Sunteți pe pagina 1din 81

Bazele fiziologice si anatomice ale exercitiilor de tonifiere musculara

Profesor Coordonator: Student:

Voiculescu Ene-Carmen Manolache Florentina


Multa vreme , singura preocupare a anatomistilor era descrierea cat mai
exacta a structurilor , fiind logic sa se aplice aparatului locomotor aceeasi
regula utilizata in cazul viscerelor: functionarea lui fie nu era cunoscuta , fie
era prezentata independent de anatomie.

Insa treptat , la inceputul secolului XX , descrierile anatomice ale aparatului locomotor au


fost completate cu actiunea muschilor si functionarea articulatiilor; ne aflam inca in
domeniul fiziologiei elementare analiste.Mai recent , biomecanicii s-au concentrate asupra
functionarii interne a structurilor: elasticitate , presiune etc. , preocupandu-se mai putin de
functionalitate.

Aspectul functional a fost prezentat in special in termini de eficienta , fara a da prea


multa importanta modului de functionare , incercandu-se mai ales supunerea corpului
imperativelor tehnicii , pentru a face din el un instrument docil in slujba expresiei.

Kinetoterapia a permis realizarea unei sinteze datorita descompunerii miscarilor in


componentele lor neurofiziologice si anatomo-mecanice , ceea ce permite o mai buna
delimitare a efectelor terapeutice si intelegerea mecanismelor lor de actiune.

Tonifiere muscularat

In fiziologie, medicina si anatomie, tonusul muscular (tensiunea musculara rezidual


sau a tonusului) este continua si pasiva partial contractiei muschilor; sau rezistenta
muschilor sa se intinda pasiv in stare de repaus. Aceasta ajuta la mentinerea posturii si
scade in timpul somnului REM.
Tonifierea este un concept produs de cei care isi promit rezultate rapide. In trecut
aceasta era considerata problema sexului frumos, deci erau discutii ce interesau doar
femeile. In zilele noastre insa, din cauza problemelor/tulburarilor hormonale omniprezente,
aceleasi probleme apar si la barbati. Prezentul le-a oferit si barbatilor problema celulitei, a
piei care atarna si din ce in ce mai multe femei se prind ca masajul anticelulitic nu are nici
o treaba cu celulita, ci doar cu inflamatia si edemul pielii, ascunzand astfel si chiar
agravand problema.

Studiul anatomiei pentru intelegerea miscarii urmareste in principal trei


sisteme:oasele , elemente ale scheletului , legate intre ele prin articulatii sip use in miscare
de muschi.Adeseori miscarile sunt greu de definit , deoarece se pot realiza in mai multe
directii si antreneaza frecvent miscarile mai multor articulatii.

Sistemul osos

Structura de sustinere a corpului uman este un miracol de constructie complexa ,


proiectat pentru a asigura maximul de forta si mobilitate.Fiecare os are o forma
particulara , deoarece are un rol specific.In acele parti ale scheletului in care este necesara
mai multa flexibilitate , intra in functie cartilajele , dar articulatiile si ligamentele lor sunt cele
care fac din schelet un ansamblu extrem de bine coordonat.Invelijul extern al corpului ,
pielea(tegumentul) este , defapt , un organ-cu cea mai mare suprafata-care nu numai ca
protejeaza organele interne fata de leziuni , dar ajuta , de asemenea , la reglarea
temperaturii corpului.

Scheletul este o armatura care constituie suportul rigid al corpului.Este o armatura


mobila , ale carui piese(oasele) servesc drept parghii pentru tractiunile muschilor.Exista trei
forme principale de oase: oasele lungi(radiusul si cubitusul) la care predomina lungimea;
oasele scurte (precum astragalul) si oasele plate (orecum omoplatul).

Oasele

Scheletul unui adult este format din aproximativ 206 oase.Oasele prezinta un strat
exterios dur si gros si un interios moale , maduva.Oasele sunt la fel de puternice si
rezistente ca betonul si pot suporta mari greutati fara a fi indoite , rupte sau strivite.Fiind
legate intre ele prin articulatii si miscate de catre muschii atasati la ambele extremitati , ele
formeaza spatii (cavitati) care servesc la protejarea organelor moi , asigurand in acelasi
timp un grad ridicat de mobilitate.In plus scheletul reprezinta cadrul care sustine celelalte
parti ale corpului.

