METODOLOGIA CUNOATERII FILOSOFICE

PRELEGEREA I. CE ESTE FILOSOFIA ?

Filosofia nu este asa cum se obisnuieste a se crede - o activitate speciala

practicata de o mana de specialisti calificati ( profesionisti) ci o activitate de masa. Intr-
adevar, daca studiul stiintific asupra filosofiei este intreprins de o clasa de specialisti
calificati, practicarea acesteia nu depinde nicidecum de apartenenta la aceasta clasa.
Situatia filosofiei este, de altfel, asemanatoare cu cea din domeniile stiintifice. Astfel
daca studiul medicinei ramane un privilegiu al specialistilor calificati, educatia sanitara
se adreseaza nu doar acestora ci si intregii populatii, tot asa cum studiul matematicii
desi este un apanaj al specialistilor matematicieni, folosirea acesteia intra in
responsabilitatea fiecarui om.
Totusi, desi filosofia reprezinta o activitate cu caracter de masa, un trebuie sa
intelegem de aici ca ea ar putea fi intreprinsa oricum. Practicarea filosofiei depinde de
cunoasterea si utilizarea metodologiei, tehnicilor si procedee sale specific de lucru, unele
destinate sa vina in ajutorul celor ce o intreprind pentru a le usura munca.
Desi filosofia ca orice alta activitate umana presupune folosirea unei sume respectabile
de metode, tehnici si procedee specifice de lucru, asimilarea si utilizarea pura si simpla a
acestora nu face din insul ce recurge la ele un filosof propriu-zis. Manuirea procedeelor
clasice ale filosofiei, in absenta curiozitatii fata de viata oamenilor, a simpatiei fata de
acestia, a dorintei de a le fi de folos, a capacitatii de gandi, de a converti reprezentarea
lumii sensibile, exterioare, in lume inteligibila, interioara face din el, din contra, vorba
lui Descartes ( Meditatia nr.1) , nicidecum vreun filosof orarecare ci numai un simplu
mestesugar al ei.
Cel ce practica filosofia trebuie sa fie nu doar un simplu tehnician, ci in egala
masura si un teoretician; activitatea filosofica nu este o activitate mecanica de
inregistrare bruta a datelor realitatilor socio-culturale, dupa cum nu este o activitate de
creare a unor ingenioase sisteme ideale cu caracter metafizic. Nu doar ca, din pricina
imensei cantitati de date si a variabilitatii acestora, inregistrarea bruta a datelor nu este
cu putinta, dar , in acelasi timp din pricina posibilitatii lor infinite, nici crearea unor
sisteme ideale cu caracter metafizic nu se recomanda.
Intr-adevar, observatia, despre care vom vorbi mai tarziu ca despre o metoda
aflata la baza cunoasterii filosofice, nu este posibila decat dupa o prealabila alegere
teoretica, dupa o prealabila decupare intelectuala a faptelor de observatie, altfel spus
decat cu incepere de la o idee pe care o avem deja in mintea noastra cu privire la ce
poate fi sau nu semnificativ privitor la realitate.
Totusi, ce valoare poate avea o astfel de alegere teoretica in cazul in care ea
porneste de la o simpla prejudecata, de la o idee confuza? Intr-adevar, fara o teorie
prealabila care sa ne legitimeze ideea de la care plecam, simpla descriere a lui ce si
cum devine lipsita de valoare, ca sa nu mai vorbim de explicarea lui ce si cum se
intampla. Atata descrierea, intelegerea si explicarea depind de un prealabil efort
theoretic prin care cel ce practica filosofia isi pregateste mintea facand din ea o unealta
critica de cunoastere.
 Ce inseamna teoretic ? Teoretician al filosofiei este se spune acela dintre
oameni care a asimilat in biblioteci seria teoriilor si doctrinelor elaborate de ganditori
de-a lungul timpului. Totusi, acest teoretician al filosofiei trebuie considerat cel mult un
iscusit profesor de filosofie si nicidecum prin aceasta un filosof propriu-zis. Filosofii
propriu-zisi sunt doar acei insi carora invatatura de carte le foloseste pentru a gandi si a
gasi solutii pe cont propriu la problemele aparute in viata oamenilor pe fondul
transformari necontenite a lumii in care traiesc. Aceste persoane lucreaza intr-un
domeniu al provizoratului. Investigatia filosofica este silita din pricina obiectului sau sa
fie una deschisa si nu mecanica si anume o regandire si o solutionare necontentita a
marilor probleme ale vietii omului.
In acest sens devine foarte important sa convingem studentii in filosofie ca ei
sunt investigatorii si activistii realitatii socio-culturale si nu doar niste savanti
cunoscatori ai doctrinelor filosofice elaborate de catre altii. Desi este bine sa citesti ceea
ce au scris confratii, contactul cu viata socio-culturala reala a semenilor iti impune
inainte de toate altceva si anume o pasionata curiozitate cu privire orice sta in legatura
cu viata oamenilor in natura si societate, indiferent daca acesti oameni sunt cei
impreuna cu care iti duci viata sau doar locuitorii altor tari, continente ori timpuri.
Ce este insa filosofia ? Filosofia este o activitate de cunoatere efectuat prin
intermediul facultii contiinei i care are ca obiect manifestrile specifice ale sinelui,
iar ca scop rezolvarea problemelor ce afecteaz buna desfurare a acestora. Filosofia
este, pe scurt, activitatea cunoasterii de sine. Ea este, asadar, o activitate, si doar in
aceasta conditie a sa a devenit si face obiectul diverselor disciplinelor de studiu ce se
predau la la o facultate de filosofie. Fiind o activitate, filosofia trebuie sa aiba un obiect
al sau, un scop propriu, o zestre de metode, tehnici si procedee de lucru. Urmarind un
scop al sau, filosofia are, in calitatea sa de activitate, nici un caracter artistic, ori unul
teoretic ori unul practic, ci unul de suport gnoseologic pentru toate acestea. Intr-adevar,
ca activitate de cunoastere a manifestarilor sinelui exact asa cum apar acestea in cadrul
constiintei, filosofia presupune nu crearea de intutii si imagini despre realitate (adica o o
activitate artistica) nici elaborarea de concepte, judecati sau rationamente despre
acestea ( o activitate teoretica), nici planificarea de scopuri ori mijloace in legatura cu
aceasta realitate (aceasta cu alte cuvinte o activitate practica), ci o activitate
contemplativa, de constientizare, observare, descriere si intelegerea a acestor procese, a
originilor lor si a rezultatelor acestora. Din aceasta cauza desi filosofia nu se identifica
sub nicio forma cu aceste activitati, ea este profund implicata in dinamica acestora.
Astfel cunoasterea de sine va fi prezenta si necesara in activitatile artistice ale
imaginatiei ori in acelea teoretice ale intelectului, ori in acestivitatile practice ale
ratiunii, avand rolul de a de a cultiva, stimula si eficientiza manifestarile acestora. Acest
rol presupune convertirea dispozitiei facultatii noastre a imaginatiei dinspre agreabil
spre frumos, pe cea a intelectului dinpre certitudine spre adevar, cea a ratiunii dinspre
placut spre bine.
Desi in traditia metafizica occidentala a circulat multa vreme prejudecata ca actul
contemplativ (contemplatio) este prin natura sa un act strain oricarei finalutati,
aceasta prejudecata nefericita a rezistat doar in conditiile in care nu s-a inteles ca actele
au nu doar un caracter intentional ci si unul cu rol teleologic. Orice act raspunde unei
finalitati, iar actul contemplativ al constiitei nu face exceptie. Actul contemplativ al
constiintei este legat intotdeauna de prezenta contrangatoare a unei probleme
existentiale, in absenta careia el isi pierde sensul. In calitatea sa de act fondator al vietii
noastre umano-culturale, actul de constiinta conditioneaza ori afecteaza mai mult sau
mai putin toate celalate acte si fapte ale vietii noastre ce il secudeaza. Din acesta pricina
despre el vorbim ca despre un act constitutiv al vietii umane, tot asa cum despre
activitatea pe care el o fondeaza, filosofia, vorbim ca despre o activitate fundamentala.
Natura filosofiei ar putea fi inteleasa mai bine daca in calitatea sa de cunoastere
de sine, va fi deosebita de metafizica, definita de noi, cunoasterea de altul. In vreme ce
metafizica, ca die Mutter der Wissenschaften ( mum a tiinelor ) presupune
studierea actelor, lucrurilor, fiintelor in afara si dincolo de sinele nostru, filosofia
presupune studierea lor cu incepere de la acest sine al nostru. Acest mod de a proceda al
filosofiei este, spre deosebire de cel al metafizicii, unul absolut intemeiat: omul nu poate
cunoaste niciodata inca de la bun inceput obiectele, actiunile ori fiintele in sine; el le
cunoaste intotdeauna cu incepere de la modul in care acestea in se reflecta in constiinta,
de la modul in care acestea apar reprezentate in mintea sa. Intr-adevar, omul nu poate
spera sa cunoasca lucrurile independent de sine si de constiinta sa; daca o va face lui ii
va lipsi constiinta ca ceea ce cunoaste nu este asa cum crede o realitate desine statatoare
ci doar o simpla reprezentare a mintii sale, o reprezentare care insa prin uitarea
diferentei ontologice existente intre ea si realitatea pe care de fapt o reprezinta se
confunda acum pagubos cu aceasta.
Obiectul investigatiei filosofice este reprezentat de manifestarile sinelui
desfasurate la la nivelul celor trei substraturi ale sinelui ( cel personal si constient, cel
mixt si subconstient si cel impersonal si inconstient) care impreuna desemneaza
intreaga sfera a vietii omului: nivel inconstient ( necesitatile primare, instincte, reflexe,
comportamentele de baza dobandite in urma experientei istorice a speciei si inascute
individului, ele constituie baza impersonala a comportamentului nostru); nivel
subconstient ( reprezentari si acte personale ori colective dobandite dar uitate sau
refulate prin experienta personala ); nivel constient ( scopuri, idealuri, instrumente
conceptuale si acte care sunt produse ale imaginatiei, intelectului ori ratiunii si care fac
obiectul constiintei de sine)
Nivelul inconstient reprezinta baza pe care se contruiesc nivelele subconstient si
constient: actiunile constiente sunt generate si organizate de structurile si dispozitiile
inconstiente ale sinelui; totusi cu cat constientizam, cunoastem si intelegem bazele
inconstiente ale actiunilor personale cu atat actiunea noastra inceteaza sa mai depinda
de ele, orienteandu-se in compensatie dupa datele si bunurile culturale. Ce sunt aceste
date depozitate in inconstientul, subcontientul ori constientul sinelui nostrum ? Sunt
castiguri pe care specia umana, societatea noastra si in ultima instanta noi insine le-am
dobandit ca urmare a experientei de cunoastere dobandita din nevoia de a ne adapta la
mediu natural si social in care traim; ele sunt date si modalitati ale relatiei nostre
mediu. Iata de ce spunem despre sinele nostru ca este un ansamblu de astfel de date de
relatie, constiente sau inconstiente dintre noi si mediul nostru de viata.
Aceste trei substraturi sunt localizate la nivelul a componente fundamentale ale
sinelui, componente aflate intr-o unitate greu de zdruncinat a) Corpul (trupul) b)
Psihicul (sufletul). Psihicul ca si corpul uman sunt supuse unor trei dispozitii naturale
carora nu li se pot sustrage: a) - dispozitia spre ceea ce este bun b) - dispozitia spre ceea
ce este adevarat c) - dispozitia spre ceea ce este frumos . Actele sau actiunile umane (
indiferent daca sunt instinctuale sau gandite) au la baza aceste trei dispozitii
fundamentale ale actiunii care fac ca tot ceea ce intreprindem sa capate un scop (
constient sau nu) si astfel sa se sustraga arbitrarului: orice actiune are un scop. Daca
orice actiune are un scop, si daca orice actiune care urmareste acest scop are un caracter
practic, atunci orice actiune umana va impartasi acest caracter . Nu fac exceptie de aici
activitatile teoretice care la randul lor au caracter practic. Intr-adevar, activitatile
teoretice au o sarcina instrumentala, rolul lor fiind acela de a eficientiza actiunea, de o
ajuta sa-si atinga mai usor scopul. In acest sens teoria, ca instrument de eficientizarea a
actiunii, este subordonata practicii si nu are sens niciodata prin ea insasi.
Antrenat in actiune de dispozitiile sale inascute, omul este o fiinta activa care
intra in interactiune cu mediul sau de viata: interactiunea cu mediu este realizata cu
ajutorul celor dintai unele ale actiunii sale, reprezentarile, conceptele, viziunile (
stiutele) pe care el si le face sau le primeste gata facute despre acesta.
Comportamentul sau fata de mediu va depinde de modul in care el isi cunoaste si isi
reprezinta acest mediu. Omul isi face o reprezentare despre mediu (stiinta despre
mediu) fie instinctiv si inconstient, fie liber si constient: instinctiv cand isi face o
reprezentare despre mediu fara a avea constiinta de sine si cand confunda imaginea sa
despre mediu cu mediul insusi, liber cand reprezentarea sa despre mediu este insotita
de constinta de sine.
Cand reprezentarile sale despre mediu nu sunt adecvate sau conforme cu
realitatea mediului atunci fiinta sa intra in contradictie cu mediul, se tensioneaza, se
blocheaza, devine incapabila sa-si mai atinga scopurile, sufera, se pasivizeaza si intra in
criza. Incapabil sa-si mai atinga scopurile pe caile cele mai simple, dar imboldit de
dispozitiile spre actiune, el va cauta sa le obtina pe cai ocolite si complexe: va suferi un
proces de complexare, incat vom putea spune despre el ca are o problema.
Incepand de la recunoasterea acestei probleme, el va fi in masura sa inteleaga rostul
filosofiei. In calitatea sa de activitate practica a cunoasterii de sine, filosofia are rolul de
rezolva aceasta problema a sinelui si de a simplifica complexul existential in care ea
apare. Filosofia va scoate omul din contradictie cu mediul, ii va reda identitatea cu
acesta, o va detensiona, o va debloca, o va usura si simplifica si redandu-i sentimentul
puterii, precum si posibilitatea de a actiona liber si eficient.

PRELEGEREA II. SURSELE CUNOASTERII FILOSOFICE

1.1 Filosofie de teren si filosofie de cabinet
 Datorita faptului ca viata omului are atat un nivel natural cat si unui cultural, ea
face atat obiectul stiintelor naturii ( matematica, fizica, chimie, biologie, etc) cat si al
stiintelor sociale ( sociologie, geografie, antropologie, etnografie, folcloristica,
demografie,, economie, drept, lingvistica, istorie, psihologie, etc), obiect care vizeaza
sfera impersonala ( subconstienta si inconstienta) a umanului, acolo unde fiecare
stiinta este silita sa-si decupeze si sa-si cerceteze un sector particupar al acesteia,
cautand legile ori regularitatile de manifestare ale vietii din acest perimetru: viata
biologica, viata sociala, viata social economica, viata sociala politica, etc
Aceasta viata omului este studiata fie pornind de la observarea directa a
fenomenelor sale, fie de la studiul ideilor si teorilor existente despre aceste fenomene.
Deoarece stiintele generale sau particulare sunt folosite pentru studierea domeniului
impersonal (subconstient si inconstient) al vietii omului , adica un domeniu ce nu se
ofera nemijlocit simturilor noastre, ele nu pot pleca de la simpla observare directa a
fenomenelor umanului; ele au nevoie de o prealabila asumare a ideilor existente despre
acestea. Aceste idei organizate in teorii au un rol fundamental in cercetarile stiintifice.
Asa cum am vazut, stiintele in calitate de produse ale intelectului nu sunt
activiti de cunoatere, ci cadre disciplinare ale acestei cunoateri, precum i domenii
intelectuale de organizare a coninuturilor acesteia. Acesta observatie ne ajuta sa
intelegem ca filosofia, in calitatea ei de activitate personal, desfurat prin contiin
devine, reprezinta unica activitate de cunoatere a omului, n timp ce tiinele, produse
de intelect funcioneaz ca singurele forme riguroase de disciplinare, organizare i
condiionare impersonal ale acesteia.
Totui, dac tiinele riguroase depind ntotdeauna de filosofie n ceea ce privete
evoluia i progresul veracitii lor, filosofia, n ciuda faptului c rmne n general
mereu condiionat cadrelor teoretice ale intelectului, nu este constransa s ntrein o
legtur de necesitate cu speciile particulare ale tiinelor riguroase. n lumina acestei
nelegeri trebuie sa ne devina clar c dac filosofia a fost, este i va fi mereu necesar
tiinelor, tiinele riguroase nu au fost, nu sunt i nu vor fi niciodat necesare filosofiei.
Nu sunt necesare acesteia in primul rand pentru ca filosofia, ca unica activitate
de cunoastere, poate functiona atat prin cadrele disciplinare riguroase ale stiintelor
propriu-zise, dar in egala masura si printr-o o suma de structuri teoretice mai putin
elaborate, precum acelea cu caracter folkloric, de exemplu, ( ale stiintei populare: idei,
opiniilor, credinte collective, weltanschauung-uri), structuri care daca nu au un caracter
stiintific propriu zis, functioneaza, totusi, ca medii epistemice de conditionare a
constiintei si a activitatii de cunoastere desfasurate prin ea.
Filosofia poate evolua independent de stiintele riguroase si dintr-un alt motiv:
filosofia ca unica activitate de cunoastere poate viza nu doar studiul asupra nivelelor
impersonale al vietii umane ( acolo ea nu poate functiona eficient, intr-adevar, decat
prin intermediul cadrelor teoretice ale stiintelor riguroase), dar si reflexia asupra sferei
vietii personale a fiecaruia dintre noi, acolo unde utilizarea stiintelor riguroase nu este
necesara. Este vorba de o sfera de suprafata, care desi se ofera constiintei in mod
nemijlocit, joaca un rol de baza pentru orice activitate de cunoastere in general, incat
putem vorbi despre ea ca despre o baza a studiului stiintific riguros al vietii impersonale
a omului in general.
Intr-adevar, sfera vietii noastre personale face intotdeauna obiectul observatiei
directa a constiintei, iar activitatea de cunoastere filosofica debuteaza intotdeauna cu
aceasta. In acesta faza, cunoasterea pleaca nu de la un studiul prealabil al ideilor
existente despre fenomenele pe care le intalnim in experienta personala, ci de la
observarea simpla si directa a acestor fenomene.
Atunci cand cunoasterea filosofica nu se limiteaza la studiul ideilor si teoriilor
despre diversele fenomene ale vietii umane, ci presupune observarea directa si atenta a
acestor fenomene se numeste filosofie de teren. Filosofia de teren este o cunoastere
directa a fenomenelor umanului, desfasurata prin implicarea activa si concreta a
filosofului in cadrul vietii coditiene. Pe langa filosofia de teren , exista si o cunoastere
indirecta a fenomenelor vietii umane, o cunoastere prin care filosoful nu se arata
interesat de studierea fenomenelor concrete propri-zise, ci de cercatarea ideilor si
teoriilor existente despre acestea . Acesta cunoastere indirecta porta numele de
filosofie de cabinet.
Intr-adevar, daca filosofia de teren functioneaza ca o activitate de cunoastere a
realitatii, filosofia de cabinet functioneaza ca o activitatea de cunoastere a elaboratelor
artistice ( compozitii muzice, picturi, opere literare, etc) , teoretice ( sisteme metafizice,
teorii stiintifice, etc ) ori practice ( inventii, inovatii, proiecte, politici, forme de
administrare) produse de oameni in urma contactului lor cu aceasta realitate. Din
aceasta cauza, prima se intreprinde in cadrul larg, de zi cu zi al vietii sociale, in timp ce
ultima se desfasoara in cadrul artificial, specializat, ingust si organizat al unei vieti
extraordinare.
In calitate de domenii teoretice, stiintele naturii si cele sociale nu se pot dezvolta
decat prin intermediul cunoasterii filosofice: din cauza inevitabilelor conditionari
teoretice, ideologice si paradigmatice la care sunt supuse, aceste stiinte isi dezvolta
intensiv si extensiv teoriile despre obiectul lor numai in masura in care resusesc sa se
intoarca prin filosofie la studiul faptelor insele: abia cu incepere de la observarea directa
prin constiinta personala a fenomenelor ( in concrete, integralitatera si unitatea lor),
oamenii de stiinta isi pot desfasura mai apoi in mod eficient investigatiile lor stiintifice
care vizeaza analiza teoretica a aspectelor particulare ale acestor fenomene. Altfel,
pierzand legatura cu filosofia si cu faptele, ei se vor comporta asemeni unor surdo-
muti care ar fi invatat teoria armoniei si a contrapunctului si care acum ar fi gasit de
cuvinta sa-i invete si pe altii ce este muzica ( Stahl. H.H.,vol.1, 1974).
Filosofia se intemeiaza pe observarea directa, descrierea si intelegerea
fenomenelor vietii umane (lucruri, actiuni, idei ), plecand de la recunoasterea unei
probleme care o provoaca si de la conceptie teoretica unitara care o orienteaza. Fie ca
ia forma cunoasterii de teren, ori aceea a cunoasterii de cabinet, filosofia se deosebeste,
in ambele cazuri atat de stiinta, ca domeniu teoretic riguros, cat si de metafizica, ca
sistem teoretic speculative.
Strans legata de actiunea stiintifica, filosofia este un proces de cunoastere necesar
atat specialistilor in stiintele naturii cat si acelora ai stiintelor sociale. Astfel, sociologii,
antropologii, etnologii, folcloristii, asistentii sociali, economisti, juristii, geografii, etc au
nevoie de filosofie pentru a putea sa-si extinda si sa-si adanceasca campul de cunoastere
asupra vietii naturale si socio-culturale pe care o investigheaza si sa-si reajusteze
aparatul conceptual, metodologic si teoretic despre aceasta.
Unii dintre acesti specialisti au inteles sa procedeze personal si direct la
strangerea datelor, altii au glosat ceea ce au strans ceilalti; primii sunt cercetatorii de
teren, altii sunt cercetatori de biblioteca. Interesul nostru insa va fi orientat asupra
acelor specialisti care imbina cercetarea de teren cu cea de biblioteca, fara ca acestia sa
ignore investigatia de cabinet, de regula una cu caracter metafizic, una ale carei
productii nu trebuie, in principiu, ignorate. Ne intereseaza asadar, acei oameni care au
intreprins activitati de cunoastere cu scopul de a rezolva diverse probleme socio-
culturale, cu alte cuvinte, activistii socio-culturali implicate cu piciorul si cu sacul la
spinare in campul vietii practice a lumii din care fac parte. Lucrarile acestora sunt
opere de baza ale filosofiei si ale stiintelor generale ori particulare, de baza nu doar prin
informatia pe care o cuprind, ci si prin metoda folosita pentru strangerea
documentatiei ( Stahl, H.H., 1974, p. 20).
Reprezentativa este aici, de exemplu, traditia scolii de filosofie sociala a lui
Dimitrie Gusti, traditia care are meritul de a fi imbinat studiul monografiei cu o filosofie
sociala si de a fi strans astfel o documentatie semnificativa pentru intelegerea vietii
socio-culturale romanesti dintre cele doua razboaie mondiale. Acesti investigatori
directi ai unitatilor socio-culturale ni se par a fi mers pe drumul cel bun si ar fi gresit
sa se creada ca cercetatorii de teren nu pot fi in acelasi timp si teoreticieni. ( Ibidem, p.
20). Afirmatia noastra este probata de faptul ca filosofii de teren de foarte buna calitate
sunt semnificativi nu doar ca numar ci si ca pregatire stiintifica. Este demn de amintit
aici marii teoreticieni de scoala germana, Ferdinand Tonnies ( 1855-1936), Leopold von
Wiese ( 1876 1971), Max Weber ( 1864- 1920), etc care au organizat si executat
personal cercetari la teren, asta ca sa nu mai vorbim de scoala engleza ori americana.etc
Odata ce avem o problema ( personala ori colectiva ), pentru a putea efectua
investigatia filosofica asupra sinelui ( vietii omului) avem nevoie nu doar de observarea
directa a fenomenelor intrate in campul acestei probleme ( baia de fapte) ci si de o
pregatire teoretica cu privire la ele: obtinem prin aceasta pregatire teoretica acces la
unele reprezentari despre oameni si faptele lor de lor de viata in general, indiferent de
timpul, continentul, tara, rasa, nationalitatea, religia si societatea carora ei apartin,
reprezentari pe care le obtinem citind si acultand ceea ce ii povestesc altii despre toate
acestea.
In filosofie, umanitatea (situata in sinele nostrum, la nivelul celor doua straturi
impersonale) devine imposibil de cunoscut daca este imaginata imaginata, reprezentata
ori valorificata incepand de la presupozitia existentei unor diferente si deosebiri
calitative intre oameni. In cunoasterea filosofica nu se poate opera decat pe fondul
asumarii presupozitiei identitatii dintre cel ce cunoaste si realitatea de cunoscut.
Cunoasterea filosofica nu admite in cadrul ei existenta si funcionalitatea unor criterii
etnocentrice sau egocentrice refulante si compensatorii pe baza carora oamenii, inainte
de a fi cunoscuti, sunt diferentiati si ierarhizati pe categorii distincte de valoare.

Unitatea dintre cunoastere si actiune; bazele practice ale stiintei

Omul nu este capabil de cunoastere in absenta actiunii. Cunoasterea, dupa cum
am vazut, devine posibila abia odata cu aparitia constrangatoare a unei probleme si ea
se desfasoara numai pe fondul actiunilor ce au ca scop rezolvarea acestei probleme.
Pe de alta parte, actiunea nu se poate desfasura decat daca agentul sau indeplineste trei
conditii generale: 1) Resimte un disconfort ( problema), 2) detine o stiinta despre
mediul in care traieste, 3) este capabil sa-si creeze o imagine satisfacatoare ( scopul) in
contrapartida la disconfort 4) constientizeaza si cunoaste anticipativ faptul ca un
comportament deliberat in cadrul acestui mediu poate reduce sau elimina disconfortul
resimtit.
 Cu alte cuvinte omul este capabil sa acioneze daca poseda mai intai o stiinta (
mai mult sau mai putin adecvata) despre realitate cu ajutorul careia el stabileste cauzele
si efectele lumii in care actioneaza. Aciunea umana depinde, asadar, de facultatea
teoretica a intelectului care lucreaza in ordinea cauzalitatii pe baza categoriilor de cauza
si efect. Numai un om care cunoaste lumea n lumina cauzalitii este n msur s
acioneze. n sensul acesta putem afirma despre cauzalitate c reprezinta o categorie
fundamentala a aciunii umane.
ntr-o lume fr cauzalitate cu alte cuvinte, fara o regularitate a fenomenelor, n-
ar exista nici un domeniu al deliberrii rationale i al aciunii umane. O asemenea lume
ar fi un haos n care omul ar fi neputincios s gseasc orice fel de orientare i
ndrumare. Omul nu este nici mcar capabil s-i imagineze condiiile unui asemenea
univers haotic.
Daca omul nu vede nici un fel de relaie cauzal, el nu poate aciona. Totusi,
intelectul si capacitatea de a stabili relatii cauzale nu sunt suficiente pentru a putea
actiona: chiar dac cunoate relaia cauzal n chestiune, omul nu poate aciona dac nu
este n msur s influeneze cauza. Interventia asupra cauzei este operata prin
intermediul facultatii practice a ratiunii, facultate care se manifesta in ordinea finalitatii
si utilizeaza categoriile de mijloc si scop.
Totusi, daca intelectul producator al ordinii cauzalitatii ( a cauzelor si efectelor) si
ratiunea ce se manifesta in ordinea finalitatii ( a scopurilor si mijloacelor) sunt
necesare actiunii, intelectul ca facultate teoretica este pus in slujba cunoasterii numai in
masura in care va fi angrenat in rezolvarea practica a unei probleme.
Arhetipul cercetrii cauzale este : unde i in ce conditii ( stiinta) trebuie s
intervin prin actiune pentru a modifica mersul evenimentelor de pe calea pe care ar
urma-o n absena interveniei mele, ntr-o direcie care se potrivete mai bine
dorinelor mele ?
Activitatea de investigatie stiintifica a intelectului, ce se desfasoara pe fondul
cunoasterii realitatii este necesara actiunii, insa ea nu devine posibila decat in sfera
practica a nevoii de a ne rezolva o problema. i numai n msura n care cunoatem
mediul si conditiile noastre de existenta ne putem atinge prin actiunea noastra scopul
urmarit.
Nu exista in viata noastra vreun act de intelegere al unui eveniment real, fara ca
acesta sa nu trezeasca ori sa aduca de la sinea noastra o dispozitie spre actiune. Intr-
adevar, dupa cum se poate usor constata, comprehensiunea faptelor si fenomenelor ne
mobilizeaza, ne pune in miscare, ne impinge spre actiune. Cunoasterea si mai ales
ultima dintre etapele acesteia, comprehensiunea stau la radacina activitatii.

