Sunteți pe pagina 1din 12

OPERAIA N HERNIA PERINEAL

Hernia perianal se produce ca urmare a deirrii peritoneului pelvin i a fasciei n fundul de sac Douglas, ca
urmare a tenesmelor. Hipertrofia prostatei ocup un loc important n etiologia herniei perineale, boala fiind mai
frecvent la masculii unor rase de cini (boxer, pekinez, caniche).
Prin deirarea peritoneului, viscerele abdominale ajung n contact cu fascia i pielea din jurul anusului unilateral
sau bilateral, deformnd fosa ischiocaudal.
Se pot angaja anse intestinale producndu-se coprostaza sau vezica urinar producnd glob vezical perineal care
evolueaz rapid spre intoxicaie uremic.
Anestezie: NLA sau narcoz.
Contenie: Sterno-abdominal, cu trenul posterior mai ridicat pe o pern sau un rulou, coada n extensie spre
nainte va fi inut de un ajutor sau se leag, iar membrele posterioare se trag n jos la marginea mesei.
Animalul se poate conteniona i n decubit dorsal (Grigorescu), cu trenul posterior mai ridicat, membrele
posterioare flexate spre nainte, iar coada se trage n jos.
Anestezie: NLA sau narcoz. Se poate face tranchilizare asociat cu anestezie epidural sacral.
Instrumentar: pentru dierez, hemostaz i sutur.
Loc de elecie: n fosa ischiocaudal pe o singur parte sau bilateral n funcie de aspectul clinic. Deformarea
perianal este asimetric, dar este recomandabil s se opereze n aceeai intervenie pe ambele pri. Mai nti se
realizeaz obturarea cavitii pelvine pe partea cea mai grav i apoi pe cealalt. Dac s-a produs glob vezical,
nu se poate face cateterism pentru evacuarea urinei i nu este recomandabil nici forarea acesteia prin apsare.
Se va face o puncie cu evacuarea parial a urinei, iar vezica se aduce uor n poziie anatomic prin apsare
sau prin propria greutate a lichidului rmas.
Dac s-au constatat semnele intoxicaiei uremice (vom, cianoz, hipotermie etc.), se amn operaia pn cnd
starea general a animalului se amelioreaz, fcnd tratament pentru dezintoxicare uremic.
n cazul unei hipertrofii de prostat (aceasta se palpeaz uor prin traversul pielii sau prin tueu), operaia se
extinde i la aceasta. Preoperator se golete de coninut poriunea terminal a intestinului prin clism i vezica
urinar prin cateterism.
Tehnica operatorie:
1. Obturarea orificiului anal printr-un tampon de tifon i sutura anal n burs.
2. Incizia cutanat n arc de cerc la 3-4 cm de orificiul anal, pe toat convexitatea sacului herniar. Incizia se face
cu atenie deosebit, deoarece viscerele se afl n contact nemijlocit cu pielea i pot fi secionate uor. Pentru
siguran, se poate face o butonier, se evacueaz lichidul transvazat i apoi se mrete incizia pe o sond
canelat sau protecie digital, cu bisturiul (herniotomul) sau cu foarfeca. Nu se incizeaz glandele perianale.
Dac s-au deschis din neatenie, se vor extirpa, suplimentnd msurile de antisepsie.
3. Extirparea formaiunilor patologice: prostat, hematoame, ngrori epiploice etc.
4. Repunerea viscerelor herniate prin taxis, dup desprinderea aderenelor, dac exist.
5. Obturarea breei pelvine prin sutur etajat cu fir rezistent. Sutura se face n dou straturi profunde i unul
cutanat, n puncte separate. Punctele de sutur trec prin ligamentul sacroischiatic, ligamentul suspensor al
rectului i muchiul coccigian lateral. Al doilea strat cuprinde m. sfincter anal, fascia perineal, putndu-se
mobiliza i muchiul gluteu superficial. Pielea se sutureaz n puncte separate cu fir neresorbabil. Dac s-a fcut
i extirparea parial sau total a prostatei, este necesar asigurarea drenajului.
Sutura straturilor profunde necesit un ac cu deschidere mare (Emet, Reverdin sau Hagedorn). Glanda perianal
nu trebuie s fie nepat sau strangulat n sutur, iar sfincterul anal s nu fie sfacelat sau traumatizat.
7. Se elibereaz anusul, iar dac s-a extirpat prostata, se va face i castrarea animalului i se fixeaz cateterul
uretral.
Postoperator se asigur repaus i se evit constipaia printr-o diet corespunztoare.

OPERAIA N HERNIA DIAFRAGMATIC

Indicaii: Hernii transdiafragmatice la cine i pisic aprute n urma cderilor de la nlimi, consecutiv unor
traumatisme puternice sau accidente de strad. Ptrunderea viscerelor spre cavitatea toracic este agravat prin
creterea presiunii intraabdominale n gestaie avansat, tenesme, efort etc. Diagnosticul trebuie confirmat prin
examen radiologic.
Loc de elecie: spaiul 7, 8 sau 9 intercostal sau laparotomie retrocostal.
Anestezie: narcoz inhalatorie.
Contenie: decubit dorsal pe masa de operaie.
Instrumentar: pentru dierez, hemostaz i sutur, deprttoare, aspirator de lichide.
Tehnica operatorie:

