica si
gimnastica. Tot acum dobndesc primele elemente de experienta n atelierele mestesugaresti,
pentru a-si descoperi vocatia, care trebuie dezvoltata n etapele urmatoare;
- dupa 7 ani si nsusesc cunostinte din stiintele naturii, nvata matematicile superioare si
medicina, limbile straine, teologia si astrologia. Toti copiii muncesc la cmp sau n ateliere si
nvata ct mai multe meserii cu putinta. Munca nu este pentru solarieni o obligatie
mpovaratoare, ci prilej de bucurie, izvor de viata si fericire.
Strategia de predare este bazata pe intuitie. Paralel si independent de Comenius, Campanella
are meritul de a fi aratat valoarea metodei intuitive n nvatare. ntreaga cetate este un muzeu-scoala;
zidurile cetatii redau desene, figuri de plante, animale, arbori, unelte de munca, forme geometrice,
teoreme, harti ale diverselor regiuni ale lumii etc. care le sunt prezentate elevilor n functie de treapta
pe care se situeaza n procesul educatiei.
Campanella este considerat primul pedagog care a enuntat necesitatea nfiintarii muzeelor cu
scopuri didactice. n muzeele din Cetatea Soarelui copiii pot vedea minerale, pietre pretioase, diverse
metale etc. care i ajuta sa nteleaga si sa-si nsuseasca mai usor cunostinte despre natura. Activitatile
de nvatare se desfasoara ntr-o maniera atractiva si antrenanta, iar pedepsele sunt excluse.

11
 TC4
1. Explicai i argumentai trei trsturi definitorii ale pedagogiei clasice.
2. Argumentai valoarea i actualitatea sisitemului normativ comenian. Facei referire la
principiile dezvoltate de Comenius n capitolele XV-XIX din lucrarea Didactica Magna (DEP,
Bucureti, 1970)
3. Explicai conceptul de educaie negativ la J.J. Rousseau. Artai valoarea i limitele
acestei idei n plan educaional.
4. Analizai critic teoria herbartian a treptelor formale.

1. Explicai i argumentai trei trsturi definitorii ale pedagogiei clasice.

Secolul al XVII-lea este secol al geometriei, al mecanicii, al rationalismului, al metodei, n

stiinta si filosofie, secolul al XVII-lea este si un secol al didacticii, datorita celebrei lucrari Didactica
Magna, a pedagogului ceh Comenius.
Comenius inaugureaza etapa pedagogiei clasice, o pedagogie ce ramne n esenta filosofica,
dar cunoate un grad din ce n ce mai nalt de autonomizare si specializare a preocuparilor viznd
educatia. Specificul acestei etape consta n aparitia unor sisteme nchegate de idei pedagogice,
depasind etapa elementelor, sau a ideilor izolate despre educatie.
Comenius a scris prima lucrare de pedagogia familiei, Informatorul scolii materne, o lucrare
destinata parintilor, care precizeaza scopul, continutul si metodele educatiei n primii sase ani din viata
copilului. A elaborate manuale, ntre care Janua aurea linguarum reserata (Poarta de aur deschisa
limbilor) a devenit celebra. Scris n limbile ceha si latina, manualul a cunoscut peste 100 de editii si a
fost tradus n 12 limbi europene si 4 limbi asiatice, inclusiv n persana si mongola.
Optimismul pedagogiei clasice consta n mbunatatirea naturii umane, n scoaterea omului din
starea de decadere originara si perfectarea naturii umane prin cunoastere.
Cunoasterea total, universal, pansofic. Pansofia este cunoaterea universal. Cunoasterea
ntregului este, n fapt, o tripla cunoastere: cunoasterea lui Dumnezeu, cunoasterea lumii
nconjuratoare si cunoasterea de sine. Izvoarele cunoasterii sunt deci: lumea nconjuratoare, spiritul
nostru si Sfnta Scriptura. Aceste trei izvoare alimenteaza: simturile, ratiunea si credinta. Cele trei
surse duc la cunoaterea ntregului, la pansophie.
Comenius a construit un sistem de nvatamnt ierarhizat pe principii psihologice. Comenius
identifica patru etape de vrsta: prima copilarie, a doua copilarie, adolescenta si tineretea si patru etape
corespunzatoare ale educatiei sau coli: schola materna sau educatia realizata n familie (pna la 6 ani),
schola vernacula sau scoala populara (6-12 ani) unde Comenius identifica 12 finalitati ale acestui
nvatamnt, ntre care: sa citeasca usor tot ce este scris si tiparit n limba materna; sa scrie curat, apoi
repede si, n sfrsit corect, conform gramaticii limbii materne; sa calculeze n scris si cu abac; sa
masoare exact cu orice mijloc etc, schola latina sau gimnaziul (12-18 ani) i academia sau
nvatamntul superior, scoala de pansofie care are ca scop desavrsirea si completarea tuturor stiintelor
si facultatilor superioare.
colile materne trebuie sa existe n fiecare sat, scoala latina n fiecare oras iar academia n
fiecare provincie sau tara. n afara de aceste institutii Comenius vorbeste de necesitatea unui
collegium didacticum, o scoala a scolilor, o institutie pentru formarea viitorilor educatori.