1.2 Sursele de informatie livresca

Pregatirea teoretica, baza necesara a oricarei gandiri metodice trebuie completata cu
o activitate de cunoastere care merge de la descrierea fenomenelor pana la intelegerea
lor. In activitatea filosofica, viata oamenilor ne intereseaza mai intai din perspectiva
unei probleme si abia apoi ca fapt propriu-zis, unul de la cunoasterea caruia pornim
pentru a o rezolva. Este adevarat ca oamenii si faptele lor de viata sunt interesante
pentru filosofi indiferent de rasa, etnica, nationalitatea, religia, de cultura lor in general.
Totusi, acesta fapt nu trebuie sa ne faca sa intelegem ca in cunoasterea filosofica sunt
ignorate diferentele dintre fiintele umane; din contra, ea nu este cu putinta decat cu
incepere de la recunoasterea lor, mai prcis de la identificarea problemele lor specifice si
a conditiilor particulare care au generat si intretinut aceste probleme.
Intre problemele specifice personale si cele generale ale umanitatii exista o stransa
legatura: orice problema personala se inradacineaza intr-o problema colectiva astfel
incat ea isi pierde sensul daca este rupta de aceasta aceasta. Umanitatea este o realitate
globala care cuprinde toate categoriile de oameni, de la oamenii liberi la cei privati de
libertate, de la cei bogati la cei saraci, de la cei civilizati la cei primitivi, etc. Problemele
unora dintre acestia nu se comporta decat ca specii ale problemelor tuturor. Ceea ce
intereseaza pe filosof este drama istorica a tuturor acestor oameni, problemele care o
genereaza, adica fenomenele ce pot solutionate prin actiune si atitudinea etica
umanitara
Orice filosof, ca investigator al vietii socio-culturale va trebui sa fi in permanenta
cautare a stirilor si informatiilor despre oameni si astfel sa foloseaca cele doua surse de
informative: a) sa citeasca, sa asculte ce i se povesteste despre oameni de catre altii, b)
sa cerceteze el insusi direct viata lor, facand ceea ce Nicolae Iorga numea baia de fapte
prin care ar trebui sa treaca fiecare erudite. Printre aceste surse de informatie livresca
amintim:

a) Literatura istorica: citirea lucrarilor de istorie si mai ales citirea directa a

documentelor istorice constituie unul din semnele cele mai sigure care ne ajuta sa
recunoastem gradul de maturizare a unul filosof; filosoful trebuie sa fie un
pasionat cititor de istorie pentru ca numai asa va el va putea descoperi si intelege
legea de baza a existentei umane, care este istoricitatea, caracterul tranzitoriu al
oricarei situatii socio-culturale, fragilitatea oricarei structuri socio-culturale,
adevarul ca nu exista de fapt structuri socio-umane cat mai ales un permanent
proces de structurare si destructurare a vietii socio-culturale, si asta in ciuda
faptului ca structura este esentiala pentru intelegerea socio-culturii; filosoful
trebuie sa cunoasca cu atat mai mult istoria culturala a propriei societati in care
isi face cercetarile, deoarece numai aceasta ii permite sa lege situatia de astazi cu
cea de ieri si sa o intuiasca pe cea de maine, stiut fiind ca prognoza vietii socio-
culturale are un dublu temei, cel al cunoaterii trecutului si cel al cunoastrii
prezentului, amandoua indicand liniile posibile ale unei dezvoltari ulterioare.
Printre lucrarile cele mai inseminate amintim aici studiile lui Lucien Febvre,
Mark Bloch, Fernand Braudel, Arnold Toynbee, Emanuel Wallerstein, etc

b) Literatura artistica: lucrarile istorice au uneori calitati literare deosebite, cele

prin care autorul lor reuseste sa reinvie trecutul si sa faca ca intamplarile trecute
sa apara in mintea cititorilor cu aceeasi vigoare cu care sunt relatate de regula
faptele prezente. Jules Michelet, Nicolae Iorga sunt doar cativa istorici cu un
talent scriitoricesc aparte, adevarati mesteri ai reinvierii faptelor trecute,
ultimul dintre acestia marturisind, de altfel, ca si-ar fi dorit sa aiba chiar mai
mult talent literar pentru a scrie o istorie si mai buna.Pe langa istoricii cu talent
literar, scriitorii, poetii si dramaturgii au la randul lor acest dar de face prezenta
si vie in lucrarile lor viata socio-culturala. Orice literatura veritabila are darul de a
exprima spontan, de la sine, realitatile vietii socio-culturale. Atunci cand
scriitorul este si un talentat ori genial artist, operele acestui vor avea la baza
analize socio-culturale de mare profunzime, unele care dovedesc o insemnata
 experienta a cunoasterii filosofice. Astfel, operele lui Goethe (1749-1832) sau
Balzac (1799-1850) sunt datatoare de seama despre mentalitatea burgheziei
germane si franceze a primei jumatati a secolului al XIX-lea, tot asa cum operele
lui Lev Tolstoi (1828-1910) ne prezinta modul de gandire si de viata al
aristocratiei rusesti in cea de-a doua jumatate a ale aceluiasi secol, prezentare cu
mai mult mai eficienta decat multe din analizele seci si dogmatice ale unora din
profesionistii filosofiei si ai stiintelor sociale. Asemenea opere literare create pe
baza unei atente si patruzatoare analize socio-culturale exista desigur si in cultura
romaneasca, cele ale lui Creanga, Caragiale, etc fiind, de exemplu, deosebit de
importante pentru cunoasterea vietii patriarhale romanesti a secolului al XIX-lea,
ori pentru deslusirea vietii urbane de la inceputul secolului al XX-lea.

c) Jurnalele personale, memoriile, scrisorile, insemnarile: insemnarile de

zi cu zi ori redactarile ulterioare din memorie prin care sunt prezentate
experientele directe ori indirecte ale vietii dintr-o societate sau alta sunt pentru
noi o importanta sursa de informatie. Aceste surse au pentru noi o insemnatate
cu atat mai mare cu cat ele apartin unor personalitati marcante, o insemntata
data daca nu de calitatile acesteia, atunci macar de participarea ei la evenimente
importante ale vremii sale. ( nu comparam aici, desigur, jurnalul unei gospodine
care isi noteaza cheltuielile si veniturile sau maruntele intamplari de familie cu
jurnalul unui Saint Simon, document capital pentru intelegerea vietii umane de la
curtea lui Ludivic al XIV si al XV-lea.). Memoriile la randul lor reprezinta un alt
tip de document autobiografic, ele fiind niste redactari tarzii, facute unori pe baza
unor notatii zilnice, ale redactorilor lor. Aceste memorii pot avea scopuri diverse,
de la cele ale unor justificari tarzii, explicatii ale unor atitudini avute, analize
sociale ale unor epoci trecute, etc. Printre exemplele oferite aici vom aminti de
Confesiunile lui Augustin, Eseurile lui Montaigne, Memoriile lui Rousseau,
Goethe ori acelea ale lui I. H. Radulescu. Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Dimitrie
Gusti , HH, Stahl, etc.
d) Jurnalele de calatorie: insemnarile de zi cu zi ori cele din memorie pot avea
ca obiect nu experienta directa a socio-ulturii in care te-ai nascut ci experienta
socio-culturilor straine, socio-culturi cunoscute cu ocazia unor calatorii. Orice
calator povesteste cu placere ce a vazut in peregrinarile sale, el povestind de
fiecare data potrivit cu interesul pe care il are si cu scopul pentru care a intreprins
calatoria. Ca exemple, Marco Polo (1254-1324) ori spatar Milescu (1625-1714),
calori ai extremului orient, care desi nu vor scrie cele mai bune jurnale de
calatorie vor oferi totusi prin aceste documente numeroase invataminte pentru
toti ce vor sa le citeasca cu atentie.
e) Lucrarile de Geografie umana sau Antropogeografie: cele care studiaza
natura din perspectiva relatiei omului cu aceasta.Intr-adevar studierea geografiei
este de mare importanta pentru un filosof, lucrarile clasice ale lui Karl Ritter,
Friederich Ratzel, Elisee Reclus, Vidal de la Blanche, Lucien Febre, Simion
Mehedinti, G. Valsan facand parte din bibliografia obligatorie a acestuia.
Antropogeografii practica de cele mai ori o analiza interdisciplinara de buna
calitate, cautand sa analizeze cu cat mai deplina corectitudine relatiile pe care
 viata socio-culturala a oamenilor le are cu mediu inconjurator precum si modul
de raspandire ecologica a diferselor fenomene socio-culturale.
f) Lucrarile de biologie/etologie: acelea in care sunt studiate structurile si
comportamentul animal al omului. Dintre acestea lucrarile lui K. Lorentz, L.
Fabre, I.E- Eibesesfel, Edward O. Wilson, etc sunt la randul lor necesar de
parcurs.
g) Lucrarile de sociografie, sociologie si asistenta sociala: scrieri care
urmaresc descrierea si studierea vietii sociale a omului. (L. Levy Bruhl, E.
Durkheim, Raymond Aron, Max Weber, Pierre Bourdieu, D. Gusti, H.H. Stahl, T.
Herseni, , etc)
h) Lucrarile de economie : scrieri in care este studiata organizarea activitatii
omului in vederea satisfacerii nevoilor sale primare. (Adam Smith, K. Marx, Max
Weber, Schumpeter, Ludwig von Mises, etc)
i) Lucrarile de stiinte politice; scrieri ce urmaresc studiul fenomenului nevoii
de putere a omului si al organizarii sociale a puterii.
j) Lucrarile de antropologie ( numita sociala in traditie franceza si culturala in
traditie anglo-americana), etnologie, etnografie si folclor ce urmaresc
studierea culturilor si a comportamentelor comunitatilor umane specifice (
antropologii, etnologii : Ed. Tylor, F. Boas, James Frazer, B. Malinowski, Rudt
Benedict, Margaret Mead, Ralpf Linton, P. Kardiner, Levy Strauss, Riger Bastide,
Ed. Westermarck, A.R. Radcliffe Braun, etnografii si folcloristii: Tudor Pamfile,
Simion Florea Marian, Arthur Gorovei, Ovid Densusianu, Bela Bartok,
Constantin Brailoiu ) Ele sunt obligatorii pentru orice filosof, deoarece de la
antropologi, etnologi, etnografi si folcloristi el are foarte multe de invatat. Mai
intai are de invatat metodologic. Specializandu-se in studierea culturii popoarelor
exeotice de pe alte continente ori in studierea culturii propriului popor ori a
acelora invecinate, antropologii, etnologii, etnografii ori folcloristii au fost
obligati sa-si puna la punt tehnici de cercetare directa, foarte utile. Cine doreste
sa afle legile de viata ale popoare primitive, salbatice ori ale acelora civilizate
ori in curs de dezvoltare trebuie sa mearga personal la fata locului si sa traiasca
multa vreme intre cei pe care ii cerceteaza, invatandu-le limba si deprinzandu-le
moravurile. Antropologii si etnografii au creat astfel o tehnica de lucru prin
participare directa si personala, la teren, tehnica necesara cu atat mai mult cu at
ei recunoasteau imposibilitatea de fapt a oricarei cunoasteri autentice prin
interpusi. Lucrand asupra unor grupuri sociale analfabete, ei nu putea utiliza nici
tehnica chestionarelor/ formularelor si nu puteau nici sa-si gaseasca prea lesne
colaboratori printre localniciPentru a fi putut elabora teorii socio-culturale
despre viata acestor popoare, contactul lor direct trebuia sa fie indelung si intim.
Tehnicile de lucru la teren ale antropologilor si etnografilor au ajuns din acesta
cauza atat de bine puse la punct incat ele sunt obligatoriu de cunoscut si utilizat
de catre orice persoana care doreste sa invete sa intreprinda investigatii socio-
culturale. Mai apoi are de invatat din punct de vedere al continutului. In masura
in care psihologia oamenilor, viziunile si conceptiile lor despre lume, curentele de
opinii publica ale acestora joaca un rol important in viata socio-culturala, studiul
folclorului, etnografiei, etologiei, antropologiei reprezinta o sursa de multe ori
mai semnificativa decat studiile de mana a doua despre aceste fenomene. Cum
oamenii pe care doresti sa ii studiezi trebuie cunoscuti sub toate aspectele vietii
 lor, in toate adancurile lor sufoletesti atunci si citirea lucrarilor din acest domeniu
este una obligatory.
k) Lucrarile de psihologie si logica: studiaza legile de functionale ale psihicului
si gandirii umane: ( W. Wundt, T.Ribot, A. Binet, S.Freud, G. Jung, A. Adler,
Viktor Frankl, I. Biberi, etc)
l) Lucrari de pedagogie : cele care studiaza mecanismele psiho-sociale si
culturale ale procesului educatiei. ( J.J. Rousseau, Pestalozzi, Adolpf Ferriere, M.
Montessori, Ellen Key, E. Claparede)
m) Lucrari de filosofie: cele care studiaza prin cunoasterea de sine viata
personala si umana in ansamblu.

1.3 Sursa principala de documentare: investigatia directa

Lecturile reprezinta pentru filosof o preocupare permanenta ce dureaza
neincetat de la tinerete pana la sfarsitul vietii sale. Totusi nu se cade ca el sa
piarda vremea cu lecturi de mana a doua, el trebuind sa studieze in primul rand
operele clasice din toate domeniile care au legatura cu preocuparile sale de baza.
El este solicitat sa citeasca ceea ce a a aparut nou in domeniul sau de cercetare si
sa reciteasca lucrarile clasice pentru a-si umple astfle inevitabilele sale goluri de
cunoastere.
Lectura ajuta la formarea profesionala a filosofului, dar nu este suficienta
acesteia. Filosof in adevaratul sens al cuvandtului nu devine decat acela care
desfasoara cercetari (investigatii) pe cont propriu, decat acela care recunoaste
REALITATEA ca marele sau dascal, iar pe sine ca pe un modest ucenic care cauta
sa inteleaga adanc sip e cat este cu putinta viata oamenilor, adica cu compatimire
si cu dorinta de a le fi cu folos.
Cercetarile filosofice, trebuie stiut, nu se restrang la momentele dedicate
studiului in biblioteca, ori la acele perioade in care se organizeaza campanii
sistematice de anchete filosofice( interdisciplinare) pe teme precise si cu unelte
teoretice si mecanice bine puse la punct, ci ele se desfasoara permanent, filosoful
trebuind sa fie atent neincetat la ceea ce petrece in launtrul si in jurul sau, la felul
in care oamenii actioneaza ori reactioneaza, la felul in care gandesc si executa
hotararile luate, la mentalitatea si prihologia lor, weltanschaungurile.
Una din practicile necesare filosofului ca cercetator al problemelor umane
sunt calatoriile. Pentru dezbarerea sa de egocentrism si de formele de
manifestare ale acestuia (etnocentrism, sexism, rasism, speciism, etc), luare
contactului cu ceilalti oameni, cu oamenii altor comunitati din tara ori din
strainatate este de nepretuit ajutor. Filosoful pasionat de activitatea sa este de
accea un vesnic calator, profitand de orice imprejurare sa plece in drumetie
pentru a cunoaste oameni si locuri si astfel prin experienta directa sa aiba
icoana tarii sale si a lumii intregi. Drumetia sistematic facuta ii va arata cat de
mari sunt deosebirile intre felurile de viata ale oamenilor, care trudesc, unii in
regiunile miniere ale Apusenilor, Vaii Cernei, Vaii Jiului ( in Petrosani, Vulcan,
Straja, Hunedoara, Resita), Vaii Oltului, Marginimii Sibiului, regiunile
Fagarasului ( Sambata de Sus), Brasovului, ale Vrancei ori ale Deltei Dunarii, etc,
regiuni istorice, dezvoltate ori in curs de dezvoltare, unele in care se mai
pastreaza viu un folclor fermecator si altele in care urbanizarea a produs efecte
socio-culturale deocamdata neplacute. Drumetia ofera o imagine foarte vie a
vietii socio-culturale, mai vie decat ti-o poate da lectura din carti. Cercetarea
filosofica insa presupune imbinarea drumetiei cu investigatia sistematica,
adancita la diverse grade dupa natura si interesul faya de problemele intalnite.
Filosofia afirma ca viata socio-culturala a omului se desfasoara dupa
anumite reguli; ca exista intre toate laturile vietii socio-culturale un parallelism si
o reciproca determinare functionala, laturi care fac din socio-cultura un
ansamblu autonom, supus anumitor regularitati si conditionari. Preocuparea
filosofica, preocupare de a intelege un fragment din viata sociala pornind de la
cunoasterea mecanismului functional prin care acel fragment se integreaza
structurilor si determinantilor culturali este o preocupare o caracter general,
manifestata in sanul oricarei discipline stiintifice, fie aceasta generala ( istoria,
sociologia, matematica) fie ea particulara ( fizica, chimie, biologie, etologie,
geografie, economie, drept, politologie)/ Indiferent de tipul de disciplina
stiintifica, omul de stiinta este obligat sa desfasoare nu doar o activitate de
organizare teoretica cu caracter specific si particular, ci si o activitate de
cunoastere care sa-i lamureasca in ansamblu ( adica in relatie cu structurile si
determinatii culturali) acel fragment particular de studiul caruia el se ocupa.
Daca filosofia este socotita uneori a nu face altceva decat a dubla stiinte
generale ( istorie, matematica, sociologie) ori particulare, bine constituite, daca
filosofii au proasta reputatie de a nu se ocupa cu filosofare pe materiale pe care
nu le cunosc decat superficial, acesta se datoreaza si unei vini a filosofilor de pana
acum, explicabila prin imprejurari istorice. Filosofii s-au marginit la speculatiile
pe marginea rezultatelor obtinate de stiintele naturii ori cele sociale si la
elaborarea unor sisteme si scheme metafizici a naturii si a societatii ce inchegau
in sine toate aceste rezultate stiintifice. Munca aceasta, facuta prin carabolaj,
prin deducere de concluzii proprii din concluziile altora, de plamadire a unor
carti noi din carti vechi, trebuie cat de curand parasita. (Stahl, H.H., Vol.I, 1974,
p. 30) Faptul ca exista o viata de ansamblu a tuturor faptelor sociale si ca aceasta
viata isi datoreaza inchegarea si organicitatea structurilor si determinatilor
culturali este un fapt hotarator pentru intelegerea rostului filosofiei in cadrul
investigatiilor stiintifice. Intr-adevar faptele sociale, care fac obiectul stiintelor
sociale indiferent de natura lor particulara ( economice, juridice, politice, etc) nu
pot fi studiate si intelese cu adevarat decat in relatie cu structura si determinantii
culturali care prin natura lor generala si interdisciplinara, fac obiectul
investigatiei filosofice. Intelegerea rostului fundamental al filosofiei in cadrul
investigatiilor stiintifice depinde insa si de un al doilea aspect.
Filosofia nu este necesara doar la finalul cercetarilor stiintifice, ea este in
egala masura necesara si la inceputul lor. In calitate de cunoastere de sine
desfasurata pe baza observatiei directe, filosofia reprezinta unica modalitate prin
care omul de stiinta poate intra in relatie directa cu faptele pe care le studiaza,
unica modalitate prin care el poate strange pe seama proprie materialele de care
are nevoie pentru cercetarea obiectului stiintei sale. Daca o persoana in calitate
 de om de stiinta este constransa de regula sa de dedice studiului de cabinet,
aceeasi persoana in calitate de filosof are obligatia de a parasi biroul sau de studiu
pentru a lua contact direct cu lucrurile din care si-a facut obiect stiintei sale de
cabinet. Intr-adevar, numai in calitate de filosof un om poate sta fata in fata cu
lucrurile, si doar in calitate de om de stiinta el trebuie sa ia distanta fata de ele.
Ceea ce caracterizeaza pe filosof in acest sens este pe de o parte implicarea si participarea directa la viata cotidiana
si la problemele ei publice, pe de alta parte calatoriile: calatoriile in propria tara si in afara acesteia.

Filosoful autentic este de aceea un om dinamic, activ, atat responsabil fata de imbunatatirea vietii colective a
comunitatii sa,le cat si un calator care profita de orice imprejurare pentru a pleca in drumetie, a cunoaste oameni
si locuri . Drumetia sistematic facuta il ajuta sa descopere cat de mari sunt diferentele intre felul sau de viata si cel
al celorlalti oameni ( oamenii are traiesc si muncesc in regiunile miniere ale Vaii Jiului, ale Fagararului, ale
Muntilor Apuseni, in regiunea Deltei Dunarii, in zona Gorjului, a Doljului, Oltului si Mehedintiului ). Drumetia ii
ofera o imagine vie, concreta a vietii socio-economice si culturale a oamenilor, imagine concreta pe care nimic
altceva in afara actiunilor sale de responsabilitate sociala din comunitate nu i-o poate oferi.

Dar adevarata cale pe care un filosof trebuie sa mearga este aceea a imbinarii drumetiei si a activismului sau social
cu investigatia sistematica desfasurata dupa importanta problemelor intalnite.

1.4. Monografiile istorice si folosirea lor abuziva in filosofie

Incepand din secolul al XIX-lea, ca urmare a raspandirii si impunerii paradigmei
romantismului in mentalitatea intelectualilor europeni cultura europeana va intra
intr-o lunga si adanc perioada de criza, criza insotita de fenomenul uitarii
caracterului specific al filosofiei, activitate de cunoastere, transformata incepand de
acum intr-o anexa a stiintelor, cu deosebire o anexa a istoriei si a filologiei. In aceasta
noua calitate a sa, filosofia va deveni o disciplina istorica si filologica, dezvoltandu-se
atat ca istorie a filosofiei cat si ca filologie a operelor filosofice. In urma acestei
metamorfoze nefiresti, ea va fi tratata ca un domeniu de specialitate, in care
profesionistii sai sunt datori a se dedica cu deosebire demersului istoric al
reconstituirii filologice a ideilor si operelor marilor filosofi ai trecutului.
Transformata la mijlocul secolului al XIX-lea intr-un domeniu academic de factura
istorico-filologica, filosofia va sfarsi prin a fi predata in universitatile europene sub
forma unor discipline de studiu, cu care aceasta va ajunge, de altfel, sa fie confundata.
In aceasta conditie ea va ajunge sa fie asemanata atat cu savantele cursuri si discipline
universitare, cat mai ales cu operele filosofice ale trecutului despre care aceste cursuri si
discipline amintesc.
Vorbim de niste vremuri tulburi, prelungite, de altfel, pana astazi, in care nimeni nu
putea fi catalogat ca filosof, fara ca el sa nu fi demonstrat in public ca este in egala
masura un erudit istoric si un acribic filolog. Este vorba de o epoca in care filosoful, fara
a avea vreo intelegere a adevaratei sale meniri, s-a supus unei istovitoare, complexate si
ineficiente munci istorice si monografice. Ne referim aici la o munca in urma careia
istoricul-filolog confundand filosofia - ca activitate personala de cunoastere - cu
operelor metafizice si elaboratele doctrinare/ ideologice ce au fost create pe baza ei, s-a
multumit, in absenta oricarei preocupari fata de sine, la studiului obiectiv al acestor
produse istorice, studiu pe care mai apoi s-a crezut indreptatit sa-l numeasca filosofie.
Aceste studii sunt astazi larg raspandite si des folosite in scolile de filosofie, deprinderea
cu ele fiind considerata un instrument de baza al formarii studentului in filosofie.
In realitate studiile monografiile de factura bibliografica prezinta numeroase
neajunsuri, ele fiind responsabile de blocajul, intarzierea ori iesirea studentilor din
procesul de initiere in filosofie. Departe de a avea virtuti propedeutice, monografiile
biografice intaresc studentului iluzia identitatii dintre filosofie si operelor sale istorice,
determindu-l sa-si reprezinte filosofia ca pe un greoi, dificil, arbitrar, depasit si in cele
din urma gratuit ori inutil produs istoric. Nu sunt deloc putini studentii in filosofie care
pornind de la recunoasterea identitatii dintre filosofie si operele acesteia, sfarsesc prin a
constata si acuza pe nedrept lipsa de utilitate a acesteia. Ce utilitate mai poate avea
pentru ei filosofia daca ei o confunda cu naivele teorii cosmologice ale antichitatii, cu
summele metafizice ale Evului Mediu, cu lucrarile lui Descastes, Spinoza ori Leibniz, cu
operele lui Kant, Hegel ori Schopenhauer, cu scrierile lui Nietzsche, Husserl ori
Heidegger.
Confuzia operata in monografia istorice intre filosofie, ca activitate, si opera, ca
produs al ei, este dublata pe de alta parte de confuzia dintre opera si personalitate.
Produs al mentalitatii romantice, studiile biografice de factura monografica sunt, vrand-
nevrand, intim patrunse, afectate si legate de resorturile mitologice ale mentalitatii
Sturm und Drunk-ului, resorturi reprezentate in primul rand de cultul fata de marea
personalitate umana, fata de puterea si faptele irepetabile ale acesteia, in sfarsit, fata de
originile si destinul sau providential.
Iata de ce studiile monografice vor provoca in mod natural in sufletul studentului
impresia unei diferentieri personale iremediabile fata de eroul monografiat, senzatia
frustranta a unei fatale dificultati comprehensive fata de el, o proasta pozitionare fata de
acesta, pozitionare marcata de un profund afect al inferioritatii fata de acesta din care
provin fie vointa resentimentara de a-l depasi, fie tendinta infantila de a-l imita si de a-l
reproduce. Se intelege, asadar, ca lipsit de acel necesar al constiintei de sine, necesar ce
lipseste majoritatii celor tineri, studentul va fi privat de posibilitatea unei relatii
personale cu eroul studiului monografiat, atentia sa fiind ocupata in intregime doar de
personalitatea si de faptele mitologizate ale acestuia din urma. Avand neajunsul de a-l
pune si a-l tine in permanent in umbra pe cititor, studiul monographic se face
raspunzator de trezirea, raspandirea si intensificarea a unei veritabile psihoze egotiste in
randul studentilor si totodata de inhibarea si blocarea dispozitiei acestora pentru
filosofie, pentru cunoasterea de sine.

1.5Anchetele prin formulare si abuzul lor in filosofie si stiintele sociale

Am vazut ca filosofia, in calitate de sursa a continuturilor de cunoastere este necesara

atat la inceputul cercetarilor stiintifice, cat si la finalul lor. Totusi, odata cu aparitia
masinilor electronice de calcul, cu alte cuvinte a computerelor, care costa din ce in ce
putin si care au nevoie sa fie incarcate fara intrerupere cu cantitati imense de material
de lucru, filosofia a ajuns sa piarda teren in campul cercetarii stiintifice. Aceasta
fenomen este cauzat de folosirea abusiva a calculatorului de catre oamenii de stiinta.
Astfel in domeniul stiintelor sociale calculatorul a permis aparitia unei mode excesive a
anchetelor cu formulare chestionar considerate a fi unica medoda de cercetare a
realitatilor sociale, o metoda atragatoare mai cu seama pentru cei care din lipsa de
chemare pentru profesia de cercetator al vietii sociale, socotesc ca o pot face punand pe
altii sa lucreze in locul lor ( H.H., Stahl, Ibidem, p.31). Consecintele pe care aceasta
moda, dispensata de filosofie, a anchetelor pe baza de chestionar le are asupra
dezvoltarii stiintelor sociale, sunt dramatice.
Desi anchetele de opinie constituie o metoda incontestabila a cercetarilor din stiintele
socio-culturale, ele nu se pot substitui tehnicilor clasice ale filosofiei. Intr-adevar, nu
este cazul sa uitam ca oricat de bine am organiza o ancheta de opinie, nu putea inlatura
nicicum defectele sale inerente. Cel dintai defect al sau este ca ea necesita folosirea unei
mase de operatori de ancheta, lipsiti de pregatire filosofica si profesionala. Este vorba
de operatori de ancheta care au ca unica sarcina sa citeasca intrebarea din formular, sa
noteze cu da sau nu raspunsul din partea anchetatului, fara a avea dreptul de a
comenta intrebarea, de a da explicatii suplimentare si nici macar de a schimba un
cuvant din textul scris al chestionarului. Al doilea defect al acestei metode consta in
faptul ca tratamentul statistic al informatiilor culese astfel prin chestionare impune ca
raspunsurile opinentilor sa fie formulate potrivit unui sistem binar, adica exclusiv prin
da sau nu, ceea ce evident restrange sfera de cuprinderea a realitatilor suspuse
cunoasterii la un camp extrem de limitat.
Atunci cand se face un recensamant, adica atunci cand vrem sa numaram pe intreaga
suprafata a tarii, toate fenomenele care se pot numara, precum de exemplu cati oameni
locuiesc in fiecare localitate, in cate case, cu cate odai fiecare, ce varste au oamenii, de ce
gen sunt, ce religie si ce profesie au si cand potrivit regulilor recensamantului vrem sa
stabilim situatia lor la un anumit moment calendaristic, intr-o anumita zi, la o anume
ora, putem incredinta fara prea mare grija operatiile acestei anchete generalizate unei
intregi mase de recenzori. Dat fiind faptul ca formularele statistice fiind simple, ele pot
fi manuite correct de recenzori fie si numai dupa un instructaj sumar al lor: le se vor
indica locuintele unde vor trebui sa intre ca sa lase formularele de recensamant spre
completare, danc celor anchetati explicatiile necesare, ajutandu-I la nevoie sa
completeze correct formularul, controland in final daca lucrarea a fost bine facuta.
Deoarece recenzorii sunt selectati din randurile corpului administrativ al statului,
avand stiinta de carte si lucrand din datorie cetateaneasca, acestia isi vor putea asuma
sarcina de a alcatui borderouri de totalizare q rezultatelor obtinute. Ei lucreaza astafel
sub intrumarea unor inspectori sau controlori de recensamant, care au in grija lor un
numar de recezori, carora trebuie sa le faca instructajul asigurand si operatiile de
indrumare si control la teren si executand si primele totalizari provizorii pe baza
borderourilor predate de recenzori. Totusi, situatia operatorilor de ancheta in timpul
sondajelor de opinie este cu totul alta.
Intai este vorba aici de operatori platiti, angajati la lucrul cu bucata, greu de controlat la
teren si nu toti cu buna credinta si corectitudine. Apoi este vorba de natura intrebarilor
pe care ei le pun, intrebari care nu vizeaza raspunsuri cu caracter administrativ ca in
cazul racensamintelor ci raspunsuri cu caracter personal, intim. Este vorba de intrebari
care pot starni suspiciunea celor anchetati si astfel un raspuns nesincer si masluit din
partea lor. In sfarsit, este vorba de limitele in care ancheta de opinie constrange
activitatea filosofica de cunoastere sa se desfasoare. Astfel prin aceasta metoda a
chestionarului nu aflam despre realitatea sociala decat exclusiv cat intrebam; cum nu
putem pune decat un umar limitat de intrabari si anume acelea care ni se par noua
interesante, aflam foarte putin marginind zona sociala cercetata la cat ni se pare ca ar fi
util, tehnica de lucru asemanatoare cu actiunea cuiva care pierzand o cheie noaptea in
parc o cauta exclusive sub lumina becului stradal, sub motiv ca doar acolo este lumina.
Aceasta tehnica de anchetare prin interpusi a opiniilor celor anchetati, tehnica care
poate fi aplicata mecanic fara contributia constiintei operatorilor, ca facultate de
cunoastere a lor, reduce intreaga cercetare a stiintelor sociale fie la o simpla psihologie
sociala, iar psihologia sociala la o simpla anchetare de opinii exprimare verbal, la
repezeala, sub imboldul cererii grabite a unor anchetatori care nu sunt decat cel mult
amatori, fie la o seaca si mecanica cercetare statistica.
Desi aceasta tehnica este utilizata in exces si fara pregatirea filosofica necesara in cadrul
stiintelor sociale, ea este foarte putin ori deloc folosita in cadrul cercetarilor filosofice
propriu-zise, adica in cadrul acelor cercetari de sinteza care urmaresc rezolvarea unei
probleme pornind de la studiul interdisciplinar al conditiilor particulare socio-culturale
in care a aparut aceasta problema . Aceasta situatie trebuie indreptata: stapanirea
acestei tehnici este absolut necesara in activitatea de cercetare a unui student ori a
absolvent de filosofie, cei care trebuie sa stie nu doar sa elaboreze un chestionar, sa-l
aplice la teren, sa descarce si sa organizeze informatia stransa pe care a strans-o prin
intermediul lui, sa o supuna analizei si interpretarii personale, ci si sa o utilizeze in
cadrul proiectelor de actiune socio-culturala pe care este chemat sa le realizeze.
 Inventarea calculatorului in lumea moderna a provocat, ba chiar a silit cercetatorii din
stiintele umane sa foloseasca in mod excesiv acest instrument de lucru; folosirea
excesiva a acestor masini de calcul in cercetarile facute asupra vietii umane s-a datorat
unei mode a anchetelor pe baza de formulare chestionar ca unica metoda de cercetare a
umanului, moda ispititoare mai ales pentru cei lipsiti de vocatie in profesia de
cercetator a vietii umane in ansamblu, cei care isi inchipuie ca isi pot indeplini profesia
punand pe altii sa lucreze in locul lor. Din pricina paguboasei identificarii istorice a
filosofiei cu speculatia teoretico metafizica , speculatie care s-a dispensat inca de la
inceput metodologia socratica a cunoasterii de teren, moda anchetelor prin formulare
nu a afectat prea mult domeniu filosofiei, aceasta fiind vazut mult timp ca un soi de
domeniu al creativitatii intelectuale sistematice fondat exclusiv pe opinia si reflexia
personala izolate precum si pe imperativul artistic al originalitatii.
Desigur, anchetele de opinie reprezinta un procedeu foarte important, chiar necesar
intr-o anumita etapa a cunoasterii umanului ( el ne ajuta sa putem patrunde in
mentalul si inconstientul colectiv) si desi el a ajuns la noi sa fie fie conceput ca un
procedeu specific stiintei sociologice, in realitate trebuie stiut ca el isi are loc si
aplicabilitate in oricare alte stiinte despre om, cu atat mai mult in filosofie. Totusi,
anchetele de opinie sunt justificate numai atata vreme cat raman anchete de opinie, ele
devenind abuzive cand ajung a se subtitui tehnicilor clasice de investigare a existentei
umane.
Ancheta prin formulare nu trebuie insa confundata cu ancheta prin formularele
statistice: prin ultimele nu facem decast sa numaram toate acele fenomene care se pot
numara ( cati oameni locuiesc in localitate, in cate case , cu cate camere, ce varsta au
oamenii, ce profesii au, etc )
Defecte: 0) este o tehnica de investigatie indirecta prin interpusi, 1)apelul la un numar
mare de operatori de ancheta lipsiti de o pregatire profesionala si de corectitudine
morala ( instructajul prealabil al acestora este de regula lipsit de eficienta), 2) sistemul
binar al raspunsurilor la intrebari prin da sau nu care restrange aria de cuprindere a
realitatiilor umane la un camp foarte limitat. 3) reticenta respondentilor la intrebarile
operatorilor 4) faptul ca pe aceasta cale nu aflam despre realitatea umana decat atat cat
intrebam ( un numare restrans de intrebari si anume cele care ni se par noua
interesante) marginindu-ne doar la ceea ce ni se pare util ca si cel care pierzand noaptea
o cheie in parc o cauta numai in zona becului caci numai acolo este lumina.

1.6Anchete operate personal de unul singur.