A. Prin acces abdominal


1. Laparotomie retrocostal pe partea stng i uneori pe dreapta, ncepnd din apropierea apendicelui xifoidian,
lrgind apoi n direcia dorit pentru acces lejer la brea diafragmatic.
2. Explorarea breei diafragmatice pentru evaluarea formei, mrimii i raporturile acesteia cu organele herniate.
3. Readucerea i poziionarea viscerelor prin traciuni moderate i taxis, exteriorizarea uterului gestant, dac
este cazul.
4. nchiderea breei diafragmatice prin sutur n puncte separate, dup aspirarea lichidelor transvazate. Ultimul
punct de sutur se strnge n momentul unei inspiraii pentru eliminarea ct mai complet a aerului
extrapulmonar din cavitatea toracic.
5. nchiderea peretelui abdominal prin sutur bietajat sau trietajat. Aceasta va fi precedat de extirparea
uterului gestant, poziionarea viscerelor abdominale etc.
Tratamentul postoperator: reechilibrare hidroelectrolitic, volemic i nutritiv, prevenirea complicaiilor
septice, stimulente generale.

B. Acces transcostal
Locul de elecie: spaiul intercostal 7, 8 sau 9.
Tehnica operatorie:
1. Toracotomia intercostal pe partea afectat prin dislocarea pulmonului de ctre organele herniate.
2. Mrirea spaiului de acces prin aplicarea deprttoarelor.
3. Readucerea organului herniat (stomac, duoden, splin) n cavitatea abdominal.
4. Aspirarea lichidelor i ndeprtarea cheagurilor de snge sau fibrin.
5. Sutura breei diafragmatice n puncte separate. Aceasta se realizeaz cu mare dificultate din cauza spaiului
redus. Pentru acces la hiatusul esofagian, uneori este necesar contradeschidere abdominal pe partea respectiv
i etaneizare corespunztoare. Omentopexia poate s dea o mai mare siguran suturii diafragmului.
6. Sutura bietajat a peretelui toracal asigurnd etaneitatea i reducerea pneumotoraxului.

Operaia de amputare a penisului la cal

Const n ndeprtarea poriunii din partea liber a penisului, care atrn inert n caz de paralizie
complet a organului, tumori maligne, traumatisme grave infectate etc. Contenia se face n decubit lateral
stng, cu membrul drept posterior fixat n flexie forat i abducie, pentru a descoperi ct mai larg regiunea
furoului. Anestezia este general, potenializat i local, prin infiltraie, urmat de splare, antisepsie cu alcool
sanitar i fixarea cmpurilor de operaie.
Tehnic. n uretr, pe o distan de 30-40 cm, se introduce un cateter uretral lubrefiat cu vaselin. Un
ajutor exteriorizeaz penisul i se aplic un garou imediat lng bureletul prepuial. Pentru izolarea uretrei se
practic la locul de elecie o incizie cutanat circular, pe feele superioare i laterale, ale crei extremiti se
opresc la limita feei inferioare, la distan de 5-8 cm. Aceast incizie este completat prin altele dou, care
pleac de la extremitile sale, converg napoi i se reunesc pe linia median la 5-8 cm napoi. n aria lamboului
triunghiular astfel delimitat se excizeaz cu atenie esuturile care acoper uretra, dup care se aplic pe incizia
cutanat circular o ligatur elastic, n scop hemostatic. Dup punerea n eviden a uretrei, se trece la
secionarea ei transversal, la aproximativ 1 cm naintea inciziei circulare i a ligaturii elastice. Prin orificiul
uretral rezultat dup secionare se introduce sonda canelat i cu bisturiul condus pe sond se divide peretele pe
linia median. Marginile uretrei se sutureaz apoi la marginile corespunztoare ale tegumentului penian, prin
puncte de sutur fine i echidistanate, cu mtase sau nylon. Se realizeaz astfel o uretrostom n form de
evantai. Operaia se termin prin secionarea penisului la circa 2 cm naintea ligaturii elastice. Datorit acestei
ligaturi, poriunea de esut delimitat se mortific i se elimin n interval de 10-12 zile.
O alt modalitate de terminare a operaiei este prin secionarea penisului pe la locul de aplicare a
ligaturii elastice, dar n asemenea caz se efectueaz i o sutur a bontului, n scop hemostatic. Pentru aceasta,
bontul penisului se menine ntins cu o pens Kocher i se practic o sutur n puncte separate, n direcie dorso-
ventral sau transversal. Sutura intereseaz nu numai albugineea, ci i esutul cavernos, astfel nct prin
strngerea i nnodarea firelor s se realizeze o hemostaz bun, dup care garoul se ridic. Postoperator, se fac
zilnic uncionri ale bontului, ale rnii operatorii i ale feei interne a furoului cu asocilin, cu pomad de albastru
de metilen 1% sau alte unguente, iar pe cale general se administreaz antibiotice sau sulfamide.

