Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prevenirea:
Educarea posturala a copiilor, adolescentilor si adultilor;
Antrenamentul pre si post-natal;
Igiena posturala (ergonomica);
Recuperarea dupa antrenament si activitati sportive;
Gimnastica de intretinere.
Corectari
Alinierea vertebrala incorecta, dezechilibre vertebrale: scolioza, hiperlordoza, hipercifoza,
rectificarea sau inversia curburilor;
Umeri inclinati, picior plat;
Sindroame de durere vertebrala: dureri de gat, torticolis, nevralgii cervicobrahiale, dureri de spate
in zona superioara, mediana sau lombara, sciatica, disfunctii sacroiliace, protuzia sau hernierea
discurilor, spondilolistezis;
Umar blocat, epicondilita.
Metode de reeducare a posturii
A.Metoda Mzires
Armonizare global
Lanuri musculare
Lanul posterior
Lanul muchilor inspiratori
Lanul rotatorilor interni - RI
Lanul adductorilor Add
TIPOLOGII
Pulsiunile comportamentale
Pentru a nelege efectele corectoare ale respiraiei de tip Schroth, trebuie s se admit
hipercorecia rahidian n expiraie i expansiunea hemitoracelui concav odat cu expiraia
hemitoracelui convex.
n funcie de poziiile iniiale, Schroth corecteaz deviaiile prin cale: la umr (nainte sau
napoi), sub gibozitatea toracic, etc.
Se fac corecii n cele trei planuri ale spaiului, prin cale sub old, umr, genunchi, gibozitate
(fig.72). Plasarea lor depinde de poziia iniial: stnd, aezat, culcat ventral, dorsal, lateral,
sprijin pe genunchi. Schroth propune culcat lateral, de partea concav dorsal, perni sub
gibusul convex lombar (fig.72c). (Sohier utilizeaz culcat lateral pe partea convex dorsal)
Dup corecia bazinului se fac extensiile axiale asociate cu inspiraia i expiraia scurt a
hipercoreciei. Corecia corporal mpinge bazinul concav n jos i toracele spre concavitatea
dorsal prin translaie. Vom regsi aceste componente n exerciiile globale.
Exerciii de extensie axial
- decubit dorsal: lipirea regiunii lombare de sol, alunecarea capului pe sol n ntinderea
axial cervical
- stnd sau aezat: autontinderi axiale nclinnd progresiv trunchiul nainte, pentru a
localiza blocarea vertebral etaj cu etaj, de jos n sus, pn la cervical. Blocarea (nlctarea)
se face:
de jos n sus plecnd de la elementul fix, bazinul, ctre elementul mobil superior.
de sus n jos, de la elementul fix ctre cel mobil inferior. Se fixeaz occipitalul fie:-
pe sol, cu minile, fie la spalier, prin colier.
Tehnica:
Elemente:
Exerciiu de asuplizare
1. n poziia de alunecare a lui Klapp, kt aeaz minile pe gibus i apas toracele n jos i
nainte pe timpul expiraiei
Exerciii de tonifiere
2.
A: Aezat ncruciat, cal sub ischionul convex, MS concav sus i cu o greutate n mn, MS
convex jos cu mna spijinit (fig.72d)
1. Exerciiu de corecie global, (dar mai ales a zonei dorsale) - scolioz n S, dorsal dreapta,
lombar stnga.
A - aezat unifesier pe scaun pe partea convex lombar MI opus ntins lateral i napoi (fig
72), mna de partea sprijinului pe un baston fixat vertical la scaun, MS opus lateral, cotul
ndoit, mna la piept:
T1: retroversia bazinului, corecia toracelui prin degajarea lui nainte i n sus,
degajarea colanei cervicale prin brbie dubl, orizontalizarea umerilor.
T2- coreciile frontale: trecerea greutii pe fesa de sprijin, meninerea napoi a MI
opus, rotaia parial a capului de partea convex dorsal.
Sohier aduce exerciiilor lui Schroth urmtoarele modificri pentru a aduga efectelor
respiraiei, efecte biomecanice mai intense:
Pentru a limita rotaia pelvian i pentru a accentua corecia frontal, se realizeaz sprijinul
unifesier pe marginea unui taburet.
Eficacitatea exerciiului este maximal pentru segmentul dorsal datorit forelor corectoare
declanate - chiar dac radiologic, translaia concav corecteaz puternic curbura lombar.