Desi pledam impotriva folosirii abuzive a anchetelor prin formulare in cadrul stiintelor
sociale, pledam in egala masura si impotriva ignorarii folosirii lor in cervetarea
filosofica. Vremea studiilor filosofice interdisciplinare bazate pe date bibliofile stranse si
adunate fara rigoare si fara metoda dupa bunul plac, din diverse domenii stiintifice ori
pseudo-stiintifice a trecut; cercetarea filosofica interdisciplinara are astazi nevoie de o
noua baza de informativa, constituita din date adunate nu atat pe calea cercetarii
bibliofile de cabinet ci mai ales prin munca directa la teren.
Pledam, asadar, impotriva folosirii abuzive de catre filosofi a acelor metodele de
cercetare care nu necesita iesirea lor personala la teren ci automultumirea cu informatii
preluate de la diversi intermediari, fie acestia predecesori specializati intr-un domeniu
sau altul stiintific, fie simplii operatori angajati cu ziua.
Filosoful mai presus decat specialistul este dator sa cunoasca, personal si direct natura
si oamenii despre care vrea sa stie cum se manifesta si isi duc viata, ce probleme
intampina si cum s-ar putea rezolva acestea. Chiar atunci cand este ajutat de o intreaga
echipa, interdisciplinara sau nu, filosoful continua a fi dator sa lucreze si de unul
singur, atata in faza initiala a observatiei/prospectarii la teren, cat si in cea finala a
sintezei si redactarii interdisciplinare a concluziilor. Pana nu iei contact direct si
personal cu fenomenul natural ori socio-cultural pe care il studiezi nu poti ajunge la
cunoasterea lui. Unii merg atat de departe in acest sens incat sustin ca cercetatorul de
teren trebuie sa paraseasca rolul sau de anchetator pentru a deveni participant. Pentru
a studia de pilda viata muncitorilor dintr-o uzina, se cade sa te angajezi tu insuti ca
muncitor in acea uzina; ca sa intelegi mersul unei universitati trebui sa faci parte tu
insuti din aceea universitate ca professor, student, monitor, secretar sau in orice alta
calitate care sa-ti permita sa traiesti viata scolii, etc.
Teoreticianul acestei metode de cercetare, Jacques Valdour, socoteste ca ancheta asa
cum fusese ea formulata de Le Play si perfectionata de Tourville are defectul de a nu
observa fenomenele socio-culturale decat dupa ce acestea s-au petrecut, in timp ce
metoda sa pe care el o numeste concreta permite observarea lor in chiar momentul in
care se petrec.
De altfel, acesta metoda a observatiei participative (ger.:teilnehmende Beobachtung)
este una din metodele fundamentale ale cunoasterii filosofice. Totusi, este indoielnic ca
o asemenea metoda poate fi realizata in conditii perfecte, adica printr-o totala integrare
a anchetatorului in grupul socio-cultural in care/ pe care vrea sa-l studieze.
Intai din punct de vedere metodologic: sau anchetatorul reuseste sa intre pe deplin in
rolul sau, fiind acceptat de ceilalti membrii ai unitatii socio-culturale ca pe unul de-al
lor, insa atunci el se supune acelorasi presiuni mentale si afective ale grupului, atragand
tulburarea constiintei si alterarea gandirii sale care inceteaza a mai deveni obiectiva, sau
anchetatorul nu intra complet in rol, dar atunci grupul in care s-a amestecat il banuie
sau il stie ca simuleaza si in consecinta oamenii inceteaza sa mai fie sinceri si authentici
fata de el.
Apoi din punct de vedere al eticii profesionale, deoarece se ridica problema daca ai
dreptul sa-i ascunzi intentia ta de a intra in viata unui grup pentru a-l studia, operatie
care seamana de fapt cu una de spionaj, operatie pe care scopul stiintific nu il justifica
neaparat. Iata de ce este mai bine din toate punctele de vedere ca in calitate de
anchetator sa declari fatis scopul patrunderii tale in viata unui unitati sociale si astfe,
dupa caz sa fii acceptat in prealabil in launtrul acesteia. Un filosof care se angajeaza ca
muncitor intr-o fabrica, chiar daca ar dori-o, nu se poate face crezut si va fi apreciat fara
indoiala ca dubios. Mai eficient si mai cinstit pentru el este sa declare ca pentru a
cunoaste real viata muncitorilor, el vrea sa traiasca ceea ce traiesc si ei; si la bine si la
rau. ( H.H. Stahl, Ibidem, p. 34)
Asa au procedat toti cercetatorii care au folosit aceasta metoda de lucru: a) Malinowski,
de exemplu, care trait timp de 6 ani printre locuitorii insulelor din Pacific, spune despre
bastinasi: cum stiau prea bine ca o sa-mi var nasul peste tot, au sfarsit prin a ma socoti
ca facand parte din viata lor, ca fiind o pacoste, un rau necesar, indulcit cu daruri de
tutun. ; b) W. F. White, la randul sau, care a studiat asa numita socio-cultura de la
colt de strada sa facut acceptat in calitate de scriitor care vrea sa se documenteze
asupra vietii de cartier si, facandu-si prieteni si asociati, a fost nu doar acceptat ci si
indrumat, informat, amestecat in diverse calitati in viata locala, dandu-i-se sfaturi
despre cum sa se poarte, ce trebuie sa faca, ce sa spuna si ce nu, etc.
Cele mai bune observatii le-au putut face acei cercetatori care au reusit sa se faca
acceptati ca cercetatori intr-un grup socio-cultural, in mijlocul caruia au trait lungi
perioade de timp.
Exista insa si grupuri socio-culturale in care se patrunde mai greu sa deloc. Cu greu poti
sa te faci pe observator participant intr-un mediu guvernamental. Sunt altele in care
desi ai putea intra, o faci pe riscul tau si noi nu sfatuim pe nimeni sa o faca, cum ar fi, de
exemplu, grupurile infractionale ( traficanti de droguri, de valuta, de carne vie, etc). Nu
il sfatuim deoarece suntem impiedicati nu doar din motive de securitate ci in egala
masura din motive etice si metodologice: nu poti sa participi la acte imorale ori penale (
comploturi, crime, furturi, perversiuni sau alte fapte criminale) sub pretext ca vrei sa le
studiezi ori de dragul de a le studia; integrarea in aceste grupuri socio-culturale (de
gang) duce in cele din urma la pierderea obiectivitatii si la imposibilitatea sustinerii
unui studiu obiectuiv, integrarea conducand in cele din urma la cel mult o marturie ,
poate ceva mai sistematica, dar in tot cazul cam de aceeasi calitate ca si marturiile
celorlalti membrii ai bandei.
Desi este adevarat ca nu poti face filosofie daca nu ai trecut prin toate experientele
posibile ale vietii ( ceea ce pateste omul in viata ii serveste ca invatatura de minte) nu
este recomndabil sa folosim procedeul trairii pe seama proprie a tuturor aspectelor vietii
socio-culturale. Ca intotdeauna si pretudindeni masura in toate este necesara. Bunul
simt si judecata anchetatorului vor indica cat, cat si in ce imprejurari este util sa faca
apel la acesta metoda de cunoastere.
Daca ar fi sa oferim un exemplu deosebit de valoros de buna practica privitor la
utilizarea acestei metode ar trebui sa ne referim la acela oferit de scoala de filosofie
sociala a lui Dimitrie Gustii, scoala pe ale carei baze teoreticice s-a fondat sociologia
romaneasca. Este vorba de scoala de filosofie sociala care s-a folosit din plin de metoda
observatiei participative pentru a intreprinde prin intermediul Institutului Social
Roman (1918-1948) celebrele campanii monografice asupra satelor romanesti. Sa-I dam
cuvandul in acest sens lui H.H. Stahl, cel mai important din metodologii scolii gustiene:
La noi in tara nu exista organizatii secrete de genul Mafiei. Totusi, pe vremuri, in unele
regiuni, cum era de pilada Vrancea, anume organizatii traditionale existau si
patranderea im ele nu se putea face decat prin formalitatea fratiei de cruce si de
sange ceea ce desigur, iti deschide anumite posibilitati de intelegere, dar in acelasi
timp te si lega de anumite taine si complicitati, nu intodeauna usoare.
In schimb, sunt imprejurari in care primirea tacu rol activ in viata unui grup este nu
numai posibila, ci si dorita, sau in tot cazul, usor acceptata. De pilda, atunci cand esti
solicitat sa devii nas la un botez sau la o cununie. In acest caz oamenii sunt obligati sa te
invete care este rolul nasului: te impraca cum se cuvine, iti arata gesturile si cuvintele pe
care trebuie sa le spui, iti explica detaliile de protocol ale rolului tau si asta, desigur, nu
pentru a-ti satisfice dorinta de cunoastere ci pentru ca ceremonialul de protocol sa se
desfasoare cum trebuie.
Ca simplu anchetator, de pilda, al portului popular nu inveti bine cum stau lucrurile
daca nu te imbraci tu insuti in portul local. Ai convingerea ca te-ai imbracat, tu si sotia
ta atat de correct incat nu mai poate nimeni sa te deosebeasca de satenii din jurul tau;
auzi totuisi cate o baba spunand sotiei tale: Ce ti-ai pus betele alea ? de parca ai fi duda
satului ! sau tie insuti, in ras, ia uita, ce mai chiabur de la Poiana te-ai facut. Orice
cercetator al jocurilor taranesti iti poate de asemenea marturisi ca daca nu intri in hora
nu inveti sa joci. Si nu afli regulile de buna cuvinta decat traindu-le si nici tehnicile de
munca, deca nu muncesti tu insuti.
Se pune intrebarea daca nu cumva simpla ta prezenta, oricat de discreta ar fi, nu tulbura
viata socio-culturala pe care vrei sa o cunosti, tot asa cum prezenta unui fizician care
foloseste fascicule lumioase in incercarea de a vedea ce se petrece in sanul unei molecule
tulbura mersul normal al atomilor din aceasta. In viata socio-culturala, prezenta ta nu
are asemenea efecte catastrofale. Este greu de crezut ca fenomenele socio-cultuale care
au caracter public ( obiectiv) pot fi complet sau grav tulburate de prezenta ta. O nunta, o
inmormantare, o munca in claca, sau de folos obstesc, o serbare, o ceremonie oarecare
nu se vor petrece altfel in prezenta ta decat s-ar fi petrecut si daca lipseai. Sau in tot
cazul, schimbarile care intervin vor fi vizibile si deseori ele insele semnificative: in
prezenta ta, oamenii se silesc sa fie la inaltime, sa se poarte cat mai domneste, adica
mai urbanizat cu putinta, mai decent, uneori mai rusinati de obiceiurile lor locale;
alteori dimpotriva, exagernadu-le ca sa se laude cu ele si sa te impresioneze. Intervin
aici oarecare puneri in scena, unele omiteri si unele sublinieri, aranjari care
denatureaza spectacolul cu public al vietii socio-culturale, atunci cand se schimba
spectatorii. Primejdia exista deci[.] Singura modalitate pentru un observator de a
participa ca public este cea de a fi extrem de discret, de a nu te mira, de a nu te
entuziasma, de a nu te suprara de ceea ce auzi si vezi, astfel incat lumea sa nu afle ce
parere ai. Tot mestesugul observatiei participante este deci sa te faci acceptat in calitatea
pe care o ai; cea de orasean dornic sa studieze viata locala; sau cea de intelctual, dornic
sa cunoasca greutatile si dorintele muncitorilor din anume zona a tarii sau profesie.
(Stahl, H., H., Ibidem, p. 35).
In calitate de activist cultural, filosoful este obligat sa utilizeze aceasta metoda de
participare la viata socio-culturala. El trebuie sa fie un animator cultural. Capacitatea lui
de actiune atarna de gradul lui de integrare sociala in unitatea socio-culturala in care
actioneaza. De unul singur, filosoful nu poate face absolut nimic, decat cel mult sa duca
o actiune pur formala, fara efect real. Cultura se creeaza de masa oamenilor, printr-un
effort al maselor insele de a urca cu inca o treapta peste nivelul cultural actual.
Participand la viata grupului, avand in mijlocul lui colaboratori de care te leaga sincere
prietenii, filosoful poate anima, adica insufleti si pune in miscare unitatea socio-
culturala. Animarea culturala se propaga de la om la om, in unde din ce in ce mai largite,
mai intai in sanul unui grup, apoi de la grup la grup, printr-o tehnica despre care vom
mai vorbi atunci cand ne vom referi la cum se poate face trecerea de la metoda
obserbatiei participante la autoancheta participativa, adica la antrenarea masei celor
anchetati in efectuarea anchetei; metoda care constituie cea mai desfavarsita dintre
toate metodele de investigatie posibila, ce consta in actiunea investigatorului
profesionist care anima grupul studiat pentru a-l antrena la munca alaturi de el.
Metoda observatiei participative a fost elaborate pe baza metodelor fenomenologica a lui
Edmund Husserl ( 1859-1938) si a celei existentialiste a lui K. Jaspers, mai precis
pornind de la valorificarea studiilor pe care cei doi filosofi le-au intreprind asupra
empatiei, a capacitatii omului de a se pune in situatia celor cu care interactioneaza, a
capacitatii lui de a trai efectiv existenta celuilalt. Husserl ca si Jaspers sustineau,
impreuna cu discipolii lor ca empatia este singurul mijloc prin care putem cunoaste si
intelege, existential, problemele vietii. Primul demonstra ca observatiile noastre
empirice sunt construite, adica nu sunt o imagine directa si aidoma a realitatii. Mintea
noastra nu poate trai efectiv toata realitatea in toata plinatatea ei, astfel ca ea este
obligata sa extraga din ea doar ceea ce i se pare a fi inteligibil. Iata de ce in cunoasterea
realitatii sensibile noi trebuie sa sa recunoastem cu sinceritate aceasta limita a mintii
noastre si sa recurgem astfel la o reductie eidetica, adica la o extragere pe calea intuitiei
directa a esentelor mentale ale fenomenelor. Husserl ne cere astfel sa fim constienti
ca, atunci cand luam la cunostinta o realitate care ne este transcendenta, noi suntem cei
care, prin propriul nostru sine, ii acordam o semenificatie care de fapt ontologic nu
exista.
Construirea obiectului cercetat in filosofie si mai apoi in stiinte, reprezinta de altfel
una din cele mai mari probleme metodologice cu care ne putem confrunta. Ea nu poate
fi rezolvata decat prin intermediul analizei conceptuale, a determinarii dimensiunii si
indicatorilor tuturor conceptelor pe care le folosim, contruindu-le pe intelesul nostrum,
medoda care trebuie sa dubleze metoda observatiei participative. Intr-adevar, pentru
noi trairea si intuitia nu pot fi nicidecum singurele criterii ale adevarului, cu mult mai
semnificative decat aceasta fiind tot acordul de constiinta al intelectului cu el insusi si
eficienta sa practica
Desi ancheta pe baza de formular este importanta in cunoasterea umanului,
filosoful ramane dator sa cunoasca personal si direct oamenii despre care vrea sa
stie cum isi duc viata, ce probleme au de rezolvat si cum ar putea sa le rezolve.
Chiar si atunci cand lucreaza intr-o intreaga echipa interdisciplinara , filosoful este
dator sa lucreze si de unul singur atat in faza observatiei cat si in faza semifinala a
intelegerii si a redactarii concluziilor.
Antropologii, asistentii sociali, sociologii au fost obligati sa procedeze la o
cunoastere personala a realitatii umane, de aici si superioritatea lor tehnica. Totusi,
fondatorii filosofiei au sustinut de timpuriu pe buna dreptate ca pana nu iei contact
direct si personal cu existenta umana pe care o investighezi nu poti ajunge la
cunoasterea si indreptarea ei. Unii dintre filosofi au mers si mai departe sustinand
ca filosoful nu poate sa aiba rolul de cercetator al existentei umane inainte de a-l
avea pe cel de participantla aceasta. De exemplu pentru a studia problemele vietii
angajatilor dintr-o uzina trebuie spuneau ei- sa te angajezi tu insusti in acea uzina;
ca sa intelegi mersul unui scoli trebuie sa faci parte tu din acea scoala ca profesor,
secretar sau in ori in orice alta calitate.
Spre deosebire de investigatia pe baza de ancheta de opinie ( elaborata de Le Play si
perfectionata de Tourville) , investigatia pe baza observatiei participative al carei
teoretician este Jacques Valdour are avantajul observarii fenomenelor umanului
exact in momentul in care se petrec si nu dupa acesta.
Totusi investigatia pe baza observatiei concrete participante are cateva slabiciuni
care ii determina pe unii sa se indoiasca ca poate fi realizata intr-o deplina
conformitate cu princiile sale: 1) este pusa la indoiala posibilitatea unei integrari
totale a filosofului in complexul existential pe care vrea sa-l studieze altul decat cel
personal.2) este pusa la indoiala posibilitatea cunoasterii reale a complexului
 existential de catre cel care resuseste sa se integreze perfect in el supunandu-se
acelorasi injoctiuni afective si mintale specifice acestuia. In cazul in care complexul
existential nu este unul personal filosoful fie nu intra deplin in rol si atunci grupul
in care s-a amestecat il banuie simtindu-l ca simuleaza si prin urmare inceteaza de a
se mai comporta firect fata de el, fie devine parte a complexului existential dar
pierde posibilitatea de a mai fi obiectiv in raport cu acesta. 3) ridica probleme de
etica profesionala (in cazul in care filosoful are a face cu un complex existential
altul decat cel personal) : ai sau nu ai dreptul de a ascunde intentia ta de a intra in
tr-un complex existential specific unui grup anume pentru a-l studia, operatie care
seamana cu un fel de spionaj pe care scopul filosofic nu il scuza.
Este de recomandat in observatiile concrete ca scopul integrarii participante la viata
unui grup sa fie declarat si acceptat imprealabil de acel grup: este mai eficient si
mai cinstit sa declari de la inceput ca pentru a cunoaste viata reala a unui grup de
oameni, trebuie sa traiesti ceea ce traiesc ei si la bine si la rau; asa a facut Lev
Tolstoi pentru a-si scrie romanele sale, asa a facut Malinowski care a trait 6 ani
printre locuitorii unor insule din Pacific care nu doar ca s-au facut acceptati in
calitate de scriitori care vor sa se documenteze asupra fenomenelor vietii umane
dar au fost si indrumati, informati, amestecati in viata locala dandu-li-se sfaturi
despre felul in care sa se poarte, sa actioneze si sa declare.
Intr-adevar cele mai bune informatii si cea mai buna investigatie filosofica au facut-
o cei ce au reusit sa se faca acceptati intr-un complex de viata umana ca cercetatori
in launtrul caruia au trait lungi perioade de timp.
Totusi desi in general nu putem desfasura o cunoastere filosofica daca nu trecem
imprealabil prin multe din experientele posibile ale vietii, nu este insa
recomandabil sa traim pe seama proprie toate aceste experiente si aspecte ale vietii
umane.
Exista de exemplu complexe de viata umana unde se poate patrunde greu sau deloc
ca observator participant: mediile guvernamentale, mediile infractionale. Aici insa
din motive morale nu poti intra ca cercetator al vietii umane: nu poti participa la
acte imorale sau penale sub pretextul ca vreu sa le studiezi, nu participi comploturi,
crime, furturi, violuri sau alte fapte penale de dragul de a le studia. Dar nu doar
motivele morale te retin de la a participa la acte imorale in scopul de a le studia ci si
unele motive metodologice: cei care s-au integrat in bandele criminale au declarat
ca in timpul experientei lor nu au putut dobandi decat simple marturii de existenta
nu si inaintari in cunoastere.
Exista insa si imprejurari in care ca observatori activi putem fi primiti intr-un
complex de viata umana nu este doar foarte usor ci si in mod deliberat: de ex. cand
suntem solicitati sa fim nas la un botez sau la o cununie, cand participam ca
voluntari intr-o campanie umanitara, cand devenim parte a unei adunari sau
manifestatii publice etc
Se pune intrebarea daca insa prezenta noastra , oricat de discreta ar fi nu tulbura
viata celor pe care vrei sa-i cunoasti: daca in studiiul naturii unei molecule trebuie
sa se apeleze la o raza de lumina pentru a vedea ce se petrece in sanul acesteia, raza
de lumina care tulbura insa mersul normal si ordonat al atomilor acelei molecule,
in viata umana prezenta noastra ca observatori nu poate avea asemenea consecinte
mai cu seama cu cat evenimentele la care participam si pe care le observam au un
caracter public si obiectiv: o inmormantare, o munca in intreprindere, o serbare, o
ceremonie oarecare nu se poate petrece in prezenta noastra altfel decat in absenta.
Exista insa si exceptii care fac ca primejdia aceasta sa existe: in prezenta noastra
oamenii se silesc sa fie la inaltime, se se poarte cat mai domneste si ospitalieri, sa
fie mai rusinati ori mai laudarosi etc.
Singura modalitate pentru un observator activ sau pasiv de a cunoaste direct
realitatile umane este de a fi cat mai discret, de a nu se mira, entuziasma, afecta
pentru ceea ce aude si vede, in asa fel incat lumea sa nu afle ce parere are: intreg
mestesugul observatiei participante este acela de a te face acceptat intr-un complex
existential in calitatea pe care o ai, aceea a unui om dornic sa studieze viata umana,
greutatile si bucurile ei.
Pentru filosof in calitatea lui de activist social abilitatile si tehnicile de integrare/
participare la viata sociala sunt foarte importante. Filosoful trebuie sa fie prin
excelenta un animator cultural, capacitatea lui de actiune in acest sens atarnand de
gradul de integrare la viata sociala a grupului in care lucreaza: de unul singur
activistul nu poate face absolut nimic, decat sa organizeze o actiune pur formala si
fara efect real.
 Cultura este un produs al masei oamenilor, si numai participand efectiv la viata
acesteia, avand in mijlocul ei colaboratori de care te leaga sincere prietenii, poti
anima, insufleti si pune in miscare aceasta masa. Animarea culturala se
raspandeste de la om la om, in unde din ce in ce mai largi, in cadrul grupului , apoi
de la grup la grup prin tehnici specifice.
PROBLEMA TRIRII N FILOSOFIE (VERSTEHENPHILOSOPHIE)

Problema empatiei cercetatorului, a capacitatii sale de a se pune psihologic in

situatia celui pe care il ancheteaza si de a trai afectiv existenta celuilalt este una din
marile probleme ale metodologiei filosofice: exista unii autori care sustin ca astfel
noi putem intelege existential omul si rezolva problemele vietii.

E. Husserl, fondatorul metodei fenomenologice, ( Merleau Ponty / Sartre si alti

existentialisti) atragea atentia asupra faptului ca toate observatiile noastre empirice
sunt construite adica nu sunt imaginile directe si fidele ale realitatii, deoarece
mintea noastra nu poate trai efectiv realitatea in toata plinatatea ei; ea este obligata
sa extraga din ea doar ceea ce ii apare ca inteligibil asta dupa ce tocmai ea pornind
de la fondul ei este cea care ii acorda acestei realitati o semnificatie care ontologic
nu exista. Tocmai de aceea este cinstit ca in studierea realitatii sensibile sa
precedam la o reductie eidetica prin care sa extragem pe calea intuitiei directe,
esentele fenomenelor.

Aceasta observatie ne ajuta sa depasim dificila si controversata problema a

metodologiei filosofice aceea a constituirii obiectului filosofiei : sinele, ca obiect al
filosofiei nu poate fi revalat prin el insusi inainte de a fi revelat prin reprezentarile
noastre despre el, tot asa cum capacitatea noastra de traire, de empatie cu
existenta celuilalt nu poate aparea decat in masura gradului de cunoastere de catre
noi a personalitatii noastre.

Trairea, intuitia si intelegerea felului de a fi al celuilalt nu sunt posibile asadar fara

o prealabila cunoastere de sine a noastra: iata de ce nu putem sa facem din acestea
doua criteriile unice ale stabilirii adevarului in cunoastera omului, acordul
gandirii cu ea insesi si eficienta practica dovedindu-se in acest sens cu mult mai
importante. Indiferent daca avem a face cu lucrurile, actiunile sau ideile
oamenilor, nu ajungem sa cunoastem sensul si semnificatia acestora inainte de a le
fi surprins pe acelea personale. De exemplu ideile. Ideile fac parte din complexul de
fenomene ale vietii umane, acestea fiindu-ne comunicate inteligibil in conditiile in
care noi trebuie sa le surprindem mesajele si sa le intelegem. Avem nevoie pentru
aceasta de cu ajutorul unei comuniuni de traire cu cei care le comunica, comuniune
care nu se obtine prin simpla exegeza a acestor idei. Avem nevoie de trairea
comuna a complexului de viata existential in care au aparut aceste idei pentru a
intelege sensul lor si nu de simpla lor hermeneutica. Sensul unei idei nu poate fi
niciodata surprins oricat de mult ne-am stradui sa traim si sa intuim ideea cu
pricina: ideile nu cuprind in ele explicarea lor cauzala, mecanismul si complexul
generator deoarece ele sunt simple fenomene insotitoare, uneori constitutive ale
fenomenelor umane dar niciodata factori cauzali ai fenomenelor vietii umane.

Oamenii nu pot comunica cu ajutorul ideilor decat ceea ce stiu; problema este ca ei
stiu prea putin, si inteleg inca si mai putin: ei nu pot explica cauzal decat foarte
putine lucruri , putand aduce motivari si pledoarii pro si contra la viata lor sociala
si personala, adica pot doar descrie starile lor psihice launtruce. A retrai aceste idei
si motivari nu inseamna a cunoaste felul de a fi al celor care au exprimat aceste idei
si motivatii. Tocmai de aceea pentru a surprinde acest fel de a fi, simpatia si
empatia nu pot avea ca obiect ideile sau motivatii unor persoane fara a cuprinde
imprealabil constient/inconstient fictiv sau imaginat/ reall si complexul existential
in care acestea apar. In plus trairea si simpatia prin ele insale nu sunt suficiente
pentru a determina cunoasterea realitatilor vietii umane.

Moda VerstehenPhilosophie foarte influenta la noi in perioada interbelica ,

sustinuta de curentul trairist a scos la iveala ca urmare a neintelegerilor de la care
a plecat ( transformarea ideilor in obiect al trairii, identificarea vietii cu constiinta)
multe aspecte neplacute , unele din ele amuzante, daca nu ridicole: invocand
 principiile trairismului nenumarati oameni au pretins in materie de etnologie si
folcloristica ca daca au pascut vacile satului prin asta au devenit singurii
cunoscatori reali ai folclorului, ai duhului neamului , ai filosofiei, ai ortodoxismului
etc. ( H.H. Stahl)

1.7 Autoinvestigatiile participante

Anchetele participante operate de unul singur, ori acelea operate cu ajutorul unei echipe
de investigatori sunt cu adevarat rodnice mai ales cand antreneza in activitatile lor chiar
pe cei anchetati: daca investigatorii reusesc, in calitatea lor marturisita de cercetatori ai
vietii socio-culturale, sa se faca primiti in grupul socio-cultural pe care il studiaza si
daca in cadrul acestui grup ei reusesc sa-fi faca prieteni colaboratori, posibilitatile lor de
a-si intreprinde ancheta cu cat mai multe usurinta si intr-un mod cat mai efficient
sporesc considerabil. Intr-adevar, cercetatorul isi atinge cu atat mai usor la scopul
urmarit cu cat, pe de o parte el va reusi sa se faca acceptat si integrat ca investigator in
grupul socio-cultural pe care vrea sa-l studieze si pe de alta parte el va reusi sa obtina
colaborarea unora din membri acestui grup.
Autoinvestigatiile participante sunt utile mai ales cercetatorilor care fac studii in
vederea elaborarii unor diverse proiecte de actiune prin intermediul carora ei
intreprind, in sanul unei unitati socio-culturale ( grup social primar ori secundar) o
munca culturala cu caracter de masa ce are ca scop ridicarea nivelului de viata ( material
si spiritual) al membrilor acestei colectivitati. Este vorba de o munca foarte dificila ce
presupune antrenarea in vederea unei participari cat lagi a populatiei unei grup social,
munca care il oblige pe activistul cultural sa renunte la prejudecata potrivit careia el este
posesorul unei zestre culturale, ce lipseste grupului social asupra caruia actioneaza,
zestre pe care el are de-acum obligatia - prin conferinte, mass media ori pe alte cai - sa
i-o faca cunoscuta si sa i-o impuna spre asimilare.
De ce este necesar ca activistul cultural sa renunte la aceasta prejudecata a sa ? Pentru
ca in realitate orice grup social isi are propria sa cultura, ori macar subcultura sa, adica
are despre toate problemele care tin de viata lui de toate zilele anumite conceptii,
anumite imagini directorare, unele deprinderi si cunostinte, ce raspund felului in care
membri acestui grup si-au trait viata pana atunci ( Stahl, H., H, Ibidem, p. 39) activistul
este obligat sa-si gandeasca proiectul si organizeze actiunea culturala incepand de la
cunoasterea si respectarea cat mai adecvata a culturii acestui grup.
Este vorba, de cele mai multe ori de o cultura particulara, care la un moment dat, odata
cu schimbarea radicala a conditiilor de viata in care grupul socio-uman s-a obisnuit sa
traiasca - schimbare generata de procesele istorice ale industrializarii, urbanizarii,
descentralizarii, democratizarii - devine nesatisfacatoare noilor nevoi istorice ale
membrilor grupului social in cauza si genereaza aparitia in viata acestora a marii
problema trecerii si adaptarii la alte deprinderi de viata, unele ce pretend noi
cunostinte, un nou weltanschauung, noi tipuri de relatii sociale. Ne referim la clasicele
probleme ale aculturatiei si socializarii acestor oameni, adica ale ajustarii si
adaptarii personalitatilor lor individuale la datele noului mediu socio-cultural in care ei
au de trait, aculturatie si socializare care presupun trecerea de la deprinderile de
gandire si de comportament specifice vechii culturi, cea traditionala la acelea
caracteristice noii culturi, cea moderna, unde atat primele cat si ultimele reprezinta cele
doua componente ale acestor doua procese sociale, de ingemanare, de sinteza, de
tranzitie si de prefacere culturala.
Ignorarea de catre activisti a culturii specifice grupului social asupra caruia ei intreprid
munca lor, centrarea atentiei acestora pe obiectivul informarii si impunerii datelor noii
culturi pe care ei o promoveaza, cu alte cuvinte intreprinderea de catre acesti agenti a
unei actiuni culturale facute de sus in jos, fara antrenarea unui efort paralel venit de jos
in sus conduce la transformarea actiunii acestui agent intr-o actiune cu caracter
artificial, pur formal, fara utilitate practica si deci fara valoare culturala. ( Ibidem, p.
39).
Intr-adevar, o actiune culturala ce are ca scop aculturarea si socializarea unui grup
social nu poate avea succes decat in conditiile in care agentii ce o planifica si o
intreprind o fondeaza pe fortele culturale locale, pe care, ei, de altfel trebuie sa le
recunoasca si sa le studieze in prealabil cat mai atent.
Planificarea si munca culturala necesita amandoua, asadar, o cercetare prealabila a
conditiilor culturale locale, specifice mediului social in care agentii au de gand sa
intervina, astfel incat acesti agenti sa poata integra actiunea lor, conditiilor culturii
locale si sa o ajute astfel prin interventiile lor sa se modernizeze.
Acesta cunoastere a conditiilor culturale locale nu poate fi realizata decat printr-o
sutinuta activitate de investigare filosofica, activitate afectata la fiecare pas de riscurile
aparute din suficienta celor mai multi dintre anchetatori, cei care aratand interes in
investigatia grupupurilor sociale doar fata de ceea ce stiu sau cred ei ca stiu despre
problemele culturii de masa, ignora in mod iresponsabil specificul cultural local.
Pentru a evita acesta primejdie, anchetatorilor li se recomanda practicarea tehnicilor
anchetelor participante, prin care ei antreneaza in ancheta chiar pe cei anchetati, nu
doar in calitate de informatori, ci si ca efectivi colaboratori, atat in faza de cercetare a
problemelor locale, cat si in aceea ce judecata critica a lor, de precizare a scopurilor ce
trebuiesc urmarite, de alegere a mijloacelor ce trebuiesc folosite pentru realizarea lor si
in final de actiune cultura propriu-zisa. ( Ibidem, p. 93).
Este vorba de o serie de tehnici de exeptionala valoare, despre care putem afla din
lucrarile lui Kurt Lewin , Dumazedier, Debret ori Desroches, tehnici prin care sunt
integrati in actiune chiar acei oameni pentru care se intreprinde munca culturala. Astfel
potrivit acestor tehnici ancheta participanta presupune respectarea a trei cai de
ancheta la care participa activ cei anchetati: 1) analiza documentara ( ce se refera la
trecut), 2) ancheta prin chestionare si 3) observatia participanta ( ce se refera la prezent)
Pe langa lectura acestor lucrari occidentale, agentul cultural se poate introduce in
tehnica anchetelor partipante, consultand de asemenea si literatura referitoare la bazele
teoretice si la munca de teren intreprinsa in cadrul scolii romanesti de filosofie sociala a
lui Dimitrie Gusti, care inca sin 1927 a organizat celebrele echipe de cercetare
interdisciplinara a satelor romanesti, echipe care foloseau in cadrul lor, in calitate de
membri activi chiar oameni ce apartineau comunitatilor taranesti investigate.
Alegerea acestor membri nu s-a facut la intamplare. Intai in aceste echipe au fost alesi
fruntasii satului ( liderii sociali) sau cum ii numeste Le Play, autoritatile sociale
folositi ca informatori necesari cercetatorului in cercetarile sale. Rolul acestor fruntasi
insa nu trebuie sa fie insa doar acela de informatori ci si acela de colaboratori directi ai
muncii de cercetare si actiune.
Lor nu li se cerea numai sa dea informatii cu privire la o serie de teme prestabilite, ci
sis a ne ajute sa aflam care sunt temele interesand real viata satului, meritand fi supuse
unei investigatii. Cu ajutorul lor se stabilea ce anume informatii si de la cine trebuiau
culese, cu ajutorul lor se strangea documentatia necesara si de fata cu ei, in zilele
noastre sedinte serale de lucru, se dezbateau concluziile ce trebuiau trase. Si tot cu ei se
cautau solutiile potrivite pentru remedierea acelor aspect din viata culturala a satelor
care se cereau aduse la nivelul dorit. Si de asemenea tot ei erau cei care isi luau sarcina
de a organiza munca efectiva de realizare a actiunilor culturale locale. ( Ibidem, p. 40)
Alaturi de fruntasi satului in randul colaboratorilor figurau si persoanele izolate,
opozantii si recalcitrantii ori traditionalistii incremeniti in feluri de a gandi si actiona
nepotrivite, categorii de oameni care pot ajuta la identificarea curentelor de opinie din
sat, a prejudecatile si temerilor existente de acolo si de a elabora o contraargumentare
eficace.
In sfarsit in sfera colaboratorilor intra si un foarte mare numar de locuitori, convocati pe
grupe de varsta, sex, profesie pentru a supune unei dezbateri publice rezultatele muncii
effectuate. Astfel sub moderarea investigatorului social professional, discutiile publice
purtate in controversa au scopul de a scoate la lumina si mai clar mentalitatea
oamenilor, curentele de opinie publica existente sau in curs de formare, parerile
opozantilor, argumentele aduse in favoarea culturii traditionale, fie la gasirea unor noi
cai de actiune pentru ridicarea nivelului cultural local.
Acest nivel nu trebuie insa conceput ca fiind doar al gradului de raspandire a unor
cunostinte folositoare, ci cel al folosirii efective a acestor cunostinte in toate domeniile
vietii, de la cele ale organizarii economice, la cele ale sanatatii, ale invatamantului, si ale
regulilor de purtare intre oameni. ( Ibidem, p.42)
Activistul cultural strain de sat, deoarece are o prize mai scazuta asupra masei de
locuitori decat liderii locali ai acesteia, este util doar in masura in care lucreaza in
cadrul tehnicii participante impreuna cu o grupa de localnici pornind de la un plan
comun, pe problem studiate in comun si urmand teluri identice.
Aceste tehnici participante de munca culturala ce se folosesc pe parcursul tuturor fazelor
de munca culturala, care incep cu investigarea stiintifica si urca pana la punerea in
actiune a unui plan de lucru merita mai multa atentie in cammpul teoretic si practice al
investigatiei filosofice.