Litiaza urinar

Se ntlnete la toate speciile de animale, dar mai ales la rumegtoarele mari i mici (tineretul ovin
crescut n sistem intensiv) i la carnasiere. Formarea calculilor este posibil la diverse nivele (bazinet, vezic,
uretr) i este legat de o serie de tulburri locale i generale.
Etiopatogenez. Cauzele care favorizeaz sau determin formarea calculilor sunt numeroase:
modificarea pH-ului i mrirea cantitii de sruri (prin modificarea raiei alimentare mai ales n sensul creterii
aportului de proteine i sruri minerale), inflamaiile locale, procesele degenerative sau intoxicaiile care
afecteaz aparatul urinar (creeaz substratul necesar elemente celulare, mucopolizaharide, etc. pentru
depunerea srurilor minerale), consumul de plante sau alte alimente cu valoare estrogenic mare, castrarea
masculilor, avitaminoza A, hipervitaminoza B, consumul de alimente bogate n acid oxalic, alcanizarea urinei
(favorizeaz apariia calculilor fosfatici sau a celor de carbonai de calciu, de amoniu sau de magneziu),
neadparea animalelor la timp sau dimpotriv, consumul unor ape excesiv mineralizate, bogate n siliciu.
Calculii pot s se prezinte sub form de nisip sau ca formaiuni mai mari, liberi sau implantai n mucoas. Cei
liberi se opresc acolo unde ngustarea lumenului nu le mai permite deplasarea sau n zona unor obstacole
anatomice: la nivelul S-ului penian la rumegtoare, la nivelul apendicelui peniform la berbec, naintea osului
penian la cine, iar la cotoi pe toat lungimea uretrei (din cauza ngustrii ei la nivelul curburii ischiatice).
Calculii pot fi netezi i rotunzi sau cu aspect uniform, duri sau cu o consisten redus, de culori diferite.
Simptomele apar n msura n care prezena calculiior determin dificulti n tranzitul urinei,
compresiuni ale esuturilor, necroze sau hemoragii complicate cu infecii locale (pielit, cistit, uretrit).
Animalele prezint miciuni dese (n cistit), apar colici false, strangurie, oligurie i hematurie asociat cu
piurie. Se observ uneori eliminarea de nisip sau chiar calculi mai mari. Animalul ia deseori poziia
caracteristic pentru urinare, are tenesme frecvente, se pot observa pulsaiile uretrei, iar cateterismul este
imposibil (n localizrile pe uretr). Deplasarea calculului prin cateterism duce la descrcri urinare brute,
urmate de linitirea animalului. Examenul radiologic pune n eviden n majoritatea cazurilor prezena i
poziia calculului. Ruptura uretrei sau a vezicii se nsoete de o distensie a abdomenului, vezica urinar este
flasc la exploraie, este absent actul miciunii, apare un edem rece al furoului, al abdomenului i al scrotului, cu
tendin de extindere, precum i balanopostita. Moartea apare din cauza uremiei.
Prognosticul este rezervat sau grav, n funcie de dificultile extragerii (la femele, extragerea calculilor
se face cu mai mare uurin, datorit particularitilor de conformaie ale regiunii). n rupturile de vezic sau de
uretr, prognosticul este ns ntotdeauna grav.
Tratamentul impune tratamentul curativ al cazurilor aprute, dar totodat luarea msurilor profilactice
pentru a preveni mbolnvirea altor animale (compoziia raiilor alimentare, asigurarea adpostirii animalelor n
condiii normale).

