Definitie

-din punct de vedere istoric, procedeele de hidrotermoterapie au fost folosite din cele
mai vechi timpuri, primele date scrise fiind in texte indiene cu 500 de ani inainte de
Hristos si egiptene, iar parintele medicinii, Hipocrate, scria in cartea care constituie
fundamentul medicinii, cu 300 de ani I.H despre faptul ca procedeele de hidroterapie
constituie un tratament de baza in medicina timpului respectiv.

-parintele medicinii de reabilitare, medicul Asclepiades, spunea ca principalele

remedii terapeutice sunt constituite din kinetoterapie, masaj, hidroterapie, si leacul
placerilor (analgezice).

-procedeele de ht au constituit, pe langa principalele metode de tratament medical, si

principalele metode de curatare si igienizare a populatiei prin crearea de stabilimente
in marile orase, unde existau bai publice, spatii pentru gimnastica medicala, masaj.

-definitie mai completa: o metoda de balneofiziokinetoterapie ce cuprinde o serie de

procedee ce utilizeaza apa simpla cu adaosuri de substante chimice sau gaze
terapeutice precum si aplicatii de caldura sau frig prin diferite mijloace (aer cald,
parafina, namol sau amestecul lor, la care se adauga si factori mecanici).

Factori terapeutici
-acestea actioneaza asupra organismului sanatos sau bolnav prin 3 factori:

Factorul termic
Factorul mecanic
Factorul chimic
Factorii terapeutici: reprezinta stimuli periferici pentru receptorii corpului
omenesc, care se transforma in semnale neuroendocrinometabolice. Toti
acesti stimuli produc 2 tipuri de reactii:
Locala
Generala, urmata de un raspuns local sau general din organe prin intermediul
diverselor aparate (in htt- raportul puls/respiratie=4/1).

-toate procedeele de htt produc doua tipuri de efecte terapeutice: specifice si

nespecifice.

-cele specifice sunt cele obtinute intotdeauna in acelasi fel.Cele nespecifice sunt
obtinute de aceleasi procedee htt, diferit de la un bolnav la altul, in functie de tipul de
reactivitate al pacientului si de starea clinica.

-procedurile de fizioterapie sunt mijloace de tratament nespecifice incluse in cadrul

medicinii alopate, dar sunt cu efect nespecific pentru ca pot produce efecte nespecifice.

-cand o procedura are efect negativ, se intrerupe si se contacteaza medicul pentru

modificarea sau inlocuirea tratamentului.
-daca dupa intreruperea tratamentului dispar durerile la 1-2 zile, se poate continua apoi
la interval mai mari (reactie de cura balneara); daca nu dispar dupa 1-2 zile, este o
reactie negativa si nu se continua tratamentul.

-utilizarea apei in ht nu este intamplatoare ci se datoreaza faptului ca apa are o serie de

calitati diferite de alte substante, care ii permit sa produca o serie de efecte terapeutice
pe care nu le obtinem cu alte categorii de substante.

Proprietatile fizice
-utilizarea apei in hidro si termoterapie se bazeaza pe o serie de proprietati fizice
importante, care dau valenta terapeutica si permit obtinerea efectelor terapeutice
scontate.

-nu se poate utiliza orice fel de substanta pentru a se obtine efecte terapeutice.

-exista in spa therapy si wellness o serie de tehnici care nu sunt acreditate cu efecte
medicale terapeutice dovedite, motiv pentru care ele nu se recomanda in practica
medicala(impachetari cu miere de albine, ciocolata etc).

-aceste proceduri nu sunt incluse in ghiduri de tratament la mijloace terapeutice,

motiv pentru care nu se pot indica in practica medicala ca fiind necesare si obligatorii.

Proprietatile fizice alea apei sunt urmatoarele:

1)Capacitatea termica mare:

-proprietatea fizica a apei simple care permite inmagazinarea unei mari cantitati de
caldura intr-o unitate de masura mica, adica cantitatea de caldura necesara pentru a
incalzi un litru de apa cu un grad (=1 kilocalorie mare) celsius este suficienta pentru a
incalzi cu un grad celsius 33 kg de mercur sau 8 kg de fier

-aceasta proprietatea permite inmagazinarea unei cantitati mari de caldura, pe care

organismul uman o poate ceda mediului de contact intr-o cantitate suficient de mare
ca sa produca un efect terapeutic.

2) termoconductibilitatea mare:

-inseamna acea proprietate fizica a apei care permite cedarea caldurii acumulate intr-o
unitate mica de timp.

-apa are termoconductibilitatea mai mare de 25 de ori decat aerul=> apa cedeaza
caldura de 25 de ori mai rapid de cat aerul si permite o incalzire mult mai rapida si mai
pronuntata decat aerul.

-de aceea, baile la temperatura de 42-45 de grade celsius se considera a fi bai

hiperterme (fierbinti), foarte solicitante pentru corp(in special inima), putand produce
hipersolicitare cardiaca.

-aceste bai calde si fierbinti nu pot fi aplicate pacientilor cu afectiuni cardiovasculare.

-aerul cald, pentru ca cedeaza caldura de 25 de ori mai incet decat apa calda, va
permite aplicarea unor bai de aer cald generale la temperaturi mult mai mari decat apa
calda (ex: sauna uscata-120 grade celsius sau umeda-80 grade celsius).

-la cresterea temp corpului cu 3 grade celsius, apare termoliza: vasodilatatie, asudare
(pana la 4l). caldura are efect miorelaxant, analgezic.