Observatia participativa individuala si cea colectiva( pe echipe de investigatori) da cele mai

bune rezultate atunci cand antreneaza in proiect pe insasi cei anchetati: experienta
demonstreaza ca daca te faci primit ( tolerat) in mediul existential al unei persoane sau al unui
grup de indivizi in calitatea marturisita de investigator al umanului, si daca reusesti in acel
context sa-ti-l faci prieten sau sa-ti constitui un grup de prieteni colaboratori, posibilitatile tale
de a lucra repede si bine, sporesc considerabil.
La aceasta metoda recurg de regula activistii culturali responsabili de organizarea muncii, in
special a celei mai importante si mai dificile dintre munci, munca culturala, cea care nu
trebuie conceputa ca o activitate speciala, exclusivista si izolata a unei elite superior dotata,
ci ca o activitate colectiva desfasurata in ansamblu de fiecare persoana in parte la ambele
nivele ale culturii in care traieste, cel material si cel spiritual.

Una din cele mai dificile probleme aparute in actiunea culturala de masa este
aceea de a antrena o parte cat mai mare din populatie la o participare activa.
Ce nu se recomanda animatorului cultural in rezolvarea acestei probleme ?
Sa porneasca de la doua idei vechi si gresite:
1) ca el este detinatorul unei zestre culturale ce lipseste celor cu care lucreaza, ori celor asupra
carora lucreaza,
2) ca sarcina lui consta in a face cunoscuta si a raspandi aceasta zestre in mijlocul celor inculti,
folosind in acest scop mijloacele mass media si mai alesconferintele.
De ce este gresita aceasta atitudine a animatorului cultural ?
Deoarece orice persoana sau grup social are o cultura a sa, adica are despre
toate problemele vietii sale cotidiene anumite conceptii, cunostinte si deprinderi care raspund
si corespund felului in care acestia isi traiesc viata.
Aceasta cultura, chiar daca la un moment dat ( odata cu schimbarea conditiilor
existentiale aduse de diversi factori istorici industrializarea, urbanizarea, democratizarea,
informatizarea, etc - ) se dovedeste nesatisfacatoare in privinta adaptarii la noile conditii de
existenta nu inceteaza totusi sa conditioneze gandirea si comportamentul indivizilor.
Nivelul cultural nu este dat insa numai de gradul de raspandirea a cunostintelor
folositoare ci mai ales de folosirea efectiva a acestor cunostinte in toate domeniile vietii, de la
cele ale organizarii economice, la cele ale sanatatii, ale invatamantului si ale atitudinii si
comportamentului fata de semeni.
Ce se recomanda animatorului cultural in rezolvarea acestei probleme majore
legata de trecerea de la o cultura veche la alta noua, mai precis legata de
adaptarea unei persoane sau a unui grup de persoane la alte deprinderi de
viata ( gandire si comportament), ce pretind alt nivel de cunostinte, alta
imagine despre lume, alt mod de implicare in viata personala si sociala ?
Ca oricare din actiunile sale culturale sa se desfasoare nu doar de sus in joc ( evitand astfel
transformarea lor in actiuni cu caracter artificial, pur formal, fata utilitate practica si fara
caracter cultural) ci si prin antrenarea un efort paralel venit de jos in sus: actiunile
animatorului cultural trebuie sa se intemeieze pe fortele culturale locale, pe
care este dator sa le cunoasca adancit.
Pentru aceasta, el trebuie sa cerceteze conditiile culturale locale din mediul in care are de
gand sa lucreze, in asa fel incat sa poata fi in masura sa se integreze in cultura locala,
asimiland-o pentru a putea mai apoi sa o ajute in mersul ei de la ceea ce este la ceea ce este
necesar sa fie; o asemenea cunoastere a conditiilor culturale specifice nu poate fi asigurata
decat printr-o sustinuta actiune de investigare filosofica care se loveste de foarte multe
dificultati, cea mai raspandita dintre ele fiind aceea legata de tentinta cercetatorului de a se
preocupa doar de ceea ce stie el sau crede ca stie, despre problemele generale ale culturii de
masa, fara o luare in consideratie a specificului cultural local.
Pentru a cunoaste conditiile si fortele culturale locale, a elabora planul de actiune si
a efectua propriu zis actiunea culturala, activistii culturali se folosesc de asa zisa tehnica a
anchetei participante, ancheta prin care ei antreneaza pe cei anchetati, nu doar ca simpli
informatori ci si ca coloboratori efectivi, aceasta atat in faza de cercetare a problemelor locale,
ori in faza de judecata critica asupra lor, precizare a scopurilor ce trebuiesc urmarite, alegere a
mijlocelor ce trebuiesc folosite pentru atingerea acestor scopuri, cat si la final in faza de
actiune culturala propriu zisa.
Tehnica anchetei participante a fost cel mai bine prezentata in lucrarile lui Kurt
 Lewin ( action research), Dumazedier, Lebret, Desroches sau in cele ale reprezentantilor
scolii lui Dimitrie Gusti ( H.H. Stahl, Traian Herseni, A. Golopentia, etc)
Ea este folosita de regula impreuna alte 2 tipuri de ancheta:
a) Ancheta documentara ( cea ce se refera la fenomenele trecutului)
b) Ancheta prin chestionare ( cea care se refera la cuantificarea fenomenelor
prezente)
c) Observatia participanta si care presupune participarea activa a celor anchetati,
asa cum a folosit-o Kurt Lewin in studiul sau etapizat asupra obiceiurilor alimentare:
1) precizarea temei si a ariei geografice impreuna cu identificarea si organizarea in
grupe a liderilor si a animatorilor in animatorilor-anchetatori , 2) studierea
mediului socio-uman: geografic, demografic, ecologic, pe sectoare de studii ( munca,
comert, familie, cartier, viata politica, civila si mediu istoric) 3) reunirea pe sectoare si
intersectoare in prezenta cercetatorului.

Alegerea colaboratorilor participanti directi in munca de cercetare si actiune, se face

dupa anumite reguli:
1) alegerea liderilor sociali( fruntasii sau autoritatile locale cum le numeste F. Le Play
dar si persoanele izolate, opozantii, recalcitrantii, traditionalistii incremeniti in feluri de
gandire inadaptate) ai comunitatii, adica a acelor oameni care au priza reala asupra unui grup
mai mare sau mai mic de oameni, prin calitatile lor de judecata, simt al dreptatii, chibzuiala
gospodareasca, etc. )
Acestia vor - oferi informatii cu privire: 1) la temele prestabilite ale cercetarii 2) la
descoperirea temelor de interes real ale vietii satului ce merita a fi supuse atentiei, 3) ce
informatii si de la cine trebuiesc culese, 4) la curentele de gandire , prejudecatile si temerile
ale comunitatii
- contribui la strangerea documentatiei necesare,
- vor participa la sedintele zilnice ( de seara) in care se dezbat concluziile ce
trebuiesc trase.
- vor cauta solutii potrivite pentru remedierea aspectelor vietii culturale
- vor organiza munca efectiva de realizare a actiunilor culturale ( unde se vor
dovedi cei mai eficienti): ei vor deveni subiectii agenti ai conferintelor, ai pieselor de teatru pe
teme privind viata locala a comunitatii, un fel de cronica moralizatoare a vietii locale, etc.
2) Convocarea unui nr mare de persoane ale comunitatii pe grupe de sex, varsta,
profesie pentru supunerea unei dezbateri publice rezultatele muncii efectuate.; astfel ies mai
bine la iveala aspectele mentalitatii oamenilor, argumentele aduse de acestia, parerile
opozantilor, etC

PRELEGEREA III . SCOPURILE, TEMELE I PROBLEMELE

CUNOATERII FILOSOFICE

In activitatea noastra de cunoastere, interesul personal fata de fenomenele din Natura si

Societate este legat de existenta anumitor tipuri de motive:
1) provenite din mirare: mirarea reprezinta unul dintre motivele primare care
declanseaza dispozitia omului spre cunoastere; functionand la nivelul sensibilitatii si
imaginatiei acestuia, mirarea trezeste facultatea de constiinta a omului, punandu-l
pe acesta in situatia de a reflecta asupra fenomenelor care au provocat-o.
2) provenite din curiozitate; curiozitatea functioneaza ca motiv primar al
inteligentei umane, suficient pt ca noi sa cautam sa aflam pe ce lume traim, sa
stabilim relatii cu aceasta si astfel sa ajungem in situtia de a ne cunoaste pe noi
insine. Curiozitatea apare si functioneaza in cadrul activitatii intelectuale de alungul
intregii vieti a omului, din copilaria acestuia atunci cand pune la nesfarsit
parintilor intrebarile ce este aceasta si de ce? pana la batranetile lui.
3) provenite din necesitati de actiune; curiozitatea este unul din motivele
superioare ale cunoasterii; motivele primare ale cunoasterii filosofice provin insa din
necesitatile de actiune ale omului, necesitati aparute pe fondul problemelor pe care
acesta le intampina la intalnirea sa defectuoasa cu realitatea. Aceste motive fac din
cunoastere o unealta a activitatilor artistice, intelectuale, dar mai ales a acelora
practice ale omului.
Pentru a trai, acesta din urma trebuie sa actioneze asupra realitatilor lumii naturale si
sociale din care face parte in vederea satisfacerii nevoilor si trebuintelor specifice
traiului sau zilnic. Dar pentru a actiona in mod eficient asupra acestor realitati, el este
nevoit sa cunoasca cat mai adecvat felul lor de a fi.
Intreaga istorie a culturii umane este efectul eforturilor pe care omul le-a facut cu scopul
de a actiona cat mai eficient asupra Naturii si Societatii in vederea satisfacerii cat mai
durabile a trebuintelor sale.
Savoir, cest prevoir (1), afin de pouvoir (2) ( A. Compte) este maxima care dezvaluie
doua din componentele mecanismului psihicului uman:
1. Adevarul (Homo Cogitans): valoare gnoseologica specifica domeniului teoretic, pe
care il definim ca adeqvatio intellectus et rei ( adecvarea - prin constiinta - a
intelectului la realitate). Adevarului nu este luat aici luat in sensul metafizic si
teologic asemeni unei forme substantiale, asemeni unei entitati absolute, autonome
si manifeste ci ca o relatie de adecvare, mediata de constiinta, intre intelect si
realitate.
2. Utilitatea/ Binele (Homo Faber) reprezentat aici de doua proprietati ale actiunii
umane, eficienta si eficacitatea. Eficienta proprietate practica a actiunii pe care
o definim ca efectus economicus in praxio at adeqvatio intelectus et rei (efectul
practic si economic pe care il aduce in actiune adecvarea prin constiinta a
intelectului la realitate, efect care consta in atingerea scopurilor noastre prin
folosirea si consumul unor resurse minime). Eficienta este, asadar, efectul folosirii
adevarului in actiunea umana. Eficienta trebuie deosebita de eficacitate. Desi
amandoua functioneaza in sfera practica a Binelui, eficienta reprezinta proprietatea
actiunii rationale (ce utilizeaza facultatea practica a ratiunii) de a urmari si de
atinge scopurile sale printr-un consum redus de resurse, eficacitatea reprezinta
proprietatea actiunii voluntare ( ce utilizeaza facultatea practica a vointei) de a
urmasi si atinge scopurile sale indiferent de gradul de consum al resurselor folosite.
Atunci cand in urmarirea scopurilor sale, actiunea nu se sprijina pe stiinta si mai ales nu
este sustinta si insotita de activitatea de cunoastere ( cu alte cuvinte cand aceasta nu
intra in sfera constiintei si cunoasterii de sine), ea sfarseste prin a se manifesta in sfera
inutila a vietii, servind nu unei trebuinte reale a omului ci nevoii de putere acestuia.
Nevoia de putere a omului este simtomul deficitului de stiinta si de cunoastere a
acestuia.
Se recomanda ca cel ce se ocupa cu filosofia sa nu neglijeze nici unul din aceste trei
motive ale cunoasterii ( mirarea, curiozitatea si nevoile practice), dupa cum este util ca
el sa nu uite ca aceste trei motive desi stau la originea manifestarilor noastre artistice,
teoretice si practice nu presupun prin ele insele procesul de cunoastere. ( Ex: un savant,
ce poseda intreaga stiinta a unui domeniu de specialitate nu este neaparat un cunoscator
al acestui domeniu, dupa cum un politician, ce poseda o vasta experienta practica nu
este neaparat un cunoscator al vietii omului: cunoasterea se desfasoara abia atunci cand
detinem constiinta activitatii noastre intelectuale sau practice).
Activitatea de cunoastere nu trebuie confundata nici cu actele noastre sensibile si
intuitive (asa cum aflam din doctrina empirista a cunoasterii) nici cu actele intelectuale
si teoretice ( asa cum ni se spune in doctrina rationalista a cunoasterii) nici cu acelea
rationale si practice ( asa cum ni se expune in doctrina utilitarista a cunoasterii ). Din
contra: actele artistice, cele teoretice ori acelea practice, departe de a reprezenta acte de
cunoastere, constituie factori mediatori ai acesteia, care pot face obiectul investigatiilor
sale. Mirarea, curiozitatea ori nevoia, inainte de a functiona ca motive ale activitatii de
cunoastere a omului , functioneaza ca stimuli ai activitilor sale intutive, intelectuale si
rationale.
Analiza celor trei motive ale activitatii noastre psihice, ne ajuta sa intelegem mai bine
drumul pe care activitatea de cunoastere il parcurge de la etapa simplei descrieri
stimulate provocate de mirare, trecand prin aceea a explicatiei provocate de curiozitate
si ajungand la cea a actiunii practice motivata de nevoie.
In cursul de fata noi ne interesam insa de filosofia aparuta din nevoie i utilizata in scop
practic, filosofie pe baza careia noi putem manui realitatile si interveni asupra naturii
lor; asta nu inseamna ca noi vom ignora si scoate dintre preocuparile noastre
cunoasterea survenita din mirare ori aceea provocata de curiozitate deoarece rostul
nostru nu este acela de a forma meteugari, in stare sa aplice, in cazuri concrete,
anumite retete practice (Stahl, H.H., p. 42) ci filosofi specializati (oameni de stiinta
ganditori) capabili sa intreprinda o cunoastere metodica motivata nu doar de nevoia
practica ci si de mirarea estetica ori de curiozitatea intelectuala.
De altfel, chiar practicianul cel mai specializat intr-un anumit domeniu, oricat de
restrans ar fi acesta, nu poate lucra miop, mestesugareste, stiut fiind ca singurul
remediu cert impotriva rutinei sterilizante ramane mirarea estetica si curiozitatea
teoretica.
Filosofia considerata ca baza pentru praxisul socio-cultuiral, si nu ca metafizica, ar avea,
asadar, a se ocupa cu problema producerii si asigurarii in cadrul tuturor stiintelor a
cunostintelor necesare in vederea elaborarii unor tehnici din ce in ce mai eficiente de
rezolvare a problemelor, tehnici intemeiate pe adevaruri confirmate in actiune tocmai
de eficienta lor.
Odata ajunsi aici uu putem cadea in extrema scolii neopozitiviste vieneze care afirma ca
nu ar trebui sa ne intereseze decat problemele ce pot fi rezolvate pe caile experimentelor
de laborator, ca si cum problemele ce nu pot fi rezolvate in cadrul experimentului
stiintific ar fi niste false probleme. In cadrul filosofiei, sfera problemelor demne de a fi
abordate nu se reduce nicidecum la specia ingusta a problemelor care pot fi rezolvate
doar in regimul experimental de laborator.
Din contra, sfera problemelor filosofiei cuprinde toate problemele ce afecteaza viata
omului, de la acelea concrete legate de nevoile cotidiene ale acestei vieti, in cadrul carora
cunostintele noastre dovedesc o eficienta imediata, la acelea generale, provenite din
nevoile noastre de specialitate, probleme in cadrul carora, cunostintele noastre nu pot
dovedi o astfel de eficienta, sau mai precis nu pot dovedi in mod imediat o astfel de
eficienta, deoarece cercetarile fundamentale, de interes pur teoretic, au un rol practic de
baza, in ciuda faptului ca noi il sesizam cu intarziere.
Deosebirea dintre cercetarile fundamentale si cele aplicate este de altfel greu de stabilit:
orice actiune se intemeiaza pe o teorie fundamentala dupa cum orice teorie
fundamentala este fundamentala tocmai pentru ca ea este si poate fi in mod necesar
aplicata. Cum spunea Pasteur: nu exista o stiinta aplicativa, ci doar o aplicare ( prin
filosofie) a stiintelor

Precizarea temelor de cercetare si actiune.

Necesitatea de a cunoaste realitatile socio-culturale este o necesitate specifica tuturor
disciplinelor stiintifice. De unitatile socio-culturale se intereseaza atat antropologia
sociala sau culturala, etnografia, etnologia, folcloristica, lingvistica, istoria, sociologia
economia politica, stiintele juridice, politologia, etica, doxografia, culturologia, stiintele
administrative ori discipline de granita antropogeografia, demografia, biologia sociala,
psihologia sociala. Toate aceste discipline studiaza cu ajutorul filosofiei viata omului,
asa cum este aceasta determinata cultural, in mijlocul Naturii si al Societatii.
Ele au la baza un invatamant socio-umanist, si se ocupa de o serie de categorii de teme
ce privesc:

1) Documentari si expertize cerute in cadrul departamentelor de

responsabilitate sociala ale intreprinderilor private (RSC) ori ale
institutiilor publice.

Conceptul de "responsabilitate social corporativ" se refer la faptul c firmele,

companiile n general, au anumite responsabiliti fa de societate, ce depesc
obligaiile pe care acestea le au fa de investitori sau acionari.
 "Exist o singur responsabilitate social a afacerilor - aceea de a-i folosi resursele i
a se implica n activiti menite s sporeasc profiturile...atta timp ct respect
regulile jocului, adic, mai exact, se angajeaz ntr-o competiie transparent i liber,
fr nelciune i fraud". ( Milton Friedman, 1970)
Este legitim orice tip de profit, atta timp ct legile n vigoare au fost respectate? Care
este distribuirea echitabil a veniturilor unei companii? Ar trebui ca o firm s dea
napoi o parte din profit? Ne putem baza pe guverne pentru rezolvarea tuturor
problemelor de interes public? Astfel de ntrebri au dat natere diferitelor
interpretri ale responsabilitii sociale corporative.
Activitile menite s sporeasc profiturile nu sunt suficiente pentru ca o companie s
i pstreze buna reputaie i s i consolideze poziia pe pia, ntr-o lume
confruntat cu probleme ecologice grave i cu nclcri ale drepturilor omului.
Opinia public reacioneaz din ce n ce mai puternic fa de aciunile iresponsabile
ale unor companii i pe de alta parte, publicul se ateapt ca acestea s gseasc
soluii pentru cele mai mari probleme ale omenirii precum poluarea, accesul la
resurse de ap, nclzirea globala, asistena medical.
Responsabilitatea social se refer la aciunile pe care o organizaie le ntreprinde
pentru a aduce o contribuie pozitiv societii n care i desfoar activitatea,
dincolo de obligaiile sale legale.

2) Documentari necesare in elaborarea si operationalizarea sistemelor de

management de etica si conformitate in afaceri

Etica n afaceri, ca disciplin studiat n coli, n faculti sau n contexte

profesionale, are i o form operaionalizat, adic o punere n practic. Aceasta este
cunoscuta sub denumirea de managementul eticii" sau managementul eticii i
conformitii" i presupune construirea unor sisteme n interiorul organizaiilor, i
n mod special n interiorul societilor comerciale, care s promoveze un
comportament etic pe toate palierele de conducere i coordonare i n toate
diviziunile afacerii.
Managementul eticii a luat natere ca urmare a dezvoltrii programelor de etic"
(ethics programs) din companii pe care legea din SUA - Federal Sentencing
Guidelines for Organizations - le prevedea nc din anii 70.
La nceput, aceste programe de etic erau formate din coduri de conduita/coduri de
etic pe care companiile erau obligate s i le dezvoltate la nivel local. Ulterior, s-a
observat c simpla existen a unui cod de etic nu este suficient pentru a schimba
comportamentul organizaional i au nceput s apar programe de training de etic
(n afaceri) i s se dezvolte mecanisme de monitorizare i control asociate. De
exemplu, au aprut aa-numitele linii de sesizare a comportamentelor imorale
(ethics hotlines) sau de consiliere a angajailor (ethics helplines), dei diferenierile
n practic ntre cele dou sunt arareori prezente. Apoi au fost introduse politici
privind protejarea celor care utilizeaz liniile de sesizare a comportamentelor
imorale i ilegale, aa numitele politici privind avertizarea de integritate
(whistleblowing policy). Aceste politici sunt standard la nivelul multinaionalelor, i
n mod special n cazul bncilor i companiilor listate pe burs. Astfel a fost posibil
ca fostul director Olympus,Michael Woodford, s sesizeze autoritile nipone cu
privire la tranzacii suspecte pe care compania angajatoare le-a fcut pe parcursul
 mai multor ani, iar n urma concedierii abuzive, protejat fiind de politica de
whistleblowing, s primeasc 10 milioane de lire sterline din partea companiei drept
compensaie.
In esen, rolul sistemelor de management de etic i conformitate, a eticii n
afaceri, este s protejeze compania i stakeholderii acesteia de comportamente
incorecte din punct de vedere moral, legal i profesional. Iar acest lucru se ntmpl
crend mecanisme de prevenie, programe de informare, comunicare permanenta i
educaie moral, sisteme de monitorizare a comportamentelor imorale i ilegale la
nivelul organizaiilor. Nucleul este reprezentat de formarea unei culturi a
integritii.

3) Investigatii in cadrul cabinetelor de consiliere filosofica ce privesc

managementul personal al problemelor de zi cu zi.

Aceste investigatii se refera la probleme personale precum: cautarea unei relatii,

mentinerea unei relatii, incheierea unei relatii, viata si conflictul de familie,
problemele de serviciu, varsta de mijloc fara criza, de ce sa fii moral sau etic, cum stii
daca este corect ceea ce faceti, descoperirea scopului si a sensului, obtinerea
avantajelor din perderi, cum faceti fata schimbarii, etc

4) Documentari, consultari si training-uri necesare in consilierea

membrilor grupurilor si organizatiilor (de la grupuri filosofice
informale aparute in cadrul cafenelor filosofice si forumurilor filosofice,
pana la ONG-uri, fundatii, institutii ori companii)

Este vorba de o activitate de documentare care este necesara: 1. in consilierea

individuala a membrilor si angajatilor, consiliere ce are ca scop acordarea de ajutor
in resolvarea problemelor care interfereaza cu indeplinirea sarcinilor lor de serviciu;
2. in organizarea de workshopuri pentru echipele de furnizori de servicii sau
manageri in scopul imbunatatirii performantelor lor, 3. stimularea creativitatii si
motivatiei lor de lucru in cadrul organizatiei si institutiei, 4. imbunatatirea dinamicii
institutionale. 5. rezolvarea dilemelor sau integrarii organizationale

5) Documentari necesare in activitatile agentiilor de marketing, publicitate

si copywriter

Documentari ce vizeaza o mai buna cunoastere a pietei diversilor furnizori de bunuri

si servicii in vederea atata a imbunatatirii produselor lor cat si cresterii vanzarilor
acestora.

6) Documentari cerute de autoritati si foruri de decizie

 Orice autoritate si for de decizie au nevoie de documentari cu privire la problemele
ce trebuiesc rezolvate si reglementate in cadrul domeniului lor de activitate. Ne
referim aici in primul rand la autoritatile statului care dispun in acest scop de o serie
de institutii, centre si laboratoare aflate in subordinea si sub coordonarea
academiilor si universitatilor publice, carora le pot indica care sunt temele
prioritare care trebuie inscrise in proiectele lor de activitate. In general este vorba de
teme de larga circulatie, legate de marile procese socio-culturale petrecute in tara si
in strainate. Investigatiile desfasurate in cadrul acestor teme, avand un caracter
stiintific precis, au rolul de a oferi propuneri si solutii posibile la problemele
studiate, aratand planurile de actiune necesare in vederea realizarii solutiilor
propuse.

7) Investigatii necesare in urbanism si sistematizari teritoriale

Planurile edilitare sau de administratie regionala, atunci cand trebuiesc realizate in

teritoriu implica cunoasterea naturii acestuia. Mai intai geografic (geomorfologie,
structura geologica, pedologie, orografie, hidrologie, climatologie, etc); apoi
demografic (distributia teritoriala a populatiei si a fenomenelor demografice);
economic ( resurse locale, aflate in exploatare, amplasarea unitatilor de productie,
depozitare, transport, desfacerea bunurilor, etc); sociologic ( studii cu privire la
serviciile sociale necesare vietii oamenilor din acest teritoriu: locuinte, magazine,
sptale, case de cultura, biblioteci, teatre, cinematografe, muzee, parcuri, crese,
gradinite, restaurant, etc). Aceste cercetari necesita profesionisti specializati in
calcularea retelelor de servicii sociale necesare unui cartier de oras, unei comune
rurale, unui judet, etc. In executarea acestor lucrari investigatiile necesare au un
carater interdisciplinar complex, necesitand cunostinte temeinice de urbanism,
sistematizari teritoriale, amenajari si echipari teritoriale, lupta impotriva nocivitatii
si poluarii mediului, precum si cunostinte de drept administrative si de stiinta a
organizatiilor sociale.

8) Investigatii necesare activistilor socio-culturali ( ong-isti, membri de

partid, functionari, etc)

Fiecare activist socio-cultural, oricare i-ar fi profilul este dator sa cunoasca realitatile cu
care lucreaza si daca doreste sa le cunoasca e dator sa-si faca propriile lui investigatii
sociale. Este vorba aici de intreg activul cultural: voluntarii ONG, membrii fundatiilor,
angajatii si metodistii caselor de cultura, bibliotecilor, cluburilor, ateneelor, teatrelor,
cinematografelor, ziarelor, publicatiilor, etc. Toti acesti au datoria de a cunoaste nivelul
cultural, dorintele capacitatile si slabiciunile culturale ale celor cu care lucreaza, astfel ca
planul lor de actiune sa fie real, adaptat necesitatilor vietii ( Ibidem, p. 45)
In rand cu acestia, inclusiv sefii administratiilor locale ( urbane sau rurale) care poseda
atributii de supraveghere si indrumare a vietii la acest nivel, trebuie sa-si obtina o
documentare macar cu privire la problemele de baza ale vietii locale ( problemele
economiei agricole, industriale, culturii si educatiei, etc)

9) Investigatii cu caracter de expertiza legala

Instantele judecatoresti, in aplicarea Codului Civil ( Codul Familiei, Codului Muncii) ori
a Codului Penal au nevoie de expertize efectuate prin anchete socio-culturale. Ex.
Potrivit legislatiei in vigoare a dreptului copilului, ori de cate ori in fata instantelor civile
sau penale sunt aduse probleme ce vizeaza viata unor copii ( divort, atribuire de tutela,
pensie alimentara, plasament) cu atat mai mult a copiilor delincventi este necesara nu
doar prezenta procurorului ci si a delegatului autoritatii tutelare, care are rolul de a
apara interesele copiilor, punand la dispozitia judecatorului rezultatele unei anchete
socio-culturale.

Aceasta ancheta, chemata sa ofere o informatie tehnica, necesita o pregatire prealabila a

celui ce o realizeaza, ea avand caracter de expertiza de specialitate: trebuie sa cuprinda
acele fapte care pot folosi luarii unei hotarari, potrivit dispozitiilor legale in vigoare.
Aceasta inseamna ca anchetatorul trebuie sa cunoasca dispozitiile legale, sa judece al
insusi faptele in lumina legii, sa tina seama de interesele individuale, si sa infatioseze
rezultatele in asa fel incat sa ajute instanta sau autoritatea sa decida in cunostinta de
cauza.

10) Investigatii de prevederi si asistenta sociala

Potrivit unor dispozitii legale, daca anumite persoane se afla in situatii exceptionale,
precis determinate au dreptul la o serie de prestatii sociale. Investigatia sociala poarta
in aceste cazuri asupra determinarii existentei sau inexistentei conditiilor prevazute de
lege pentru acordarea ajutorului social (pensie, alocatie, etc). Aceasta investigatie se
reduce uneori la o simpla verificare de acte ( pensii), insa in alte cazuri necesita o
ancheta la dociliuliul beneficiarului. Sunt situatii cand prestatiile de servicii sociale nu
se acorda decat dupa o judecare a situatiei individuale a unei familii sau a unei
persoane.

