Sunteți pe pagina 1din 6

Cutas Ancuta

Anul II grupa 7 seria II

Mecanisme de aprare i mecanisme de coping

Psihologia medicala se refera la atitudinea fata de bolnav si boala, atitudinea fata


de sistemele de ingrijire a sanatatii, atat ale individului bolnav cat si ale celui sanatos,
acest lucru incluzand logic si atitudinea medicului fata de propria profesiune. Nu se
realizeaza o separatie neta intre psihologia clinica si cea medicala deoarece se
considera ca psihologia medicala are drept instrument de lucru psihologia clinica.

Termenul de aparare introdus de Sigmend Freud in 1894 a desemnat o serie de


explicaii psihologice pentru a arta modul n care conflictul psihic este factor etiologic
determinant.

Mecanismele de aparare sunt modalitati prin care Eul este protejat atat in
situatii normale cat si patologice. Apararea este o strategie de lupta contra afectului,
astfel daca nu apare o actiune neplacuta care sa influenteze Eul, mecanismele de
aparare nu apar.

Dupa Anna Freud, Eul se apara din trei motive:

1.frica de supra-Eu

2.frica de real

3. teama ca intensitatea pulsiunii s nu devin excesiv.

Primele doua cauze vor duce intotdeauna la vinovatie chiar daca pulsiunea s-ar
satisface iar primul sentiment ar fi cel de placere.
Reusita de aparare trebuie sa fie considerata din punctul de vedere al Eului si nu
al lumii exterioare. Criteriile de reuit sunt legate de urmtoarele scopuri:
1.mpiedicarea pulsiunii interzise de a intra n cmpul contiinei,
2.ngrdirea angoasei de nsoire,
3.evitarea oricrei forme de neplcere;
In cazul refulrii reuita este efectiv dac orice apariie contient dispare.
Mecanismele de aparare se manifesta si in situatii normale. Atat timp cat
functionalitatea mintala nu este afectata in supletea si armonia sa, apararile sunt
eficace. Daca apararile sunt prea rigide, nu sunt bine adaptate la realitatile interioare si
exterioare sau sunt de un singur tip atunci vorbim de aparare patologica sau inadecvata
pentru c ele sunt decalate n raport cu nivelul de dezvoltare al individului sau improprii
situaiei n care se gsete subiectul. Aceste aparari au tendinta sa deformeze modul in
care Eul percepe realitatea si alte functii ale acestuia.
1
Cutas Ancuta

Anul II grupa 7 seria II

Mecanismele de aparare pot fi definite ca fiind un ansamblu de operatii a caror


finalitate este de a reduce conflictul intrapsihic facand inaccesibile experientei
constiente unele elemente ale conflictului. Notiunea de mecanism de aparare, toate
mijloacele pe care Eul le utilizeaza pentru a stapani, controla si canaliza toate pericolele
externe si interne. Mecanismele de aprare constituie strategii prin care persoanele
reduc sau evit strile negative cum ar fi conflictele, frustrarea, anxietatea i stresul
(Holmes).
Mecanismele de aparare sunt in numar de zece:refularea, regresia, formatiunea
reactionala, izolarea, anularea retroactiva, transformarea in contrariu, sublimarea,
introiectia, proiectia, reintoarcerea la sine.
Mircea Miclea (1997) a facut o analiza critica a abordarii psihanalitice aratand ca:
1.plaseaza mecanismele de aparare la interfata dintre Id si Ego
2.le organizeaza ierarhic in functie de eficienta cu care reusesc sa blocheze
descarcarea pulsiunilor instinctuale ale Id-ului
3.considera ca sunt postemotionale fiind declansate de anxietatea de semnal
4.nu limiteaza teoretic numarul acestor mecanisme
5.nu ofera o metodologie precisa pentru stabilirea referentilor comportamentali ai
mecanismelor defensive.
In comparatie cu mecanismele de adaptare (coping) se desprind o serie de
precizari, nuante si delimitari:
1.necesitatea considerrii funciei defensive a mecanismelor psihice att vis-a-vis
de informaia negativ intern ct i de cea extern;
2. renunarea Ia organizarea ierarhic a mecanismelor defensive n funcie de succesul
lor n exprimarea Idului;
3. considerarea aciunii lor att nainte de declanarea reaciei emoionale ct i
postafectiv;
4. tratarea difereniat a comportamentelor defensive i a mecanismelor defensive.