12
 2. Argumentai valoarea i actualitatea sisitemului normativ comenian. Facei referire la
principiile dezvoltate de Comenius n capitolele XV-XIX din lucrarea Didactica Magna (DEP,
Bucureti, 1970)

Aproape toate principiile didactice actuale si au originea n scrierile pedagogului Comenius.

Principiile fundamentale ale procesului didactic au fost exprimate de Comenius n Didactica Magna:
- principiul conformitaii cu natura: sa urmam natura, s-o imitam; sa educam omul la timpul
potrivit, n primavara vieii;
- principiul conformitaii cu vrsta, o idee prezenta de-a lungul ntregii istorii a gndirii
pedagogice, careia Comenius s-a straduit sa i confere un fundament pedagogic i psihologic;
- principiul intuiiei, considerat regula de aur a didacticii; n repetate rnduri, Comenius
recomanda ieirea din labirintul scolasticii i utilizarea simurilor n realizarea cunoaterii;
Capitolele XV-XIX din Didactica Magna dezvolta, n ordine: Principiile prelungirii vietii,
Cerintele generale ale predarii si nvatarii, adica ale predarii si nvatarii n asa fel nct efectul sa fie
sigur, Principiile predarii si nvatarii lesnicioase, Principiile predarii si nvatarii temeinice, Principiile
nvatarii concise si rapide. Toate principiile didactice sunt inspirate din exemplul pe care natura ni-l
ofera n tot ceea ce ntreprinde.
Comenius propune noua principii ale predarii si nvatarii sigure; de asemenea, zece principii ale
nvatarii lesnicioase; urmnd calea pe care o arata natura i zece principia ale predarii si nvatarii
temeinice.
Fiecare principiu este explicat, dar si exemplificat. Comenius i-a ndrumat pe educatori ca n tot
demersul didactic sa urmeze exemplul naturii. Menirea educatorului este de a arata elevului cum se
aplica adevarurile nvaate n scoala n viaa de toate zilele. Indiferent de obiectul de nvaamnt,
ignorarea relevanei si a aplicabilitaii cunostinelor are efecte negative; daca nu inem seama de
caracterul practic al nvaturii.
Disciplina este foarte importanta. Fr disciplin nu se poate nva nimic sau nimic cum
trebuie.

3. Explicai conceptul de educaie negativ la J.J. Rousseau. Artai valoarea i limitele

acestei idei n plan educaional.

Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) este pedagogul ce a descoperit copilul. Pornind de la

premisa c omul este bun, dar societatea l stric, Rousseau considera educaia ca o cretere conform
cu natura interioar a copilului, o educaie liber, negativ. Educaia negativ presupune
excluderea a tot ce poate stnjeni dezvoltarea natural a copilului.
Natura, libertatea i egalitatea sunt termenii cheie ai filosofiei sociale i educaionale a lui
Rousseau. Emil este un roman pedagogic. Ideea unei educaii care sa respecte natura copilului,
susinut de argumentul bunatii umane originare, strabate ntreaga lucrare. Totul este bun cnd iese
din minile Creatorului, totul degenereaza n minile omului; aa debuteaza primul capitol din Emil.
Pe acest argument se cladete concepia educaiei negative, dupa care educaia const nu n a oferi
copilului cunotine, tipare sau modele de urmat, ci n a ndeparta tot ceea ce ar putea constitui un
obstacol n calea dezvoltarii naturale a copilului.
Ideile pedagogice ale lui Rousseau au inspirat teoreticienii educaiei noi i nc sunt
valoroase. Subliniem cteva dintre aceste idei:
- necesitatea ca pedagogia s fie fundamentat pe datele i observaiile psihologiei;

13
 - existena unor etape distincte ale dezvoltrii copilului (0-2 ani, ngrijirea fizic a copilului; 2-
12 ani, dezvoltarea fizic, educarea simurilor i primele repere morale; 12-15 ani, formarea
intelectual, instruirea propriu-zis; 15-20 de ani, educaia moral i religioas);
- accentuarea importanei educaiei prin intuirea lucrurilor, comparativ cu cea bazat pe
cuvinte; rolul metodelor active i intuitive n accederea la cunoaterea veritabil; stimularea interesului
copilului n nvare.
Rolul educatorului este acela de a face tot posibilul pentru nlturarea oricrui obstacol, care ar
mpiedica dezvoltarea liber a naturii individuale i de a ajuta la producerea circumstanelor favorabile acestei
dezvoltri. Laisser faire este singura regul de conduit pentru educator. El nu va da nici ordine, nici sfaturi arbitrare.
Cu ct va interveni mai puin, cu att personalitatea copilului dezvolta mai bine. Adevratul su rol este de a
veghea ca nimic din exterior s nu mpiedice dezvoltarea autentic a copilului. Aciunea l va instrui pe
copil i nu educatorul. De fapt scopul educaiei este acela de a facilita dezvoltarea naturii copilului: Cea
dinti educaie trebuie s fie, aadar, pur negativ. Ea const nu n a transmite virtutea sau adevrul, ci n a pzi inima
de viciu i spiritul de eroare. Aceast educaie negativ nu mpiedic ns manifestarea unei atitudini active,
cci, de fapt, natura copilului i a educatorului se sprijin reciproc: natura face totul, dar sub ndrumarea educatorului, iar
educatorul influeneaz, dar numai prin mijlocirea naturii.

4. Analizai critic teoria herbartian a treptelor formale.

Herbart considera c scopul educaiei este acela de a forma un om moral sub aspectul
caracterului i universal sub raportul cunoaterii. Pentru realizarea acestui scop va impune principiul
nvmntului educativ, primatul dimensiunii formative, fa de cea informative.
Predarea cunotinelor presupune parcurgerea unor etape distincte. Pedagogul german identifica
patru etape sau trepte formale ale leciei:
- percepia clar, care implica expunerea logica a cunotinelor de catre profesor i intuirea
obiectelor i fenomenelor studiate de catre elev;
- asocierea sau realizarea de conexiuni ntre noile cunotine i cele deja asimilate;
- sistemul sau generalizarea cunoaterii, pe baza cazurilor studiate;
- metoda sau aplicarea cunotinelor nsuite n diverse situaii.
Discipolii lui Herbart i adepii herbartianismului au exagerat rolul treptelor formale n
desfurarea leciei, sporind nejustificat numarul acestora i transformndu-le ntr-un tipar sau ablon
ce se aplica ntocmai, fara nici o interpretare. Referindu-se la aceasta exagerare, V. Bancila apreciaz
ca treptele formale au devenit un mod de a rastigni lecia, fara sa urmeze o nviere de a treia zi, un
nou pat al lui Procust, care conduce la lecii anatomice, nu spirituale. Intenia lui Herbart a fost de a
propune o abordare logica i sistematica a leciei; el nsui, reflectnd asupra experienelor sale
educative diferite, avea sa spuna profesorilor ca uneori trebuie sa dea la o parte planurile de lecie i sa
reduca preteniile fa de elev; un profesor bun i concepe programul educaional n funcie de
capacitile i situaia de via a elevului.
Dincolo de rigiditatea care a rezultat din interpretarea teoriei treptelor formale, planurile de
lecii clar alcatuite au dat dascalilor sperana i direcie.
Contribuia lui Herbart la circumscrierea obiectului didacticii se poate rezuma prin urmtoarele
idei :
- una dintre preocuprile fundamentale ale didacticii este activitatea de predare a cunotinelor n
conformitate cu anumite legiti psihologice de asimilare a lor. n acest fel obiectul didacticii este
procesul de nvmnt.