2. PI: Culcat dorsal, genunchii i oldurile ndoite, tlpile pe sol, cale de derotaie sub
umrul convex, sub gibusul dorsal, sub umrul concav. Mna concav dorsal la umr.
Aceast poziie iniial rectific deci curburile scoliotice, dar ea nu are efect corector, nu
asigur prghiilor vertebrale condiiile biomecanice speciale ca i contracia muscular
pentru a putea realiza forele corectoare de degajare concav, de deridigizare i de
derotare.
Eficacitatea exerciiului este maxim pentru segmentul dorsal, chiar dac rahisul
lombar este corijat parial prin DD.
3. PI: aezat pe un taburet jos, genunchii deprtai, mna dorsal convex pe umrul convex,
mna concav n sprijin pe bastonul vertical, cal sub fesa convex lombar.
Poziia iniial, DV, este stabil, realizndu-se o relaxare maximal i posibilitatea unei
localizri optimale a micrilor.
Primul rezultat este astfel o uoar extensie axial. Pacientul fiind n DV, este culcat pe
gibozitatea anterioar; efectul greutii se rezum la o extensie i o derotaie. Contracia
trebuie s fie pur izometric, dificultatea constnd pentru ambii parteneri n a echilibra
perfect efortul ntre ei (traciune opziie) .
Punerea n tensiune este progresiv iar contracia izomeric se mparte n trei faze cu durate
egale, n general 3-4 secunde fiecare. Pacientul ajunge treptat la valoarea maxim a forei
sale de contracie, apoi, fr a generaliza contracia, o va menine constant (faza de platou),
dup care aceasta ncepe s scad treptat. Dup faza activ urmeaz o faz de relaxare,
pentru a nu extinde stimularea pe parcursul repetrii, la segmentele extreme ale curburii.
Contractia muscular realizat prin exercitiul descris, pune n evident dou actiuni
succesive: Contractia unuia sau a dou fascicole ale musculaturii transversale superficiale are
ca urmare rotarea uneia sau a dou apofize spinoase ctre centrul curburii. Se realizeaz
apoi rapid o fixare a apofizei spinoase.
Contractia mentinndu-se, se observ o derotare a dou sau mai multe etaje subiacente,
nc de la nceputul fazei de platou. Oveflow-ul lui Kabat se regsete astfel la metoda von
Niederhoffer. Singurele fascicole capabile s produc aceast mic micare sunt scurtii
lamelari de partea solicitrii. Relaxarea trebuie s rmn maximal de partea convex, sau
de partea nedureroas n spondilartroze. Trebuie mentionat c aceti rotatori scurti i au
insertia pe apofiza transvers i se mpart n patru fascicole, dou pentru scurtul i dou
pentru lungul rotator, transversal sau oblic ctre napoi i n sus, pentru a se distribui la baza
i pe corpul spinoaselor celor patru vertebre supraiacente. Ei rotesc fiziologic n actiune
combinat spinoasele de partea lor. Fixarea uneia sau a dou spinoase determin inversarea
actiunii lor pentru a aduce n final, n timpul fazei de platou una sau dou apofize transverse
subiacente posterior. Aceast actiune este valabil n special pentru partea cranial a
curburii.
Ca in toate celelalte obiective ale recuperarii, antrenamentul pentru mers este influentat de
dezvoltarea fizica a pacientului, de varsta, sex, antecedentele patologice, si nu in ultimul
rand de motivatie. Pentru identificarea factorilor care influenteaza capacitatea pacientilor cu
leziuni complete de a-si relua mersul, inca se efectueaza studii.
Stimularea circulatiei
Reducerea spasticitatii
Mersul functional
Obiectivul este constituit de invatarea folosirii atat a fotoliului rulant cat si a carjelor, pe care
pacientii le vor folosi in functie de imprejurari. O larga sfera de independenta este castigata
de pacient prin mersul in carje. Poate fi castigat de exemplu, accesul independent in cladirile
cu usi inguste, permite acomodarea la conditiile unei camere de hotel sau la traficul feroviar
sau aerian. Pentru pacientii activi, avantajul castigat prin invatarea mersului in carje,
depaseste de departe efortul si rabdarea cerute de antrenament.