Operaia n hernia inguino-scrotal cronica la VIER

Hernia inguino-scrotal se ntlnete relativ frecvent la specia porcin, este simpl, reductibil diagnosticat
imediat dup natere prin asimetria regiunii testiculare. De regul este congenital (cu transmisie ereditar),
unilateral i mai rar este bilateral.
Se poate agrava, lund dimensiuni impresionante n urma unor traumatisme, compresiuni externe sau interne
(lovituri, striviri, frontul de alimentare prea mic, tenesme etc.). Loviturile ulterioare se pot transmite viscerelor
herniate care sunt strivite, deirate, cu hematoame care se organizeaz formnd aderene sau acutizri, tranzitul
intestinal este perturbat, porcii afectai rmn tarai.
Indicaii: Hernia inguino-scrotal la vier se trateaz numai chirurgical odat cu castrarea, animalele respective
fiind scoase de la reproducie.
Loc de elecie: regiunea inguinal, pe convexitatea maxim a sacului herniar, ct mai departe de triunghiul
femural.
Anestezie: tranchilizare i anestezie local sau NLA.
Contenie: Decubit dorsal, cu membrele posterioare n extensie descoperind regiunea inguinal. Poziia decliv
a trenului anterior avantajeaz readucerea viscerelor n cavitatea abdominal. La vieru se poate asigura
contenia de ctre un singur ajutor aezat pe scaun, cu antebraele sprijinite pe genunchi, iar cu minile fixeaz
separat coapsele animalului care este susinut cu capul n jos i strns ntre gambe. Regiunea inguinal este
descoperit spre operator.
Instrumentar: Trusa chirurgical obinuit din care s nu lipseasc instrumentarul i materialele de sutur
rezistente i bine tolerate.
Tehnica operatorie:
1. Incizia sacului herniar pe o direcie oblic, depind inelul herniar cu 1-2 cm la comisura antero-lateral i 5-
6 cm postero-medial, evitnd rudimentele mamelonare i ct mai departe de coaps.
2. Izolarea sacului herniar. Descoperirea sacului herniar se face prin dilacerare ncepnd de la gtul tecii
vaginale.
La vieru se cere mai mult atenie, deoarece sacul herniar se rupe uor.
3. Evacuarea lichidelor transvazate, dac este cazul, printr-o butonier fcut cu bisturiul cu foarfeca sau prin
aspirare etc.
4. Repunerea viscerelor n cavitatea abdominal. Se prinde testiculul cu o mn i se fixeaz n fundul tecii
vaginale, dup care se rsucete mpreun cu aceasta. Cu cealalt mn se apas uor, dirijnd organele herniate
spre cavitatea abdominal. Este foarte important ca acestea s nu fie antrenate n torsiunea sacului.
Uneori se ntlnesc poriuni de epiploon aderente la teaca vaginal, colon helicordal sau anse intestinale dilatate
cu coninut digestiv din cauza reducerii tranzitului.
Dac nu se pot repune prin declivitate i taxis uor se recomand incizarea sacului herniar (kelotomia) i chiar
debridarea inelului (traiectul inguinal) cu herniotomul sub control digital.
Sacul herniar mpreun cu cordonul testicular se rsucesc n continuare n traiectul inguinal i se verific s nu
rmn poriuni de intestin ancorate la acest nivel.
5. Ligatura sacului herniar. Se trece un fir de nylon sau a chirurgical prin grosimea sacului herniar torsionat i
se leag n ambele pri cu nod chirurgical (ligatur transfixic).
6. Rezecia sacului herniar. Deasupra ligaturii se aplic o pens hemostatic la 1-2 cm i se ndeprteaz sacul
herniar de la nivelul pensei.
7. Ancorarea "bontului" rmas la marginile inelului herniar (traiectul inguinal). Cele dou fire rmase dup
ligaturarea sacului herniar rsucit mpreun cu cordonul testicular se trec fiecare prin grosimea unei margini a
inelului herniar (medial i lateral) i apoi se leag ntre ele. Se oblitereaz astfel inelul herniar ca un adevrat
tampon biologic care mpiedic recidivele.
8. nchiderea complet a inelului herniar prin cteva puncte de sutur suplimentare.
9. Sutura plgii cutanate n puncte separate aplicate la distan mai mare dect n mod obinuit, pentru
asigurarea drenajului.
Postoperator se recomand dieta, prevenirea tetanosului i a altor complicaii septice, repaus.
Testiculul congener se indeparteaza n mod obinuit, dar dac se constat existena unui inel mai larg, se
recomand aplicarea unei ligaturi transfixice, ancorate pentru sigura.
n unele cazuri, se constat hernie extravaginal cu sau fr aderene, provocat prin deirarea tecii vaginale la
baz i angajarea total sau parial a viscerelor n afara acesteia, printre straturile musculare sau fascii.
Reducerea coninutului herniar din diverticulul ventral se face prin dilacerare cu excizia poriunilor de
epiploon modificate sau ncrcate cu bride conjunctive sau fibrinoase, apoi se constituie o mas comun cu
aceea din teaca vaginal. n continuare, operaia decurge dup tehnica descris la hernia inguino-scrotal.
Cistotomia la carnivore

Indicaii: calculi vezicali sau formaiuni tumorale (polipi).


Instrumentar: pentru dierez, hemostaz i sutur, cateter uretral, sering mare cu tub de cauciuc sau
aspirator de lichide, material de sutur cu ace atraumatice.
Anestezie: NLA sau narcoz.
Contenie: decubit dorsal pe masa de operaie.
Preoperator se evacueaz urina prin cateterism i se face lavaj vezical cu soluie de rivanol 1:4000.
Tehnica operatorie:
1. Laparotomie median ventral prepubian la femel i paramedian ventral la mascul pe o lungime
de 5-12 cm, proporional cu talia animalului.
2. Exteriorizarea vezicii urinare. Se caut cu mna polul anterior al vezicii care se rstoarn, ajungnd cu
partea dorsal spre operator. Dac nu s-a putut evacua urina, aducerea vezicii spre exterior se face cu mai mare
atenie, iar coninutul se ndeprteaz prin puncie cu un ac mai gros, prelungit cu un tub de cauciuc (ex. de la
perfuzor) pentru a nu se revrsa n cavitatea abdominal.
3. Incizia peretelui dorsal al vezicii se face pe o lungime de 2-3 cm ntr-o zon mai puin vascularizat.
4. Se fixeaz marginile plgii vezicale cu pense ovale i se extrag calculii sau se evideniaz formaiunea
tumoral care se extirp chirurgical sau se cauterizeaz.
5. Se verific permeabilitatea uretrei prin cateterizare sau injectnd ser fiziologic de la meatul urinar spre
vezic. Acesta mobilizeaz i eventualii calculi angajai pe uretr pentru a fi ndeprtai.
6. Sutura vezicii urinare bietajat, n fir continuu sau puncte separate, extramucos.
7. Sutura peretelui abdominal, bietajat sau trietajat.
Postoperator, se recomand regim dietetic i eliminarea cauzelor care au generat calculoza (restriciile
hidrice, alimentaia unilateral etc.).
n cazul unor procese tumorale, se va face i tratamentul antitumoral adecvat.

Sindromul brahiocefalic

La caini si pisici a fi brahiocefalic prezinta urmatoarele caracteristici: craniul si, in special, fata si nasul sunt
reduse ca dezvoltare. Brahio- inseamna redus si cefalic face referire la regiunea capului. Anumite persoane
pot descrie aceasta conformatie a fetei ca una turtita.

Avand in vedere ca oasele fetei si ale nasului sunt reduse, anatomia altor tesuturi se schimba dupa cum spatiul
este limitat. Animalele care sunt brahiocefalice au o fata comprimata, cu narile care sunt de cele mai multe ori
ingustate. In plus, aceste rase vor avea un nazofaringe (regiunea in care cavitatea nazala se intalneste cu gatul,
respectiv, cu faringele).