11) Documentari necesare in sondajele de opinie publica

Pe masura ce masa populatiei joaca un rol din ce in ce mai important in viata socio-
culturala devine necesara o asa nimita doxometrie a ei, adica o actiune de masurare a
curentelor de opinie publica (spirituale, economice, etc) si de elaborare a operatiunilor
de marketing ce depinde de aceasta. Organizarea corecta si eficienta a acestor sondaje (
care sunt in acelasi timp si mijloce de actiune asupra opiniei publice) pretinde de
asemenea specialisti in stiintele sociale, statisticieni, etc.

12) Investigatii ad legem ferenda

Uneori unii dintre investigatorii sociali, fie activisti, fie doar cercetatori, descopera
anumite situatii speciale, necunoscute sau putin cunoscute celor in drept, dar care
socotesc ei merita sa fie aduse la cunostinta autoritatilor pentru luare de masuri
legislative si organizatorice. Aceste investigatii au caracter de serviciu intern( secret)
fiind menite informarii corecte a aecstor autoritati.

13) Investigatii de lamurire a opiniei publice

Sunt situatii in care dimpotriva rezultetele investigatiilor trebuie aduse la cunostinta
unui public cat mai larg, ele contribuind la formarea unui spirit si a unei emulatii
collective.

14) Documentari necesare in activitatile de comunicare si mass media

15) Documentari necesare in activitatile de invatamant

16) Investigatii cu caracter pur teoretic

Oamenii de stiinta ( filosofii specializati) nu lucreaza, desigur, doar pentru rezolvarea

unor probleme concrete, de interes imediat; ei isi pun in mod deosebit probleme de
specialitate, probleme generale legate de un interes restrans, probleme la care ofera
solutii de ordin specific.
Cand tema nu este impusa de necesitatile stirngente ale vietii, alegerea acesteia devine
insa foarte grea, fara ca asta sa insemne ca ea nu poate fi valoaroasa: cercetarea
stiintifica dezinteresata, pur teoretica este o buna scoala pentru orice activist socio-
cultural deoarece ea il ajuta sa nu cada victima rutinei sterpe.
Oricare ar fi domeniul sau tema luata in lucru si oricare ar fi calitatea cercetatorului
social, activist sau specialist al cercetarii stiintifice, metoda si tehnicile de lucru sunt
comune. Daca modalitatile de aplicare sunt diferetiate in functie de nivelul de
cunoastere si de gradul de adancime al cunostintelor dobandite, principiile metodice si
procedeelor tehnice de baza raman aceleasi, orice investigator fiind dator sa le invete si
sa le stie aplica cu toata rigoarea, potrivit necesitatilor terenului si naturii problemelor.

Prelegeri restante care nu intra in economia examenului

din sesiune.
PRINCIPIILE FILOSOFIEI METODICE

1) trecerea graduala de la cunoasterea spontana la cea critica

2) transformarea gandirii in unealta de cercetare
3) praxisul ca baza a gandirii si criteriu de verificare a adevarului
4) problema folosirii ipotezelor
5) problema folosirii paradigmelor
6) experienta emipirica si experimentul
7) diagnostice descripitive si nomenclatura descriptiva
8) diagnostice cauzale
9) prognoze

ALEGEREA SI CONCRETIZAREA TEMELOR DE CERCETARE

 1) Alegerea si si formularea temei
- Tema trebuie sa permita contributie la dezlegarea unei probleme
- Tema trebuie restransa la proportii modeste
- Tena trebuie examinanata in cunostinta literaturii de specialite
- Tema trebuie formulata clar, folosindu-se o terminologie
clasificatorie
- Tema trebuie incadrata intr-o teorie
2) Concretizarea temei; analiza conceptuala
- Conceptele uzuale si conotatiile lor
- Tranformarea conceptelor uzuale in concepte operationale
- Concretizarea conceptelor prin fixarea unor dimensiuni
cuantificabile
- Despicarea dimensiunilor in indicatori
- Scalara indicatorilor
- Contruirea fenomenelor sociale supuse investistigatiei

3) Analizele descriptive si cauzale in tehnica indicatorilor

- un exemplu concret de analiza descriptiva
- Caracterizarea unitatilor socio-culturale studiate
- punerea diagnostocului etiologic
- punerea concluziilor stiintifice

CAZUISTICA SI CONSTRUCTIA COLECTIILOR DE CAZURI

1) Intemeierea abuziva pe cazuri raslete

2) Valoarea sugestiva a cazurilor individuale
3) Cazurile individuale reprezentative
4) Cazurilor individuale ilustrative
5) Avantajele unei descrieri bune
6) Cazuistica in teoria etniei
7) Cazuistica si actiunea concreta

TIPOLOGIA SI CONSTRUCTIA COLECTIILOR DE CAZURI

Tema trebuie sa permita contributie la dezlegarea unei probleme

-
Tema trebuie restransa la proportii modeste
-
Tena trebuie examinanata in cunostinta literaturii de specialite
-
Tema trebuie formulata clar, folosindu-se o terminologie
-
clasificatorie
- Tema trebuie incadrata intr-o teorie
4) Concretizarea temei; analiza conceptuala
 - Conceptele uzuale si conotatiile lor
- Tranformarea conceptelor uzuale in concepte operationale
- Concretizarea conceptelor prin fixarea unor dimensiuni
cuantificabile
- Despicarea dimensiunilor in indicatori
- Scalara indicatorilor
- Contruirea fenomenelor sociale supuse investistigatiei
5) Analizele descriptive si cauzale in tehnica indicatorilor
- un exemplu concret de analiza descriptiva
- Caracterizarea unitatilor socio-culturale studiate
- punerea diagnostocului etiologic
- punerea concluziilor stiintifice

CAZUISTICA SI CONSTRUCTIA COLECTIILOR DE CAZURI

8) Intemeierea abuziva pe cazuri raslete

9) Valoarea sugestiva a cazurilor individuale
10) Cazurile individuale reprezentative
11)Cazurilor individuale ilustrative
12) Avantajele unei descrieri bune
13) Cazuistica in teoria etniei
14) Cazuistica si actiunea concreta

TIPOLOGIA SI CONSTRUCTIA COLECTIILOR DE CAZURI

TEHNICILE FILOSOFIEI
Tehnica Prospectarii
1. VALOAREA EPISTEMIC A PROSPECTRII
Fie c filosoful lucreaz de unul singur, sau ca organizator al unei campanii de cercetare
interdisciplinar, cu ajutorul unei vaste echipe, munca lui ncepe n mod obligatoriu
printr-o prim luare de contact cu terenul", numit de obicei prospectare" care i are
tehnicile i procedeele sale de lucru specifice.
Uneori, atunci cnd filosoful lucreaz singur, prospectarea" e ceva mai insistent.
Alteori, lucrnd ntr-o echip de campanie comando", ea este rapid, chiar superficial
luare de contact, tinznd doar s controleze sau s constate o anume situaie. n sfrit,
n pregtirea unei campanii organizate temeinic, prospectarea servete la stabilirea i
formularea corect a temei, la alegerea metodei de urmat, la elaborarea uneltelor
tehnice de folosit, la rezolvarea problemelor organizatorice de tot felul, pe care le
implic orice activitatea de cercetare.

a. Prospectarea n cercetrile fcute de unul singur

Asemenea cercetri nu snt deloc de lepdat. Chiar atunci cnd mprejurrile sau
natura problemei te silesc s lucrezi singur, nc nu ai dreptul a spune c munca ta nu e
de folos. Desigur, ea se reduce deseori doar la att ct i poate oferi prospectarea", deci
fr posibilitatea unei adnciri a problemelor pn la atingerea unui nivel stiintific de
actualitate.
Sunt desigur lucrri care nu se pot face dect interdisciplinar, n grupe colective mari.
Dar snt i probleme, unele din ele de capital nsemntate, care nu se dezleag dect
lucrndu-le de unul singur, prin participarea ta direct la viaa oamenilor ori la viata
naturii, n snul crora te strecori, fie neobservat, fie dimpotriv primit i integrat, ca
prta la bine i la ru. Socotesc att de important acest procedeu de lucru, nct asupra
lui voi insista ndeosebi, artnd c observaia prin participare" personal ngduie o
apropiere" (ceea ce francezii numesc approche" spre deosebire de observation")
foarte discret i foarte sensibil fa de oameni i problemele lor, fr rigiditatea n for-
me prefixate, care e necesar pentru obinerea omogeneitii n munca unor echipe
numeroase.
Exista, de altfel, o ntreag list de mari cercettori, maetrii ai prospectrii", care au
tiut s transforme acest mod de a lua contact direct, personal i de unul singur, cu
realitatea socio-cultural, pn n a-1 preface n cel mai desvrit dintre procedeele de
investigaie. Desigur, desi poti face filosofie de unul singur, nu poi face stiinta astfel
dect extrem de greu. Nu poi, de exemplu, nici sonda" de unul singur opiniile publice i
ca atare s fii astzi la mod". Eti in aceste conditii silit s lucrezi dup tehnici vechi
dar foarte serioase, foarte solide necesitnd ceva mai mult dect reete tehnice" i
anume o metod" i n plus un disponibilitate de creaie n gsirea, mereu adaptat la
realiti, a unor tehnici noi.
De fapt, teoreticienii sociali ( sociologi, antropologii, etnologi, etc) au fost marii
maetri ai acestui mod de a lucra. Un Lewis Morgan trind 7 ani printre Irochezi,
evident c nu a putut lua cu sine o echip. Singur a trebuit s se fac primit membru al
clanurilor irocheze i astfel s ajung la concepii tiinifice. De asemenea, tot singuratic
a trebuit i Malinovski s stea ani de zile n insulele Pacificului, ca s creeze coala aa-
nu-mit funcionalist". La fel atia i atia alii, care au fost originali" i creatori"
pentru motivul c au evadat din biblioteca" care te nchide n cercul strimt al unor idei
clasice, fugind n realitatea social, care, fiind proteic, i impune luarea n considerare
a unor fapte i situaii despre care crile tac.
 Dar ceea ce e demn de remarcat este faptul c i atunci cnd execui o prospectare n
calitate de viitor ef de echip, sau ca trimis n recunoatere al unei echipe, tehnicile
prospectrii i impun s lucrezi de unul singur"; ceea ce face ca valoarea investigaiei
ulterioare, fcut cu mare cheltuial de fore i timp, s depind de ce ai gsit i stabilit
tu, mai ales de ce ai gndit i elaborat, ca ipotez de lucru, n timpul prospectrii.
Nu exagerez prea mult spunnd c ceea ce adaugi investigaiei peste ceea ce a stabilit o
prospectare bine fcut nu e dect o argumentare, o colecie de dovezi, o precizare de
detalii deseori expuse foarte pretenios, mergnd pn la modaliti de matematizare,
care nu adaug totui nimic nou i nici util, peste ceea ce ai reuit s vezi dac efectiv
reueti s vezi n cadrul prospectrii.
b. Prospectarea fcut in echip

Repetm: chiar atunci cnd filosoful lucreaz n vederea organizrii unei inves-
tigaii n echip, prospectarea" continu a avea caracteristicile muncii fcute pe
rspundere proprie, ntocmai ca i atunci cnd e fcut de unul singur.
O restrns echip de colaboratori te poate ajuta n prospectarea pe care o faci.
Dar prospectarea pretinde o serie de acte de decizie, care nu pot fi dect ale aceluia care
urmeaz s fie eful de orchestr" al viitoarei echipe de cercetare. Depistarea
problemelor de baz, serierea lor, n ordine ierarhic i de consecven logic, evaluarea
posibilitilor de dezlegare a lor, stabilirea metodologiei deci i a tehnicilor de folosit,
elaborarea i testarea uneltelor de lucru, determinarea alctuirii viitoare a echipei de
lucru interdisciplinare, aa cum se vdete ea a fi necesar fa de natura problemelor
specifice investigate, toate depind de o hotrre a ta, de o judecat luat pe rspundere
proprie. Te sftuieti desigur cu alii, cu ct mai muli alii; asculi atent observaiile
critice ce i se fac; dar hotrrea o iei apoi tu singur, pe seama ta, potrivit experienei
tale, a gn-dului pe care l ai, a ipotezei pe care i-o formulezi, a timpului i a pregtirii
profesionale a oamenilor i a mijloacelor materiale de care dispui.
Gradul de adncime a unor asemenea prospectri n echip", depinde, dup cum
am spus, de scopul urmrit: simpl prospectare n stil de comando", fr intenia unei
reveniri cu o echip statornic de lucru, fie pregtire a unei viitoare campanii de
cercetare.
Vom detalia tehnicile de lucru ale prospectrii, avnd n vedere preteniile ma-
xime pe care le poate avea un viitor organizator de campanie de investigaie propriu-
zis. Din ele, conductorul de campanie comando" sau cel lucrnd de unul singur, vor
reine att ct le trebuie. Fr s uite ns regula de baz care este: orict de sumar ar fi,
orice prospectare trebuie s aib calitatea de a fi totui o lucrare tiinific, cu valoare
de sine stttoare.

2. ALEGEREA TERENULUI DE LUCRU

Presupunem c tema a fost aleas sau ne-a fost indicat i c am fcut toaleta necesar
a lucrrii, adic ne-am precizat tema, i-am fcut analiza conceptual, i ne-am schiat
oarecum metodologia.
Luarea contactului cu realitatea socio-cultural presupune n primul rnd
precizarea terenului", adic a localitii" sau a locului" ( institutie, organizatie,
societate comerciala) unde vom face cercetarea. El poate fi uneori o ntreag regiune,
dac lucrm n sistematizri teritoriale; poate fi o comun sau un sat din comun, o
uzin, un antier, o coal, dac nu chiar un grup social de tineri, dac lucrm n aceste
domenii.
Alegerea locului unde vom lucra i are importana sa, cci de ea depinde deseori
reuita nsi a cercetrii.Ca s nu greim n alegere, trebuie s avem ct mai multe
informaii despre situaia general a rii, att geografic ct i demografic, economic i
cultural, astfel ca s alegem exact locul unde avem cele mai multe anse de a analiza
problema noastr n condiii optime. Cu hrile necesare la ndemn, cu istoriile
regionale i cu monografiile locale cte snt; i snt destule filosoful social risc mai
puin s greeasc, alegnd locuri nepotrivite.
 Dar orict de bine ar fi fost ales terenul" nostru de lucru, tot putem avea surprize,
dac nu recurgem la o prospectare", adic la o verificare a posibilitilor de lucru
efective pe care ni le ofer terenul". Nu trebuie s ne ncumetm niciodat s plecm
direct n cercetare, fr a fi fcut prospectarea" problemei, innd seama de toate fazele
si laturile ei.
3. DOCUMENTAREA PREALABIL PROSPECTRII

Odat hotrt terenul" pe care urmeaz s-1 prospectm, devine obligatorie strngerea
documentaiei existente.
Nu ne referim la literatura general de caracter teoretic adic la lucrrile clasice ale
tiinelor sociale. Acestea trebuiesc s fie de mult citite. nainte de a pleca la teren, ar fi
ridicol s socoteti necesar s citeti atent Politica" lui Aristotel ! Lucrarea aceasta, ca i
multe altele, trebuie s o fi nvat la timpul potrivit, nu n ajun de Ignat! i nu ne
referim nici la literatura de specialitate, n direct legtur cu tema" pe care ne
propunem s-o investigm, cci i pe aceasta trebuie s o fi nvat atunci cnd ai fcut
analiza conceptual" a temei.
Ci ne gndim la informaiile specific locale, direct legate de terenul" unde vom lucra.
Informaia aceasta poate fi de diferite feluri.
a. Informaia geografic

In primul rnd, oricare ar fi tema aleas, va fi vorba de fenomene socio-culturale

care au loc undeva, pe teritoriul rii. Fie c e vorba de un jude, de o comun, de un sat
sau mahala de ora, avem toate ansele ca de ea s se fi ocupat geografii sub unul sau
toate aspectele diverselor specializri ale acestei discipline: geo-morfologie, orografie,
hidrografie, climatologie, pedologie, reele de localiti urbane i rurale, reele de
drumuri, ntr-un cuvnt despre tot ce se cuprinde de obicei ntr-o geografie fizic,
economic i uman.
Literatura de specialitate e destul de greu de gsit. Pn n anul 1947, bibliografia
ei a fost alctuit i ne poate fi de real folos. De atunci ncoace, o re-pertorizare a
lucrrilor aprute nu s-a fcut, aa c nu ne rmne alt soluie dect s strngem noi
informaia; cel mai rapid procedeu fiind totui de a ne adresa celor de meserie, adic
profesorilor i cercettorilor geografi, n special celor din regiunea pe care o vom
cerceta, acetia avnd, cele mai deseori, o informaie complet asupra ce s-a tiprit
despre localitatea sau zona lor.
Ne e cu att mai uurat munca, dac putem ptrunde i n biblioteca lor; sau,
nc mai util, dac antrenm pe cercettorii locali s colaboreze cu noi. In tot cazul, nu
vom neglija s cercetm i lucrri mai vechi, care au darul s ne dea o perspectiv
istoric asupra procesului de dezvoltare local.
Tot att de importante snt ns i hrile geografice, att cele recente, la diverse
scri, ct i cele mai vechi, care ne prilejuiesc cunoaterea evoluiei istorice a geografiei
rii, uneori ajutndu-ne s dezlegm probleme de ecologie socio-cultural, de micri
demografice, de schimbri ale reelei de aezri, care altfel ne-ar scpa.
In afar de hri, dispunem i de o cuvertur aerian", adic de o aero-
fotogrametrie a rii, excepional de important pentru cercettorii de teren, graie
creia, cu autorizaiile necesare, putem nelege problemele teritoriale nc mai bine
dect pe hart aa cum vom avea prilejul s artm cnd vom expune problemele
sistematizrilor teritoriale.
b. Documentarea istoric local

Este i ea necesar, n special cnd lucrm probleme n legtur cu satele i oraele rii,
pentru a nelege felul n care s-au dezvoltat, pn a ajunge la situaia actual. Evident, a
gsi documentaia de baz cu privire la o anume localitate sau regiune, nu e o treab
uoar. Dispunem de prea puine unelte de lucru anume alctuite n acest scop. Nu
avem dect, fragmentar, Indicele numelor de locuri", care cuprinde indicaii privind
localitile din Oltenia i ara Romneasc menionate n colecia de documente
publicate de Academia Romna. pentru veacurile XIII-XVI. Pentru Moldova nu ne
putem folosi dect de repertoriul cuprins n coleciile de documente ale lui Ion Bogdan i
Costchescu, astfel c apelul la colaborarea cu un istoric este obligator.

c. Monografiile sociale

n destul de multe cazuri, au fost tiprite foarte valoroase monografii de localiti sau
de regiuni utile ca surs de informaie. Unele din ele snt clasice, precum snt cele
publicate de Ion Ionescu de la Brad, Al. Gdei, V. Pcal i alii. Din pcate nu exist o
bibliografie a lor, astfel c e greu s afli dac exist sau nu o lucrare despre o anume
localitate, ora sau sat, care te intereseaz, altfel dect din fiierele marilor biblioteci
publice sau ale cercettorilor localnici.
Unele monografii au fost tiprite n limbile maghiar i german nainte nc de
primul rzboi mondial, de care de asemenea ne putem folosi.

d. Informaiile demografice

Pot fi, de asemenea gsite n cteva publicaii a cror consultare i prelucrare este
obligatorie. E vorba de recensmintele din 1910 (n Transilvania) i 1912 (n Vechiul
Regat); apoi cele din 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011 care ne
permit s stabilim evoluia problemelor de populaie, (volum, structur, micare) pe o
perioad destul de mare ca s nceap a fi semnificativ.
Informaii statistice, n general, se pot de asemenea gsi, cu privire la viaa economic
a rii, instrucie, nvmnt i culte, la starea de sntate etc. n Anuarele statistice ce
se public regulat. Consultarea Direciei statistice judeene sau oreneti este de
asemenea indicat.
e. Informaiile etnografice i de folclor

Snt mai rare i mai greu de gsit, cnd e vorba de a le localiza n detaliu. Dar atunci
cnd exist, referindu-se la o anume regiune sau localitate, ele ne snt foarte utile. n
general, pentru toate aceste informaii de bibliotec, avem a consulta fiierele marilor
biblioteci din localitatea cea mai apropiat de domiciliul nostru; dar n special ne vom
consulta cu diversi specialiti: directori de muzee etnografice i istorice, directorii
arhivelor istorice, statisticienii judeeni, medicii, profesorii de specialitate, care ne pot
uura munca n chip substanial. n tot cazul ncercm s-i convingem s colaboreze la
cercetarea pe care o facem, fiecare aducnd aportul su n domeniul n care se pricepe
profesional

4. PERIEGEZA

Dup ce documentarea prealabil a fost strns i prelucrat, extrgnd pe fie

informaiile interesante, (tabeliznd i calculnd datele statistice,etc), cu hrile n mn,
ncepem a cerceta terenul, pas cu pas, cci indiferent de unitatea socio-culturala (oras,
sat, familie, intreprindere, etc), terenul acesteia trebuie vzut amnunit la faa locului.
Operaia se numete Periegez", cu un termen mprumutat din terminologia
arheologilor care se refera la depistarea prealabila a locurilor unde se afla situri
arheologice, meritnd a se incepe acolo si nu in alta parte spturi cu anse maxime de a
nu munci zadarnic. n acest scop, arheologii strbat o anumit regiune, bnuit a fi
interesant arheologic, stau de vorb cu localnicii, culeg tradiiile existente despre locuri
purtnd nume de grditi", jidovtie" etc, sau afl unde se gsesc multe cioburi de oale
i aa mai departe. Cu ochiul lor de profesioniti, recunosc unde s-ar putea s fie ceva
interesant de cercetat; viziteaz ruine, observ denivelrile de teren care nu par a fi de
natur geografic i noteaz toate aceste puncte unde urmeaz ca ulterior s se nceap
spturi sistematice. n zilele, noastre asemenea periegeze" se fac cu ajutorul i a
fotografiilor aeriene, potrivit unei tehnici de arheologie aerian", de care vom mai
vorbi, care e de fapt tot o periegez, fcut ns cu mijloace tehnice mai moderne, rapide
i sigure.
La fel procedeaz i filosoful social, mai ales atunci cnd, ceea ce l intereseaz
snt teme legate de viata urban-rural sau de sistematizare i amenajare teritorial,
acoperind zone teritoriale mai vaste. De altfel exist posibilitatea de a folosi i n
cercetarea sociala tehnicile aerofotogrametrice chiar n scopuri de cercetare propriu-
zis, nu numai de prospectare.
Ele s-au dezvoltat att de mult, nct au dat natere unor adevrate profesiuni, foarte
pretenioase, de mare rigoare, dotate cu instrumentare de nalt nivel tehnic, care i
permit s faci lucrri de o precizie extrem, de o capacitate de vizionare n spaiu,
ecologic" i de cuantificare a fenomenelor socio-culturale, pe care nici o periegez
fcut cu piciorul nu i-o poate da.
Nu dispunem nc de mijloacele tehnice i de specialitii necesari pentru efectuarea
unor asemenea periegeze i analize aeriene, nici mcar n aplicarea tehnicilor de
arheologie aerian", i cu att mai puin a tehnicilor de sistematizare teritorial i de
prognozare.
n tot cazul, chiar dac am dispune de tehnicile aerofotogrametrice, aa cum s-ar
cuveni, periegeza terestr tot rmne necesar. Cnd vom expune cteva din amnuntele
periegezei aeriene, vom vedea c snt unele semne" care nu pot fi luate n considerare
dect dup ce snt vizitate i pe teren.
Clasica periegeza terestr, n cltorii fcute cu piciorul, cu calul, crua, sau
automobilul, sat de sat, uli de uli, intrarea apoi din cas n cas, i permite s ai o
cunoatere a locului unde triesc oamenii care te intereseaz i o nelegere a vieii lor
mai direct dect cea obinuit, pe calea rapidelor sondaje de opinie.
Observaia obiectelor este deci tehnica de baz a periegezei i asupra ei trebuie, aa
cum am mai artat, insistat ndeosebi.

5. CONTACTUL CU AUTORITILE

Luarea contactului cu autoritile este obligatorie, din mai multe puncte de vedere.
Mai nti, deseori, aceste autoriti fie c e vorba de un consiliu popular al unei localiti
sau al unui jude, de conductorii unei ntreprinderi, ai unor instituii culturale etc, snt
cele care au cerut ca investigaia socio-cultural s fie fcut, subvenionnd-o. Ca atare
aceste autoriti snt prtae la anchet i n drept s cear informaii n dubla lor
calitate de autoritate" i de beneficiari". Dar chiar dac cercetarea se face din iniiativ
proprie sau la comanda unui organ superior, organele locale trebuiesc s fie necontenit
inute la curent, att cu tematica cercetrii, ct ulterior, i cu mersul i rezultatele
lucrrii.
Mai mult nc: este deosebit de util ca precizarea temelor de cercetare s fie fcut i
prin convorbiri tehnice cu aceti rspunztori ai vieii locale i, n msura maxim
posibil, acetia s fie ei nii antrenai n aciune.
Prin autoriti locale" nelegem nu numai seria ntreag de reprezentani ai puterii
de stat, ci i seria tuturor tehnicienilor de orice specialitate ar fi ei: ingineri,
zootehnicieni, medici, nvtori, contabili, brigadieri, directori de cmine culturale i
aa mai departe, incluznd chiar i simplii ceteni, n msura n care au o experien
care ne poate fi de folos.
Cu alt prilej am vorbit i de tehnica de antrenare a acestora ntr-o auto-anchet
participant". Deocamdat, ne gndim doar la obligaia noastr de a-i informa i la
nevoia noastr de a sta de vorb cu ei, spre a ne informa noi nine.
 Contactul cu autoritile nu se rezum doar la stabilirea unui sistem de relaii de
reciproc informare, ci cuprinde i cercetarea documentelor administrative de care
acestea dispun.Nu exist autoritate de stat, sau organ de conducere al unei ntreprinderi
sau instituii, care s nu aib o arhiv n care s depun diversele lucrri scrise rezultate
din nsi mersul administraiei. Snt registre, acte, situaii, referate, statistici, studii,
procese verbale i rapoarte, care an de an se adun i se ndosariaz. i snt i lucrri n
curs, care de asemenea conin informaii de care investigatorul poate avea nevoie.
La toate aceste surse de informaie nu poi ns ptrunde dect respectnd dispoziiile
legale, adic doar avnd dezlegrile oficiale i asentimentul autoritilor respective.
n cursul prospectrii, nu va fi timpul s compulsm aceste documente pentru a
extrage din ele ce socotim necesar. Dar n tot cazul ne vom interesa de inventarierea lor,
de valoarea lor informativ, astfel ca s facem demersurile necesare pentru obinerea
dreptului de a le supune, la nevoie, unei prelucrri sistematice.

CONVORBIRILE NON DIRECTIVE

Ceea ce domin ns n cursul unei prospectri este folosirea instrumentului de lucru

numit convorbire".
Vom arta ntr-o alta prelegere care snt tehnicile prin care se pot obine convorbiri"
utile de la un mare numr de informatori i cum se pot ele supune unor interpretri de
diferite feluri, de la cea simplu literar pn la cea pretenioas a analizei de coninut".
Pentru moment, subliniem ns c n prospectare, filosoful social trebuie s stea de
vorb cu ct mai muli oameni, de toate categoriile, i buni i ri, i oficiali i particulari,
i optimiti i pesimiti i oameni care snt pentru" i opozani" cu tot dinadinsul,
chiar i de rea credin, la nevoie.
n urma unei mase de asemenea convorbiri libere, fr tem, non directive",
aflm nenumrate lucruri, cptm informaii uneori serioase, alteori simple brfe
ruvoitoare, calomnii i minciuni sfruntate. Dar toate fac parte din viaa" socio-
culturala pe care o cercetm, de toate avem deci a ine seama, ele fiind cele care ne
permit s punem un prim diagnostic (diagnostic de prim nfiare") a strii de spirit,
s bnuim cam care snt curentele de opinie care se cristalizeaz, care snt problemele n
jurul crora se poart discuii pentru i contra, sursele de nemulumiri existente,
aspectele sociale cele mai criticate, cele asupra crora lumea cade de acord n chip
pozitiv, laudativ, poate chiar admirativ.

Cercetarea are de fapt un caracter psihologic i pretinde un deosebit tact. Uneori

situaia local va fi destul de clarificat ca s ne putem da seama, de la nceput, care snt
condiiile socio-culturale care determin n fond curentele de opinie, astfel c o
cercetare ulterioar prin tehnica sondajului statistic" s nu ne mai par a fi necesar.
Alteori ns, nelmurindu-ne deplin, sau simind nevoia unei cvantificri mai corecte,
gsim c va fi necesar s facem apel la tehnicile sondajului de opinie. Dar n acest caz,
ntrebrile pe care le vom include n formularul-chestionar nu vor fi scoase din capul
nostru, din imaginaia noastr de intelectuali urbani, adic ancheta nu va fi o imagine a
propriei noastre psihologii; ci ntrebrile se vor centra n jurul problemelor i punctelor
de vedere care au rezultat din convorbirile purtate.
Semnalm c e vorba de o procedur clasic i obligatorie: chestionarele de
opinie se fac dup o cunoatere a psihologiei i nivelului cultural al celor pe care vrem
s-i anchetm, dup o cunoatere a temelor care i intereseaz pe ei, adic dup ce am
ajuns a-i cunoate destul de bine, prin mijlocirea acestui numr mare de convorbiri
libere pe care trebuie s le facem.
Procedeul este greoi i dureaz: a transcrie zeci i zeci de convorbiri, a le face analiza
de coninut, a lucra apoi chestionarul, a-1 testa i apoi abia a-1 pune n practic, snt
operaii care nu se pot face repede, btnd din palme. Dar repede", n investigatiile
socio-culturale, nu se poate lucra dect prost". Mai bine ncet i sigur, dect repede i
greit. Vorba latinului, care ne sftuiete: festina lente", grbete-te ncet" e o lozinc
de baz a investigatorului de teren.