Dispozitivele
Ortezele sunt confectionate din duraluminiu, caci trebuie sa fie cat mai usoare cu putinta.
Daca pacientii sunt supraponderali sau au o spasticitate severa, este necesar ca duraluminiul
sa fie inlocuit cu otel. Pentru anumiti pacienti, cu flacciditate sau spasticitate mica, se pot
folosi orteze estetice, din materiale speciale. Partea inferioara a ortezei este mulata pe
gamba, pe calcai si pe partea posterioara a piciorului pana in dreptul articulatiilor
metatarsofalangiene, iar partea superioara a ortezei se muleaza pe fata posterioara a
coapsei. Aceste orteze sunt apreciate din punct de vedere estetic dar zonele pe care se
aplica trebuie verificate cu atentie, deoarece predispun la escare.
Precautii: Aceste orteze nu se recomanda pacientilor cu spasticitate severa sau edeme ale
piciorului si gambei.
Exista orteze pentru membrele inferioare care ofera posibilitatea reglarii unghiului gleznei.
Unghiul corect pentru a castiga maximum de stabilitate este gasit de catre pacient in pozitia
de echilibru in ortostatism, intre bare paralele, cu soldurile hiperextinse si piciorul in
dorsiflexie peste 90 (vezi pag. 120). Unghiul gleznei este blocat cu pacientul pozitionat asa
cum s-a aratat mai sus. Pantoful este plat pentru a incapea in el partea plata din otel si este
permanent fixat de orteza, care, fiind din otel, este mai grea decat cea din duraluminiu.
Aceste orteze ofera o mai mare stabilitate, si sunt de folos mai ales pentru pacientii cu
leziuni intre T6 si T9.
Incaltamintea
Pantofii care se folosesc impreuna cu ortezele trebuie sa asigure un suport adecvat pentru
picior, si sa fie facuti din piele moale, care sa nu acopere degetele. Pentru prevenirea
escarelor, toate cusaturile din interior, mai ales in jurul calcaiului, trebuie sa fie acoperite cu
captuseala. Branturile din piele furnizeaza cel mai adecvat suport pentru ciorapi, opritori
posterioare, inelele D, sau bretelele T, daca este necesar ca acestea sa fie purtate. Pentru a
putea fi purtati si atunci cand apare edemul, si pentru a preveni producerea leziunilor atunci
cand sunt incaltati, pantofii trebuie sa fie cu cel putin o jumatate de numar mai mari decat
cei purtati anterior.
Mai multe orteze de acest tip au fost create pentru adulti, pornind de la modelul celor
confectionate pentru copiii cu distrofie musculara Duchenne si mielomeningocel. Ortezele
sunt destinate sprijinirii pacientului in pozitie verticala, si sa ajute la mersul cu mijloace
mecanice, activate prin actiunea trunchiului, bratelor pacientului si prin transferul greutatii.
Pentru acest gen de deplasare este necesar mai putin efort, de exemplu folosind
Reciprocating Gait Orthosis sau Hip Guidance Orthosis si pacientul poate sta in picioare fara
sa se sprijine cu mainile.
Aceste orteze, care sunt scumpe, pot fi folositoare pentru anumiti pacienti care doresc sa
mearga, dar au leziuni prea inalte, si nu pot sa se deplaseze folosind carjele sau ortezele
pentru mers. Pentru a obtine un beneficiu maxim in utilizarea acestor orteze, se indica o
evaluare atenta a pacientilor care urmeaza sa le foloseasca.
Verticalizarea
Din cauza pierderii reflexelor posturale si de echilibru, mai jos de nivelul leziunii, o noua
sensibilitate posturala trebuie dezvoltata in pozitia verticala. Compensarea prin simtul
vazului a acestei pierderi de sensibilitate este esentiala, si o oglinda inalta va fi plasata la
unul din capetele barelor paralele. Pacienti fara control muscular la nivelul soldului, vor
ridica picioarele prin actiunea marelui dorsal, in combinatie cu actiunea trapezului si a
muschilor centurii scapulare. Sensibilitatea posturala in ortostatism este in linii mari
dezvoltata prin actiunea acestor muschi care joaca rolul de punte intre trenul superior si cel
inferior.
Fotoliul rulant este pozitionat, daca este posibil, cu rotile din fata inaintea barei transversale
ce uneste barele paralele la capatul lor. Acest gest previne alunecarea posterioara a
scaunului.
