Intre principalii actori ai sistemului actual de relaii internaionale se numr, alturi de

statele-naiune i marile corporaii transnaionale organizaiile internaionale

interguvernamentale. In majoritatea cazurilor, organizaiile internaionale ofer nu numai
cadrul in care sunt luate deciziile de a coopera, dar i mecanismele necesare pentru
transpunerea acestor decizii in aciuni concrete. Recurgerea tot mai frecvent in ultimii ani
la Organizaia Naiunilor Unite , in special la principalul su organ pentru meninerea pcii
i securitii internaionale Consiliul de Securitate probeaz increderea sporit a statelor in
capacitatea organizaiilor internaionale de a rspunde scopurilor pentru care au fost create.
Organizaiile internaionale i-au demonstrat rolul de instrumente indispensabile in cadrul
sistemului internaional, cu precdere in domeniile economic i social i in sfera drepturilor
omului. Bilanul organizaiilor universale sau regionale, dedicate infptuirii dezvoltrii
economice i sociale prin asisten tehnic, ajutor financiar sau promovarea comerului, ca i
mecanismele instituite pentru protecia drepturilor omului, poate fi considerat, sub cele mai
multe aspecte, ca pozitiv.
Unul din cele mai evidente aspecte ale rolului i contribuiei organizaiilor internaionale in
statornicirea unei ordini de cooperare in raporturile internaionale, il constituie identificarea,
prin multiplele contacte dintre reprezentanii diferitelor naiuni pe care le faciliteaz, a
intereselor comune ale intregii comuniti internaionale. In cadrul organizaiilor
internaionale, care asigur o multitudine de forumuri de dezbateri i canale de negocieri i
consultri, din varietatea de abordri a problemelor globale sau regionale se degaj soluiile
convenabile sau acceptabile tuturor participanilor. Organizaiile internaionale servesc
astfel nu numai ca instrumente de inlesnire a cooperrii dintre naiuni, dar i ca instrumente de
cretere a nivelului contiinei privind realitile unei lumi interdependente, ale crei
provocri au un caracter global. In plus, ele ofer mijloacele necesare desfurrii procesului
de integrare i agregare a intereselor statale cele mai diverse.
Apariia, i apoi, proliferarea i diversificarea organizaiilor internaionale, a fost determinat
de trei factori importani.
Primul factor ar fi necesitatea prevenirii rzboiului i reglementrii regulilor purtrii
acestuia, mai ales in condiiile descoperirii, la sfaritul celui de-al doilea rzboi mondial, a
unor noi arme de distrugere in mas, care prezentau pericolul mondializrii conflictelor
militare. De altfel, tocmai prevenirea unui nou rzboi mondial i meninerea pcii au constituit
scopul primordial al constituirii Organizaiei Naiunilor Unite.
Un al doilea factor determinant are in vedere interdependenele care apar in procesele de
dezvoltare a naiunilor. Acestea impun cooperarea intre state in forme care s permit o
asociere liber, cu luarea in considerare a intereselor comune i, pe cat posibil, a intereselor
particulare ale membrilor asociaiei. Revoluia industrial i dezvoltrile in domeniul tiinei
au micorat distanele dintre naiuni i au amplificat contactele internaionale, a cror
coordonare se putea realiza prin intermediul organizaiilor internaionale, care, la randul lor
puteau favoriza cooperarea intre state in multiple domenii. Domeniile in care, dup al doilea
rzboi mondial, apar cel mai frecvent interdependene privesc comerul, relaiile monetare i
financiare, transferul de tehnologie i dezvoltarea regional.
Un al treilea factor, cu o influen hotratoare in evoluia organizaiilor internaionale din
ultimele decenii, ine de efectul conjugat al noilor probleme cu care este confruntat
societatea internaional, ale cror proporii globale nu pot fi supuse decat unui tratament
global. Acestea sunt: creterea populaiei, srcia i alimentaia, controlul deteriorrii
mediului, lupta impotriva terorismului, utilizarea spaiului cosmic. Dei nu se poate
concluziona c eforturile comunitii internaionale de a face fa acestor provocri s-au
materializat in gsirea celor mai adecvate soluii, asocierea acestor eforturi in cadrul unor
organizaii internaionale nu pot fi ignorate. Organizaiile internaionale indeplinesc astfel o
funcie util in canalizarea unei pri a raporturilor de interdependen dintre state i in
asigurarea unor mijloace adecvate pentru intensificarea cooperrii dintre naiuni.
. Constituirea i, apoi, consolidarea organizaiilor universale, prin intrirea cooperrii intre
state, a rezultat din imperativele aplicrii descoperirilor tehnoco-tiinifice, interdependenelor
economice i existenei unor provocri crora comunitatea internaional nu le putea face fa
decat prin abordri globale i eforturi coordonate la scara intregii comuniti.

Mult vreme organizaiile cu caracter universal n-au reuit s devin intr-adevr

universale. Considerente de ordin politic i ideologic au impiedicat, intr-o anumit
perioad, chiar i ONU, s acorde calitatea de membru tuturor statelor lumii. O
organizaie are sau nu caracter universal dac ea este sau nu, conform statutului su,
deschis tuturor statelor, i nu dac toate statele au devenit membre ale organizaiei
respective.
Preocuparea pentru formarea unei organizatii internationale dateaza inca din secolulul al XIVlea,
fiind dictata de necesitatea de a apara pacea. In Franta, in jurul anului 1305, Pierre Dubois, a avut
ideea unui arbitraj international care sa asigure pacea crestinatatii, iar regele ceh Podebrady
recomanda la 1462 crearea unei organizatii internationale permanente in componenta careia sa intre
un congres, un consiliu si o curte de justitie cu principala functie de a rezolva pasnic diferendele
dintre state. Proiectul de pace perpetua a lui Charles Irenee Castel aparut la Utrecht in 1715,
concepea pacea numai in cadrul unei Uniuni Europene care ar face imposibile razboaiele si ar asigura
tuturor binefacerile economiei si comertului. El are puncte de vedere bine definite si asupra
sanctiunilor care, se rezumau la razboiul decis de Societatea Statelor pentru pedepsirea
recalcitrantilor. Immanuel Kant la randul sau propunea organizarea lumii intr-o uniune de state care ar
impiedica razboiul si inlatura violenta

In secolul al XIX-lea apar organizatii internationale profesionale (precum Uniunea

Postala Universala 1874), iar in secolul al XX-lea are loc o adevarata explozie intre
organizatiile aparute, unele avand caracter politic.