3) Temperatura de indiferenta termica mare a apei(34-36grade):

-acea valoare a temperaturii mediului de baie care nu produce nici senzatie de cald,
nici de rece. corpul nu cedeaza si nu primeste caldura din mediul exterior, este in
echilibru termic si nu solicita mecanismele de termoreglare sau alte sisteme de
adaptare (cardiovascular, pulmonar, renalt, digestiv etc.)

-marile functii ale organismului uman sunt puse in repaus si adaptarea pacientului la
temperatura mediului de baie si la tratament se face foarte usor chiar si pentru
pacientii la limita de decompensare sau cu functiile de adaptare cardiovasculara si
metabolica modificate.

-ea permite efectuarea unor tratamente la pacienti care nu se adapteaza obisnuit in

alte medii de temperatura diferita, la care ar fi risc de decompensare.

-se spune in medicina ca factorul terapeutic cald este un factor terapeutic debilitant,
care scade rezistenta generala nespecifica si creste sensibilitatea la anumite boli.

-factorul terapeutic rece creste rezistenta generala nespecifica si creste rezistenta

pacientului la diferite boli.

-aceasta temperatura de indiferenta cu interval de 2 grade celsius permite unor

pacienti care nu se adapteaza, fiind cu debilitate fizica si la limita de decompensare sa
faca tratament cu hidroterapie.

-aceasta temperatura de indiferenta este foarte diferita in functie de mediul fizic (in
apa 34-36, in aer 22-23), de starea organismului bolnavului (ex: un bolnav cu un strat
adipos bine reprezentata va avea o temperatura de indiferenta mai mica decat un
bolnav cu strat adipos normal sau mai putin dezvoltat; la copii mai mica decat la
batrani), de regiunea unde se face tratamentul (la extremitati 32-33 mai mica decat la
zonele centrale-35-36).

-valoarea terapeutica a temperaturii de indiferenta consta in faptul ca permite

aplicarea de proceduri la pacienti care avand diferite probleme de adaptare nu
suporta nici proceduri calde, nici proceduri reci.

Efecte asupra organismului

Proprietatile tegumentului importante in hidrotermoterapie:

-tegumentul, prin multitudinea de receptori pe care ii are la dispozitie, intra in relatie

cu mediul exterior si in cadrul procedurilor de hidro si termoterapie, prin factorii
terapeutici importanti pe care ii contin aceste proceduri, acestea produc o serie de
modificari asupra receptorilor tegumentari, care transforma stimulii mecanici, termici,
chimici in impulsuri nervoase care vor fi conduse prin caile ascendente ale
sensibilitatii spre sistemul nervos central la nivelul a diferitelor zone din creier unde
exista centrii de analiza, control si comanda, care vor elabora o serie de stimuli
neurologici centrali, care prin caile descendente(efectorii) ale SNC vor genera o serie
de reactii de raspuns pe sistemele periferice efectorii(aparat cardiocirculator, aparat
respirator, aparat endocrinometabolic, aparatul digestiv etc), care constituie reactii de
raspuns ce vor permite adaptarea organismului uman la noile conditii de mediu.

1.Functia de receptori termici

-este acea functie a tegumentului care permite receptionarea stimulilor termici,

diferentierea cald\rece precum si intensitatea stimulului.

-pentru aceasta, tegumentul are in interior receptori termici de tip kraus pentru rece si
receptori de tip ruffini pentru cald.

-se spune ca ambii receptori receptioneaza de fapt toate tipurile de senzatie termica,
produc impulsuri nervoase centrale de frecventa diferita, care permite la nivelul
creierului diferentierea cald\rece. Stimulul rece este de 8 ori mai excitant decat
stimulul cald.

-de aceea, toleranta noastra la rece este mai scazuta decat la cald. datorita acestui
lucru, persoanele labile biologic nu suporta bine stimulul rece, ci suporta mai bine
stimulul cald (batranii si copiii). stimulul rece este insa un stimul termic care
antreneaza termoreglarea, obliga corpul la productie de caldura proprie si antreneaza
mecanismele de adaptare in mediul exterior, inclusiv cele imunologice.

-stimulul cald se considera a fi debilitant din punct de vedere fizic, scade rezistenta
generala nespecifica si mecanismele de adaptare, datorita faptului ca are tendinta de
punere in repaus. de aceea, in practica medicala, cand dorim sa facem proceduri
pentru cresterea rezistentei generale nespecifice, aplicam stimuli reci.

-durata procedurilor reci va fi mai scurta decat durata procedurilor calde. mereu se
incepe cu procedurile reci si se termina cu cele calde.

2.Functia de contributie la procesul de termoreglare:

-este realizata prin faptul ca tegumentul preia sau cedeaza caldura inspre mediul
exterior.

-aceasta cedare de caldura se realizeaza prin reactia vasculara tegumentara si

modificarea homeostaziei termice.

-homeostazia termica influenteaza temperatura fie prin pierdere de caldura, cand

organismul uman este expus la un mediu de baie cu temperatura mai mare, fie prin
producere de caldura, cand organismul este supus unei temperaturi mai mici.
3.Functia de reglare a raportului dintre circulatia periferica si cea centrala:

-aceasta permite fie pierdere de caldura inspre mediul exterior, fie conservarea
caldurii, intre circulatia superficiala tegumentara, existand un raport de
interdependenta cu circulatia profunda(la nivelul organelor interne: ficatului,
mezenterului si intestinelor, rinichilor, a inimii, a creierului), unde temperatura trebuie
sa ramana in limite aproximativ constante. acest lucru este posibil datorita faptului ca
la nivelul circulatiei tegumentare se permite inmagazinarea a circa o treime din
volumul circulator general(1.5-2l).