Inaltimea barelor
Pentru o folosire eficienta a marelui dorsal si a tricepsului, barele trbuie sa aibe o inaltime
adecvata. Cu mainile pe bare si umerii relaxati, coatele trebuie sa fie usor flectate. Prin
aceasta, articulatia pumnului ajunge de obicei la nivelul marelui trohanter,mai mult sau mai
putin, in functie de proportiile fizice ale pacientului. Initial, barele vor fi plasate in functie de
aprecierea terapeutului. Dupa ce pacientul incepe efectuarea exercitiilor de mers, se fac
ajustarile necesare. Plasarea barelor la o inaltime prea mare este o greseala frecventa. In
acest caz, ridicarea umerilor implica o dificultate la miscarea de coborare a lor, si picioarele
nu mai pot fi ridicate prin actiunea marelui dorsal. Daca barele sunt plasate prea jos,
stabilitatea poate fi castigata doar prin aplecare spre anterior, sprijinindu-si in maini propria
greutate.
Multi pacienti au suficienta forta pentru a-si mentine echilibrul in ortostatism, fara sa se
poata ridica ei insisi. Probleme vasomotorii pot sa apara ocazional in ortostatism. Daca este
necesar, se poate aplica un corset care sa previna baltirea sangelui in vasele splanhnice.
Lesinul apare mai ales la pacientii inalti si slabi (Figoni 1984).
Pozitia pacientului
Actiunea terapeutului
Tinand soldurile pacientului in extensie cu mana stanga, si trunchiul extins cu mana dreapta,
terapeutul trece prin dreapta in spatele pacientului . In acelasi timp, mainile sale aluneca in
jurul pacientului pentru a-i mentine pozitia (fig. 12.4c).
Echilibrarea pacientului
Terapeutul
Actiunea pacientului
Stand in scaun, pacientul se apleaca inainte, prinde barele paralele de capete, cu antebratele
in pozitie verticala, coatele fiind deasupra mainilor (fig. 12.5a). Aceasta pozitie ii permite
pacientului sa se ridice impingandu-se cu mainile in bare. Trebuie impiedicata alunecarea de-
a lungul barelor si tendinta de a trage de bare.
Pacientul se impinge in maini si se intinde in sus, nu inainte (fig. 12.5b).
Cand greutatea corpului este preluata de membrele inferioare, se hiperextind soldurile si in
acelasi timp se hiperextinde capul si se trag inapoi umerii.
Se muta mainile putin inainte de-a lungul barelor (fig 12. 5c). Daca pacientul este inalt sau
supraponderal, un al doilea terapeut va fi necesar pentru a impinge picioarele pacientului
spre posterior in timpul ridicarii. Aceasta va reduce efortul impus pacientului.
Terapeutul se muta in spatele pacientului, sprijinindu-l asa cum s-a descris mai inainte.
Corectarea pozitiei
Exista un punct fin intre supra si subcorectie. Acest punct reprezinta punctul de baza al
echilibrului, de la care porneste antrenarea mersului.
Durata verticalizarii
In functie de nivelul leziunii, pacientul poate ramane in picioare intre 2 si 5-10 minute in
prima zi. O crestere gradata a duratei este importanta pentru a permite circulatiei sa se
adapteze, cu un minim de efecte nedorite.
Initial este mai bine ca pacientul sa se ridice de mai multe ori pentru perioade scurte de
timp, decat sa se ridice o singura data pentru o perioada mai lunga. Schimbarea pozitiei
stimuleaza sistemul vascular si promoveaza stabilirea mai rapida a ajustarilor vasomotorii.
Asezarea
Actiunea pacientului
Cand controlul este castigat la nivelul toracelui superior, terapeutul isi poate plasa mainile in
jurul soldurilor pacientului, pentru a sprijini numai bazinul. Mainile se plaseaza de-a lungul
crestelor iliace, cu degetele peste spina iliaca antero-superioara. Cu mainile in aceasta
pozitie, terapeutul poate sa impinga pelvisul spre anterior cu podul palmei (fig. 12.6b), sau sa
il traga inapoi cu degetele (fig. 12.6a), si sa aplice presiuni in sus sau in jos (fig. 12.6c). In
acest fel terapeutul are un control complet asupra pacientului si poate sa-i asiste sau sa-i
contreze miscarile in orice directie.