Rasele de caini brahiocefalici sunt reprezentate de Bulldog-ul Englez, Boxer-ul, Pekinez-ul, Pug-ul Chinezesc,
Shar Pei-ul, Ihasa Apso, Shih Tzu, King Charles Spaniel-ul si Boston Terrier-ul.

La pisici, himalaiana si rasele persane sunt brahiocefalice.

In timp ce conformatia craniana brahiocefalica la aceste rase de caini si de pisici este solicitata de standardul
raselor respective, modificarile anatomice asociate pot fi problematice.

Sindromul brahiocefalic, cunoscut si ca sindromul respirator brahiocefalic sau boala obstructiva congenitala a
cailor respiratorii anterioare, este reprezentat de un ansamblu de anomalii fizice care sunt frecvent intalnite la
rasele mentionate anterior.

Una sau mai multe dintre aceste anomalii pot fi prezente la un singur individ si sunt reprezentate de:
nari stenotice: o ingustare accentuata a narilor

alungirea palatului moale; palatul moale se extinde in portiunea posterioara a gatului si poate bloca
partial caile respiratorii

eversiunea saculilor laringieni; saculii laringieni sunt mici diverticuli saciculari localizati la nivelul
laringelui. Odata cu cresterea efortului respirator, datorita narilor stenotice si a unui palat moale (val
palatin) alungit, acesti diverticuli sunt aspirati in caile respiratorii, restrictionand secundar circulatia
aerului.

ingustarea traheei; traheea este restransa in diametru

Una sau mai multe dintre aceste anomalii fac respiratia dificila datorita rezistentei crescute a cailor respiratorii
si a efortului intensificat necesar pentru a respira. Animalele cu sindrom brahiocefalic, pot dezvolta in timp si
alte anomalii la nivelul cailor respiratorii, incluzand:

inflamatia si edematierea laringelui (laringita) si a gatului (faringita)

eversiunea tonsilara (tonsilele se proiecteaza in faringe)

colapsul epiglotei, laringelui si/sau a traheei

Simptomele sindromului brahiocefalic includ:

respiratie laborioasa

respiratie zgomotoasa

intoleranta la miscare (incapacitatea de a face miscare, animalutul ramanand fara aer)

senzatie de sufocare

tuse

sforait

cianoza (virarea mucoaselor in albastru)

colaps

neliniste

Aceste animale pot, de asemenea, manifesta:

o susceptibilitate crescuta la soc caloric

inghitire cu dificultate

o pozitie anormala a corpului pe masura ce se straduiesc sa introduca mult mai eficient aerul in sistemele
lor respiratorii
cresterea incidentei bolilor dentare si a bolii periodontale

cresterea incidentei problemelor oculare

infectiile faldurilor de piele de la nivelul fetei

In diagnosticarea sindromului brahiocefalic, un medic veterinar va folosi informatia obtinuta prin:

istoricul complet

un examen fizic

analiza sangelui animalului, in special a pH-ului si a nivelelor CO

radiografiile gatului si ale toracelui pentru a cauta dovezile problemelor respiratorii

examinarea endoscopica a cailor respiratorii anterioare si a traheei

cultura bacteriana si/sau o biopsie a cailor respiratorii

Daca se face uz de anestezie in timpul oricarui test de diagnostic mentionat anterior, este extrem de important ca
animalele cu sindrom brahiocefalic sa fie atent monitorizate pana cand acestea se trezesc complet.

De regula medicul veterinar va incepe corectia din fata spre spate, respectiv de la nivelul nasului inspre
interior.

Narile stenotice pot fi deschise chirurgical prin indepartarea unei pene de tesut de la nivelul narilor
permitand astfel o mai buna circulatie a aerului pe la nivelul nasului.

Un val palatin alungit poate fi scurtat chirurgical astfel incat sa nu se mai prolabeze in portiunea
posterioara a gatului, respectiv a laringelui.

Saculii laringieni eversati pot fi indepartati chirurgical pentru a largi diametrul cailor respiratorii la nivel
laringian.

Saculii laringieni eversati si o slabire a traheei (colaps traheal) pot aparea datorita unei perioade prelungite in
care animalul respectiv respira prin intermediul unor cai respiratorii restrictive. In cazul in care chirurgul poate
mari diametrul cailor respiratorii si poate diminua presiunea de inspiratie inainte ca aceste cai respiratorii sa fie
afectate in vreun fel, atunci un animal brahiocefalic poate respira cu o mai mare usurinta.

Un caine sau o pisica cu sindrom brahiocefalic este predispus(a) unei serii de probleme legate de ingustarea
(reducerea) cailor respiratorii. Aceste probleme pot fi reprezentate de:

Susceptibilitate crescuta la soc caloric (hipertermic):

Imposibilitatea de a face miscare:

Risc crescut la anestezice: Datorita ingustarii (reducerii in dezvoltarea) cailor respiratorii blocaj
respirator

CASTRAREA ARMASARILOR
Indicatii: In mod curent, operatia se face in scop economic pentru animale de tractiune, primavara si toamna.
Animalele din rasele de talie mica se castreaza la varsta de doi ani, iar cele din rase grele dupa aceasta varsta.

Dupa castrare, se incetineste dezvoltarea masei musculare si a razelor osoase cu implicatii directe asupra
capacitatii productive. Castrarea terapeutica se practica in momentul impus de evolutia bolii (orhita, hernie
inguinoscrotala etc.).