14
 - cele dou componente ale procesului de nvmnt, predarea i nvarea, se afl ntr-o strns
interdependen, realizarea obiectivelor predrii depinznd de substratul psihologic al nvrii.
- importana didacticii ca tiin pentru profesor impune necesitatea studierii organizate a
acesteia.
- rolul formrii i cultivrii interesului, ca motor al dezvoltrii personalitii; i accentuarea
caracterului moral educaiei se integreaz dimensiunii formative a nvmntului.
- raionalizarea procesului de predare a condus la delimitarea unei succesiuni de momente,
fundamentate psihologic n desfurarea leciei: claritatea (expunerea de ctre profesor a leciei, n
baza intuirii obiectelor i fenomenelor), asocierea (realizarea unei conexiuni ntre materialul nou i cel
vechi), sistemul (avansarea unor generaliti precum definiiile, legile, normele), metoda (extinderea i
aplicarea noilor cunotine).
Influena lui Herbart asupra dezvoltrii didacticii a fost limitat de puternica formalizare a teoriei
sale despre nvmnt.

TC5
1. Precizai i argumentai patru trsturi definitorii ale curentului educaiei noi,
fcnd referire la reprezentanii studiai n aceast unitate de curs i alternativele educaionale
propuse de acetia.
2. Ce este antroposofia? Analizai consecinele fundamentrii antroposofice a educaiei
asupra finalitilor, coninuturilor i strategiilor de realizare a educaiei.

1. Precizai i argumentai patru trsturi definitorii ale curentului educaiei noi,

fcnd referire la reprezentanii studiai n aceast unitate de curs i alternativele educaionale
propuse de acetia.

Curentul educatiei noi pleaca de la ideile pedagogice ale lui J.J. Rousseau i s-a afirmat n
diverse variante care exprima, n esenta, acelasi mesaj, acela de a pleca n educatie de la cunoasterea
individualitatii copilului, a intereselor, a trebuintelor sale reale, de a lasa copilului mai multa libertate
de manifestare, renuntndu-se la autoritarismul educatiei traditionale, de a utiliza metode active de
educatie, renuntndu-se la metodele clasice, ndeosebi la metoda expunerii.
Transmiterea culturii pornind de la fortele reale ale copilului, faciliteaz dezvoltarea forelor
sinelui copilului. Copilul are nevoi, interese i o energie creatoare. Copilaria este o valoare prin ea
insasi, copilul actioneaza i exista o dezvoltare integrala la nivelul educatului.
Programul graviteaza in jurul copilului, iar interesele copiilor determina programul, ca structura
si continut. Programul este unul realist, continutul este legat de mediul de provenienta al copilului.
Profesorul ghideaza, consiliaza, trezeste setea cunoasterii la copil. Este o persoana-resursa,
copilul este in centrul actiunii, exerseaza i experimenteaza. Maria Montessori , adept a educaiei
libere - fiinta umana se caracterizeaza printr-un impuls organic catre dezvoltare prin autoformare.
Acest impuls se manifesta ca dupa un plan divin. Fiecare etapa, numita si senzitiva, presupune o
nevoie vitala, iar satisfacerea acestei nevoi creeaza drumul aparitiei alteia. edagogul italian arata ca
educatoarele nu trebuie sa-si impuna vointa in fata elevilor, transmitandu-le fortat idei sau
introducandu-le preferinte si interese nespecifice. Ele vor asista si-i vor ajuta pe copii sa-si satisfaca
trebuintele proprii. Metoda propusa de pedagogul italian se fundamenteaza pe ideea asigurarii unui
mediu organizat, in care pedagogul italian se fundamenteza pe ideea asigurarii unui mediu organizat, in