7. PREGTIREA PLANULUI DE LUCRU

Dac am hotrt ce anume problem merit i poate fi cercetat, urmeaz s ncepem a

ne pregti planul de lucru, potrivit regulilor metodologice, adic n legtur cu mersul
gndirii noastre de-a lungul unor faze de racordare treptat a realitilor concrete i a
ipotezei Ia care ne-am oprit.
Aceste faze se pot schematiza astfel:
a. Precizarea problemei dup prospectare

Acest lucru e necesar pentru c e cu neputin ca, prin contactul direct cu realitatea
social, s nu fi ajuns la concluzia c tema aleas este n fapt mai complicat dect am fi
crezut-o la nceput i c deseori se pune n condiii pe care nici mcar nu le-am fi putut
bnui.
Cnd n 1927 H.H. Stahl a prospectat Vrancea spre a alege satul unde urma s
soseasc ntreaga echip, era convins, aa cum erau convini toi cercettorii problemei,
c vor gsi acolo o rzie de stil umbltor pe btrni", singura form de organizare
social la vremea aceea cunoscut, a vechilor noastre sate devlmae. De la primul
contact ns, s-a impus copleitor faptul c n Vrancea nu se cunotea umblarea pe
btrni", ci o alt form de organizare, mult mai strveche, creia i-am dat numele de
devlmie absolut".
Sau n prospectarea cutrui sat din Banat pe care echipa lui Stahl o socotea a fi de
bufani", adic Olteni, fugii peste muni n timpul scurtei stpniri austriece a Olteniei,
el s-a artat totui a avea puternice influene sud-dunrene.
Surprize de acest fel snt infinit de multe i doar o prospectare atent fcut i le poate
scoate la iveal, silindu-te, evident, s reconsideri tema iniial, s o reformulezi,
amplificnd-o sau mrginind-o i n tot cazul preciznd-o astfel ca s poi cuprinde n ea
toate aspectele legate de problema" central pe care vrei s o dezlegi.
Desigur, surprize poi avea n tot timpul cercetrii, dar o prospectare bine fcut are
cel puin darul de a le nltura pe cele mai importante.
Orict de ascuit minte ar avea cineva, orict de pregtit ar fi s fac analiza logistic"
a unei probleme, tot realitatea rmne mai inventiv; aa c cercettorul are senzaia,
aproape sportiv, de a se afla n lupt cu ea, ca ntr-un permanent rmag pus cu
Realul, pentru a se vedea cine rzbete: capacitatea minii noastre de a ghici i prevesti
realitatea, sau infinita capacitate proteic a realitii, de a scpa strduinelor noastre de
cunoatere i prevedere.

b. Reanalizarea conceptual

Legat tot de faza prospectrii" i a pregtirii mintale" a investigaiei ce

urmeaz s facem, mai trebuie s rezolvm i o alt problem de baz, creia nu i se
poate niciodat acorda prea mult atenie, ea fiind de fapt piatra de ncercare a valorii
oricrui filosof social. E vorba de aa numita problem a analizei conceptuale", adic a
gsirii modalitilor prin care o problem teoretic abstract poate fi transformat ntr-o
problem concret, realizabil experimental.
Desigur, am fcut analiza conceptual nc dinainte de prospectare, odat cu
alegerea temei. Dar i aceast analiz conceptual este de fapt o unealt de lucru i ca
atare trebuie testat la teren.
Realitatea socio-cultural e ntotdeauna plin de surprize; mereu ai de nvat
cte ceva, despre care nici o carte nu i-a pomenit i pe care, chiar ntr-o lung
experien, nu ai mai avut prilejul s le vezi. De fapt, acesta e i rostul investigaiilor.
Cci dac nu am face dect s rentlnim mereu variante ale acelorai situaii, le ce bun
s mai cercetezi?
 c. Elaborarea planului de lucru, pe capitole i subcapitole

El cuprinde nu numai o precis definire a problemei supuse cercetrii, dar i o prim

ncercare de organizare a ei, pe capitole i subcapitole, aproape sub forma unei table de
materii" a viitoarei redactri. Acest plan iniial se va modifica ulterior, de nenumrate
ori, mbunt-indu-se. Dar cine nu are clar n minte nc de la nceput, ce are de gnd s
lucreze, cu greu se va putea descurca, atunci cnd, intrnd n contact cu realitatea, va
risca s se nece n haosul faptelor mrunte, fr s mai poat distinge ce e important, ce
e secundar i ce nu este deloc necesar pentru dezlegarea temei propuse.

d. Stabilirea metodologiei lucrrii

Preciznd ce anume va trebui s cuprind lucrarea, pe capitole i subcapitole, ne

putem da seama, mai precis, de ce anume documentare vom avea nevoie pentru
rezolvarea fiecrei problematici n parte. Avnd deci clar n minte ipoteza de lucru" i pe
de alt parte orientarea fa de seria de realiti" necesare pentru a raiona
experimental", ne rmne s stabilim care vor fi procedeele tehnice pe care le vom folosi
pentru colectarea faptelor concrete.
Vom stabili deci care vor fi statisticile" de care ne vom folosi. Vom stabili de ase-
menea de ce convorbiri" vom avea nevoie, de cte anume i de ce fel: convorbiri libere,
convorbiri pe tem, convorbiri cu chestionar. Vom judeca dac e cazul s facem o
anchet de opinie public" i n ce condiii.
De fapt, aceast latur a lucrrii noastre, propriu-zis metodologic, adic de judecat
tiinific, este hotrtoare la grad egal cu formularea ipotezei de lucru, cci esenial
rmne s tim ce cutm i s stabilim cum cutm.

e. Pregtirea uneltelor de lucru

n linii mari, n orice cercetare socio-cultural ai de strns documentaii privind dou

mari capitole, pe care de altfel le cunoatem, dat fiind c am mai vorbit pe larg despre
ele: primul este cel al existentei", cellalt, al contiinei sociale".
Mai uor de realizat snt uneltele de lucru necesare investigrii fenomenelor de
existen social, cci acestea snt constituite din obiecte", aciuni" i situaii"
concrete, fa de care aplicarea formularelor de anchet statistic este eficient i
executabil potrivit unor tehnici bine puse la punct.
Mai atragem atenia i asupra unui alt aspect al problemei, care nu vrem s
spunem c nu ar fi cunoscut tuturor filosofilor sociali, dar care totui este deseori
neinut n seam, n practica cercetrilor. E vorba de anchetele i de modul lor de
organizare, care in de problemele de contiin" social, n special de aa-numitele
anchete de opinie.
Statistica ntocmai ca i mainile electronice de calcul lucreaz exclusiv n
sistem binar (prin da" i nu"), ceea ce e uor de realizat cnd numeri prezena sau
absena unor obiecte, aciuni sau situaii certe (un om e sau brbat sau femeie, sau
major sau minor, are sau nu are televizor n cas etc. etc). Dar acelai procedeu se arat
extrem de nesigur cnd e vorba de preri", de opinii" cci acestea au un joc de infinite
nuane ntre da" i nu", o diversitate care nu poate fi cuprins n ntrebri prestabilite
prin chestionar. Investigatorul risc s pun ntrebri care nu au nici n clin nici n
mnec cu prerile efective ale celor pe care i ancheteaz, sau dimpotriv s omit unele
care par eseniale celor anchetai.
De aceea redactarea chestionarelor de opinie trebuie s nceap prin efectuarea
unei lungi serii de convorbiri libere" n care oamenii, odat pui n tem, snt lsai s
vorbeasc liber despre ceea ce cred ei c este de spus n legtur cu tema ce li s-a propus.
 Se fac,obinuit, zeci, uneori sute de asemenea convorbiri libere, care se nregistreaz la
magnetofon sau se stenografiaz, se transcriu i se supun apoi unei analize de coninut",
pentru ca pe baza a ce rezult din ele s se elaboreze chestionarele.
A proceda altfel, adic a face un chestionar din ce i se pare ie c ar trebui s
intereseze pe cei a cror opinie o caui este o pur neltorie; autonelare, dac e fcut
din nepricepere, excrocherie tiinific, dac e fcut din lene i dac buna credin
lipsete. Vom arta ulterior cum anume trebuie puse la punct aceste unelte de lucru.
f. Pretestarea uneltelor de lucru

Dar deocamdat ce este esenial de spus, la acest capitol al lucrrilor din faza
prospectrii", este regula pretestrii", absolut obligatorie a tuturor uneltelor de lucru.
Dup ce ai prospectat", dup ce ai avut nenumrate convorbiri" cu ct mai muli
oameni, dup ce ai alctuit capetele de tabele" i ai elaborat formularele de anchet"
eti obligat s faci proba metodei i uneltelor de lucru pe care le-ai pregtit. Test"
nseamn n limba englez prob". Deci pretestarea este o prob prealabil pe care o
faci pentru a verifica dac proiectele tale de planuri i unelte pe care ai de gnd s le
foloseti snt sau nu bune.
Nu exist formular care s ias perfect din capul cuiva, ca Minerva din al lui Jupiter.
Formularul care nu a fost pretestat este, cu absolut siguran, un formular,
inacceptabil. Nu se cunoate caz, n care pretestarea s nu-i fac dovada c mai snt
necesare mbuntiri ale modului cum ai formulat unele ntrebri, c nu ai cerut unele
informaii care se adeveresc indispensabile, c ai pus ntrebri inutile sau cu totul nepo-
trivite situaiilor locale etc. etc.
Orice unealt de lucru (plan, ndrumtor de convorbire formular statistic, etc.) pn
nu e analizat i criticat de ct mai muli oameni, pn nu e supus la proba pretestrii,
apoi din nou reluat n lucru i iari pretestat, rmne rudimentar.
A multiplica chestionarele n mod pripit, aa cum se obinuiete uneori, n mii, zeci de
mii, uneori sute de mii de exemplare, constituie o culp profesional condamnabil.
g. Precizarea modalitilor de eantionare

Important n aceast faz a prospectrii este s aflm dac avem informaiile necesare
pentru organizarea unui eantion de bun calitate. Ne trebuie pentru asta o numerotare
a caselor i o list nominal a tuturor membrilor familiilor locuind n ele.
Cnd lucrm n ntreprinderi sau instituii, avem posibilitatea s folosim scriptele lor
administrative: state de plat a salariilor, crile de munc, schemele de organizare a
personalului, cataloagele pe clase, avnd ns grija de a controla dac snt sau nu snt
inute la zi, intrnd n toate amnuntele sistemului de a ine evidena personalului" fie
ei salariai, elevi, gzduii etc.
Hrile ne snt de asemenea necesare, n anume cazuri, pentru o corect eantionare.
De pild, ntr-un ora, cea mai bun metod de eantionare const n a lucra pe zone",
marcnd pe hart diferitele cartiere existente cu caracteristica lor: cartier de vile, cartier
periferic, cartier de blocuri nou construite, cartier de locuine aparinnd sau afectate
unei ntreprinderi, cartier vechi de tip rural etc. sau n regiuni rurale, crnguri",
ctune", sate noi", vecinti", gospodrii izolate" etc

8. ALCTUIREA ECHIPEI DE CERCETARE

a. Componena echipelor interdisciplinare

Dac am organizat lucrarea pe capitole i subcapitole, ba chiar pe paragrafe, dac am

rezolvat problemele metodologiei i a uneltelor de lucru necesare, ne va veni uor s
calculm numrul de membri necesari n viitoarea echip, precum i specialitile lor.
Oricare ar fi tema studiat, prezena ctorva specialiti e n tot cazul necesar. Cnd am
artat care e matricea", unealta mnemotehnic de lucru pe care o propunem am artat
de fapt numrul i calitatea necesar a celor care ntr-o echip minimal constituit vor
avea s se ocupe cu aspectele pe care le-am numerotat I Cadrul Geografic, II Cadrul
Biologic, III Cadrul Istoric , IV Cadrul Psihologic, V Manifestarile spirituale, VI
Manifestarile economice, VII Manifestarile juridice, VIII Manifestarile politic-
administrative, IX, Unitatea cultural inter-disciplinar.

Pentru fiecare problem, prezena mcar a unui cercettor e necesar. Se poate

ntmpla ca uneori, mai bine zis, rareori" un cercettor s fie specializat n dou
sau mai multe discipline. De pild n prospectarea fcut de unul singur, cercettorul va
trebui s aib o formaie metodologica filosofic si abilitati teoretice politehnice , dei
nu-i stric s cear sfaturile specialitilor; n cadrul unei echipe, este ns mai sigur s
dispui de cte cel puin un om de fiecare din cele 9 tipuri de aspecte.
n detaliu, compunerea unei echipe complete depinde de natura problemei pe
care o cercetezi. Lucrnd ntr-o ntreprindere, nu ai nevoie de un inginer agronom.
Lucrnd ntr-un sat, vei avea nevoie poate i de un specialist n puni", de un
viticultor", etc. Snt cazuri n care ceri unui specialist doar un aviz, sau un memoriu,
fr s fie nevoie s-1 antrenezi n munca de zi cu zi a echipei.
Compunerea echipei variaz i dup scopul ei. Dac echipa e format ntr-un
scop mai mult pedagogic, dect tiinific propriu-zis, adic dac se pune accentul n
special pe formarea seminarial n munca tiinific a unor tineri studeni, atunci este
util ca pe ling ei s lucreze un numr ct mai mare de specialiti cit mai diveri, de la
care cei tineri s poat nva tehnici de lucru i moduri de gndire.
Ne ngduim a crede c nu e just folosirea masiv a studenilor ca operatori de
anchet", pui la dispoziia ctorva cadre didactice, formula invers fiind mai curnd
valabil i ductoare la scop, n care adic un numr de specialiti s fie pui la
dispoziia studenilor pentru a-i nva toate secretele tuturor meseriilor, att de diverse,
cte intr n formarea profesional a unui viitor filosof social.

b. Echipa central de ndrumare, control i sintez

Pe langa cele 9 echipe de lucru este necesara o echipa centrala de indrumare, control si
sinteza.

9. REZOLVAREA PROBLEMELOR GOSPODRETI

Se pun n aceast faz a prospectrii i probleme gospodreti. Dac lucrezi singur sau
ntr-o echip restrns, de 23 oameni nu are prea mare importan unde vei dormi i
ce vei mnca. Oricum, nu vei rmne pe drumuri i nici de foame nu vei muri. Dar dac
ai de gnd s organizezi o echip mai mare, cuprinznd oameni de vrste i sexe diferite,
problema dormitoarelor, a cantinei, a slii de edine, devine important i deseori
hotrtoare.
Noi nu sntem nc echipai cu tot ceea ce ar fi necesar unor expediii acoperind o lung
durat i un vast teritoriu, de genul celor pe care le fac antropologii i chiar geografii i
geologii. Nu dispunem adic de mijloacele de autotransport, dotate cu dormitoare,
laboratoare de developare i copiere fotografic i cinematografic, cu instalaii de desen
i cartografiere, de transcriere la main a benzilor de magnetofon i aa mai departe.
Ct despre necesitatea unui echipament aerofotogrametric, dac l ceri, riti s fii luat n
derdere! Dei n ziua de azi este de-a dreptul absurd s se porneasc la o cercetare
serioas fr de a dispune de ntreg acest echipament.

10. PLANIFICAREA CALENDARISTIC

 Avnd clar n minte problema de rezolvat i mijloacele ce ne snt puse la dispoziie,
putem face i un plan calendaristic al lucrrii, preciznd, pe etape, durata fiecreia din
fazele de lucru pe care ni le-am fixat.
Uneori, comanda de lucru pe care am primit-o fixeaz ea nsi durata n timp a
lucrrii. n acest caz, sntem obligai a proceda invers, mrginind problema la ct putem
cuprinde ntr-un spaiu de timp limitat, sau mrind numrul colaboratorilor pentru a
putea totui termina ntreaga lucrare la timp.
Dar intervin i calcule financiare. Putem socoti ct ne va costa lucrarea n totalitatea sa,
sau invers, vom dimensiona lucrarea potrivit mijloacelor financiare de care dispunem.
Planul calendaristic" este de fapt o sintez, o echilibrare ntre toate aceste componente
ale problemei: mrimea investigrii ca atare, mijloacele financiare de care dispunem,
timpul care ni se acord, posibilitatea de a recruta i instrui numrul de colaboratori
necesari. Toate aceste coordonate odat precizate, dispunerea calendaristic a fazelor
devine posibil.
Cnd se lucreaz, pe contract, cu o instituie sau o ntreprindere, ntreg planul bugetar
i calendaristic trebuie s fie astfel ntocmit ca s constituie o baz contractual ntre
beneficiar i executantul investigaiei, deci trebuie calculat cu precizia i realismul
necesar n orice lucrare n care inem seama de normele financiare i contabile ale
beneficiarului.

Tehnica observaiei
1. IMPORTANA DATELOR PRIMARE
Reamintim cele deja spuse: filosoful social are de studiat un domeniu al socio-
culturalului", care nu e cu putin de sesizat prin simurile noastre. Socio-culturalul nu
poate fi nici vzut, nici auzit, nici pipit, fiind o abstracie", un mod de a fi", iar nu un
fenomen concret propriu-zis.
Tot ceea ce putem observa n legtur cu viaa oamenilor snt doar obiecte",
aciuni" i opinii". ntreg meteugul investigaiei socio-culturale const n
capacitatea noastr tehnic de a observa aceste obiecte, aciuni i opinii", de a le
nelege i de a reconstitui modul n care se integreaz ele n ansamblul unei viei socio-
culturale, exprimnd-o astfel, n mod inteligibil pentru noi. n fond, este vorba,
necurmat, de oameni", care pot fi observai, n activitatea lor, creatoare sau
modificatoare a obiectelor materiale din jurul lor, n activitatea lor de animale
biocenotice, adic laolalt tritoare, i n plus capabile s ne transmit mesaje" cu
ajutorul limbajului.
Tehnicile investigaiilor socio-culturale snt deci, n primul rnd, tehnici ale
observaiei. Exist reguli generale ale observaiei tiinifice, precum i aplicri specifice,
dup cum observaia poart asupra unor obiecte, unor aciuni sau unor opinii. Domin
ns, n orice munc filosofic, n particular, n cazul investigailor socio-culturale
urmtoarea regul: calitatea rezultatelor finale atrn de calitatea observaiilor de
baz. Dac aceste observaii de obiecte, de aciuni i n special de opinii, nu snt fcute
cu deplin corectitudine, toat elaborarea ulterioar, orict de savant ar fi, orict am
recurge, n prelucrare, la tehnici extrem de pretenioase, ca de pild cea a organizrii
unei bnci de date" i o matematizare a lor cu mijloacele mainilor electronice de
calcul, totul nu ar fi dect o pierdere de vreme i o autoinducere n eroare. Calitatea
informaiilor de baz, a datelor primare", genuine", cum li se spune, determin nsi
calitatea lucrrii n totalitatea sa.
Att redactorul unei cercetari filosofice nsoita de o munca stiintifica ct i
cititorul acesteia, au deci datoria s dea cea mai mare atenie critic calitii
observaiilor care stau la baza interpretrilor fcute. In special cercetatorul de teren,
atunci cnd capt informaii de la persoane locale, cu sau fr calitate administrativ
oficial, trebuie s arate cea mai sever nencredere fa de orice informaie ce i s-ar da
global", adic fr s aib la baz o documentaie original.
Dac, de exemplu, ntrebi pe un stean care e numrul persoanelor active din sat
care pleac de muncesc n alt localitate i acesta i d o cifr global, valoarea acesteia
nu este dect a unei evaluri", fcute pe baza unei impresii personale, deci doar
valoarea unei opinii", sau pe romnete spus, o simpl prere". Nu poi avea ncredere
ntr-o asemenea cifr global dect dac i se d posibilitatea s controlezi i lista
nominal a navetitilor"; sau dac o asemenea list nu exist, trebuie s o stabileti tu
nsui, analiznd om de om, situaia tuturor persoanelor, din toate familiile cte se afl
consemnate ntr-o list scris. Cel mai sigur e s te foloseti de ultima nregistrare
statistic fcut de pild n fiecare toamn cu prilejul numrrii animalelor existnd n
toate gospodriile. Aceast analiz a cazurilor individuale e preferabil s fie operat prin
tehnica convorbirilor n grup, adunnd adic laolalt mai muli oameni, precum ar fi
agentul fiscal, factorul potal etc. adic oameni care, prin meseria lor, i cunosc destul
de bine constenii sau comahalagii.
Tot astfel, dac vrem s aflm ci dintre absolvenii colii locale au plecat la ora,
la alte coli sau n producie, vom cere nu cifra lor global, ci lista lor nominal, alctuit
pe baza cataloagelor colare a ctorva ani din urm, cinci sau zece, dup caz. E de la sine
neles c nici asemenea documente de baz nu au alt valoare dect cea pe care o are
administraia local care le alctuiete. n general, cifrele statistice snt la acelai nivel
calitativ cu cel al administraiei. Afirmaia pe care o fac e destul de grav; dar ea poate fi
verificat de oricine are rbdare s confrunte datele locale, aa-zise oficiale", cu
realitile riguros controlate.
Datoria filosofului de teren este n orice caz de a nu se baza dect pe informaii
ct mai exacte, n special pe propriile lui observaii, stabilite potrivit normelor tehnice
ale investigatiei socio-culturale, observaii care se pot controla de ctre oricine ar dori
s-i dea seama de obiectivitatea lucrrii. De aceea fiele de observaii, foile statistice,
listele nominale, etc adic ntreaga documentaie de baz, strns de filosoful de teren,
care nu are rostul s fie publicat n ntregime, trebuie totui s rmn n dosarele
arhivei anexe a lucrrii, astfel c oricine ar dori-o, s poat proceda la verificri, fie
refcnd ntreaga lucrare, fie fcnd numai sondaje de control".
n plus, documentaia strns la teren nu e niciodat folosit n totalitatea sa.
Depunerea ei n arhiv permite ulterioare analize secundare", adic reluarea docu-
mentaiei pentru a fi analizat din alte puncte de vedere dect cele iniial avute n vedere.
 ntr-un cuvnt: documentaia unei lucrri nu constituie un secret personal al celui
care se documenteaz, ci este un act public, la care are drept de acces orice alt om de
tiin. Este aci o regul elementar nu numai de deontologie" profesional, ci i de
rigurozitate tiinific, regul absolut obligatorie; ceea ce ne silete s dm tehnicilor
observaiei o atenie maxim.

2. OBSERVAIA EMPIRIC I PROCEDEELE OBSERVAIEI TIINIFICE

Lum cunotin de realitile exterioare nou, att naturale ct i socio-culturale, prin

intermediul simturilor apoi a constiintei noastre. Graie simturilor capatam informaii
pe ci multiple (vz, auz, gust, miros, pipit). Acestea sunt, aa cum spunea Pavlov, nite
analizoare", care desfac realitatea exterioar nou n elementele ei sensibile,
componente. Astfel, orice obiect cu care lum contact este receptat mai intai prin
simuri, apoi informatiile transmise de simturi sunt aperceptate de constiinta, fiind in
final supuse unui proces de sintetizare mintala operat de facultatile imaginatiei,
intelectului si ratiunii.
Aceast sintez constituie deci o reflectare" a realitii materiale. Nu este ns vorba
de o reflectare mecanic, ca ntr-o oglind, ci de un complex proces de desfacere
analitic a obiectului din domeniul sensibilului in domeniul inteligibilului,
creierul avnd aici capacitatea de a recunoaste obiectul prin constiinta si de a emite prin
imaginatie, intelect si ratiune reflecii" asupra datelor lui sensibile transformandu-le in
continuturi inteligibile ( intuiii, imagini, concepte, cunotine, idei, etc)
Aceast capacitate a noastr de a reflecta", i de a lua cunotin de lumea exterioar
nou este strans legata de aciune. Mnuind obiectele, acionnd asupra lor,
constientizandu-le si cunoscndu-le deci n micarea lor, pe care o provoac propria
noastr aciune, ne formm masa cea mai important de informaii despre lumea
exterioar.
Desigur c vedem" lumea de ndat ce deschidem ochii. Dar o putem i privi, adic
cu intenia de a o cunoate. Tot astfel auzim fenomenele sonore, dar le putem i asculta
cu atenie, precum i mnuirea obiectelor poate s fie dirijat de o curiozitate
experimental, iar nu numai ca rezultat firesc al contactului nostru cu lumea.
Cnd ne ndreptm atenia asupra lumii exterioare, cu scopul contient de a obine
informaii despre ea, spunem c am fcut o observaie". Dar dup gradul de con-
centrare a ateniei pe care l obinem, observaiile pot fi de multiple feluri, avnd diferite
caliti.
Cele mai multe snt empirice, n sensul c nu snt suficient de adncite i nici
judecate critic. Numim observaie empiric" produsul unei observaii
spontane, insuficient controlate critic. Mai toate observaiile pe care le facem n
 viaa de toate zilele snt empirice. Ele ne snt deplin suficiente pentru rezolvarea
problemelor noastre practice mrunte.
Dar observaia empiric nu mai este satisfctoare atunci cnd vrem s ajungem la o
cunoatere tiinific, dat fiind c, n cursul efecturii unor observaii empirice, sntem
aplecai a comite o serie de erori, ajungnd astfel la concluzii eronate. Pentru a asigura o
calitate mai bun observaiilor noastre este deci necesar s fim ateni asupra noastr
nine, spre a nu comite greelile la care sntem predispui.
Aadar, de la o observare empiric" vom trece la o observare critic", ceea ce va avea
drept rezultat obinerea unei observaii riguroase, tiinifice". Numim deci
riguroas ori tiinific" observaia empiric mbuntit critic, rod al
unei observri dirijate potrivit unor anumite reguli menite s ne garanteze
evitarea greelilor observrii spontane.

Ca s putem nltura defectele observaiei empirice, este bine s ncepem prin a le

inventaria.

3. DEFECTELE OBSERVAIEI EMPIRICE

Observaia empiric se produce cu prilejul unui interes personal n legtur cu fe-
nomenele observate. De aci decurg o serie de defecte, care se pot schematiza astfel:

a. Observaia empiric este fragmentar

Avnd la baz numai cteva cazuri rzlee, mrginite n limitele unei experiene per-
sonale, observaia spontan este restrns ndeobte la fenomenele pe care le cunoate
individul n cadrul grupului social din care face parte sau n cele cu care are mai des
relaii.
Asemenea observaii nu permit judecarea corect a unui fenomen, bazndu-se pe
cunoaterea doar a unui fragment de via socio-cultural, rupt din ntregul din care
face parte. Dar chiar pe cazurile rzlee, ale experienei personale, observaia spontan
este incomplet, prin faptul c nu poart dect asupra acelei laturi a realitii care a
impresionat mai mult, care a izbit imaginaia sau care este n legtur cu interesele
personale ale observatorului, lsnd la o parte toate celelalte laturi, care totui pot fi
deseori eseniale. i e de subliniat faptul c cu ct interesul celui care observ este mai
puternic, cu att observaia lui va fi mai parial", adic mai exclusiv ndreptat spre
ceea ce l intereseaz.

b. Observaia empiric este lipsit de obiectivitate

Ea nu este parial" numai n sensul de fragmentar", incomplet", ci deseori i n
cel de prtinitoare". Interesul care declaneaz efortul de atenie face ca judecata
impresiilor senzoriale s nu fie obiectiv, adic conform cu realitatea lucrurilor, ci
subiectiv, colorat de efectele care anim pe observator. Atitudinile de iubire, simpatie
sau de ur, dispre, fric, ndejde etc, nclin pe om spre observaii prtinitoare. Ne
nelm deci singuri, vznd realitatea prin prisma afectelor noastre. Ca atare este greu
ca, prin observaii spontane, s ajungem la cunoaterea legilor obiective care dirijeaz
lumea. n special, n domeniul observaiilor sociale, afectele joac un rol covritor. Un
chimist, lucrnd n laboratorul su, poate mai uor s fie neprtinitor. Este greu s
credem de pild c un chimist ar putea manifesta o dragoste deosebit pentru
hidrocarburi i o ur nverunat mpotriva celorlali compui ai carbonului. n viaa
social ns, fiecare din noi avem sentimentele i resentimentele noastre, prejudeci i
idei necontrolate tiinific, de care ne scpm foarte greu, ceea ce face ca majoritatea
observaiilor spontane cu privire la viaa social s fie pariale, innd mai puin de
tiinele sociale.

c. Observaia empiric este vag, lipsit de precizie i exactitate

Fiind fcut superficial, sub presiunea afectelor, imaginea care se formeaz n mintea
observatorului spontan este nu numai lacunar i afectiv, ci i confuz, mai mult
global dect analitic, exagernd anumite detalii n dauna ansamblului, ceea ce duce la
imprecizie i inexactitate.
Un capitol ntreg al oricrui manual de psihologie trateaz despre psihologia
martorului", adic a observatorului spontan, artnd ce greeli se pot face dnd crezare
unor persoane, care, chiar de bun credin, au fost martori la un anumit eveniment sau
situaie de fapt, dar care totui nu au tiut s vad ce se petrece n faa ochilor lor,
formndu-i o prere cu totul eronat, n care copleete mai mult imaginaia dect
observaia. De altfel, asupra acestei probleme va trebui s revenim, interogarea
martorilor constituind un capitol important al tehnicii anchetelor sociale.

d. Observaia empiric are i defectul de a nu fi consemnat n scris

Ea este ncredinat doar memoriei celui care observ. Memoria este ns defectuoas.
Aadar nu numai c observaia este incomplet, parial, imprecis i inexact, dar fiind
reinut n memorie ea devine cu att mai greit. Memoria noastr face o selecionare
subiectiv, reinnd, la rndul ei, din observaia iniial, incomplet, doar ceea ce
intereseaz pe martor, subliniind detaliile care justific atitudinea sa afectiv, trecnd
sub tcere, uitnd ceea ce contrazice prerea sa gata format. De asemenea, precizia
primei observaii se terge i ea din ce n ce, pe msura trecerii timpului. Memoria
rstlmcete deci observaia spontan n aa fel nct duce de cele mai multe ori la o
deformare a adevrului.
e. Observaia empiric nu este judecat critic
Adic nu este prelucrat logic, ordonat n minte, ci rmne n stare haotic, confuz,
aa cum se cristalizeaz ea, n tulbura nvlmeal de senzaii, sentimente i
prejudeci.

4. CARACTERISTICILE OBSERVAIEI TIINIFICE I TEHNICILE DE REALIZARE

Dac nlturm defectele inerente oricrei observaii empirice, transformm o
asemenea observaie ntr-o observaie tiinific, riguroas controlat critic. Aadar:

a. Observaia tiinific este metodic

 Cea mai de seam calitate a observaiei tiinifice i de care depinde msura n care se
pot realiza toate celelalte cerine ale unei observaii tiinifice const n faptul c este
metodic, avnd la baz existena unei concepii teoretice cu privire la fenomenul
cercetat. Aceast teorie se elaboreaz de ctre oameni graie unei serii foarte lungi de
observaii, repetate, judecate i verificate practic.
Ratiunea noastr dirijeaz deci observaia i o dirijeaz cu att mai bine cu ct este mai
informat de rezultatele unor munci tiinifice anterioare, pe care noi le putem cunoate
prin nvmntul pe care l cptm, prin studiul lucrrilor tiinifice, care constituie
zestrea culturii moderne, prin patrunderea filosofic a legilor generale care guverneaz
mersul naturii i al gndirii umane i, n ce privete tiinele sociale, prin studiul atent al
paradigmei/metafizicii pe baza careia este intreprins studiul teoretic al vieii sociale a
oamenilor.
Trebuie combtut cu struin ideea greit c observaia" ar fi un dar natural ", pe
care unii oameni l-ar avea din natere, altora lipsindu-le. De asemenea ideea greit c,
observaia tiinific ar putea fi rezultatul unui meteug" pe care oricine l poate
mnui, cu bune rezultate, n mod mecanic. Cercetarea tiinific, observaia nsi care
st la baza cercetrii, nu are absolut nici o valoare, dac nu este permanent dirijat prin
constiinta de catre intelect si de ratiune. Observatorul tiinific este neaprat i un
teoretician; valoarea observaiilor lui atrn de puterea lui de analiz i aceast putere de
analiz este rodul pregtirii lui teoretice.
Nu sntem cei dinti care vrem s facem observaii riguroase asupra vieii socio-
culturale ci teoriile tiinelor sociale ne arat c prin experiena lor de pn acum,
oamenii de tiin au reuit s analizeze multe fenomene socio-culturale i s le clasifice,
stabilind, pentru a le identifica, o nomenclatur tiinific, corespunznd unui anume
aparat conceptual.
Avem deci, n munca noastr, o baz de la care trebuie s pornim: este anume
clasificarea teoretic a fenomenelor socio-culturale, clasificare analitic, n sensul c
distinge, din ansamblul unui grup de fenomene unitare, elementele lui alctuitoare,
deosebindu-le n elemente eseniale i elemente accidentale, ceea ce permite o
clasificare a lor pe genuri i spee.

b. Observaia tiinific este integral

Realitatea formeaz un tot organic, un ansamblu care nu se poate nelege dect n

totalitatea sa. Trebuie deci s tindem la executarea unor observaii complete, nefiindu-
ne ngduit s ne ntemeiem pe observaii rzlee i fragmentare. Nu trebuie s izolm
anumite laturi sau anumite amnunte ale fenomenelor, considerndu-le ca i cum ar fi
de sine stttoare, autonome, fr legtur cu contextul din care fac parte.
Dac am proceda n felul acesta, am face metafizic, nu tiin. ntr-adevr, metafizica
procedeaz greit, tocmai prin faptul c izoleaz fragmente din realitate i le consider
ca esene" de sine stttoare. tiinific este dimpotriv concepia organica, nu cea
metafizic. Vrem s ajungem la cunoaterea realitii; i aceast realitate, care este
material" (pentru c exist n afar de noi i independent de contiina noastr) nu
poate fi neleas dect ca ntreg.
c. Pentru a fi complet, observaia trebuie s fie sistematic
n loc s procedm deci la ntmplare, aa cum ne solicit simurile sau impresiile
noastre de moment, observnd haotic, cnd unul, cnd altul din amnuntele
fenomenelor, urmeaz s ne disciplinm observaia n aa fel nct s nu ne scape nimic,
ci, rnd pe rnd, sistematic, s observm toate aspectele fenomenelor studiate, n
ansamblul lor.

d. Pentru a fi sistematic, observaia trebuie s fie analitic

nainte deci de a proceda la observaie, trebuie s facem o analiz a fenomenului.
Numim analiz" operaia de desfacere a unui fenomen n elementele lui
alctuitoare, element" fiind acea parte a fenomenului care nu poate fi
desfurat n pri componente mai mici.
n tiinele fizico-chimice, asemenea analize se pot face materialmente. tim cu toii
de pild, c apa se poate desface analitic n elementele ei componente, adic n dou
pri hidrogen i o parte oxigen. n filosofia si stiintele sociale, asemenea analize
materiale nu pot fi fcute. Nu putem de pild s desfacem prile alctuitoare ale unei
familii, n chip material. Totui le putem desface pe cale logic, n mod abstract. De
pild, putem constata c, n orice familie, exist o serie de situaii, condiionate obiectiv
i subiectiv, care duc la o serie de funciuni familiale. Putem deosebi astfel oamenii care
alctuiesc familia, condiiile lor de via n gospodria lor comun, psihologia
membrilor familiei, contiina comun a familiei, integrarea ei n viaa socio-cultural,
funciunile ei biologice-sanitare, pedagogic-educative, de solidaritate intern, de
moralitate etc.
Avem deci posibilitatea, dac am stabilit, ct mai precis cu putin, elementele"
analitice ale unui fenomen, s procedm sistematic, observnd n ordine logic, unul
dup altul, fiecare din aceste elemente, astfel ca s fim siguri c nu am trecut nimic cu
vederea.

e.Valoarea observaiei atrn de valoarea teoriei care st la baza analizei

De pild analiza, pe care o face un cercetator asupra unui fenomen socio-cultural, va fi
dirijat de paradigma si teoria sa (liberala, marxista, socialista, normativista, etc) cu pri-
vire la viaa social. Orict de amnunit ar fi fcut aceast analiz care pleaca de
exemplu de la o teorie neo-liberala, ea nu va avea acelai caracter pe care l are analiza
social fcut pe baza unei teorii marxiste, dat fiind c va avea cu totul alt orientare cu
privire la elementele eseniale care alctuiesc viaa social i va acorda fiecrui element
al vieii sociale o alt pondere.
Valoarea analizei depinde deci n mod direct de valoarea teoriei tiinifice care ne ajut
s operm desfacerea unui fenomen complex n elementele sale componente i s le
seriem n ordinea importanei lor.

f. Observaia tiinific este repetat i verificat

 Oricte precauii metodologice am lua, este posibil s greim n observaiile pe care le
facem. De aceea, observaia tiinific trebuie repetat, pentru a verifica corespondena
dintre cele constatate de noi i realitate. Repetarea este necesar i ca o condiie pentru
obinerea unei observaii complete, n special n tiinele sociale snt situaii care
mpiedic sau fac contraindicat struina de a obine o observaie complet n decursul
unei singure investigaii.
Snt uneori aspecte de via care nu se pot afla de la nceput i asupra crora nici nu
trebuie insistat la o prim luare de contact.
Repetarea are aadar un dublu scop: al verificrii i al completrii observaiei.