La armasar, castrarea se face prin metode sangeroase, ablatia testiculului facandu-se cu pensele de castrare
Reimers, Serra si mai rar prin ligatura, pe animalul contentionat in decubit sau in sprijin patrupodal.

Castrarea este o actiune de mare raspundere pentru m edicul veterinar, presupune o buna organizare, cu ajutoare
bine instruite, pentru a se feri de accidente animalul care se opereaza (mai ales rasele de sport), dar si personalul
ajutator. Se opereaza numai animale sanatoase, pregatite corespunzator (dieta, igiena corporala etc.), de preferat
dimineata pentru a fi urmarite pana seara.

1. Castrarea armasarilor in pozitie culcata

Anestezie: NLA sau narcoza. In conditii de teren, este preferata neuroplegia, asociata cu anestezie locala pe linia
de incizie si pe cordon.

Contentie: Animalul este asezat in pozitie decubitala stanga, cu membrele imobilizate in functie de metoda de
trantire aplicata, dar membrul drept posterior se leaga separat, astfel incat sa descopere cat mai mult regiunea
inguino-scrotala.

Tehnica operatorie:

1. Imobilizarea testiculului in burse. Cordonul testicular este mai lung decat la vier si cremasterul foarte
puternic, dar o buna anestezie il relaxeaza si se imobilizeaza usor prin strangerea scrotului cu o singura mana la
baza. Scrotul, foarte subtire, devine lucios, observandu-se rafeul median si vasele de sange superficiale.
Operatorul este asezat in dreptul crupei, sprijinindu-se usor pe aceasta.

2. Incizia sacului scroto-dartoic. Se prinde bisturiul in mana dreapta ca un arcus de vioara, facand sprijin cu
degetul mare pe testiculul de deasupra. Bisturiul se trece usor intr-o miscare de basculare printr-o apasare
uniforma si continua paralel cu rafeul median pe locul de convexitate maxima. Recomandam efectuarea
ambelor incizii din aceasta pozitie, avand un foarte bun suport.

3. Izolarea testiculului. Se prinde mai intai testiculul de dedesubt cu mana stanga, eventual intr-o pensa cu
gheare (Bilroth), iar cu mana dreapta se dilacereaza printr-o apasare ferma, inclusiv pe cordon, cat mai aproape
de inelul inguinal inferior folosind un camp operator steril.

4. Aplicarea pensei de castrare si ablatia testiculului. Operatorul prinde testiculul stang in mana dreapta, il
rasuceste cu 1800 si tine cordonul intins. Cordonul testicular este trecut printre degetele aratator si mijlociu ale
mainii stangi care apasa plaga scrotala spre inelul inguinal inferior, permitand ajutorului sa aplice pensa de
castrare cat mai sus pe cordon si sa previna strivirea altor tesuturi intre bratele pensei. Se procedeaza in mod
asemanator si cu al doilea cordon testicular daca avem doua emasculatoare si apoi se detaseaza ambele testicule,
iar pensele se tin de catre un ajutor pentru a nu aluneca in timpul unor miscari bruste ale animalului. Daca se
lucreaza cu o singura pensa de castrare, extirparea testiculelor se face pe rand, incepand cu cel de deasupra. In
primul caz, prezenta pensei de castrare ingreuneaza aplicarea celei de a doua pe cordonul de dedesubt. Pensele
se strang pana la ultimul dinte intr-o singura apasare continua si se tin 3-5 minute.

La animalele batrane sau care au efectuat monte, pensele se mentin 7-10 minute pe fiecare cordon. La unii
armasari se constata existenta unui lichid in teaca vaginala si in acest caz, pensele de castrare se tin 10-15
minute sau se aplica ligatura pe cordon cu fir gros, tolerabil, rezistent (Dexon, Vicryl) care se ancoreaza la inelul
inguinal dupa torsionarea completa a cordoanelor testiculare pe fiecare parte.

5. Ridicarea pensei. Se strang bratele si se desface cremaliera, apoi se indeparteaza usor, iar cordonul se retrage
singur.

Se verifica plagile de castrare, hemostaza pe cordon si in burse, iar franjurile ramase din celuloasa se scurteaza.
Se adminstreaza ser antitetanic.

La magar, cordonul testicular este scurt si gros, iar vasele de sange din bursele testiculare se prezinta ca niste
adevarate cordoane sinuoase.

Postoperator, se leaga coada animalului, iar tratamentul local se limiteaza la toaleta zilnica si eventual
indepartarea crustelor si a insectelor hematofage. Animalul nu se deplaseaza in urmatoarele doua ore, dar in
zilele urmatoare se recomanda plimbarea zilnica progresiva, dimineata si seara. Aceasta favorizeaza resorbtia
exsudatelor, micsorarea edemului si prevenirea complicatiilor septice.

2. Castrarea armasarilor in pozitie patrupodala

Indicatii: Se recomanda la animalele de mare valoare, de talie foarte mare, animale de sport, eliminand
traumatismele si riscul contentiei. Metoda asigura o evolutie postoperatorie buna, dar costul operatiei este mai
ridicat din cauza anesteziei.

Instrumentar: pentru incizie, hemostaza si doua emasculatoare.

Preanestezie: Atropina 1 - 0,2 ml/100 kg.

Anestezie:

min. 0 - Xilazina 1 mg/kg i.m.

min. 10 - Domosedan 0,2 ml/100 kg i.v.

min. 15 - Ketamina 1-2 mg/kg. i.v.