Coping-ul este definit n aceast perspectiv ca un proces activ prin care individul,
prin autoaprecierea propriilor activiti i a motivaiilor sale face fa unor situaii
stresante i reuete s le controleze (Bloch i colab.1991).
Burgeois i Paulhan (1995) descriu diferitele tipuri de coping astfel:
1.coping-ul centrat pe emotie, vizeaza reglarea suferintei emotionale
2.coping-ul centrat pe problema, vizeaza gestiunea problemei care sta la baza suferintei
subiectului
3.coping-ul vigilent care permite strategii active
Mecanismele de aprare care pot fi abordate cognitiv sunt dup M. Miclea:

2
Cutas Ancuta

Anul II grupa 7 seria II

negarea defensiv (refuzul), represia, proiecia, raionalizarea, intelectualizarea i


izolarea, cu sublinierea c este vorba de o similitudine terminologic i nu de construct.
Revenind la clasificarea iniial, s remarcm inter-relaia ntre cele dou tipuri de
coping, ele susinndu-se i potenndu-se reciproc : copingul centrat pe emoie creaz
condiiile pentru soluionarea n condiii mai bune a problemei (tensiunea ergic scade),
iar copingul centrat pe problem reduce distressul emoional, printr-o evaluare mai
realist, decentrat de sentimentul neputinei.
Mecanisme defensive inconstiente importante :
1.negarea-desprinderea din caracteristicile potential nocive ale unor agenti stressori, a
celor acceptabile sau mai usor contracarabile; unei dorinte inconstiente i se refuza cu
ajutorul negarii, intrarea in campul constientei subiectului, nu o recunoaste ca
apartinandu-I sau o recunoaste intr-o forma deghizata asa cum am putut vedea si in
cazul pacientului nostru care sustinea ca in ciuda evenimentelor neplacute prin care a
trecut el considera ca are un psihic puternic tocmai de aceea a si invatat sa scrie cu
mana dreapta desi are trei degete lipsa
2.proiectia-subiectul atribuie altcuiva dorinte, tendinte pe care nu le recunoaste ca fiind
ale sale, pacientul nostru credea ca problemele lui sunt date si de alte persoane din
viata lui tocmai de aceea a exclus persoanele cu vicii din viata lui
3.comutarea-energia subiectului este deturnata de la scopurile intangibile, reprobabile,
antisocial, spre scopurile tangibile
4.refularea-trimiterea si retinerea in inconstient de ganduri, imagini, amintiri, trairi
reprobabile, penibile, antisociale, psihotraumatizante; are character de aparare
temporara deoarece actiunile refulate exercita o presiune permanenta asupra constiintei
tinzand sa iasa la suprafata intr-o maniera simbolica (vise, acte ratate, lapsusuri) sau
patologic ca si simptome psihice.
5.regresia-reintoarcerea la etape anterioare a subiectului, etape legate de experiente
mai agreabile si satisfactii mai mari, produse mai ales in considtii de frustrare reala sau
imaginara
6.formtia reactionala-investirea in diferite obiecte, de sentimente de sens opus unei
dorinte refulate si comportamente inverse dorintei refulate
7.intelectualizarea-epuizarea, in procesul analytic al continutului psihotraumatizant al
unei situatii de viata.
Compararea mecanismelor de coping cu cele defensive (A.Baban,1998)
Mecanismele de coping sunt procese (sub)constiente, in contact cu realitatea, permit
confruntarea cu realitatea, implica scop si perspectiva, necesita flexibilitate, permit
exprimarea afectiva, preced sau succed reactia de stress, sunt orientate spre interior
sau exterior, au eficienta situationala.

3
Cutas Ancuta

Anul II grupa 7 seria II

Pe cand mecanismele defensive sunt procese inconstiente, produse la interfata ego-id,


distorsoneaza realitatea, sunt orientate spre trecut, blocheaza exprimarea afectiva, dunt
procese post-afective, au organizare ierhaica mature vs. imature.