5. CARACTERUL DINAMIC AL OBSERVAIEI

Micarea este esenial oricrei realiti materiale, nu exist materie fr micare i
nici micare fr materie. n domeniul cercetrii fenomenelor sociale aceast micare"
se traduce printr-un proces de dezvoltare continu, adic printr-un proces istoric de
necurmat schimbare. Observaia tiinific asupra vieii sociale trebuie s se adapteze
acestei realiti istorice. Daca realitatea este istorica urmeaz de aici c i observaia
trebuie s aib acelai caracter.
Caracterul dinamic al observaiilor noastre se poate asigura prin dou modaliti:
O prim modalitate const n a considera orice fenomen socio-cultural ca pe un pro-
ces", adic nu ca o stare fix, nemicat i neschimbat, ci dimpotriv ca aflat n mers,
n devenire. i reconstituim deci trecutul, i constatm prezentul i n msura
posibilului, i prevedem viitorul. n tot cazul trebuie s fim contieni c prezentul nu
este dect un moment de trecere de la ce a fost la ce va fi.

O a doua modalitate const n repetarea observaiilor noastre la diverse intervale de

timp. Am mai vorbit de necesitatea unei repetri" a observaiilor. Dar scopul avut
atunci n vedere era verificarea unei observaii fcute la un anume moment. De data
aceasta este vorba de un fel de repetare, obinuit prin ceea ce se numete, cu un termen
anglo-saxon admis azi n terminologia internaional cercetri panel" constnd n
repunerea sub observaie a unui fenomen social dup trecerea unui rgaz de timp, mai
mult sau mai puin lung. n acest interval procesul socio-cultural supus studiului a avut
timp s se desfoare, astfel c putem uor vedea n ce sens s-a fcut dezvoltarea i cu ce
ritm. Asemenea observaii repetate snt deseori folosite n special pentru a controla dac
anume prognoze s-au verificat, dac interveniile noastre, prin aciuni directe, conform
unui plan de lucru", au dus sau nu la rezultatele scontate.
6. OBSERVAIA DIRECT SI INDIRECT
Din cele expuse mai sus rezult c executarea unei observaii tiinifice nu este o
operaie uoar, la ndemna oricui. Pentru a executa astfel de observaii, este necesar o
destul de lung pregtire profesional, constnd, att n adncirea teoretic a
problemelor de metodologie tiinific, ct mai ales n practicarea, sub controlul unor
observatori mai experimentai, a unor observaii sistematic gradate, de la teme uoare la
teme mai grele.
O asemenea munc de antrenament" i disciplinare", adic de formare
metodic a unei deprinderi de a proceda i de a gndi, se obine fr ndoial mai uor
printr-un nvmnt sistematic, anume organizat n scop pedagogic. Dar la rezultate
bune poate ajunge cineva i muncind singur, prin autocontrol critic, struitor urmrit.
n tot cazul, ceea ce trebuie s tie orice cercettor tiinific este c munca cu el nsui, n
vederea perfecionrii metodelor sale de lucru, nu se sfrete niciodat, cercettorul
fiind obligat ncontinuu s trag nvminte din munca sa i s tind spre mnuirea
unor tehnici din ce n ce mai perfecionate. n special prin contactul cu ali tovari de
munc din aceeai disciplin i din disciplinele conexe, i asigur o coal permanent,
care permite nu numai nvarea temeinic a ceea ce se tie, ci i dezvoltarea ne-
contenit a teoriei i metodologiei sale de specialitate.
Toi cei care nu au fcut ns aceast munc de formare, ca oameni de tiin,
adic profanii" i amatorii", nu vor putea s fac observaii de valoare tiinific.
Considerm pe asemenea observatori drept simpli informatori", pe care i vom folosi
dup tehnica pe care o vom arta ulterior la paragraful observrii opiniilor."

Observatorul pregtit tiinific, are posibilitatea de a face dou feluri de observaii:

unele directe, altele indirecte.

Observatii directe. Numim directe observaiile tiinifice pe care un

investigator, pregtit n mod special n acest scop, le face la faa locului, n
timp ce se petrece un anumit fenomen. Adic observatorul trebuie s fie la locul
unde i n timp ce are loc fenomenul. O asemenea observaie direct se poate face
asupra unor obiecte, fie naturale (innd de mediul geografic), fie fabricate de mna
omului (locuine, obiecte etc).

Pe baza acestor observaii directe fcute asupra obiectelor se pot trage i anumite
concluzii, n special din observarea obiectelor fabricate sau amenajate de mna omului.
Concluziile acestea snt multiple, prin ele putand deduce gndul celor care, prin munca
lor, au fabricat sau amenajat obiectele. Munca omului se deosebete de munca
animalelor prin faptul c are la baz totdeauna gnduri (intuitii, imagini, concepte,
cunotinte, idealuri de valoare) Marx spune, de pild, foarte sugestiv c ceea ce deose -
bete pe om de albine este faptul c el construiete mai nti n gnd ceea ce are de
executat apoi cu mna i cu uneltele. Judecind deci observaiile directe fcute asupra
obiectelor, putem deduce gndul care a stat la baza acestora.

Observatii indirecte. Numim observaie indirect deducia pe care o putem

face interpretnd o observaie direct. De pild, ntreaga preistorie se bazeaz pe
asemenea interpretri ale obiectelor ce pot fi gsite n cursul spturilor, piatra folosind
ca o rni de mn, e dovada unui anume stadiu de dezvoltare a agriculturii, un
mormnt de nhumaie sau incineraie, ne spune, prin obiectele ce se afl acolo, cam care
puteau fi obiceiurile i credinele respective, tot astfel dup cum, de pild, ntr-un,
cartier de mahala urban, prezena brazilor la casele oamenilor sau a bncilor n faa
caselor, ne arat prezena cert a unei populaii cu moravuri nc rurale.

Asemenea observaii indirecte se pot face ns i asupra observaiilor directe de

opinie. De pild, cnd stm de vorb cu un om, el ne exprim anumite preri personale.
Observm deci direct aceste opinii" ale lui. De pild, un printe cu care avem o
convorbire ne spune c, departe de a fi un printe ru, cum l acuz unii, dimpotriv, el
 i iubete copilul i i d o educaie excelent. Aceast declaraie o nregistrm sub
forma unei observaii directe". Ce deducem ns din ea? C ntr-adevr printele este
aa cum se arat a fi prin vorbe ? Tragem deci o concluzie necritic, sub form de
observaie indirect, din aceast declaraie a lui? Sau nu putem face acest lucru ?
n afar de declaraii" avem posibilitatea s nregistrm, prin observaie direct i
mrturii". Un om a asistat la o ntmplare, cunoate o anumit situaie, pe care ne-o
povestete. Martorul a fcut deci o observaie empiric direct" i poate c pe baza ei a
tras i concluzii, pe care de asemenea ni le relateaz. Constatm deci n mod direct, care
i este mrturia. Dar i de data aceasta este o ntrebare dac putem face trecerea de la
aceast observaie direct la cea indirect?
Vom vedea dealtfel mai n amnunt de ce asemenea trecere de la observarea direct la
cea indirect, n legtur cu opiniile" oamenilor, constituie una din cele mai grele
dificulti ale investigaiei sociale.
Dac ns martorul nu este un profan, ci un observator tiinific, observaiile directe pe
care le-a fcut pstreaz i pentru ali observatori tiinifici valoarea de observaie
direct.
Se face uneori greeala de a se considera drept indirecte toate observaiile fcute de
ctre altcineva dect cel care ancheteaz, n realitate trebuie fcut deosebirea iniial
ntre observaia empiric i cea tiinific, toate observaiile empirice, adic cele fcute
de profani i comunicate nou verbal, au pentru noi doar valoarea unor observaii
directe fcute asupra opiniei acelui profan observator. Observaiile fcute ns de un
observator tiinific i pstreaz pentru toi ceilali observatori tiinifici valoarea lor
iniial, cele directe rmn directe, cele indirecte rmn indirecte. Munca tiinific este
caracterizat tocmai prin faptul c observaiile, odat fcute, conform regulilor
metodice, au o valoare egal pentru toi oamenii de tiin, care le verific, le repet, le
amelioreaz, dar nu le contest dect atunci cnd contest nsi capacitatea profesional
a observatorului anterior.
Acelai lucru l putem spune i despre observarea direct a aciunilor umane care i
ele se pot constitui baza unor observaii indirecte de opinii.
n fapt, observatorul tiinific observ simultan, obiectele, opiniile i actele, le supune
unei critice metodice, le analizeaz n contextul lor i, cu mult pruden, trece la
tragerea unor deducii logice. Restabilirea adevrului, reconstituirea faptelor, snt ns
operaii dificile, care cer mult pruden i experien.

Observarea obiectelor i aciunilor

1. NATURA FIZICA I NATURA UMANIZATA
Este elementar observaia c orice via socio-cultural are loc ntr-un anumit spaiu
teritorial i c ntre acest spaiu" i viaa socio-cultural" exist o legtur.
Pe ct de greit ar fi s afirmm c mediul geografic determin viaa social, reducnd
astfel ntreaga stiinta sociala la o teorie a factorilor fizici cauzatori unici ai istoriei, tot
att de greit ar fi i afirmaia c ntre Socio-Cultural i Natur nu ar exista legturi.
Se cade deci ca, n investigaiile noastre de tiine sociale, s avem o idee teoretic
just cu privire la aceast problem, astfel ca i observaiile pe care le facem s
surprind exact fenomenul relaiei dintre Natur i Socio-Cultural.
 Potrivit anumitor metafizici sociale, natura este un laborator" de munc al
oamenilor. Cci procesul de producie" al oamenilor nu este altceva n fond, dect un
proces de extragere din Natur a materiilor prime i captare a unor surse de energie.
Oamenii exploateaz resursele Naturii n mod inteligent, adic profitnd la maximum de
avantajele pe care le ofer Natura i evitnd, n msura maxim a posibilului, greutile
i dezavantajele ei.
Ceea ce face ns ca acest aspect al problemei relaiei Natur-SocioCultura" s fie
esenial, este faptul c avantajele" i dezavantajele" variaz n timp, n paralel cu
dezvoltarea istoric a tehnologiei umane. Cci, pe de o parte, exist o natur brut"
(dac i putem spune astfel), cea de care se ocup geologia i geografia fizic, cuprinznd
o serie de capitole pe care le descrie orice manual (orografie, hidrografie, climatologie
etc.) i pe care i filosoful trebuie s le cunoasc; dar pe de alt parte exist i o aciune a
oamenilor asupra Naturii.
Putem afirma, fr paradox, c Natura, ca factor condiionat al vieii sociale, nici nu
exist dect n msura n care oamenii o pot exploata. Cu alte cuvinte: Natura, ca factor
condiionat, este o creaie a aciunii umane. De pild atta vreme ct nu exist o tehnic
petrolier, zcmintele de petrol nici nu exist, n sensul c nu pot influena ntru nimic
viaa social a oamenilor.
Tehnicile artistice, intelectuale ori raionale (cele industriale, agricole i pastorale)
folosesc, deci Natura la nivelul gradului lor de tehnicitate. De cnd exist, omul
umanizeaz", amenajeaz", Natura, aducnd-o n acea situaie n care poate trage din
ea maximum de foloase: dup cum, ntmpltor, dimpotriv o poate i degrada prin
aciuni nesbuite, fcnd-o nepotrivit traiului omenesc.
Orice via socio-cultural pune deci problema esenial a studierii gradului de
potrivire dintre datele fizice ale Naturii i datele tehnicii la care a ajuns grupul respectiv.
Gama variaiilor istorice ale acestor potriviri, sau nepotriviri, dintre aciunea de
productie a omului ( artistica, stiintifica, economica) i mediul fizic nconjurtor, este
imens, de la nivelul popoarelor slbatice, trind din cules din natur", n care abia 2
3 oameni pot tri pe un kilometru ptrat, pn la megalopolisurile" moderne unde se
nghesuie pe kilometru ptrat urban pn la cteva zeci de mii de oameni, n zeci i zeci
de etaje suprapuse.
Nu numai tehnica hotrte ns care va fi aspectul naturii umanizate, ci i sistemul
relaiilor care se formeaz ntre agenii produciei. Pmntul, ca principal mijloc al
actiunii de productie a omului ( artistica, stiintifica, economica), se afl stpnit n mod
divers: uneori ca bun colectiv al unor triburi slbatice, alteori, ca vaste domenii ale unor
stpni de oameni sclavi sau erbi, alteori ca proprieti private familiale, fragmentate
sub form de lotizri mrunte. Cu alte cuvinte se nscrie pe suprafaa pmntului
ntreaga structur praxiologica a societii " sub cele dou aspecte ale relaiei agenilor
actiunii umane cu Natura", i de relaii sociale dintre aceti ageni ai actiunii",
suprafeele de teren fiind deci supuse unei duble structurri: una economic, alta
juridic.
Fiecrui stadiu de dezvoltare a capacitilor de a exploata Natura i fiecrui stadiu de
dezvoltare a sistemului de relaii sociale dintre oameni, i corespunde o anume nfiare
a mediului natural umanizat", adic, aa cum se mai spune, un anume peisagiu", rural
i urban, adic un anume fel de a organiza teritoriul din punct de vedere economic i
juridic.
 Exist deci pe orice teritoriu organizat socio-cultural, amplasamentele deosebite ale
unor locuri de munc" i ale unor locuri de domiciliu", legate ntre ele printr-o reea
de transporturi", peste care se suprapune i o reea de limite", de granie", desprind
ntre ele proprietile".
Analizarea acestei duble compartimentri, economice i juridice, a teritoriului, i
permite s determini sub multiple aspecte, profilul social al grupului respectiv de
oameni; aceasta avndu-se n vedere, ca n orice cercetare sociologic de altfel, att
trecutul ct i prezentul i viitorul: putem deci face, n investigaia noastr de teren
arheologie social", adic reconstituire, a unor situaii trecute, diagnosticare social",
adic nelegere a situaiei prezente, precum i prognoz social" , adic elaborare a
unor viitoare sistematizri i amenajri teritoriale.
S schim pe scurt felul cum se pun aceste trei aspecte ale aceleiai probleme, urmnd
ca n volumul al doilea al acestei lucrri s centrm mai mult atenia noastr asupra
tehnicilor respective, dat fiind c, dup cum se poate lesne nelege, ele snt de natur
interdisciplinar".

a. Arheologia social
Amenajrile teritoriale, economice i juridice, las pe suprafaa pmntului urme
indelebile; oamenii defrieaz pdurile, deselenesc ogoarele, irig i de-seac, taie
drumuri de la un loc la altul, i cldesc casele, aglomerndu-le n localiti rurale i
urbane, dnd astfel pmntului o nfiare care oglindete materialmente aciunea lor.
De-a lungul veacurilor, uneori dup milenii de ani, civilizaii ntregi dispar de pe
suprafaa pmntului; tot ce s-a cldit cade n ruine i se ngroap ncetul cu ncetul.
Peste ele, strat dup strat, ali oameni se aaz, cldind lucrri noi peste cele vechi.
ntocmai ca oamenii, mor astfel pe rnd oraele, satele, drumurile, lucrrile hidrografice,
ogoarele, plantaiile, toate scufundndu-se n arin. Totui urmele lor rmn nc
vizibile pentru cel ce tie s le vad i s le recunoasc, chiar dup ce, practic, au fost de
mult uitate de succesivele generaii care s-au nlocuit unele pe altele, pe aceleai locuri.
Vzute cu ochiul liber sau prin fotografii aeriene, semnele peisajelor rurale i urbane,
continu s vorbeasc ntocmai ca un document mut ce ne-ar trimite totui peste
veacuri, un mesaj.
O ntreag tehnic de arheologie social" poate fi astfel folosit de ctre filosof, n
paralel cu arheologia clasic a istoricilor, constnd n reconstituirea trecutului prin
analiza rmielor materiale ale structurilor sociale economice i juridice. n ultimele
decenii tehnicile aerofotogrametriei" au dat natere i unei arheologii aeriene"
(istorice i sociale) care a ajuns s fac azi parte din bagajul tehnic al cunotinelor obli-
gatorii ale tuturor oamenilor de tiine sociale.

b. Diagnosticarea social a amenajrilor teritoriale actuale

Am vzut cum, prin mijloacele arheologiei sociale, putem s nelegem care a fost
gndul care a mnat pe oamenii de pe vremuri s exploateze n anume fel natura,
amenajnd-o pe msura capacitilor lor tehnice i nevoilor lor sociale. Dar analiza
aspectelor contemporane ale problemei, ne ngduie s nelegem, deopotriv, i felul n
care actualul mod de amenajare teritorial mai rspunde sau nu nevoilor de astzi.
Fiecare nou generaie care se ivete n istoria omenirii ia n primire un teritoriu gata
amenajat de ctre generaiile anterioare. Nu e cu putin s se fac tabula rasa de tot ce
au creat btranii: pdurea rmne unde a fost, ogoarele, la locurile lor, casele, grupate n
vetrele lor, reelele de drumuri, aa cum au fost trasate. Noii venii se instaleaz deci n
alveolele gata create n care s-au nscut i crescut i pe care le continu.
Dar ntre timp, tehnicile de producie evolueaz, natura relaiilor sociale se schimb.
De la plugul de lemn i agricultura imitatoare, sau cea n dou sau n trei tarlale, se trece
de pild la aratul, semnatul i seceratul cu maini; proprietatea privat este nlocuit cu
o proprietate comun, socialist. Drumurile, croite pe vremuri pentru carul cu boi, nu se
mai potrivesc cu auto-rutele de care are nevoie traficul rutier internaional.
Constatm deci ntotdeauna un anume decalaj ntre felul cum a fost amenajat
teritoriul motenit i actualele noastre nevoi de via, n cadrul noilor noastre relaii
sociale. Primim deci teritoriul amenajat la un nivel astzi depit, i sntem deci obligai
a-1 reamenaja. Cercetarea de filosofie sociala trebuie aadar s observe peisajul, rural i
urban, din acest punct de vedere critic, ntrebndu-se: ce am motenit, mai este sau nu
mai este potrivit cu nevoile i puterile noastre actuale ? Oraele de pild se afl
amplasate n anume locuri: i satele de asemenea. Putem nelege care a fost rostul lor
iniial, gndul i experiena celor care au ales acele amplasamente. Dar astzi, mai snt
oare valabile argumentele de pe vremuri? Dac ar fi s hotrm azi unde ar fi cel mai
raional s ne instalm oraele, am alege oare exact aceleai amplasamente? Sau raional
ar fi s le amplasm n alt parte? i atunci care e soluia cea mai bun? S lsm ora-
ele vechi s moar, n cazul cnd nu snt justificate raional, pe potriva zilei de azi? Sau
s considerm c ar fi neeconomic s nu inem seama de investiiile fcute i deci s
renunm a le mica din loc?
Ca s ne clarificm ideile s lum cteva exemple: se tie de ce s-a aezat oraul
Bucureti pe locul su de azi: au intervenit consideraii de ordin politic, n legtur cu
pretenia Turciei de a avea capitala rii mai aproape de Dunre. Au intervenit ns i
consideraii geografice, poziia aleas constituit ntr-o serie de dealuri, nconjurate de
un adevrat portativ de ruri (Arge, Sabar, Dmbovia, Pasrea, Colentina) fiind stra-
tegic avantajoas. E evident c dac ar fi s alegem azi locul unde s aezm Capitala
Republicii, nu ne-am mai gndi la Bucureti, excentric aezat, fa de teritoriul nostru
actual. Tot astfel am putea lua, rnd pe rnd, toate oraele noastre i s le judecm.
Fiecare i-ar avea justificarea istoric. Pentru unele, depit, pentru altele rmas nc
perfect valabil. De pild oraul Piteti nu se putea i nici azi nu s-ar putea nchipui mai
bine aezat dect unde este: la punctul obligator, singurul din care toate rurile din zona
muscelelor, cuprins ntre platforma Cotmenii i Platforma Cndetilor i anume
Argeul, Vlsanul, Rul Doamnei, Bratia, Rul Trgului, Argeelul, se adun ca, ntr-o
plnie, pentru a rzbi n cmpie, prin culoarul Argeului, strns mrginit ntre Cmpia
nalt a Pitetilor i Platforma Cndetilor, Oraul ca atare e un loc obligator de trecere,
ca un fel de gt al unei clepsidre. Nu e cazul s dm alte exemple de situaii justificate i
situaii nejustificate, de care totui neavnd ncotro, trebuie s inem seama.
Dar snt orae pe care abia acum le construim: unele snt determinate de punerea n
exploatare a unor zcminte recent descoperite i doar prin tehnica modern
exploatabile, cum e cazul de pild cu oraele Petru Groza sau Rovi-nari. Alte orae se
dovedesc a fi necesare pentru c au un rol de jucat n regiuni care de abia acum se pun n
valoare. Brganul de pild, pn pe la mijlocul veacului trecut, nu era dect un islaz. Azi,
irigat i lucrat potrivit tehnicii agricole moderne, este un grnar de baz al rii. Pe
vremuri marca pe hart o zon mai puin dezvoltat; astzi se umple cu o populaie din
ce n ce mai dens. E deci nevoie s i se croiasc un centru urban. Alteori, intervine
argumentul c anume regiuni rmase subdezvoltate, trebuie industrializate, deci
urbanizate. n total, rezult c unele orae noi urmeaz a fi create, iar altele vechi, dar
stagnante, trebuie puse n micare i urnite din loc.
Asemenea probleme, de importan naional, se rezolv la nivelul marilor proiecte de
stat. Dar investigatorul local, lucrnd la o scar mai modest, are i el de rezolvat
probleme de aceeai natur, n fiecare zon a rii, exist sate, unele extrem de mici i
sortite pieirii ncete. Altele snt centre de convergen" locale, n curs de formare sau
avnd o mai veche tradiie. Judecind lucrurile n lumina zilei de azi i mai ales n
perspectiva unei dezvoltri viitoare, trebuie s hotrm care vor fi centrele, azi rurale, ce
se cad a fi transformate n centre cvasi-urbane, adic n localiti de deservire zonal, de
nivel asemntor celui urban, n ceea ce privete dotrile edilitare i capacitile
administrative de deservire a unei ntregi zone, din toate punctele de vedere, economice
i culturale.

c. Prognoza social, n sistematizrile teritoriale i urbanism

Nu a dori s insist prea mult asupra problemei organizrii tiinifice a teritoriului

rii. A aduga numai c, dac construirea unei viitorologii" necesit eforturi i durat
n timp, pe care s ne putem bizui cu ncredere deplin, mi se pare, n tot cazul sigur c,
de ndat ce tim care snt indicatorii de plan privind investiiile ce urmeaz a se face n
cadrul unui jude, avnd n plus i unele indicaii generale, de mai deprtat perspectiv,
judecarea local a teritoriului, a capacitilor lui, a greutilor de ntmpinat, n ce
privete amplasarea i ritmul dezvoltrii aezrilor umane, fie locuri de munc, fie locuri
de domiciliere, urbane i rurale, precum i a reelelor de transporturi, de oameni,
mrfuri, energie i informaii, ce trebuie s le lege, devine o sarcin de baz a
investigatorului socio-cultural, cadru general n care i se cade a judeca toate celelalte
probleme sociale locale. Cci s nu uitm: teritoriul, laboratorul de munc al oamenilor
adic locul unde se afl instalate locurile de munc i locurile de cazare ale celor ce
muncesc i a familiilor lor, constituie o pies esenial a structurii economice a
societii, deci a acelei zone sociale a crei dezvoltare declaneaz dezvoltarea ulterioar
a ntregii suprastructuri.
Tot att de clar ni se pune i problema urbanistic" adic a considerrii aspectelor
materiale, construite, din viaa oraului. E clar c oraele au fost edificate ntr-o vreme
cnd lumea era puin, circulnd pe jos sau cu mijloace hipo-mobile. Azi oraele snt
enorm de mari, automobilele abia se mai strecoar pe strzile nguste, parcarea lor e o
problem, dac nu irezolvabil, n tot cazul punnd n mare dificultate] pe cei care vor s
gseasc totui o soluie raional de dezvoltare a urbanului, pe msura nevoilor actuale.
Probleme urbanismului" se adaug deci celor de sistematizare teritorial", amndou
constituind laolalt unul din capitolele de baz ale observaiei obiectelor", n conflictul
mereu viu dintre obiectele fizice naturale" i cele pe care noi nine le construim, pentru
a ne acomoda traiul pe un anumit teritoriu.

d. Morfologie social i ecologie

Cele mai sus spuse reprezint un aspect material" al vieii sociale, care preocup
deopotriv i pe arhitecii ca i pe inginerii constructori. ns noi filosofi sociali fiind,
punem n primul rnd accentul pe oameni, pe viaa lor n anume condiii materiale
nconjurtoare.
ncercrile de a delimita ce e socio-cultural" i ce e mediu fizic nconjurtor" a dat de
gndit multor cercettori. Se tie de pild c Durkheim a cutat s adune laolalt, sub
numele comun de morfologie social" toat seria de obiecte" i de situaii materiale"
care formeaz baza material a vieii socio-culturale. Dup dorina sa, morfologia
social ar fi trebuit n primul rnd s studieze modul cum masa oamenilor se distribuie
pe teritoriu, simultan structurndu-se pe sexe, vrste, profesii, cu anume caracteristici de
statistic biologic, ca cele de natalitate, mortalitate, nupialitate, agravat n plus prin
problema migraiilor de pe un teritoriu pe altul; adic, ntr-un cuvnt tot ceea ce se
cuprinde de obicei n disciplinele complementare ale geografiei populaiei, ale socio-
logiei populaiei i ale demografiei pure. n plus, ar intra n morfologia social i toate
creaiile materiale ale oamenilor, n primul rnd instalaiile economice, deci ceea ce face
parte din disciplina geografiei economice.
Elevii si, Maurice Halbwachs i Marcel Mauss, acceptnd acest punct de vedere al
morfologiei sociale" i dau totui seama c e foarte greu ca, punnd astfel problema, s
faci distincia necesar ntre ce este structur social i ce este structur morfologic"
social. Pe de alt parte termenii de morfologie social" se potrivesc mai bine pentru un
studiu al formelor sociale" ele nile, ducnd mai curnd la o tipologie a formaiunilor
social-economice, n toate variantele i formele lor de trecere de la un tip la altul,
precum i la studiul formelor de a fi ale comunitilor, colectivitilor, grupelor sociale
formale i informale.
E preferabil deci s rezervm pentru ansamblul de probleme pe care Durkheim le
ngloba n morfologia social", adic cele legate de aspecte materiale, geografice, ale
vieii sociale, termenul creat de englezul Geddes i pe care l prefer azi sociologii
americani anume cel de ecologie".
In definitiv ns nu termenii au importan decisiv, ci clara distincie a problemelor.
n ce ne privete, credem c ceea ce trebuie avut n vedere n cadrul oricrei investigaii
sociale este faptul c viaa socio-cultural are importante aspecte materiale, constnd n
modificri ale Naturii fizice. Disciplinele geologiei i geografiei ne ajut s studiem ce
este aceast natur fizic; noi ca filosofi sociali, avnd n schimb sarcina de a stabili cnd,
cum i de ce au modificat-o oamenii prin aciunea lor. Studiind obiectele materiale" ale
geografiei umanizate, indirect reconstituim aciunile oamenilor i gndurile care au
prezidat acelor aciuni, dnd, aa cum cerea i Lucien Febvre o deosebit atenie istoriei
trecute a acestor relaii dintre aciunea oamenilor i condiionrile lor fizice. ncercnd
s grupm pe categorii aceste urme materiale ale aciunilor umane asupra solului, ar fi
s inem seama de urmtoarele capitole.

e. Fruntarii (granie, hotare) precis trasate

 Au nelesuri deosebite dup cum e vorba de granie politice interstatale, de granie
administrative ntre diverse zone ale aceluiai teritoriu statal, cum snt delimitrile
dintre judee i n snul judeelor dintre comune; sau de granie juridice, delimitnd
proprieti ntre ele.
Toate aceste trei feluri de delimitri nu snt statornice; ci, n decursul timpului, se pot
schimba, n special mpririle administrative interne fiind supuse unor fluctuaii
permanente. Harta administrativ a rii se schimb periodic, iar arondrile" adic
modul de grupare a satelor n comune, a comunelor n pli", raioane" i judee" se
succed n istoria noastr mai veche i mai recent, ntr-un ritm rapid care nu e deloc de
natur s uureze studierea ecologic" a fenomenelor sociale, dat fiind c baza lor de
distribuire, pe suprafaa rii, fiind nestatornic, datele, n special statistice, nu pot fi
racordate ntre ele, dect atunci cnd reuim s reducem zonrile la un minim teritorial,
la o unitate" (care nu ar putea fi dect satul") i dac toate datele noastre statistice s-ar
strnge, calcula i publica pe sate, iar nu pe aceste arii teritoriale n permanent
prefacere.
Problema e cu att mai greu de soluionat cu ct exist i cicumscripii administrative
de diferite ordine, de asemenea neconcordante ntre ele. Exist circumscripii
judectoreti, colare, sanitare, comerciale, poliieneti, bisericeti, etc. care nu intr
toate ntr-un acelai sistem organizatoric teritorial. n plus, avem i arii teritoriale fr
caracter administrativ-politic, precum snt teritoriile nglobate unor uniuni de
cooperative, ariile de lucru ale IMA-urilor, care dei in ntructva seama de delimitrile
administrative, la combin totui, ca piese mobile, n complexe rezultnd nu din legi
administrative, de stat, ci din nelegeri i interese locale.
n cursul unei investigaii, studiul acestor limite" teritoriale, cu caracter
administrativ-politic i nepolitic, este necesar, raionala ajustare a tuturor delimitrilor
ntre ele constituind una din principalele obligaii ale oricrei sistematizri teritoriale
raionale, operaie care nu se poate face dect prin studii la faa locului.
n snul marilor delimitri administrativ politice, intervin, ins cum am spus, i alt tip
de delimitri, cele determinate prin traseele hotarelor cu sens juridic. Drepturile de
proprietate, individuale sau colective, se concretizeaz teritorial prin hotare trasate pe
teren, marcate fiind prin diferite semne, precum pietre de hotar, haturi, mejdine.
Azi exist n snul unei aceleiai comune, zone care aparin statului. Exist o vatr de
sat, un intravilan", cum snt numite n stil cadastral aceste vetre". Exist loturi de cas
cu curile lor, care aparin unor proprietari individuali.
Studierea acestor trasee este o bun cale de nelegere a sistemului de relaii juridice
existnd n snul grupelor sociale. De asemenea mai snt determinate pe teritoriu i zone
cu afectaie economic deosebit: avem, n linii mari, zone forestiere, zone de ogoare,
zone de puni, zone afectate unor anume culturi, n tarlale precis trasate pe teren,
precum i zone industriale, de extracie, de prelucrare, de depozitare, de transport; zone
cu terenuri degradate, irigate, drenate, rempdurite, zone de drumuri de dife rite tipuri,
de la autostrzi internaionale pn la drumurile de cmp i la simplele poteci, care toate
laolalt, dac snt clar desenate pe hart, i redau aspectul materializat al vieii sociale,
mai gritor de multe ori dect o pot face datele statistice.