In momentul administrarii Domosedanului, animalul este adus in locul unde se executa operatia si nu se mai
deplaseaza. La animalele retive care nu permit abordarea sau atingerea regiunii inguinale fara anestezie, nu se
poate aplica aceasta metoda, deoarece unele manopere (spalare, dezinfectie, infiltratia cordonului si a liniei de
incizie cu xilina 1-2%) se fac inaintea administrarii Domosedanului, astfel incat perioada de anestezie maxima a
formulei aplicate (15-20 minute) sa coincida cu operatia propriu-zisa.

Exista si alte formule anestezice (NLA sau neuroplegie asociata cu anestezie locala si pe cordon) compatibile cu
pozitia patrupodala. Ex. Rompun + Acepromazina + Thorbugezic.

Contentie: In travaliu sau langa un perete. Membrul stang posterior este prins intr-o platlonja la jumatatea
metatarsului si se trage usor inapoia liniei de aplomb descoperind regiunea inguinala pentru acces pe partea
stanga.

Tehnica operatorie: Interventia chirurgicala incepe in momentul in care anestezia a atins nivelul maxim de
sedare si analgezie, iar cordoanele testiculare sunt relaxate.
1. Se prind bursele testiculare cu mana stanga si se strang la baza. Testiculele sunt fortate sa intinda scrotumul
care se orienteaza cu partea cea mai decliva spre operator.

2. Incizia completa a invelitorilor, inclusiv teaca vaginala, succesiv pentru ambele testicule, paralel cu rafeul
median.

3. Izolarea cordoanelor testiculare. Dupa incizia burselor, testiculul cade sub nivelul inciziei scrotale fara a fi
tractionat. Se incizeaza ligamentul cozii epididimului pentru fiecare testicul si apoi se aplica pensele de castrare
pe fiecare cordon. Prin aceasta metoda (testicul descoperit) cordonul este mai subtire si se poate folosi un
emasculator simplu.

4. Toaleta plagilor de castrare se face cu o foarfeca mare, bine ascutita, excizand franjurile celuloasei si cat mai
mult din teaca vaginala.

Tratamentul postoperator se aseamana cu metoda de castrare in pozitie decubitala, dar necesita o supraveghere
mai atenta in prima zi din cauza comunicarii directe cu cavitatea abdominala. Animalul nu se plimba in prima
zi, dar nu este lasat sa se culce, desi manifesta aceasta tendinta din cauza anesteziei. Prin administrarea
antisedanului se scurteaza durata perioadei de revenire la starea de vigilitate, dar se va aprecia daca este
necesara pentru a evita agitatia animalului generatoare de accidente.

AMPUTAREA PENISULUI

Indicaii: paralizia penisului, tumori, gangren.


Instrumentar: pentru dierez, hemostaz i sutur, cateter uretral, garou.
Anestezie: narcoz.
Contenie: decubit lateral sau dorsal.
Tehnica este diferit n funcie de specie i aspectul leziunilor peniene.
Amputarea penisului la cal
1. Cateterismul uretral. Dup toaleta riguroas i dezinfecia penisului i a tegumentului prepuial, se
introduce un cateter de 30-35 cm n uretr.
2. Se aplic un garou la nivelul bureletului prepuial i se strnge n timp ce un ajutor trage de gland.
3. Uretrostoma. Se face o incizie n "V" pe faa ventral a penisului, n dreptul uretrei pe o lungime de 5-
6 cm care intereseaz numai tegumentul i se excizeaz lamboul triunghiular delimitat. Se incizeaz
longitudinal esutul erectil al uretrei i mucoasa, care se sutureaz n puncte separate la tegumentul penisului.
Se face o sutur deas avnd i rol hemostatic.
4. Ligatura arterelor i venelor dorsale ale penisului bilateral cu fir rezistent (dexon, vicryl sau catgut
cromat) i se extrage cateterul.
5. Sutura hemostatic a corpilor cavernoi. Se face o sutur n puncte separate, dese, trecute radiar prin
tegumentul penisului, albuginee, corpi cavernoi i uretr.
6. Se slbete garoul i se verific hemostaza.
Postoperator, se previne infecia prin toaleta zilnic, dezinfecia bontului i antibioticoterapie. Firele de
sutur se scot dup 10-12 zile.
La taur, berbec, vier i cine, operaia propriu zis parcurge aceiai timpi operatori, fiind precedat de
extirparea prii ventrale a furoului printr-o excizie n form de "V" sau "U", urmat de sutura monoplan a
tuturor straturilor n puncte separate.

La cine, amputarea se face la baza osului penian, iar n fracturi ale osului penian urmate de gangren se
amputeaz la locul fracturii sau mai sus, pe o poriune sntoas, avnd grij s se realizeze uretrostoma i
acoperirea captului de os penian cu esuturile moi din vecintate (corp cavernos, albuginee, tegument).