Exercitii de echilibrare
Sa-si pastreze, sa-si recastige postura corecta, sau sa execute miscari in afara acesteia
Sa-si mentina echilibrul in timp ce ridica o mana de pe bara. Progresia se realizeaza miscand
bratul in toate directiile, si mai tarziu, face aceasta cu ochii inchisi.
Isi muta mainile inainte si inapoi de-a lungul barelor.
Inainte de a incepe antrenamentul pentru mers, pacientul trebuie sa invete sa-si balanseze
pelvisul cu ajutorul marelui dorsal, si sa constientizeze gradul de control pe care il poate
castiga prin acest mecanism.
Se plaseaza mana stanga pe bara doar cu putin inaintea soldului stang, si mana dreapta doar
cu o jumatate de lungime de picior mai in fata. Tinand cotul fix, se apasa ferm in jos pe mana
stanga, si se coboara umarul.
Piciorul trebuie ridicat numai in sus, nu si spre anterior.
Se plaseaza ambele maini pe bare usor in fata soldurilor. Se imping mainile in jos pe bare, cu
coatele fixe, si se coboara umerii. Pentru a castiga controlul pelvisului, pacientul trebuie sa
exerseze singur ridicarea, rotatia trunchiului si inclinarea bazinului cu picioarele ridicate de la
sol.
Pentru o mai mare eficienta in echilibru, forta si control, exercitiile cu rezistenta ale
trunchiului in pozitie verticala si in timpul ridicarii sunt utile.
Daca pozitia este mentinuta pentru cateva momente, de regula spasticitatea diminua, si
pacientul este capabil sa-si mentina echilibrul.
Precautii:
Intinderea trebuie sa fie aplicata intotdeauna cu mare grija. Intinderile pasive aplicate de
neprofesionisti pot avea ca urmare fracturarea colului femural. Capatul ortezei devine
punctul de sprijin prin care greutatea este transferata colului femural.
Pana la diminuarea spasmului, pacientul poate avea dificultati la respiratie. Spasticitatea
este initial crescuta prin intindere si incordarea abdominalilor poate impiedica miscarile
adecvate ale diafragmului.
Terapeutul trebuie sa se asigure ca nu are in buzunare obiecte dure care pot provoca escare.
Cand mersul nu poate fi practicat, standingul poate fi folosit odata ce echilibrul intre bare a
fost realizat. Cadrul Oswestry si Godfrey Standing Aid sunt exemple folositoare. Cu aplicarea
unor bretele, acestea pot fi folosite si de pacientii tetraplegici la fel ca cei paraplegici.
II. Mersul
Mersul leganat
Mersul in patru puncte
Mersul prin pendulare
Controlul mersului este dobandit doar prin perseverenta, sincronizare, ritm si coordonare
perfecta.
Acolo unde se anticipeaza ca pacientul va putea merge normal, este de folos sa se inceapa
mersul cu patru puncte de sprijin. Este mai usor de invatat folosirea marilor dorsali separat
mai intai, si apoi impreuna, decat invers.
1. Mersul leganar
Acesta este un mers universal, deoarece este simplu si sigur. Toti pacientii cu leziuni sub T10
vor invata intai acest tip de mers.
Terapeutul
Se aseaza in spatele pacientului, cu mainile pe crestele iliace ale acestuia. Asistenta consta in
ridicarea, controlul inclinarii pelvisului si transferul greutatii daca este necesar.
Actiunea pacientului
Intoarcerea se realizeaza din doua miscari, fiecare constand dintr-o intoarcere la 90. Pentru
intoarcere la dreapta:
1. Se aseaza mana stanga inainte, de-a lungul barei, la o lungime de un picior, iar mana
dreapta prinde bara dreapta la acelasi nivel, sau putin in spatele trunchiului.
2. Se ridica si se rotesc umerii si trunchiul superior spre dreapta. Picioarele se intorc cu fata
la bara din dreapta (fig. 12.7a)
3. Pacientul se echilibreaza in aceasta pozitie si muta mana stanga pe bara dreapta (fig.
12.7b)
4. Rasucind trunchiul superior spre dreapta, se plaseaza mana dreapta pe bara opusa.
5. Se ridica picioarele in jurul unei pozitii centrale intre bare (fig. 12.7c)
Fig.12.7
2. Mersul in patru puncte
Acest tip de mers este cel mai incet si cel mai dificil, si este invatat de pacientii care se pot
deplasa in carje. El faciliteaza intoarcerile si manevrele executate in spatii inguste. De
asemenea reprezinta un excelent exercitiu pentru forta, echilibru si control.