-acest lucru este posibil datorita faptului ca exista o lege in ht care zice ca
vasodilatatia tegumentara excesiva se insoteste de vasoconstrictie in circulatia
profunda si invers.

4.Functia de influentare a metabolismului hidromineral:

-se realizeaza prin variatiile lichidului de excretie sudorala si excretia tegumentara a

diverse substante chimice.

-in mod obisnuit, organismul uman pierde in mediul exterior 250 ml de apa zilnic prin
asa numita perspiratie insensibila (prin evaporarea secretiilor bronsice si bucale si
pierderea apei prin spatiile intercelulare tegumentare).

-pierderea de lichid prin excretia sudorala reprezinta producere si excretie de apa prin
glandele sudoripare care variaza intre 1 si 4 l de apa pe zi.

-cresterea excretiei sudorale se realizeaza cand temperatura centrala corporala creste

cu 2-3 grade celsius fata de temperatura obisnuita.

-in compozitia lichidului de excretie sudorala avem si o serie de substante chimice

(NaCl, k, Mg etc) si permite eliminarea unor subtante metabolice (urati, metale grele,
subtante medicamentoase, substante toxice).

5.Functia de producere de mediatori chimici:

-la nivelul tegumentului se formeaza o serie de produse si mediatori chimici rezultati

in cea mai mare parte prin procesul de degranulare mastocitara, mecanism prin care
se formeaza la nivelul tegumentului acetilcolina, serotonina, histamina, bradichimina,
polipeptide, prostaglandine, substante chimice care modifica statusul biologic al
pacientului respectiv (ex: la astmatici, cresterea histaminei declanseaza crize de
astm).

6.Functia de absorbtie tegumentara a unor substante chimice:

- se realizeaza prin mecanism electrochimic local, absorbindu-se pe tegument

substante chimice precum iodul, hidrogenul sulfurat, radon, substante chimice
organice si anorganice, medicamentoase, substante chimice rezultate din exctractii
din plante medicinale, care vor intra in circulatia locala, apoi in cea generala,
producand o serie de efecte terapeutice locale si generale.
7.Functia de influentare a proceselor imunitare specifice si nespecifice:

-acest mecanism se bazeaza pe activarea tesutului reticulohistiocitar tegumentar,

care contine celule imuncompetente specifice si nespecifice, activand procesele
imunologice si imbunatatind sistemele imunologice de aparare nespecifice si apoi
specifice (nespecifice: stimularea fagocitozei; specifice: productia de anticorpi).

-prin aceasta functie, tegumentul influenteaza eficacitatea sistemelor imune de

aparare cu imbunatatirea starii de sanatate.

-termoreglarea reprezinta mecanismul de adaptare termica la mediul exterior si

variatiile sale de temperatura.

-este o functie extrem de importanta, care permite adaptarea la temperaturile mediului

exterior si mentinerea constanta a temperaturii nucleului central homeoterm.

-dpdv termic, organismul uman se considera a fi un organism homeoterm(cu

posibilitatea de a-si mentine temperatura constanta indiferent de variatiile termice ale
mediului exterior).

-acest lucru ne deosebeste de animalele poliheoterme la care temperatura corporala

variaza in functie de temperatura mediului exterior.

-dpdv termic, organismul uman are doua componente importante: un nucleu central
homeoterm care cuprinde zona centrala, reprezentata de ficat, rinichi, circulatia
splehnica, creier, inima, organe care au nevoie de o temperatura relativ constanta;
coaja poichioterma este constituita din tegument, tesuturi periferice, a caror
temperatura variaza in functie de temperatura mediului exterior.

Efectele factorului termic

-se considera proceduri la temperatura de indiferenta procedurile din htt efectuate la
34-35 grade celsius.

-racoroase: 33-25, reci: 22-18, crioterapie: 0-4 grade.

-peste temperatura de indiferenta vorbim despre: proceduri: calde: 37-39 si procedure

fierbinti: 39-42 grade celsius.

-la procedurile peste temperatura de indiferenta exista cateva proceduri care

utilizeaza temperature mai mari: impachetari cu parafina si nisip care merg pana la 45
de grade Celsius si baile sauna sau baile cu aer cald uscat care merg pana la 100-120
grade celsius.

Efectele procedurilor terapeutice la temperatura de indiferenta:

-dau initial o crestere minora a frecventei respiratorie.

-stimuleaza snc, ca dupa 10-15 minute, totul sa revina la starea initiala.

-temperatura de indiferenta nu influenteaza termoreglarea si continuarea baii are un
effect sedativ asupra snc.

-peste si sub temperatura de indiferenta, procedurile de htt, mai ales cele

generale,solicita termoreglarea si necesita implicarea tuturor marilor functii de
adaptare ale organismului uman, realizandu-se in final prin aplicatie metodica si
repetata un adevarat antrenament termoreglator, ducand la optimizarea acestor functii
generale ale organismului uman.

Efecte terapeutice ale procedurilor peste temperatura de indiferenta:

-produc incalzire tisulara, avand ca efecte analgezia pe procese subacute si cronice,

vasodilatatie, miorelaxant pe musculatura striata, antispastic pe musculatura neteda,
elasticizant pe tesuturile conjunctive si sedative asupra snc.

-baile calde (36-37 grade) au actiune sedativa.

-cele de 38-39 grade Celsius sunt stimulante pentru unele persoane, dar pot sa fie
excitatante pentru altele.

-baile fierbinti (40-42 grade) au un efect net excitabil.

Aplicatiile crioterapeutice (0-4grade)

-se utilizeaza numai in aplicatii locale, pentru efecte: antiinflamatorii, analgezice pe

procese acute si subacute, iar aplicate prelungit pot sa produca anestezie.