URETROTOMIA
Indicaii: calculoz uretral, obstrucii uretrale provocate prin calculi, stenoze cicatriciale, cheaguri etc. pentru
evacuarea urinei.
Loc de elecie: pe traiectul uretrei extrapelvine la nivelul unor stricturi naturale sau cicatriciale:
Taurine: regiunea perineal napoia scrotului i mai rar prescrotal.
Cabaline: arcada ischiatic i mai rar la baza poriunii libere a penisului.
Berbec i ap: procesul uretral i mai rar la nivelul "S"-ului penian sau arcada ischiatic.
Cine: la baza osului penian i mai rar pe traiectul poriunii extrapelvine a uretrei sau la arcada
ischiatic.
Cotoi: regiunea subanal (subscrotal), uretra avnd poziie dorsal.
Uretrotomia ischiatic
Contenie: Animalele mari se contenioneaz n travaliu, iar cele mici n decubit sterno-abdominal sau
dorsal, pe masa de operaie.
Anestezie: Tranchilizare i anestezie local, NLA sau narcoz.
Instrumentar: Bisturiu ascuit, foarfece, pense hemostatice, pens chirurgical, sond butonat, sond
canelat, cateter, ace atraumatice.
Tehnica operatorie:
1. Cateterismul uretral. Se introduce un cateter flexibil pn deasupra arcadei ischiatice.
2. Incizia cutanat i deschiderea uretrei. Se face o incizie cutanat n plan median deasupra sau
dedesubtul arcadei ischiatice, pe o lungime de 3-4 cm. Fascia perineal i uretra se incizeaz succesiv, straturile
profunde fiind incizate pe o lungime mai mic dect cele superficiale, asigurnd drenajul. Meninnd cateterul
pe loc, se incizeaz uretra cu grij, evitnd inciziile oblice sau transversale. Calculii constituie un suport foarte
bun pentru uretrotomie.
3. Extragerea calculilor. Calculii fixai n peretele uretrei se desprind cu sonda canelat sau cu o spatul,
iar jetul de urin asigur evacuarea lor sau se folosete o pens hemostatic, fr a deira mucoasa uretral.
4. Sutura uretrei i a fasciei, separat cu fir resorbabil, iar pielea se sutureaz cu a chirurgical. Sutura
uretrei se face extramucos cu ac atraumatic pentru a nu se infiltra urina.
Uretrostoma reprezint crearea unui orificiu de comunicare permanent a uretrei cu exteriorul la acest
nivel. Se realizeaz prin sutura uretrei la piele, cu atenie deosebit, pentru a nu se deira.
La taur, calculii se opresc la nivelul flexurii sigmoide i se localizeaz prin cateterism. Operaia se face
napoia scrotului dup aceeai tehnic.
La berbec i ap, frecvena cea mai mare o au localizrile la nivelul procesului uretral. Operaia este
foarte simpl i const n excizia acestuia cu foarfeca, urmat de eliminarea calculilor prin jetul de urin care
urmeaz.
Uretrotomia la cine: n mod obinuit, calculii se opresc la baza osului penian sunt multipli de
dimensiuni variabile, liberi sau ncarcerai n uretr. Prezena calculilor este diagnosticat uor prin explorare cu
sonda butonat, dar este necesar i un examen radiografic pentru stabilirea numrului lor.
Deschiderea uretrei se face pe partea ventral a penisului prin dou procedee:
A. Uretrotomie bazopenien
B. Uretrotomie prescrotal.

A. Uretrotomia bazopenien, recomandat de prof. Vlduiu, se incizeaz uretra la baza osului penian
prin evaginarea prepuului, dup urmtoarea tehnic:
Animalul se contenioneaz pe masa de operaie n decubit dorsal, cu trenul posterior flexat, iar
membrele posterioare sunt aduse spre nainte, sub anestezie general i dup lavajul sacului prepuial cu soluii
antiseptice.
1. Descoperirea complet a penisului prin tracionare spre nainte cu o compres steril, iar prepuul se
mpinge napoi.
2. Se introduce o sond butonat metalic pn la baza penisului unde se oprete i se simt calculii.
3. Deschiderea uretrei. Se incizeaz uretra 1-2 cm pe calculi sau pe vrful sondei butonate.
4. Evacuarea calculilor. Se identific fiecare calcul i se ndeprteaz cu o sond canelat sau cu pensa,
iar jetul de urin arat c uretra este permeabil.
5. Sutura plgii uretrale cu ac fin, atraumatic sau se las nesuturat pentru a nu stenoza uretra. Hemostaza se
asigur prin sutur prin ligaturi sau se introduce un tampon de tifon n furou care se menine 24 de ore.

B. Uretrotomia prescrotal. Deschiderea uretrei se face napoia furoului prin incizia pielii, a fasciei i
uretrei tot la baza osului penian, dar se realizeaz deschiderea uretrei direct la exterior.
Anestezia i contenia sunt similare metodei precedente, dar furoul se trage nainte peste penis care nu se
mai exteriorizeaz, dar se fixeaz cu mna la baz de ctre un ajutor.
1. Se introduce sonda butonat i se localizeaz calculii la baza osului penian.
2. Se incizeaz pielea, fascia i uretra n direcie longitudinal pe captul sondei butonate.
3. Se evacueaz calculii, se asigur hemostaza, iar plaga rmne deschis. Cicatrizarea se produce n 2-3
sptmni, fr stenoz uretral.
Postoperator, apar aspecte dezagreabile prin eliminarea urinei prin plag, solubilizeaz i chiar mobilizeaz
cheagurile de snge, animalul este preocupat n permanen s-i fac toaleta i traumatizeaz esutul de
granulaie astfel nct, dac exist dotarea corespunztoare (ace atraumatice, cateter), recomandm sutura
etajat, extramucoas, urmat de cicatrizare per primam. n acest caz, pot s apar complicaii mai grave prin
infiltrarea urinei n esuturi i este necesar controlul zilnic pn la vindecare.