Terapeutul
Sustine pelvisul pacientului in modul aratat anterior. Prin instructiuni si prin corectarea
manuala a pozitiei, subliniaza fiecare miscare, asigurandu-se ca pacientul o invata corect.
Doar cand pacientul reuseste sa realizeze corect o anumita miscare, terapeutul inceteaza sa-l
mai corecteze. Pacientul trebuie sa vada si sa simta pozitia corecta la fiecare miscare, si de
aceea sunt necesare exercitii repetate.
Actiunea pacientului
Plaseaza mana dreapta inainte aproximativ la o jumatate de pas de-a lungul barei si mana
stanga in fata soldului.
Preia greutatea corpului pe piciorul drept, astfel incat soldul sa fie deasupra piciorului, iar
genunchiul si glezna sa fie in plan vertical.
Cu umarul stang usor antedus impinge in mana stanga si coboara umarul. Aceasta are ca
scop ridicarea in plan vertical a piciorului.
Cand piciorul stang este ridicat, se balanseaza inainte pentru a urma umarul. Ridicarea
inceteaza cand a fost facut un pas destul de mare. (Intai trebuie facuti pasi mici, dar piciorul
trebuie sa cada intotdeauna in fata mainii.)
Preia greutatea pe piciorul stang.
Muta mana stanga inainte de-a lungul barei pregatindu-se pentru a muta piciorul drept.
Trebuie sa se evite rotatia bazinului.
Urmatoarele pot constitui cauze ale unei ridicari inadecvate:
o parte din greutate ramane pe piciorul in miscare
mainile sunt prea departe in fata
greutatea este lasata pe degetele de la picioare si nu pe calcaie, caz in care trunchiul este
hiperextins si picioarele sunt prin aceasta aplecate prea in fata
insuficienta coborare a centurii scapulare pe partea piciorului care se misca
barele sunt prea sus sau prea jos
ridicarea nu este mentinuta suficient pentru ca piciorul sa poata fi balansat in fata
Pentru a face un pas inapoi cu piciorul stang:
Mersul acesta necesita un echilibru adecvat, dar este cel mai rapid si cel mai folositor.
Terapeutul
Terapeutul acorda asistenta cand este necesar, controland cu mainile pozitia pelvisului pana
cand pacientul poate realiza miscarile singur, incet si cu acuratete. Impingerea inainte a
pelvisului pentru a deplasa centrul de greutate astfel incat proiectia sa verticala sa cada la
nivelul picioarelor, trebuie subliniata.
Actiunea pacientului
Plaseaza mainile in fata de-a lungul barelor, la fel ca pentru mersul leganat
Se inclina inainte si preia greutatea in maini
Impinge in jos in bare, coboara centura scapulara si ridica amundoua picioarele. Ridicarea
trebuie mentinuta pana cand picioarele ajung spre anterior la o distanta fata de maini egala
cu cea dinainte. Aceasta presupune un efort mai mare decat in cazul mersului leganat.
Cand greutatea este ridicata si picioarele se balanseaza spre anterior, se hiperextind
soldurile, se extinde capul si se retracta umerii.
Pentru a misca trunchiul inainte deasupra picioarelor, pacientul se impinge in maini, extinde
coatele si adduce umerii. Cand greutatea corpului este ferm sustinuta de picioare, se muta
mainile anterior pe bare, pentru a face urmatorul pas.
Progresia spre mersul in carje este facuta in momentul in care tehnicile de deplasare intre
barele paralele au fost invatate. Inaltimea carjelor este verificata ca si pentru barele paralele.
Diferenta intre carje si barele paralele este considerabila, si initial toti pacienti sunt instabili
si tematori. Un grad inalt de echilibru este esential doar prin perseverenta si multa practica.
Exercitii de echilibrare
Echilibrul in carje este antrenat in acelasi fel ca echilibrul intre bare. Exercitiile cu rezistenta
sunt de asemenea efectuate pentru a-i permite pacientului sa castige un control adecvat la
nivelul trunchiului si pelvisului.