Procedurile alternante:

-efectul este datorat contrastului termic.

-se utilizeaza in special pentru producerea de gimnastica vasculara, hiperemie intensa

- mai de durata decat procedurile calde sau reci aplicate izolat.

-la procedurile reci trebuie sa avem un tegument foarte bine irigat, daca nu, necesita
aplicarea initiala a unei procedure calde sau a unei procedure mecanice adaugate
(frictiune, masaj etc) care va asigura o toleranta buna a procedurii si obtinerea unui
efect terapeutic corespunzator.

Efecte pe aparate si sisteme

Actiunea procedurilor de htt asupra marilor functii ale organismului

1) O prima actiune este asupra snc somatic si vegetativ:

-factorii terapeutici ai procedurilor de htt sunt perceputi periferic ca stimuli la nivelul
receptorilor periferici iar mai departe, prin caile de transmisie vor ajunge la nivelul snc
(caile ascendente), unde vor fi perceputi ca stimuli la nivelul scoartei cerebrale,
producand activarea unor centri nervosi de coordonare si control care vor modifica
cele doua procese fundamentale la nivelul creierului: procesele de excitatie si
procesele de inhibitie cerebrala.

-consecinta va fi fie o amplificare, fie o diminuare a functiilor organismului uman,

scopul fiind ca dupa efectuarea unei cure hidrotermoterapeutice sa obtinem o
normalizare a functiilor, respectiv o optimizare homeostazica.
-astfel, la pacientii care prezinta o stare de hipersimpaticotonie, se vor aplica
proceduri cu efect tranchilizant/linistitor (bai la temperatura de indiferenta, bai cu aer
comprimat, afuziuni si dusuri cu presiune scazuta sau stimuli monotoni), scopul lor
este cel de punere in repaus a sistemelor de integrare si control, consecinta fiind
efectul de vagotonie sau efect trofotrofic, diminuarea functiilor putand merge pana la
inhibitie corticala sau chiar stare de somn.
-dimpotriva, la pacientii hiporeactori sau parasimpaticotonici se vor aplica proceduri
stimulante, contrastante, care produc sudatie, proceduri cu presiuni mari, care au
scopul de a produce simpaticotonie, cresterea activitatii metabolice, cresterea
excitabilitatii si a tonusului cortical.
-se admite in general ca procedurile reci au efect simpaticoton, cresc metabolismele,
iar cele calde au efect parasimpaticoton.
-aplicarea repetata si prelungita a procedurilor determina un nou echilibru intre
diversele functii ale snc, realizandu-se starea de sincronizare neuropsihica, efect
posibil de obtinut si prin tratamente medicamentoase.
-asupra nervilor senzitivi periferici actiunea procedurilor de htt se materializeaza in
functie de modul de aplicare a procedurii, durata procedurii, suprafata de tegument si
chiar locul unde se aplica procedura respectiva.
-asftel, efectul procedurilor va fi maxim daca procedurile se aplica pe zonele
reflexogene (tegumentul fetei, zona gulerului scervat), aplicati cu durata scurta,
stimulii calzi si reci cresc excitabilitatea nervilor senzitivi periferici .
-aplicarea prelungita a stimului rece scade excitabilitatea, care poate ajunge pana la
anestezie.
-aplicarea prelungita a stimulului cald scade excitabilitatea, produce analgezie fara a
se ajunge la anestezie.
-procedurile alternante cresc excitabilitatea nervilor periferici iar cele generale
indiferente au efect sedativ, calmant. Procedurile generale reci sau fierbinti au un
efect stimulant, excitant asupra sistemului nervos central.
2) Actiunea procedurilor de htt asupra aparatului cardiocirculator:
-reactia va depinde de intensitatea stimulului, durata de aplicare precum si
reactivitatea cardiovasculara a pacientului.
-se admite in general ca procedurile calde produc vasodilatatie iar procedurile reci
produce vasoconstrictie.
-umplerea patului vascular tegumentar se va insoti de golirea depozitelor interne de
sange
-aplicate pe tegument, atat stimulul cald cat si cel rece produce o vasoconstrictie de
scurta durata, care este mai lunga la stimulul rece.
-stimulul cald determina in continuarea vasoconstrictiei de scurta durata, o
vasodilatatie activa, creste viteza de circulatie a sangelui, scade rezistenta periferica
si creste temperatura tegumentara.
-prelungirea duratei de aplicare a stimului cald produce vasodilatatie paralitica, cu
staza sanguina locala.
-consensual cu vasele tegumentare se produce vasodilatatie renala si coronariana.
-stimulul rece produce vasoconstrictie intensa si de durata, iar daca procedura se
prelungeste apare staza periferica si coloratie cianotica marmorata, prin spasm
arteriolar si vasodilatatia capilarelor venoase cu hipotonie locala si acumulare de
metaboliti acizi, scade viteza de circulatie a sangelui prin artere si se reduce viteza
undei pulsatile.
-stimulii termici produc modificari asupra efortului miocardic astfel: pulsul creste in
baile calde si scade in cele reci, modificandu-se proportional si minut-volumul
cardiac.
-efortul inimii creste in baile calde odata cu cresterea minut-volumului cardiac si
volumului/bataie miocardic cu circa 30% in baile de 39 grade celsius si cu 40% in baile
de peste 40 grade celsius.
-efortul miocardic scade in baile racoroase (28 grade celsius) cu circa 25% prin
reducerea minut/volumului cardiac.
-tensiunea arteriala se modifica dupa temperatura mediului de baie.
-in baile calde (36-40) scade tensiunea arteriala sistolica nesemnificativ, iar cea
diastolica scade mult.