f. Arii teritoriale cu limite imprecise

 Limitele de care am vorbit pn acum erau clare putndu-se reprezenta pe hart printr-
o simpl linie. Dar exist fenomene sociale care cuprind i ele o anume zon teritorial,
fr ns ca aria lor s poat fi delimitat precis.
De pild, avem n minte, destul de clar, ce este o aezare urban" cu casele ei aezate
compact unele lng altele, cu multiple etaje, cu strzi pavate i nzestrate cu tot dichisul
edilitar. Avem de asemenea n minte i ce este un sat" propriu-zis, un sat de tip vechi,
patriarhal. Dar ntre urban" i rural", trecerile snt graduale. Unde sfrete urbanul i
unde ncepe ruralul? O mahala suburban, e urban, sau rural? Limita ntre tipuri" e
ca ntotdeauna cu neputin de trasat printr-o linie. Gradual tipul urban ncepe s
devin din ce n ce mai rar, tipul rural din ce n ce mai des, aria fiecrui tip n parte fiind
difuz, marginile lor ntretindu-se, suprapu-nndu-se, amestecndu-se nvlmit. Pu-
tem spune unde domin un tip i unde domin cel de al doilea tip, dar zonele unde nu
domin nici unul nici altul nu le putem preciza. Am putea s stabilim o scar
procentual, de caracter statistic, care ar fi ns arbitrar. De pild, dac lum un
fenomen cultural, cum e cel al naionalitii" sau al limbii vorbite", nu vom putea nici-
odat trage o linie ferm ntre dou zone, cci ntre dou zone lingvistice distincte,
exist totdeauna o zon bilingv n care oamenii vorbesc ambele limbi nvecinate, n
proporii diverse, zon nu numai teritorial deosebit, ci i social deosebit, pe sexe i
pe vrste.
ntr-o ar unde coexist de veacuri multiple naionaliti, zonarea cultural pe
naionaliti nu poate fi dect arbitrar i nu ne dm seama dect vag i doar n linii mari,
groso modo, de realitate.
Ba chiar la scara modest a unei singure localiti, nu putem trasa limite precise ntre
locuitorii de diverse naionaliti, sau de limbi vorbite de preferin", sau de religii. Tot
astfel, rs-pndirea tiinei de carte nu se poate reprezenta pe hart dect arbitrar, cu-
tnd a le face mai sensibile prin calcularea pe suprafee teritoriale ct mai mici a unor
scri procentuale statistice.
Greutatea delimitrii e cu att mai mare, cu ct ea ar trebui fcut inndu-se seama i
de mediul social, adic de vrs-te, de sexe, de profesii, ba chiar de clas social, acolo
unde ele mai exist cu caracter antagonic. n afar deci de spaiul geografic" exist n
acest spaiu social, mai bine zis n aceste multiple spaii sociale", delimitri greu
racordabile cu cele teritoriale.
Cartografic nu putem preciza dect valori statistice medii", ceea ce desigur e
interesant, nu ns deplin satisfctor.

g. Arii n diaspor
nc mai greu de cartografiat corect snt fenomenele care nu apar n mas, ci doar
izolat, ntmpltor i n teritorii deprtate ntre ele. Aceste aa-numite fenomene n
diaspor" nu se pot reprezenta cartografiat printr-o linie de hotar, i nici prin zone"
trecnd gradual de la o dominant la alta, ci cel mult prin metoda punctajului".
n etnografie se folosete deseori acest mod de reprezentare: dac vreau de pild s
art care snt regiunile unde se practic purtatul de cap" spre deosebire de cele unde se
folosete cobilia", pot nsemna cu dou semne deosebite localitile respective. Grafic,
masarea unor semne similare n anume zone d impresia total a unei arii". Dar
procedeul nu trebuie folosit dect cu maxim pruden. Dac nsemn de pild cu un
punct rou, pe hart, satele n care s-a putut culege Mioria", un sat din Vrancea va
apare cu un punct i de asemenea tot cu un punct, un sat din Dolj, dei n Vrancea
balada Mioriei e de circulaie frecvent, iar n Dolj, e cu totul excepional, nsi
prezena sa fiind dubioas, unicul cunosctor al baladei putnd s o fi nvat n
peregrinrile sale sau, din carte; sau uneori, din pcate, chiar de la folcloristul mnat de
un excesiv patriotism local.

h. Arii determinate prin isobare sociale"

Dac admitem c exist presiuni sociale", putem folosi sistemul legrii printr-o linie a
punctelor suferind presiuni de egal valoare aa cum procedeaz meteorologii cu
isobarele lor", n social ar putea fi vorba de presiuni demografice" (maxime i minime
de densitate demografic; surplus important de femei fa de brbai sau invers;
procentaje diferite deinute de activii din sectoarele I, II, III etc, etc).
Isodemele" snt desigur cele mai uor de realizat grafic, n cazurile n care, evident,
fenomenele demografice respective au un caracter zonal mai pronunat.
Nu este ns vorba numai de o preocupare de cartografiere final a unor fenomene
sociale, ci mai ales de un anume fel de a studia" obiectele i aciunile aflate n anume
situaii" fa de teritoriul respectiv. Adic, important n investigaie este ca acest punct
de vedere ecologic", s nu fie uitat ci dimpotriv permanent inut n atenia noastr.
Problema spaiului" nu se pune ns numai geografic". Ecologic e necesar s
judecm lucrurile i din punctul de vedere arhitectural. Oamenii i cldesc spaii
artificiale uneori prin nsi aciunea de amenajare a teritoriului, alteori ns
independent de mediul fizic nconjurtor.
S analizm deci aceste construcii" ale oamenilor.

2. OBIECTELE FABRICATE

a. Drumurile
nc de cnd am luat sub observaie natura umanizat" am constatat existena unor
obiecte" fabricate de mina omului, n cadrul aciunii de amenajare a teritoriului. Astfel,
drumurile" snt unelte de transport care cu greu se pot distinge de teritoriu", ele
nefiind altceva dect o perfecionare a prtiilor i potecilor care apar i de la sine, prin
necontenita trecere pe aceleai locuri ale unor ciurde de animale, n transhumanta lor pe
anotimpuri, sau n mersul lor zilnic pn la izlaz (bivolii de pild, care taie astfel, n
trepte (Buffeltrepen) panta dealurilor). Omul ns mbuntete prtia prin lucrri
tehnice mergnd pn la perfecionrile moderne ale autostrzilor i ale construciilor de
ci ferate, cu grile i triajele lor, precum i la trasarea cilor aeriene, acestea legn-du-se
ns teritorial doar prin aerodroamele lor.
Unealta de transport a drumului" merit o atenie deosebit, dat fiind c implic o
raional amplasare pe teren a unor mijloace tehnice, care, o-dat realizate, ca obiecte
materiale, determin la rndul lor viaa social. Importante ca traseu, drumurile ne arat
i punctele nevralgice ale locurilor unde devine obligatorie o schimbare a mijloacelor de
transport: descrcare din care i ncrcare pe samarele cailor, descrcare din care i
ncrcare n vagoane de cale ferat sau transportate de pe mijloace terestre pe mijloace
de navigaie, aceste puncte de oprire i de schimbare a tehnicii de transport, prilejuind
nfiinarea de vmi", de piee" i de orae". Analiza acestor reele de drumuri ne poate
duce la concluzii sociologice foarte interesante, dac tim s deosebim ce este vechi i ce
este nou, i care snt necesitile care fac ca dou mari centre urbane s fie legate printr-
o singur linie, sau care dau natere unui fascicol de linii convergente legnd un
complex de aezri urbane de un ora central sau care se concretizeaz sub forma unui
caroiaj de drumuri tind drumurile convergente astfel ca s nglobeze n reea i
localitile rurale ale unei anume zone.
Un diagnostic socio-cultural foarte expresiv se poate astfel pune pe baza unei analize a
reelei de drumuri, nsoit i de o analiz a traficului, constnd n inventarierea
mijloacelor de transport folosite (pe jos, cu calul, cu crua cu boi sau cai, cu mijloace
auto, comune sau particulare etc.) i msurarea cantitilor de persoane i mrfuri
transportate, adu-gndu-se deci observaiei obiectelor" i cea a aciunilor", adic a
modurilor de folosire a acestor obiecte considerate ca unelte de transport"; drumuri,
instalaii rutiere (menziluri, moteluri, staii de benzin, gri, porturi etc.) i mijloace de
transport (care, crue, brci, plute, traciune hipomobil, automobil, folosind fora
uman, vntul sau motoarele etc).
Textura drumurilor e interesant de studiat i n cadrul localitilor. n mediul rural,
crescut spontan printr-o lent evoluie, textura drumurilor este confuz, cu linii curbe,
n desene variate dup tipul" de aezare al oamenilor, sau dimpotriv cu linii trasate
geometric, n paralele, ntretiate n eichier atunci cnd avem de-a face cu sate
colonizate, create adic artificial, inginerete (problem care merit a fi adncit, n toat
complexitatea sa, ceea ce ne vom strdui a face n volumul al doilea). ntr-un ora de
pild, poi determina, prin textura drumurilor, vechile aezri rurale pe care oraul n
creterea sa, le-a ajuns, le-a cuprins i le-a asimilat, tot att de clar pe ct depistezi i
cartierele construite inginerete, urbanistic mai mult sau mai puin raional.

b. Construciile industriale
Reprezint un al doilea capitol al aceleiai probleme. Snt unele care snt determinate
direct de ctre situaia fizic a teritoriului. De pild minele" snt obiecte" create de
mna omului, dar amplasarea lor e determinat de existena zcmintelor miniere. Pe
cnd dimpotriv, industriile de prelucrare se amplaseaz n mod raional, mai bine zis,
voit, inndu-se seama de diferite consideraii economice i de raional sistematizare
teritorial (depozite, ci de acces, locuri de domiciliere a minii de lucru, piee de
desfacere, racordare la cile de comunicaie existente, folosire a surselor de energie
disponibile etc).
n investigaiile sociale, n analiza unei ntreprinderi nu se poate evita studierea n
paralel a fluxului tehnologic i a drumului spaial respectiv, a locurilor de munc cu tot
ceea ce este legat de securitatea, igiena i comoditatea muncitorilor, concretizate n
cldirea uzinal, n depozitele lor spaiale, n amenajarea cu obiecte" tehnice, potrivit
indicaiilor pe care ni le poate da, pe de o parte sociologia i psihologia social uzinal,
precum i nvmintele ergo-nomiei.
c. Uneltele produciei economice

Snt de asemenea importante pentru nelegerea vieii sociale. tim de pild c

arheologia reconstituie viaa social a oamenilor din preistorie, mai ales pe baza
cunoaterii uneltelor care ni s-au pstrat i care ne permit s clasificm chiar epocile
dezvoltrii culturale a omenirii, potrivit dezvoltrii nsi a uneltelor, n paleolitic,
neolitic, bronz, fier etc. Problema rmne esenial ns i pentru diagnosticarea
grupurilor sociale actuale. Gradul de dezvoltare tehnic a proceselor de producie
constituie o baz material cert pentru analizele noastre mergnd pn la cunoaterea
sistemelor de relaii sociale ce se stabilesc ntre oameni. Snt deci de studiat, tehnologic
i statistic, seria ntreag a tuturor uneltelor de care se folosesc oamenii, de la cele
uzinale pn la mruntele unelte ale meteugurilor, ct i cele ale oricrei gospodrii
orict de modeste, care, chiar atunci cnd familia nu este dublat de un atelier de
producie, are totui de executat diferite munci casnice, cele de bricolaj" avnd i ele
importana lor.

d. Uneltele neproductiv economice

Tot ca unelte" trebuie s fie considerate i seria folosit la pregtirea i consumarea
alimentelor, la confecionarea mbrcmintei, la pstrarea sntii i fr ndoial,
toate ustensilele" folosite n scop artistic, magic, religios, sau de nvmnt propriu-zis,
precum crile aflate n bibliotecile oamenilor.
Capitolul tehnologiei" este extrem de vast implicnd cunotine uneori foarte greu de
stpnit de nespecialiti, mai ales dac la studiul uneltei" materiale ca atare, adugm i
cel al procedeelor de munc".
n tot cazul, pn la un anumit nivel tehnic, orice investigator social este dator s fie n
stare s fac o descriere corect a obiectului", alctuind pentru fiecare o fi"
descriptiv cu menionarea materialului din care e confecionat, dimensiunile lui etc,
nsoit de desene tehnice i de fotografii. Dac e vorba de pild de o unealt, cutm s
vedem cum este folosit, adic modul su de ntrebuinare, rugind pe cineva s-1
foloseasc efectiv sau surprinznd folosirea lui spontan. De pild la un rzboi de esut,
vom ruga pe estoare s lucreze efectiv n faa noastr, noi notnd toate gesturile ei i
rostul lor tehnologic. De asemenea vom urmri i felul cum i folosesc obiectele toi
oamenii din grupul social studiat: deopotriv pe femeie n casa ei, n toate muncile
gospodreti, pe agricultor n muncile lui, pe olar, pe rotar, dulgher, tmplar, cioban,
cojocar .a.m.d. epuiznd cu rbdare lista ntreag a tuturor uneltelor i a tuturor aciu-
nilor de munc fcute cu aceste unelte. Obiectele vechi deosebit de importante, le putem
achiziiona pentru rafturile muzeelor etnografice. Modul lor de folosire de asemenea se
poate, la nevoie, cinematografia sau nregistra cu ajutorul unei serii de fotografii succe-
sive, innd evident seama de sistemele moderne de analiz a proceselor de munc
De fapt, tehnica de lucru este pus la punct de etnografi i de arheologi, adic de cei
care se ocup n special de ceea ce se numete cultura material" a unui grup social.
Deosebirea dintre arheolog i etnograf const n faptul c etnograful poate vedea cum
se folosete unealta studiat i mai mult nc poate sta de vorb cu cel care o mnuiete.
ntreab astfel numele fiecrei pri din obiect, detalii asupra modului de ntrebuinare,
intrnd n amnunte ca i cum ar vroi s nvee el nsui meseria; se informeaz de
asemenea asupra ntregului grup de idei, sentimente i atitudini ce se pot lua n jurul
obiectului, folosirii lui, precum i meseriei creia i d natere.
Filosoful social nu face altceva dect ceea ce face i etnograful. Poate numai c acord
nc mai mult atenie condiiilor socio-culturale n care se folosesc aceste unelte,
insistnd asupra celor care dau natere unor meserii, asupra meseriilor i meseriailor ca
atare, adic asupra oamenilor" care fac i folosesc unealta, i mai puin asupra uneltei
ca atare.

e. Obiectele de consum
Cu ajutorul uneltelor, omul fabric" o serie de bunuri care i folosesc traiului, din
multiple puncte de vedere, materiale i rituale.
Am putea clasifica aceste rezultate ale muncii lui pe urmtoarele categorii:
obiecte artistice, dei e foarte greu de stabilit de unde ncepe desprirea dintre
obiectele utile" de cele doar frumoase", cci necesitatea de a nfrumusea orice obiect
ieit din mna sa este general uman. Poate fi vorba de o unealt de producie
economic, la care totui preocuparea artistic s nu lipseasc, chiar dac nu s-a ajuns la
treapta n care industria modern se intereseaz de problemele designului". Tot astfel
uneltele neproductive economic snt deseori nfrumuseate. Pe un rzboi de esut, pe o
furc, pe un vas ceramic, pe o lingur de lemn, pe o hain n special, preocuprile
artistice snt vdite, trecerea de la util la podoab fiind lent i treptat. Arta popular
de pild, cuprinde o vast gam de produse, precum i unelte cum snt cele muzicale,
care nu folosesc dect satisfacerii nevoii de frumos. Muzica, arta plastic, ornamentaia,
n esturi, ceramic, sculptur n lemn etc. au deseori i un rost spiritual, uneori magic
sau religios, superstiios n tot cazul, intervenind obligator n anumite ritualuri i
ceremonii, sacre" sau profane". Este de la sine neles c toate aceste obiecte pot fi
studiate de ctre noi din triplul punct de vedere, al procesului lor de creaie, al
obiectului creat, ca atare, i al rostului funcional pe care l are obiectul.

f. Localitile

Mediul urban ca i cel rural, snt creaii artificiale ale oamenilor care se despart
gradual de mediul natural, pn la a ajunge uneori n conflict cu el. O ntreag disciplin,
cea a urbanismului" studiaz sistematic problema oraelor, ajuns astzi una din
gravele probleme care amenin nsi posibilitatea de supravieuire a speciei umane.
Procesul de urbanizare", de concentrare a unor mase enorme, de milioane de oameni,
n spaii complet construite, pune probleme pe care, pn la apariia societilor actuale,
puternic i uneori excesiv industrializate, nu au fost cunoscute.
Urbanitii", constructori ai caselor din aceste centre urbane i factori hotrtori n
echiparea lor cu ntreaga zestre edilitar modern, au elaborat o doctrin i o tehnic, pe
care filosoful social e dator s o cunoasc, pentru bunul motiv c oraul" nu este numai
o problem de construcii, ci i o problem de via uman: oraul trebuie astfel
construit, i reamenajat nct viaa social i individual a orenilor s continue a fi
posibil. Examinarea obiectelor" construite de oameni n mediul urban, din punctul de
vedere al organizatorului vieii sociale, intr astfel n datoria profesional a sociologului.
Colaborarea dintre disciplinele urbanismului i a stiintelor sociale (inclusiv a
antropologiei sociale, a psihologiei sociale, a geografiei urbane i a biologiei sociale etc.)
este obligatorie. Bine ar fi dac arhitectul constructor ar putea cumula toate aceste
cunotine de specialitate. Cum ns acest lucru nu e cu putin, cuminte e ca planurile
urbanistice s fie rodul unei munci n echip interdisciplinar. ntrebarea ce se pune de
ctre unii, de a se ti cine trebuie s fie eful unei asemenea echipe: arhitectul sau
sociologul? este greit. n principiu, orice conductor, al oricrei echipe inter-
disciplinare, trebuie s fie acel membru al ei care are calitile i experiena personal
necesar pentru a fi organizator de munc interdisciplinar. Oricare ar fi formaia
profesional de baz a celui care conduce lucrrile, i se pune o singur condiie: s aib
mentalitate interdisciplinar, renunnd a fi un lupttor meschin n susinerea prioritii
uneia sau alteia din disciplinele implicate n munca colectiv.
ntr-un manual de teorie sociala, evident nu se poate cuprinde i un manual de
urbanistic, disciplin ce trebuie deci nvat de la autorii care au creat-o i dezvoltat-o.
Dar urbanitii, ca i reprezentanii geografiei urbane, au avut n vedere n special
oraele", neglijnd satele". Prea rari snt acei care au ncercat a se ocupa de problema
sistematizrii satelor, fr s reueasc ns a da un nume potrivit acestei discipline, cel
de ruralism", care s-a propus avnd sensuri axiologice nelalocul lor, iar cel de
urbanism" fiind contrazictor.
Totui problema este, pentru ara noastr foarte important i rmne s fie examinat
de aci nainte n mod sistematic, pe liniile de dezvoltare care au fost trasate prin ultimele
documente de stat privind aceast problem.
Vom reveni asupra ei ns, abia n volumul al doilea al acestei lucrri, pentru acelai
motiv, al caracterului clar inter-disciplinar al problemei.

g. Locuinele
Snt de asemenea obiecte" care trebuie observate cu deosebit grij. S ne gndim la
relaia care exist totdeauna ntre natura vieii de familie i locuina n care acea familie
triete.
Deseori filosofii sociali, ca i sociologii, arheologii i etnografii, snt pui n situaia de
a reconstitui viaa de familie a unui grup social prin interpretarea modului de dispoziie
spaial a ncperilor unor locuine.
E clar c acele locuine comune, denumite casas longas", ale unor formaiuni clanale,
sau locuinele comune ale unei zadrugi", snt altceva dect locuina individual a unei
familii-nucleu, dublat sau nu de un atelier familial, sau de locuina unei familii pur
urbane. Familia i are legile sale i oamenii i construiesc casele astfel ca viaa lor s se
poat desfura normal. Cnd viaa familial se schimb, trecnd de la un tip la altul,
casele ele nsele se schimb. Cum cldirile de locuine nu snt lucrri care dureaz
veacuri, nlocuirea n mas a unui tip de locuin prin altul, e realizabil fr dificulti
prea mari.
Problema invers este ns mai interesant, punnd ntrebri destul de grave: n ce
msur anume tipuri de locuine influeneaz viaa de familie? In oraele moderne se
construiesc, la noi ca pe toat suprafaa pmntului, cartiere de blocuri", cu
apartamente tip, n care vin de locuiesc familii de recent origine rural, deci un anumit
tip de familie. Marea ntrebare pe care trebuie s-o studieze i rezolve sociologia familiei
urbane, n privina locuinei, este tocmai aceasta: n ce mod locuina prefabricat pe un
normativ ablon, influeneaz viaa de familie, ajutnd sau mpiedicnd procesul de
adaptare la mediul urban a familiilor? n ce msur locuinele din bloc ofer mediul
necesar creterii normale a generaiilor viitoare?
Punctul de vedere al constructorilor este clar i n bun msur justificat, atunci cnd
caut soluii la ntrebarea: cum se pot construi, ct mai repede i ct mai ieftin ct mai
multe apartamente? Dar punctul de vedere al sociologului este i el tot att de ntemeiat,
atunci cnd se ntreab: n ce mod construciile pe care le facem asigur normala dezvol-
tare uman a generaiei actuale i a celor ce vor veni?
Ceea ce arat marea importan pe care se cade s o acordm analizelor de locuine,
urbane i rurale, att ca aezare", ct i n sine" (sau cum spun francezii, sub dublul
punct de vedere desemnat prin termenele de habitat" i habitation").

3. ACIUNILE

Analiznd modul de observare a obiectelor", am putut vedea c nelegerea lor implic

i studierea aciunilor" care se fac cu ele (precum i o serie de gnduri", despre
observarea crora vom mai vorbi).
Dar exist aciuni" care nu snt legate de mnuirea tehnic a unor obiecte i care
totui intereseaz tot att de mult ca i obiectele ele nsele. ntr-adevr, oamenii
acioneaz n permanen nu numai avnd relaii tehnice cu Natura, ci i n relaii sociale
cu semenii lor. Amndou ne intereseaz deopotriv. Desigur, vom lsa deoparte toate
acele aciuni ale oamenilor care au cauze direct biologice, interesndu-ne exclusiv de
aciunile culturale" cum le zic antropologii culturali, sau sociale" cum le zic
antropologii sociali (i sociologii deopotriv). E vorba de aciuni care nu au o cauz
biologic, ci snt motenite cultural, din generaie n generaie, de un grup ntreg de
oameni.
Distingem deci printre aceste aciuni cu caracter social, mai multe categorii.

a. Aciunile individuale

Snt determinate de o anume diviziune social a muncii sau de un anumit complex de

credine, care rmn individuale chiar dac snt fcute de un numr mare de indivizi,
fiecare activnd ns pe cont propriu. Aceste aciuni pot fi profesionale", dar pot fi i
neprofesionale", pe o larg gam divers, de la aciunea productiv meteugreasc, la
aciunea cu scopuri pur sociale cum ar fi de pild aciunile politice, culturale, sau
iluzoriu mistice, cum ar fi procedeele de magie alb sau neagr.

b. Aciunile in grup concertat

Au caracter de munc productiv, cu clasificrile bine cunoscute ale diviziunii muncii
n linie", ale diviziunii muncii de atelier", cu toate nuanele bazate pe sex i vrst n
cadrul familiei i a grupului ntreg, pn la cele determinate de poziii de clas i n snul
claselor, de pregtiri profesionale.

c. Aciunile colective ceremoniale

Pot fi comemorative, de caracter naional sau local, sau pot nsoi aa-nu-mitele
rituri de trecere" (intrare n via, prin botez; trecerea n lumea adulilor, prin
cstorie; ieire din via, prin nmor-mntare etc.) sau snt legate de anume epoci ale
anului, marcnd nceputul i sfritul unor anotimpuri.
 Ceea ce caracterizeaz tehnicile de observare a aciunilor este faptul c aciunile
individuale pot fi studiate i de ctre un cercettor singuratic, pe cnd cele colective
pretind o cercetare fcut ea nsi n colectiv.
Un singur investigator poate lua n studiu, la ir, toate gesturile pe care le face un
om, fie c acestea snt profesionale, implicnd anumite cunotine tehnice, fie c snt
neprofesionale, cum ar fi de pild aciunile rituale" singulare, sau cele nerituale, dar
legate totui de activitatea necesar unui ins sau rspunznd dorinelor sau scopurilor
acestuia.
Unele din aceste gesturi" i aciuni" snt mai uor de observat. Altele dimpo-
triv, destul de greu. De pild, cnd, ca antropolog sau ca folclorist, vrei s studiezi
aciuni superstiioase, de caracter magic sau vrjitoresc, observarea pretinde o tehnic
foarte subtil, tiut fiind c informatorii care cred n asemenea rituri au i credina c
tehnicile lor snt secrete, pierzndu-i puterea" dac snt comunicate altora. Dezlegarea
de a ptrunde n tainele lor nu o capt dect cine este el nsui (sau afirm, sau
simuleaz c este) un iniiat". Convorbirea i asistarea la executarea procedeelor rituale
nu e deci posibil dect n secret i numai ntre profesioniti"; sau de la maestru" la
ucenic"; astfel c investigatorul social trebuie s fie dotat n mod deosebit ca s poat
afla ceea ce normal i se ascunde sau nu i se dezvluie dect de informatori care nu mai
dau importan acestor probleme, nu mai cred n ele i deci nu mai snt informatori
buni.
n schimb, marile ceremonii colective, sacre sau profane, se studiaz mai bine
atunci cnd reuim s formm o echip de cercetare. Aceste mari ceremonii snt
spectacole publice; deci participarea la ele nu este ngreuiat de vreo tain ce trebuie
pstrat fa de curioii indiscrei. Ele snt ns organizate pe o serie complicat de
roluri", fiecare necesi-tnd prezena unui anume personaj". n aceste acte ceremoniale,
nu e ns vorba de roluri" legate statornic de un anume status", aa cum se ntmpl n
grupele sociale mai evoluate; ci de roluri cu caracter cvazi-teatral, roluri deci jucate
temporar, dei avnd uneori i consecine durabile. De pild, la marile rituri de trecere,
cum ar fi botezul, cununia, nmor-mntarea, avem de a face nu numai cu cei direct
implicai n cauz (prini, copii; so i soie; rude ale celui decedat) ci i cu o lung list
de personaje" avnd fiecare un anumit rol de jucat, precum snt de pild moaa",
naa", socrii mari" i socrii mici", naii mari" i naiimici", vorniceii", drutele",
suc-ciele" etc.) Sau, de asemenea, seria de nai", fini", bocitoare", gropar",
tmplar" etc. care apar la nmormntare, plus evident preotul" i diversele persoane
care vin de asist, fiecare cu micul lor rol tradiional, uneori totui extrem de important,
atunci cnd se face i un priveghiu", al tinerilor mascai.
A urmri de unul singur seria aceasta de personaje, fiecare cu gesturile" lor, e cu
neputin, fiecare om care are un rol" de jucat, acionnd simultan cu aciunile celorlali
co-actori ai acestor mari drame sociale. Pentru a fi sigur c nu i scap nimic din ceea ce
se petrece, este necesar ca, mai nti, s stabileti exact lista personagiilor" avnd
roluri" de jucat n fiecare ceremonie; i apoi s pui, pe urma fiecruia din ei, cte un
observator, care s-i urmreasc pas cu pas. i cum ritualurile acestea se ntind uneori
zile i nopi de-a rndul, echipa de observatori trebuie s fie destul de numeroas ca s
poi forma mcar dou ture de observatori.
Nu e cu putin de ilustrat cu un exemplu concret ceea ce spunem, cci ar fi
nevoie de un text cu mult prea lung; aa c sntem nevoii a trimite, spre mai bun
lmurire, la studiul nmormntrii fcute n 1938 la Nerej-Vrancea i publicat n volumul
III al seriei Nerej"
Subliniem ns c studiul acestor roluri" din comunitile nc rurale, ofer cer-
cettorului un cmp nc neexplorat de investigaie. Cci, nu numai n aciunile acestea
colective, ceremoniale, apar astfel de roluri, nelegate de un status" precis, roluri deci cu
caracter temporar (cum ar fi de pild rolul unor bocitoare") sau dimpotriv legnd
laolalt dou grupuri de oameni (de pild cel al nailor i al finilor) de cu totul alt
caracter dect cele ale vieii colective locale, cum ar fi de pild cazul cu primarul",
vcarul", vornicul", morarul" etc. din satele vechi patriarhale, astzi nlocuii prin
seria nou de personagii cum snt brigadierii", tractoritii," inginerul" etc. etc. Simpla
list i analiza acestor roluri", adic a unor serii de aciuni" fcute de anumite
personagii locale", ne poate furniza o unealt de msurare a gradului n care un sat a
trecut dincolo de formele lui de organizare patriarhale, spre forme noi, moderne. i dac
unui asemenea studiu i adugm i cel al erarhiei personagiilor", adic al rostului" lor
efectiv" n viaa de toate zilele i al celui simbolic", pe care l au n mentalitatea
oamenilor, aezndu-i deci pe o scar de prestigiu social", putem pune la punct un
instrument de cercetare nefolosit nc, dar pe care l socotim de o deosebit valoare.
Ceea ce formeaz ns principala dificultate n studierea unor asemenea aciuni"
individuale i colective este multiplicitatea aspectelor lor, amestecul necontenit al
gestului pur tehnic, de eficien imediat, practic dovedit sau sperat, cu gesturi de
caracter simbolic sau artistic. Chiar i atunci cnd e vorba de aciuni colective cuprinse n
procese de producie, intervin asemenea aspecte anexe. Legtura strns dintre munc"
i muzic" a fost de mult scoas n relief de ctre economistul Karl Bucher n lucrarea
sa Arbeit und Rythmus", anumite munci n echip nici putndu-se face altfel dect n
ritm, uneori nensoit de cntec, ritm pur, ca n cazul fierarilor care bat, cte doi pe
aceeai nicoval, alteori cu cntec, cum e exemplul bine cunoscut al luntrailor de pe
Volga sau cel nc mai concludent al scufundtorilor care noat cntnd n cor un anume
cntec, se scufund la anumit pasaj al melodiei, continu a-1 cnta n gnd n timpul
scufundrii i pun umrul i caut s ridice o barc scufundat, toi dintr-o dat, la alt
anume pasaj al melodiei. Nu mai vorbim de faptul c oamenii, observnd c ritmul" i
muzica" sporesc randamentul muncii, dau acestora valori magice, creznd c prin ritm
i muzic pot ajuta la creterea plantelor, cderea ploii sau alte asemenea fenomene
naturale. n tot cazul, tehnica de observare a acestor aciuni" prin echip colectiv,
pretinde ca dup ce au fost fcute observaiile directe la faa locului, s completm cele
aflate prin interogarea atent a tuturor personagiilor" care au luat parte la aciunea
urmrit, pe viu.