Aceste mecanisme, de adaptare, defensive impreuna cu psihoterapiile


experientiala, cognitiv-comportamentala, orientata pe obiectiv, de grup si tranzactionala
au rol in primul rand in restructurarea mecanismelor de coping dar si in cresterea
disponibilitatii subiectului la autocunoastere si autoformare .Utilizarea lor la bolnavii
psihosomatici reprezinta un aport extreme de valoros in remodelarea unor
comportamente nocive pentru sanatate, ele valorizand suplimentar colaborarea cu
psihologul si optimizand interventia terapeutica.
Aplicarea mecanismelor de aparare si de coping pe pacient
Pacientul din data de 15 Martie 2012 este un barbat in varsta de 57 de ani, de
profesie electrician .Din anamneza realizata aflam urmatoarele informatii : la varsta de
29 de ani (in anul 1984) a avut un accident de munca soldat cu pierderea a trei degete
de la mana dreapta ; a suferit o interventie ce a durat 11 ore. Dupa operatie a urmat o
perioada de o luna de zile de tratament in care mana i-a fost introdusa in interiorul
corpului pentru vindecare. Pacientul sustine ca a trecut peste accident. A invatat sa
scrie si sa lucreze cu mana dreapta. Pe toata perioada nefasta a avut suport din partea
sotiei, a fiicei si a colegilor de salon. Dupa acest accident a lucrat ca portar.

Acuzele internarii: a avut acum 2 luni de zile o banala raceala care a fost urmata de
o infectie urinara (durere si usturime la urinare) si probleme cu prostata. Tratamentul
administrat: 6 injectii intraabdominale pe zi de aproximativ o saptamana si jumatate cu
efect partial sesizabil.

Acest pacient este o persoana traumatizata in urma accidentului din doua motive: a
suferit pierderea unui segment corporal, iar acest eveniment nefast a avut loc la varsta
adultului tanar (29 de ani).

Am observat urmatoarele mecanisme de coping si aparare :negarea, pacientul afirma


ca a trecut peste accident desi de asemenea povesteste faptul ca si acum se simte trist
cand isi aduce aminte de accident. Represia, deoarece incearca sa uite experienta
neplacuta prin care a trecut in tinerete fortandu-se oarecum sa-si nvinge dizabilitatea (a
invatat sa lucreze si sa scrie cu mana accidentata). Faptul ca reuseste sa realizeze
aceste actiunii ii confera satisfactie. De existenta mecanismului de represie ne putem
da seama si din afirmatia conform careia pacientul relateaza faptul ca a invatat sa
treaca peste necazuri ignorandu-le. Simte nevoia de protejare si incearca sa fie destul
de protectiv fata de familie deoarece a afirmat faptul ca a exclus din cercul personal de
prieteni, persoanele care au vicii.
4
Cutas Ancuta

Anul II grupa 7 seria II

Internarea din prezent poate fi doar din cauza unei depresii si nu a unor probleme
cu prostata sau a infectiei urinare. Toate aceste mecanisme de aparare au depasit
pragul maxim si pot da diferite manifestari clinice. Cele 6 injectii intraabdominale zilnice
reprezinta de fapt terapia sugestiva armata folosita in acest caz, adica injectii cu
Placebo. Injectiile subcutanate sunt dureroase si au un impact mai mare asupra
pacientului ceea ce-i determina ameliorarea simtomatologiei.

Bibliografie

1.ALEXANDRESCU, L. (1997) Stressul psihic concepte generale

2.BABAN, ADRIANA (1998) Stress i personalitate"

3. TUDOSE, FLORIN (2000) O abordare moderna a psihologiei medicale

4.MICLEA, MIRCEA (1997) Stress si aparare psihica

5.COSMAN, DOINA Psihologie medicala, editura Polirom Iasi 2010

6.ATKINSON-Introducere in psihologie(partea a doua)

7.TUDOSE, FLORIN- Orizonturile psihologiei medicale

8.PREDA VR- Efecte ale stresului si strategii de coping la cadre didactice si la elevi

9.Cursurile de Psihologie Medicala

10.Internet

5
Cutas Ancuta

Anul II grupa 7 seria II

S-ar putea să vă placă și