-in baile fierbinti (peste 40), TAS creste proportional cu temperatura, iar cea diastolica
se modifica nesemnificativ.
-in baile reci creste tensiunea arteriala, in special cea diastolica.
-putem spune ca baile moderat- reci usureaza munca inimii (cu 25%), cele calde cresc
moderat munca inimii iar cele fierbinti solicita mult activitatea miocardica.
-prin aplicarea corecta si repetata individualizata, procedurile de htt realizeaza un
antrenament miocardic cu ameliorarea performantelor hemodinamice, cu armonizarea
circulatiei centroperiferice, ameliorarea tonusului vascular si a circulatiei in diversele
organe si tesuturi.
3) Asupra aparatului respirator:
-modificarile care apar din partea aparatului respirator sunt rapid instalate si usor
vizibile dupa aplicarea de rece sau cald, fiind dependente de temperatura stimulului.
-mai depind de: zona de actiune si marimea suprafetei de tegument.
-cele mai sensibile zone de tegument la actiunea stimulului cald sau rece sunt ceafa,
regiunea dorsala superioara (zona gulerului Scerbak), torace, abdomen, iar
modificarile respiratorii pe care le produc se realizeaza pe cale reflexa.
-aplicatiile reci sau fierbinti de scurta durata produc initial un inspir profund, urmate
apoi de apnee respiratorie pe inspiratie, dupa care urmeaza tahipnee cu respiratii
scurte, sacadate.
-procedurile reci si prelungite determina bradipnee cu respiratii profunde iar cele
calde aplicate prelungit, tahipnee, cu respiratii profunde, ample, hiperventilatie,
scaderea partiala a presiunii CO2 pana la alcaloza , scaderea coeficientului respirator,
iar cele fierbinti pot duce pana la respiratie de tip chainstocks (rapida, superficiala,
ineficienta, insotita de cianoza) , cand este prezenta decompensarea cardiovasculara.
-monitorizarea pacientului privind efectele tratamentului aplicat se face prin
coeficientul Hilldebrand (raportul respiratie/puls: o respiratie/4 batai cardiace).
4) Actiunea procedurilor de htt pe m striata si neteda:
-in functie de temperatura mediului de baie, suprafata tegumentului expus, durata
tratamentului precum si ceilalti factori: mecanici si chimici din cadrul procedurii.
-prin urmare, procedurile reci de scurta durata, aplicate local sau general, precum si
procedurile fierbinti de peste 40 de grade, cresc tonusul muscular, au efect
reconfortant , stimulant si inviorator asupra starii generale a organismului.
-prelungind durata de aplicare a stimulului rece, apare frisonul termic sau chiar
contractii musuculare neregulate cu caracter clonic.
-pe musculatura neteda tegumentara creste tonusul muscular cu aparitia aspectului
de piele de gaina, iar pe organele cavitare cu tonus normal scad tonusul muscular.
-stimulul cald aplicat local sau general are efect de reducere a tonusului muscular la
36-37 grade, cel peste 38 de grade scade tonusul si forta musculara.
-efectul decontracturant al stimulului cald este accentuat si de efectul analgezic.
- asupra musculaturii netede, scade tonusul muscular modificat patologic.
5) Actiunea pe glandele endocrine si metabolism:
-stimulii cu contrast termic mare, in asociere cu un factor mecanic vor stimula
secretia de adrenalina, steroizi, prin intermediul axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenal.
-apare o hipersimpaticotonie cu stimularea activitatii tuturor glandelor.
-aceste tratamente pot fi indicate cu scop profilactic, in convalescenta, dar cu dozarea
progresiva.
-procedurile de htt pot avea efecte de hipo sau hiperfunctie la nivel hipofizar, tiroidian,
suprarenale si gonade.
-procedurile calde influenteaza metabolismul glucidic prin ameliorarea functiei
endocrine a pancreasului si cresterea incorporarii glucozei la nivel celular.
-nivelul activitatii endocrine revine rapid la normal dupa terminarea procedurilor, mai
ales in conditia unor proceduri moderate si de scurta durata.
-modificarile metabolice sunt in stransa dependenta cu celelalte modificari ce apar in
cursul procedurilor de hidrotermoterapie.
-baile la temperatura de indiferenta nu modifica metabolismul oamenilor sanatosi, dar
au actiune favorabila la bolnavii in convalescenta.
-procedurile calde (38-40grade) produc cresteri usoare ale metabolismului.
-cele fierbinti (39-40 de grade) maresc considerabil metabolismul, cu cresterea
arderilor.
-procedurile reci de scurta durata sau prelungite cu adaugarea unor factori mecanici
(frictiuni, dus subacval), produc o crestere accentuata metabolica, cu cat manoperele
sunt mai intense.
-revenirea metabolismului la valoarea initiala se face cel mai lent dupa procedurile
calde cu durata lunga de aplicare.

Reactia de cura balneara

-este un tip de reactie pe care o pot face atat pacientii microkinetici, cat si
macrokinetici, insa nu este obligatoriu.

-aceasta reactie reprezinta o manifestare clinica subiectiva si obiectiva, care apare de

regula in zilele 8-12 de tratament cu proceduri de hidro si termoterapie, dar si la alti
factori balneari.
-reactia se caracterizeaza prin aparitia unor simptome diametral opuse de tip:
somnolenta sau insomnie, fatigabilitate sau hiperexcitabilitate, cefalee, usoare
subfebrilitati, tahi sau bradicardie, hipo sau hipertensiunea arteriala, diaree sau
constipatie, de regula accentuarea simptomatologiei clinice prezentate initial de
bolnav.

-nu se face tratament la pacienti cu tensiunea mai mare decat valorile acceptate de
OMS (14/8).