5. Mersul in carje
Mersul leganat si mersul in patru puncte sunt invatate pentru inceput, si progresia este
facuta spre mersul prin leganare.
Pana cand noua sensibilitate posturala este stabilita, antrenamentul se va face in fata
oglinzii.
Progresia spre mersul in patru puncte se poate face folosind o bara si o carja, dupa
preferinta. Progresia se poate face direct la doua carje, in cazul pacientilor care au o mai
mica tendinta de a roti trunchiul si pelvisul.
Tehnica pentru fiecare tip de mers este aceeasi ca cea descrisa pentru mersul intre bare. O
mai mare abilitate este ceruta, si mai multe saptamani de practica vor fi necesare pentru a
castiga echilibrul si coordonarea necesare.
Ridicarea fara ajutor din fotoliul rulant este esential daca se are in vedere ca pacientul sa
invete deplasarea in carje. Exista trei tehnici prin care pacientul se poate aseza sau ridica din
scaun:
Tehnica anterioara
Tehnica laterala
Tehnica posterioara
Daca este posibil, toate tehnicile vor trebui invatate, si pacientul o va alege pe cea care i se
pare cea mai usoara.
Tehnica anterioara
Terapeutul
Terapeutul sta in fata pacientului, incalecandu-i picioarele, gata sa-l sprijine plasandu-si
mainile in regiunea scapulara a pacientului.
Fig.
12.9
Actiunea pacientului
Daca proportiile fizice ale pacientului sunt adecvate, o metoda alternativa este aratata in
figura 12.10e. Pacientii scunzi se apleaca posterior, elibereaza manerele carjelor si apuca
rezematorile laterale. acesti pacienti pot sa se si ridice in acest fel, inversand procedura.
Pentru a preveni traumatismele, care se pot exprima prin hemoragii si bursite, asezarea
trebuie sa se faca incet, fara a lasa corpul sa cada in scaun.
Fig.
12.10
Tehnicile laterale
Unii pacienti care au o inaltime sub medie, sunt capabili sa se ridice din scaun folosind o
carje si o rezematoare laterala:
Fig. 12.11
Tehnici posterioare
Terapeutul sta in fata pacientului gata sa controleze pelvisul sau picioarele, daca este
necesar.
Fig.12.12
IV. Scarile
Initial vor fi folosite doua balustrade, progresia facandu-se catre o balustrada si o carje. In
final, cea de a doua carja va fi purtata de pacient, de regula in mana care se sprijina in carja,
asa cum se vede in figura 12.13.
Terapeutul
Urcarea scarilor
Pacientul sta aproape de balustrada pe care o prinde aproximativ la o jumatate de pas in fata
degetelor de la picioare.
Plaseaza carja dreapta pe treapta urmatoare tinandu-se cu mana de balustrada (fig. 12.13a).
Mainile trebuie sa fie la acelasi nivel pentru a evita rotatia trunchiului in timpul ridicarii.
Tendinta de a apuca balustrada prea departe sau de a trage, trebuie evitata.
Se apleaca pe maini si se ridica atat cat este posibil, tinand trunchiul si pelvisul in acelasi plan
orizontal (fig. 12.13b).
Imediat ce piciorul atinge treapta, se hiperextinde soldul pentru a gasi punctul de echilibru
(fig. 12.13c)
Fig. 12.13
Coborarea scarilor
Stand aproape de balustrada si tinand corpul in plan orizontal, pacientul plaseaza carja
dreapta aproape de marginea aceleiasi trepte pe care sta.
Plaseaza mana dreapta in jos pe balustrada la acelasi nivel cu carja (fig. 12.13d).
Ridica si balanseaza picioarele in jos pe scari (fig. 12.13e).
Hiperextinde soldurile si retracta umerii imediat ce ce picioarele ating solul (fig. 12.13f).
Este posibil ca pacientii foarte scunzi sa aibe nevoie sa puna carja pe scara sub nivelul
piciorului si sa se ridice pe carje pentru a cobora.
Plaseaza carja pe aceeasi treapta pe care stau si picioarele, pastrand pozitia mainilor la
acelasi nivel (fig. 12.13c).
Ridica picioarele spre posterior, spre marginea treptei.
Se inclina inainte pe maini, se ridica si balanseaza pelvisul spre posterior (fig. 12.13b).
Isi lasa picioarele sa cada pe treapta de dedesubt (fig. 12.13a).