Ca oricare alte componente ale organismului , oasele sunt formate din celule.Acest tip
de celule produce ceea ce este denumit din punct de vedere tehnic un cadru de tesut
fibros , o substanta fundamentala relativ moale si pilabila.In interiorul acestui cadru exista o
retea de substanta mai dura care da , prin calcificare un material la fel de rezistent ca
betonul , furnizand soliditatea cadrului de tesut fibros.Rezultatul final este o structura
extrem de rezistenta si cu o flexibilitate remarcabila.

Formarea canalului medular reduce foarte putin rezistenta osului , reducandu-i insa , in
acelasi timp , foarte mult greutatea.Aceasta reprezinta o lege naturala a ingineriei
structurale din care natura isi ia toate avantajele in ceea ce priveste formarea
oaselor.Canalul medular contine maduva osoasa in care are loc producerea celulelor
sangvine.Desi pare surprinzator , un nou-nascut are mai multe oase in corpul lui decat un
adult.La nastere , scheletul nou-nascutului este alcatuit din aproximativ 350 de oase;de-a
lungul anilor , unele din acestea furnizeaza pentru a forma segmente mai mari.Craniul unui
nou-nascut este un bun exemplu in acest sens;in cursul nasterii acesta este supus unei
presiuni intr-un canal ingust.Daca craniul acestuia ar fi la fel de flexibil ca al unui adult , pur
si simplu ar fi imposibil pentru copil sa treaca prin canalul pelvin.

De-a lungul vietii , oasele sunt supuse unor forte repetate: forte de presiune , deoarece
sustin greutatea corpului(in special oasele membrului inferior); forte de flexiune , deoarece
servesc ca brate de levier la tractiunile musculare:un muschi trage un os intr-un sens ,
opune rezistenta altuia , de unde si tendinta de flexie; forte de torsiune si forte de tractiune
(de pilda , la caratul unor obiecte).

Cresterea oaselor

Cand oasele incep sa creasca , acestea sunt complet solide.Intr-un stadiu ulterior , ele
dezvoltand canalul medular.Dupa nastere , aceste fontanele se inchid treptat.Scheletul
unui copil este format nu numai din oase , ci si din cartilaje care sunt mult mai flexibile.Pe
masura cresterii organismului , se intaresc treptat inspre o consistena osoasa-un proces
numit osificare , care continua si la varsta adulta.

Procesul de crestere are loc printr-o marire a lungimii oaselor bratelor , picioarelor si a
coloanei vertebrale.Oasele lungi ale membrelor au cate o suprafata de crestere la fiecare
extremitate si acestea reprezinta locul de unde porneste cresterea.Suprafata de crestere
este formata , in principal , din cartilaj mai mult decat din os si din acest motiv zona
cartilajului de crestere nu este aparenta pe radiografie.O data ce suprafata de crestere s-a
transformat in tesut osos , cresterea in lungime a oaselor se opreste.Suprafetele de
crestere se osifica la toate oasele intr-o ordine precisa.Maturitatea completa a scheletului
nu se atinge pana la 20 de ani.

Proportiilele scheletului uman se schimba semnificativ pe masura ce acesta se


dezvolta.Capul unui embrion de 6 saptamani este la fel de lung ca si restul corpului;la
nastere , capul este inca mare in comparatie cu restul corpului , dar central de greutate
este deplasat de la barbia copilului la ombilic.La adult , central de greutate se gaseste la
nivelul planului transversal situat deasupra simfizei pubiene si a organelor genitale.

In general , scheletul unei femei este mai usor si mai mic decat al unui barbat.Pelvisul
feminin este proportional mai larg , creind spatial pentru cresterea fatului in timpul
sarcinii.Barbatul are umerii mai largi si o cusca toracica mai lunga, dar , in contradictie cu
credinta populara, barbatul si femeia au acelasi numar de coate. O caracteristica
importanta si remarcabila a oaselor este capacitatea lor de a fi create spre o forma
adecvata functiei.Acest lucru este important in special pentru oasele lungi , care formeaza
scheletul membrelor.Ele sun mai largi la cele doua extremitati decat la mijloc , ceea ce face
posibil un contact mai bun la nivelul suprafetelor articulare unde aceasta este necesara in
cel mai inalt grad.Modelarea oaselor are loc in special in timpul cresterii si persista toata
viata.