15
care copilul va fi lasat sa se desfasoare liber, in concordanta cu dorintele si interesele lui naturale. La
ea, libertatea devine o componenta a metodei de educatie. Relationarea copilului la mediu este foarte
activa. O mare importanta este acordata materialului didactic. Acesta este dimensionat pentru fiecare
simt in parte. A indicat dimensiuni, forme, culori, asperitati sau netezimi pentru corpurile ce se adresau
vazului si pipaitului. A alcatuit materiale de lucru, capabile sa stimuleze activitatile de invatare a scris-
cititului si socotitului. A experimentat diferite jocuri simple in calitate de pre-exercitiu pentru
activitatea serioasa de mai tarziu (de pilda jocul de-a incheiatul-descheiatul nasturilor la papusi, in
perspectiva obisnuirii de a se imbraca singuri). Pedagogul italian a impus in pedagogia secolului XX, o
metoda de educatie bazata pe respectarea libertatii copilului intr-un mediu organizat, bogat in stimuli
dimensionati in functie de interese si dorinte naturale. Rolul educatorului este de a pregati mediul
favorabil pentru autoformare. Calitatile mediului educational, pentru ca acesta sa devina educogen , in
opinia Mariei Montessori sunt urmatoarele: mediul sa fie ordonat, fiecare lucru poseda un loc al lui
unde poate fi gasit in permanenta, mediul sa fie atragator, placut si imbietor. In acest mediu, copilul va
gasi un ajutor in efortul lui de a clasifica si a folosi limbajul potrivit pentru a denumi obiectele
respective. Mobilierul sa fie facut pe masura copilului pentru ca acesta sa aiba suficienta libertate de
miscare. Copilul sa poata reincepe sau repeta o activitate, sa fie incurajat sa-si rafineze gesturile prin
atitudini de politete si de curtoazie. Intregul mediu sa fie impregnat de prezenta limbajului. Copilul sa
fie incurajat in a-si dezvolta vointa si sociabilitatea prezentandu-se un singur lucru pentru activitatea
data, intarindu-se astfel priceperea respectiva.
Dupa Decroly, scoala ar trebui sa ofere conditii in care copilul sa traiasca situatii autentice de
viata, cu dificultatile aferente, capabile sa-i satisfaca dorintele si sa-i stimuleze motivatia. Decroly
propune o noua modalitate pedagogica de invatare denumita metoda centrelor de interes, ce porneste
de la presupozitia ca psihicul copilului are o mare apetenta pentru compreehensiunea (intelegerea)
intregului. Decroly incearca sa il puna pe acesta in contact cu situatii de ansamblu. Scoala
contemporana, prin secventierea cunostintelor pe discipline de invatamant, formeaza o imagine
artificiala, fragmentata, dand impresia de separare a lucrurilor si evenimentelor. De aceea, el grupeaza
cunostintele didactice in ansambluri de cunoastere corespunzatoare unor trebuinte fundamentale,
denumite centre de interes. Pedagogul belgian propune urmatoarele centre: de hranire ssi consum
(corespunzatoare expresiilor ,,mi-e foame, ,,mananc, ,,beau, ,,respir), de aparare contra
diverselor pericole (descrise prin ,,mi-e teama, ,,ma apar), de munca si de odihna (exprimate prin
,,lucrez, ,,ma joc, ,,ma recreez). Prin aceasta grupare a cunostintelor se suprima notiunea de
programa de invatamant si se favorizeaza introducerea perspectivei interdisciplinare de asimilare a
cunostintelor.
Freinet pune accentul pe manifestarea libera, spontana a copiilor. El acorda un mare credit
exprimarii prin intermediul textelor si al desenelor, introducand in scoala o tehnica noua - imprimeria.
Tipografia este considerata nu numai o metoda de individualizare a invatarii sau de autoeducare, ci si o
cale de instruire generala, de formare a unor comportamente si deprinderi (agilitatea mainilor, finetea
miscarilor, memoria, deprinderea de a scrie corect etc.). Renunta la manualele clasice in beneficiul
unor ,,carti sau fise compuse de elevi. Freinet infiinteaza la Vence o scoala bazata pe introducerea
imprimeriei si tot aici va realiza o serie de cursuri pentru educatorii cara au adoptat noul sistem de
instruire. Un loc aparte il ocupa corespondenta scolara, respectiv schimbul de texte libere realizate de
copiii din mai multe scoli si prin care se puteau imbogati experientele lor curente. Pe langa cele doua
tehnici invocate, Freinet a mai utilizat urmatoarele mijloace in practica instructiv-educativa: desenul
liber, fisierul scolar, cooperativele scolare, studiul mediului local, jurnalul de perete, gradina si
atelierul scolar, proiectiile de filme, discurile, radioul si televiziunea. Apelul la mai multe mijloace va
modifica raportul traditional dintre profesor si elevi. Copilul dobandeste mai multa autonomie, luand