Bordurile
Acestea sunt urcate punand carjele deasupra lor si facand apoi un pas prin pendulare pe
trotuar. Aceeasi tehnica este folosita pentru a cobora de pe trotuar. In acest fel se poate face
si un pas lung, la o inaltime mica.
Terapeutul sta in spatele pacientului si ii controleaza bazinul si picioarele atat cat este
necesar.
Din pozitie verticala pe sol (fig. 12.14a), pacientul paseste cu carjele una cate una (fig.
12.14b) pana cand soldurile si trunchiul sunt suficient de flectate pentru ca podeaua sa
poata fi atinsa cu mana.
Echilibrandu-se pe carja dreapta, pacientul elibereaza carja stanga si pune mana stanga pe
podea (fig.12.14c)
Echilibrandu-se pe mana stanga, elibereaza carja dreapta si pune ambele maini pe sol (fig.
12.14d).
"Merge" inainte pe maini pana ce ajunge in pozitie de decubit ventral (fig. 12. 14e).
Fig. 12.14
De pe sol in carje
Este posibil ca initial sa fie nevoie de ajutorul terapeutului pentru ca pacientul sa-si aranjeze
greutatea pe picioare.
Bolnavul se intoarce cu fata spre usa deschisa si isi scoate picioarele afara din masina
Blocheaza articulatiile genunchilor
Foloseste spatarul si marginea geamului (geamul este deschis), sau scaunul si o carja, pentru
a se ridica in picioare
Se echilibreaza cu soldurile hiperextinse
Pacientul este invatat sa mearga in panta si pe terenuri neregulate, cum ar fi cele acoperite
de iarba sau solurile argiloase. El trebuie de asemenea sa invete sa deschida si sa inchida o
usa, sa se aseze si sa se ridice de pe un scaun
In ultimii 20 de ani au fost experimentate mai multe metode menite sa faciliteze mersul prin
stimulare electrica cu ajutorul unor electrozi aplicati superficial, sau profund in masele
musculare. La inceput, electrostimularea se foloseste pentru a imbunatati conditia muschilor
paralizati, putandu-se folosi in acest scop electrozi implantati care sa activeze musculatura
intr-o anumita ordine. Dificultatile aparute la incercarea de a crea un mers electronic au
fost descrise de Hunter Packham in 1987. Inca exista multe probleme tehnice pentru care se
cauta solutii. Avand foarte multe componente sofisticate, mersul controlat de computer este
predispus la defectiuni frecvente. In prezent se foloseste o metoda care asociaza
electrostimularea cu purtarea ortezelor.
Interesul pentru aceasta chestiune a inceput sa creasca din 1984, cand in SUA, Louisiana
State University Reciprocating Gait Orthosis a inventat un sistem hibrid de stimulare a
cvadricepsului si a fesierilor *Petrofsky et al 1985). Stimularea doar a unora din muschii
implicati in mers necesita o mai mare utilizare a trunchiului si a bratelor pentru mentinerea
echilibrului. Folosirea ortezelor imbunatateste mersul si de asemenea ofera un sprijin pentru
cazul in care apar defectiuni la sistemul electronic.
In prezent, datorita preturilor mari, aceste sisteme sunt inaccesibile pentru majoritatea
potentialilor utilizatori din Marea Britanie.
In mai multe centre de cercetare se fac in prezent studii privind verticalizarea si mersul prin
FES, privind si efectul acesteia asupra spasticitatii. Au fost facute si cateva studii in ceea ce
priveste folosirea FES pentru membrele superioare la pacientii cu leziuni medulare cervic ale
BIBLIOGRAFIE
https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/3_Metode_de_reed_post_Mezieres.pdf
Batavia DI, Hammer CS. Toward the development of consumer-based action for the evaluation of
assistive devices. J Rehabil Res Dev. 1990;27:419-24.
Burgess E, Alexander A. Mobility aids. In: Atlas of Orthopedics. St. Louis, Mo: CV Mosby; 1975.
Deathe AB, Hayes KC, Winter DA. The biomechanics of canes, crutches, and walkers. Crit Rev Phys
Rehab Med. 1993;5:15-29. 4
https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/1_Metode_de_reeducare_posturala.pdf
https://www.prostemcell.ro/recuperare-dupa-tvm/recuperarea-mersului.html