Diferite forme si marimi

Exista mai multe tipuri de oase , fiecare fiind proiectat sa functioneze in diverse
moduri.Oasele lungi care alcatuiesc membrele reprezinta cilindri de tesut osos dur , avand
in interior maduva moale si spongioasa.Oasele scurte , care se gasesc la nivelul
incheieturii pumnului si a gleznei au , in principal , aceeasi alcatuire ca oasele lungi;dar
sunt mai aplatizate , pentru a permite o mai mare varietate a miscarilor fara o pierdere a
rezistentei.Oasele plate sunt formate din doua straturi de tesut osos dur cu un strat
spongios intre ele.Forma plata ofera protectie (cum ar fi craniul) sau o suprafata mare de
insertie pentru un muschi(cum ar fi creasta scapulara a omoplatului).Ultimul tip osos , osul
neregulat apare in diferite forme adaptat specific la functia pe care o
indeplineste.Vertebrele , de exemplu , sunt in forma cilindrica pentru a asigura rezistenta
spatiului interior necesar pentru maduva spinarii.Oasele care formeaza structura fetei
prezinta cavitati umplute cu aer.

Cartilajele (zgarciul)constituie componenta moale , rezistenta , dar in acelasi timp


flexibila a scheletului corpului.Are o componenta apropiata de cea a osului , insa mai
hidratata , mai elastica cu rolul de a proteja osul pe care il acopera.In timpul miscarilor,
cartilajul este supus la doua tipuri de forta:forte de presiune (mai ales la articulatiile
membrului inferior) si forte de frecare in timpul miscarilor.La adulti se gasesc mai ales
articulatii , acoperind extremitatile osoase si in alte puncte strategice ale scheletului , unde
netezimea si flexibilitatea sunt necesare la cel mai inalt grad.Structura cartilajului nu este
aceeasi in tot scheletul.Aceasta variaza in raport cu functiile specific pe care le
indeplineste.Toate cartilajele sunt compuse dintr-o structura de baza sau matrice , in care
sunt incluse celule si din fibre constituite din proteine denumite colagen si
elastina.Consistenta acestor fibre variaza in diferite tipuri de tesut cartilaginos , dar toate se
aseamana prin faptul ca nu contin vase sangvine.In functie de caracteristicile fizice tesutul
cartilaginos se imparte in cartilaj hialin , cartilaj fibros si cartilaj elastic.

Cartilajul hialin este un tesut translucid de culoarea albastra-alba si , dintre cele 3 tipuri
histologige , contine cea mai mica cantitate de celule si de fibre.Toate fibrele pe care le
contine sunt formate din colagen.Acest tip de tesut formeaza scheletul embrionului si are o
mare capacitate de crestere , care permine nou-nascutului sa ajunga pe la dimensiuni de
aproximativ 45cm (18 inci) pana la dimensiunea adultului de 1,80m(6 picoare).Dupa ce
cresterea sa oprit , cartilajul hialin ramane intr-un strat foarte striat de 1-2mm(1/32inci) pe
suprafata extremitatilor osoase la nivelul articulatiilor.

El este , de asemenea , abundant in tractul respirator , participand la formarea cavitatii


nazale posterioare (cornet) si , de asemenea , in inelele grigite , dar flexibile ce inconjoara
traheea si branhiile care conduc la plamani.La extremitatea coastelor , benzi de cartilaj
hialin fac legatura intre coaste si osul stern:aband un rol in facilitarea expansiunii si
contractiei toracelui in timpul respiratiei.La nivelul laringelui , cartilajele hialine sunt
implicate nu numai in sustinere , dar si in mecanismul vorbirii.Pe masura miscarii ele
controleaza cantitatea de aer ce trece prin laringe si , in consecinta , timbrul sunetului
emis.