16
cunostinta de propriile resurse sau limite. Dascalului i se cere o participare efectiva si un spirit deschis,
novator. El nu mai vine in fata elevului pregatit cu formule stiute, ci experimenteaza direct noi formule
de invatare. Freinet introduce in clasa o alta atmosfera, de incredere, de colaborare, de solidaritate
reciproca si intelegere. Competitia individualista si plafonarea colectivista sunt inlocuite cu tendinta de
a valorifica potentialul fiecarui copil, efortul si angajarea personala, recunoscandu-se fiecaruia in parte
individualitatea cu competentele si disponibilitatile diferite.
Eforturile lui Freinet se concentreaza inspre doua directii: a) cercetarea materialelor si a
tehnicilor de lucru, adaptabile oricarei situatii scolare si b) promovarea unei cooperari constante intre
oamenii din scoala, din a caror activitate trebuie sa se zamisleasca cele mai multe instrumente. In loc
de metoda, pedagogul nostru prefera termenul de tehnica. Pentru el, metoda este sinonima cu staticul,
cu imobilul; metodei ii lipseste dinamismul, capacitatea de modificare, de perfectionare, de adaptare la
varietatea si mobilitatea situatiilor. Prefera sa invoce termenul de tehnica educativa, aceasta fiind un
ansamblu de instrumente materiale, de procedee didactice ce rezulta dintr-o experimentare si activare
de catre educator.
Makarenko introduce, de asemenea, comportamentul militarizat in invatamant (salutul,
semnalele, apoartele, alinierea militara etc.), ca mijloc ,,estetic, care sa ,,infrumuseteze atmosfera in
scoala. ,,Militaria este convertita intr-o estetica a disciplinei si preciziei; este coroborata cu multe
elemente de joc si conduce la conservarea fortei colectivului, aparandu-l de miscari ,,incorecte sau
imprecise. Pedagogia reeducarii inspirata din dispozitivul ideatic al lui Makarenko este un
exemplu edificator de pervertire a educatiei in reversul ei, prin ransformarea unor strategii partial
realiste si benefice in instrument de indoctrinare si tortura psihologica. (Trebuie sa spunem ca procesul
reeducarii asa cum a fost el consumat in ,,Fenomenul Pitesti, nu a fost sugerat explicit de pedagogul
sovietic). Totusi, premisele acestui experiment (anti)pedagogic pot fi identificate in interpretarile aduse
de succesorii ideilor lui M akarenko si pe care propriul lui sistem pedagogic le ingaduie. Se stie ca
Makarenko a abandonat ,,pedagogia perechii (educator-educat) in beneficiul educatiei ,,in si prin
colectiv. Colectivul, in opinia sa, este un grup de oameni care vizeaza acelasi scop, desfasoara o
activitate similara si au o organizare comuna, subordonata societatii existente. Colectivul este ridicat la
rangul de subiect al educatiei, adica de factor activator al sugerarii unor conduite dezirabile. Cand nu
se poate actiona direct asupra individului, se implica mediul, adica grupul, pentru schimbarea atitudinii
respectivului individ.