-reactia de cura balneara se modifica automat la intreruperea tratamentului pentru 1-2

zile, cu normalizarea situatiei clinice a pacientului sau la efectuarea tratamentului cu
pauza (o zi face, o zi nu), spre deosebire de reactia macrokinetica negativa, in care la
intrerupere nu dispare reactia.

Principalele proceduri
Baia sauna:
-baie cu aer cald generala, care se aplica cu doua componente importante: baia sauna
umeda si baia sauna uscata.

Baia sauna uscata:

-materiale necesare: baia sauna este o incapere care are afectata pe pacient un volum
de suprafata de cca 3 metri cubi pentru fiecare bolnav, pentru a putea asigura
conditiile de tratament corespunzatoare.
-este construita din lemn de pin (care se incalzeste in interiorul baii peste o anumita
temperatura, incepand sa emita radiatii infrarosii suficient de concentrate ca sa
produca efect terapeutic si genereaza in interiorul baii o atmosfera respirabila datorita
substantelor chimice emanate de catre lemnul de pin, care faciliteaza bronhodilatatia
si usureaza respiratia) care captuseste peretii si pavimentul.
1. Sursa de caldura care se utilizeaza este un cuptor electric special cu o rezistenta
suficient de mare ca sa supraincalzeasca plita sobei la 1200-1400 grade celsius.
-este important sa nu utilizam alte surse de caldura, in baia sauna finlandeza
clasica fiind descrise surse de caldura pe baza de carbune.
-se utilizeaza doar surse de caldura electrice, datorita riscurilor de asfixiere.
-soba are o plita din fonta speciala care rezista la temperaturile mari si are un strat
de roca speciala care sa reziste la variatii termice, respectiv sa reziste la aruncarea
pe pietre de apa rece, ca sa producem aburi in interiorul baii.
2. Roca utilizata de numeste fornblendit, care prin incalzire la 1200-1400 grade
celsius nu se sparge, iar la variatiile de temperatura prin adaugare de apa rece, nu
isi modifica proprietatile geologice si nu se sparge.
3. Treptele de expunere sunt obligatoriu necesare, expunerea pacientului fiind
facuta de la nivelul pavimentului, progresiv pe treptele urmatoare, existand 3
trepte de expunere suplimentare pe langa paviment.
-la inceputul baii pacientul este asezat pe un cearceaf sau prosop la nivelul
pavimentului, dupa care trece pe treapta 1, 2, apoi pe 3, in functie de protocolul de
tratament al fiecarui pacient.
4. Baia sauna are instalatie de termostatare a temperaturii, care sa permita controlul
si mentinerea constanta a temperaturii de tratament.
-acest sistem are un tablou electric de comanda care permite alegerea
temperaturii si controleaza mentinerea ei.
5. In interiorul baii sauna avem o serie de dispozitive de control si siguranta pentru
bolnav, care pot fi actionate la nevoie, in cazul in care unui pacient i se face rau.
-ele sunt formate dintr-un dispozitiv special de alarmare, care se actioneaza
manual din interiorul baii sauna, precum si dispozitive cu masca de oxigen, care
permite efectuarea baii sauna cu oxigen in caz de probleme respiratorii.
6. Baia sauna mai este dotata cu un dus rozeta pentru un dus general care va
permite efectuarea unui dus de racire generala la 18-20 grade celsius la incheierea
baii sauna.
-tehnica de tratament: pacientul este introdus in baia sauna dezbracat, se invita sa
se aseze pe cearceaf sau prosop la nivelul de tratament recomandat, unde este
mentinut o durata de 5-10 minute.
-se regleaza temperatura de tratament din tabloul general electric de comanda.
-pacientul este instruit initial asupra tehnicii pe care urmeaza sa o aplicam.
-dupa 5-10 minute se trece pe treapta urmatoare de tratament, unde se tine aceeasi
durata, apoi se trece progresiv pe treapta 2 si 3.
-in situatia in care pacientul are o respiratie mai dificila, poate utiliza masca cu
oxigen.
-pentru a prevenii hipotensiunea arteriala sau lipotimia, pacientul se aseaza in
decubit dorsal cu genunchii indoiti sau chiar cu picioarele ridicate pe peretii baii
sauna, pentru a ameliora presiunea de perfuzie cerebrala.
-la nevoie, se poate aplica la pacientii hipotensivi o compresa rece pe frunte.
-dupa expirarea timpului de tratament, se intrerupe procedura, pacientul este
invitat sa iasa din baia sauna si urmeaza dusul scurt rece (18-22 grade celsius), cu
durata de 30 de secunde.
-acest dus este obligatoriu necesar pentru a preveni hipotensiunea arteriala sau
chiar starile lipotimice.
-clasic, sauna finlandeza se efectua cu incheierea fie cu rostogolire in zapada, fie
cu baie la copca de gheata (30 secunde).
-temperatura medie de baie care permite tratament fara risc inclusiv pentru unii
pacientii cu probleme cardiovasculare (nu orice problema cardiovasculara poate fi
tratata in baia sauna) este de 70-80 grade celsius.
-efecte terapeutice: actioneaza prin temperatura mediului de baie, precum si prin
factori mecanici adaugati procedurii.
-efect de analgezie pe procese subacute si cronice, efect miorelaxant pe
musculatura striata, antispastic pe neteda, ameliorarea circulatiei periferice,
cresterea procesului de sudatie (in baia sauna se pot elibera pana la 3-4 litri de
transpiratie, care are aparent efect de reducere a greutatii corporale).
-datorita miorelaxarii musculaturii striate generale, putem asista la reducere
metabolismului bazal si tendinta de crestere a greutatii generale, de aceea nu se
recomanda in cura de slabire.
-are actiune sedativa asupra snc si efect general de stimulare a troficitatii generale.
Baia sauna are un efect de stimulare a circulatiei periferice, accentuand rezorbtiile
lichidelor de staza periferica.
Baia sauna umeda:

-se face in aceleasi instalatii, cu mentiunea ca pentru a creste umiditatea mediului de

baie, se arunca pe pietrele de pe plita apa rece, care se evapora spontan, producand o
supraincarcare cu abur a mediului din interiorul baii, care capata o
termoconductibilitate mult mai buna decat in sauna uscata, de aceea preluarea de
caldura in mediul de baie umeda este mult mai rapida si mai mare decat in baia sauna
uscata.
-supraincalzirea corpului in aceste conditii este mai mare, efectul suprasolicitant
asupra cordului este crescut, motiv pentru care baia sauna umeda nu se poate aplica
pacientilor cu probleme cardiovasculare.
-in baia sauna umeda, procesul de evaporare a lichidului de transpiratie este
ingreunat, motiv pentru care asistam la acumulare de caldura la nivelul corpului, cu
tendinta de supraincalzire.
-aparitia sau facilitarea reactiei dermovasculare si instalarea mai rapida a sudatiei
poate fi facilitata prin utilizarea unor manopere mecanice suplimentare in baie,
efectuata cu ajutorul unor manunchiuri din ramuri de mesteacan, care sunt subtiri,
lungi, flexibile si care aplicate la nivelul tegumentului dupa inmuiere in apa calda,
produc accentuarea importanta a vasodilatatiei si instalarea reactiei dermovasculare.

Indicatii terapeutice:

-baia sauna uscata este indicata la pacienti cu afectiuni algice periferice extinse, de
tip poliarticular sau poliradicular (boala artrozica, reumatisme inflamatorii cronice, in
special formele seronegative, reumatisme de tip abarticular, durerea cronica de tip
neuropatic rezistenta la alte forme de terapie, pacienti cu patologie locomotorie
insotita de redori articulare, retractii articulare si periarticulare, limitari de mobilitate
articulara, stari postchirurgicale sau postraumatice periferice).
-o indicatie importanta o constituie bolile cardiovasculare, respectiv cardiopatia
ischemica nedureroasa, efectul fiind de vasodilatatie coronariana si facilitarea
circulatiei coronariene, precum si un antrenament cardiovascular important, mai ales
prin componenta alternativa (dusul rece de la sfarsit).
-indicata in afectiuni respiratorii cu componenta bronhospastica incipienta moderata.
-baia sauna umeda se indica pentru cresterea metabolismului bazal datorita
hipertermiei.
-este utila in cura de slabire numai ascociata kinetoterapiei si regimului alimentar.
-este utila in diabetul zaharat, hipotiroidism, boli metabolice de tip guta, intoxicatii cu
metale grele (pacienti care lucreaza in medii profesionale cu toxice).
-contraindicatii de tratament: pacientii cu claustrofobie, cu afectiuni cardiovasculare
decompensate (insuficienta cardiaca, valvulara), hipertensiune arteriala esentiala
rezistenta la tratament, hipertensiunea arteriala oscilanta sau greu tratabila, pacienti
cu infectii tegumentare, in special de tip microbian (acnee, stafilodermii etc), pacientii
cu micoze tegumentare extinse, afectiuni maligne sau starile de dupa afectiuni
maligne.
Hidrogimnastica la bazin
-este e metoda terapeutica de executare a exercitiilor fizice in mediul subacval.
Efectele terapeutice sunt date pe de o parte de factorul termic si pe de alta parte de
exercitiul fizic.

Clasificare hidrokinetoterapiei:

1. Hidrokinetoterapia partiala:
-doar o parte a corpului este imersata in apa si executa exercitiul terapeutic.
-este utilizata pentru membre, poate fi executata in mod activ (ex: pacientii cu
poliartrita reumatoida) sau pasiv: se recomanda in cazul limitarilor de mobilitate
articulara, cu precadere pacientilor cu sechele posttraumatice.
2. Hidrokinetoterapia generala:
-intregul corp, cu exceptia capului este imersat in apa.
-se realizeaza prin imersia intregului corp in bazine colective sau individuale.
-efectele asupra miscarii, pe care le exercita masa de apa, depind de temperatura,
concentratia de saruri si directia de miscare.
-temperatura la care se lucreaza este situata in jurul valorii de 36 grade.
-temperaturile ridicate creeaza discomfort pacientului si au riscuri cardiovasculare.
-concentratia de saruri: la concentratiile obisnuite ale apei de robinet, miscarea se
desfasoara cu grade de libertate dictate de forta arhimedica si directia de miscare.
-daca se creste concentratia de saruri in mod artificial sau prin utilizarea apei
minerale concentrate, pentru miscarile de jos in sus, forta arhimedica are valoare
crescuta, miscarile sunt usurate si plutirea este facilitata.
-pentru miscarile in lateral sau de sus in jos, concentratiile mari maresc forta de
frecare si ingreuneaza miscarea. directia de miscare: intotdeauna miscarea de jos in
sus este usurata de prezenta apei, prin forta arhimedica, miscarile pe lateral si de sus
in jos sunt ingreunate prin forta de frecare si prin forta arhimedica, care intra in
competitie cu forta musculara.
i) Individuala: in baia trefla
ii) De grup: in bazine

Dispozitivele atasate corpului:

-colaci de salvare, flotoare, placi din material plastic, colacei din burete.