2. Ce este antroposofia? Analizai consecinele fundamentrii antroposofice a educaiei

asupra finalitilor, coninuturilor i strategiilor de realizare a educaiei.

Termenul de antroposofie provine din limba greaca (anthropos-sophia) si desemneaza

cunoasterea omului. In afara de lumea naturala, a simturilor, conform conceptiei antroposofice, mai
exista o lume spirituala la fel de reala ca si cea naturala. Prin introspectie, studiu si observatie practica,
fiecare isi poate descoperi propria natura interioara si realitatile spirituale ale lumii inconjuratoare si
ale universului. Aceasta duce la o traire mai adanca si mai profunda a vietii de fiecare zi, duce la
imbogatirea spirituala a acesteia.
Natura ascunsa a omului are urmatoarele componente:
- corpul fizic (legile lumii fizice - minerale);
- corpul vietii - corpul eteric (purtator al fortelor vietii - plante, animale);
- corpul senzatiei - corpul astral (purtatorul durerii, placerii, pasiunilor - animale, oameni);
- corpul Eu-lui (propriu numai omului, purtatoml 'sufletului omenesc superior).

17
 Telul principal al educatiei Waldorf este acela de a produce individualitati capabile de a-si gasi
menirea in viata. Educatia copilului in scollie Waldorf il abordeaza pe acesta integral: gandire, simtire
si vointa. Activitatile sunt proiectate astfel incat sa puna in echilibru cunostintele teoretice, abstracte
ale elevilor, cu activitati artistice si practice.
Profesorii de la aceste scoli pot respecta ritmul individual de dezvoltare al fiecarui copil, iar
modul de abordare a prezentarii cunostintelor oferite este adaptat varstelor copiilor. De asemenea, se
urmareste de catre profesori ca fiecare dintre copii sa-si gaseasca motivatiile interioare pentru a invata
si a se dezvolta.
Profesorul tine legatura cu parintii elevilor, astfel incat activitatea sa pedagogica are o
caracteristica mai personala; cel putin o data pe semestru, parintii elevilor se intalnesc cu toti profesorii
clasei in vederea imbunatatirii activitatii didactice.
Profesorul preda materia cu cuvinte proprii, fara a recurge la carti didactice, iar elevii isi
confectioneaza propriile 'carti', adica niste caiete bine alcatuite si ilustrate, care contin esentialul lectiei
predate, redat pe baza memoriei; astfel, fiecare caiet are amprenta personalitatii autorului.
Evaluarea in scolile Waldorf nu se bazeaza pe probe, teste, extemporale, teze sau examene, ci
are in vedere toti factorii ce permit sa fie evaluata personalitatea elevului: scrisul, dedicatia, forma,
fantezia, logica si flexibilitatea gandirii, stilul, ortografia si, desigur, cunostintele reale. Evaluarea
consta intr-o caracterizare calitativa, care evidentiaza ceea ce este pozitiv, care critica ceea ce este
negativ doar in legatura cu ceea ce elevul ar fi in stare sa realizeze. La cererea autoritatilor din
invatamant, scoala face o evaluare cantitativa, pe care o mentine secreta si o ofera elevului sau
parintilor numai in momentul in care se incheie studiile.

18