-aceste dispozitive atasate pot sa usureze miscarea, daca ea se desfasoara in directia

fortei arhimedice, sau pot ingreuna miscarea, atunci cand ea se desfasoara pe directii
diferite de cea a fortei arhimedice.

Contraindicatii pentru hidrokinetoterapie:

-orice leziune la nivel de tegument sau fanere ( eruptii, leziuni traumatice, micoze,
infectii fungice), bolile cardiovasculare in stadiu decompensat, pacientii hipertensivi
cu valori tensionale mari, pacientii cu insuficienta cardiaca, tulburari de ritm,
cardiopatie ischemica si care nu au urmat un antrenament pentru efort in prealabil,
pacientii cu valori tensionale mari sau greu controlabile, insuficientele de organ,
pacientii cu tulburari de termoreglare (leziuni hipotalamice), pacienti la care relaxarea
musculara poate complica evolutia bolii (herniile de disc la debut sau in fazele de
reactivare, prima perioada (1-2 saptamani)), pacientii epileptici.

Indicatii pentru hidrokinetoterapie:

-in boli neurologice, pacientilor spastici, cu boala Parkinson, pacientii cu leziuni de

neuron motor periferic ( in special in stadiul sechelar), pacientii cu boli reumatologice
degenerative si inflamatorii, pacientii cu lupus si sclerodermie in stadii incipiente,
inaintea aparitiei insuficientei de organ, in sechelele posttraumatice, pacientii cu
reumatisme periarticulare, boli pulmonare, in special pacientii astmatici, la care
umiditatea previne bronhospasmul de efort, pacientii cu boli cardiovasculare (poate
scadea valorile tensiunii arteriale cu pana la 10 mm/Hg), pacientii cu cardiopatie
ischemica (in fazele avansate ale recuperarii)

Baia cu bule de CO2

Baia cu bioxid de carbon:
-tehnica de htt care consta in administrarea gazului printr-un sistem de tubulatura
cuplat cu vana, unde exista un sistem de tubulatura speciala montata pe un gratar de
lemn, peste care se aseaza pacientul in baie.
-baile cu bule de gaz sunt bai generale, la care vom avea efectele terapeutice ale htt,
plus efectele terapeutice particulare ale bulelor de gaz, care stimuleaza la nivelul
tegumentului, producand o excitatie fina, cu efect sedativ si miorelaxant, dar trofic
prin vasodilatatie accentuata la cele cu bule de aer, iar la cele cu bioxid de carbon,
efect sedativ si efect digitalic, care se obtine atat la baile cu bioxid de carbon
industrial, cand bioxidul de carbon provine din instalatii speciale, montate de regula
in afara sectiilor de htt, sau cu apa mineral carbogazoasa naturala (cu efect digitalic
asupra cordului).
-se masoara obligatoriu nivelul bioxidului de carbon, care se sedimenteaza si se
stratifica, putandu-se produce accidente.
-verificarea nivelului de bioxid de carbon din aer se face cu o lumanare, care se misca
de sus in jos.
-aceste bai se utilizeaza pentru efectele terapeutice care sunt date de mediul de baie,
apoi de efectele bulelor de gaz, care aplicare la presiune de 0.5-1 atm, genereaza bule
fine de gaz, temperature baii de 35-36 grade celsius, durata de 15-20 minute.
-bolnavul este invitat sa se aseze in baie, fie de jumatate, sau completa.
-bulele de gaz vor efectua un masaj fin asupra tegumentului, care stimuleza productia
de acetilcolina, scad tensiunea arteriala, produc bradicardie, cu o mai buna irigare a
inimii.
-indicatii: afectiuni cardiovasculare la limita de decompensare, hta, cardiopatie
cronica ischemica, artropatii periferice, varice etc.

Impachetarile cu parafina
-aplicarea parafinei topite pe o anumita regiune a corpului
-tehnici: pensulare, baie de parafina pt maini si picioare, fesi parafinate, placi de
parafina
-se topeste parafina la 70 de grade (sa ramana bucati netopite)
-temperatura utilizare: 50-55 grade
-se aplica un strat de 0,5-1,5 cm timp de 20-60 min

Efecte

-actioneaza prin intermediul factorului termic

-poate inmagazina o cantitate mare de caldura pe care o cedeaza lent organismului
prin solidificare
-produce o excitatie intense a termoreceptorilor si astfel pe cale reflexa, de la nivel
central se obtine vasodilatatie periferica
-la aplicari de lunga durata si pe suprafete mai mari se produce acumulare in
profunzime de caldura, cu cresterea temperaturii centrale

Indicatii

-afectiuni degenerative, inflamatorii cornice, post-trauma ale ap. locomotor

-afectiuni ala SNP
-anexite cornice

Contraindicatii

-afectiuni maligne
-hemoragii interne
-TBC
-boli dermatologice
-stari febrile
-afectiuni cornice decompensate

Baia de namol
-se amesteca apa cu namol in concentratii de 10-25%, la temperature de 37-44 grade
cu durata de 30 min
-se incepe cu o baie de jumatate si se ajunge la baia complete
-se aplica pe frunte o compresa rece
-la sfarsit se recomanda un dus cald (37-38 grade) + o ora de repaus
-actioneaza prin factorul termic, chimic, mecanic
-namolul nu se sterilizeaza, se refoloseste pt ca se autopurifica

Mofete
-emanatii natural de CO2 (Borsec, Covasna, Lipova, Tusnad)

Indicatii
-HTAE, valvulopatii, miocardiopatii compensate, arteriopatie cr. oblit. periferic, tabes,
scleroz multipl, nevroz astenic

Contraindicatii
-insuficienta cardiaca decompensata, ATS avansata, AP instabila, anevrism aortic