Cartilajul hialin acopera capetele osoase ce fac parte din articulatie.El este mai gros in
zonele cu presiune crescuta , cum ar fi central capetelor articulare sferice.Fiind
nevascularizat si neinervat , acesta suporta mai bine agresiunile insa , nu se poate
regenera sau cicatriza.El se hraneste prin difuziune , hrana venind prin vasele osului
subcondral sau prin intermediul lichidului sinovial.Cu structura sa in straturi si cu fibrele
arcuite de colagen acesta capata o elasticitate si o rezistenta la compresabilitate crescuta ,
indeplinindu-si astfel cu un maxim de randament , rolul sau fiziologic.Datorita neexstentei
unei fibre nervoase in alcatuirea sa , cartilajul nu doare , indiferent de presiunea care se
exercita asupra lui.

Cartilajul fibros , al doilea tip , este format din mai multe fascicule de colagen care ii
confera atat elasticitate , cat si rezistenta la compresii.Ambele insusiri sunt necesare la
locul in care este present , in speta intre vertebre.In coloana vertebrala , vertebrele sunt
separate intre ele printr-un disc fibrocartilaginos.Dsicurile intervertebrale protejeaza
coloana in potriva traumelor si fac posibila pozitia ortostatica.Fiecare disc este construit
dintr-un invelis extern fibrocartilaginos ,ce inconjoara nucleul pulpos.Portiunea
cartilaginoasa a discului , a carui suprafata este lubrificata , previne deplasarea vertebrelor
in timpul miscarilor , in vreme ce nucleul pulpos are functia de absortie a socurilor.Cartilajul
fibros are un rol de conectare intre oase si ligament; la nivelul centurii pelviene , el uneste
oasele bazinului in articulatia numita simfiza pubiana.La femei , acest cartilaj are o
importanta particulara , de oarece devine mai lax sub influenta hormonilor secretati in
timpul sarcini , pentru a perminte trecerea capului fatului.

Cartilajul elastic , cel de al treilea tip de cartilaj , isi datoreaza denumirea prezentei
fibrelor de elastina; ca si a celor de colagen din structura sa.El este compact dar flexibil si
intra in constitutia epiglotei , care acopera intrarea in caile respiratori in timpul de glutitiei
(ingitirii).Formeaza povilionul urechii , ca si peretii conductului auditiv extern si ai tubelor
Eustachio , care leaga fiecare ureche cu faringele posterior.Impreuna cu cartilajul hialin ,
participa la structura laringelui si a corzilor vocale.

Scheletul uman

Fiecare segment al scheletului indeplineste o functie particulara.Craniul protejeaza


creierul si , de asemenea , ochii si urechile.Din cele 29 de oare ale craniului , 14 formeaza
structura masivului facial.O privire asupra craniului arata cum structurile vulnerabile ale
fetei sunt protejate de aceste oase.Cavitatile orbitale care se gasesc sub frunte adapostesc
mecanismele complexe si delicate ale ochiului.La fel mucoasa olfactiva este adapostita
profund in cavitatea nazala in maxilarul superior.

Un element frapant al craniului este dimensiunea mandibulei sau maxilarul inferior.Fiind


mobile , mandibula reprezinta un instrument ideal de strivire a hranei atunci cand , prin
intermediul dintilor , intra in contact cu maxilarul.Cand vedem oasele faciale acoperite cu
muschi , nervi si piele , este greu de observat cat de eficiente sunt forma si dispunerea
lor.Un alt exemplu de structura adaptata este acela ca zona faciala este mai solida in jurul
ochilor si al nasului pentru a preveni deplasarea oaselor faciale fie posterior , sub craniu ,
fie in sus.

Coloana vertebrala este formata dintr-un lant de oase mici denumite vertebre si
formeaza axul central al scheletului.Este deosebit de solida , dar , deoarece este o tija
formata din segmente mici , in loc sa fie un loc unic , este de asemenea , foarte
flexibila.Acest lucru ne face capabili sa ne aplecam inainte si sa ne atingem degetele de la
picioare , dar si sa ne mentinem pozitia ortostatica.Vertebrele protejeaza , de asemenea
maduva spinarii dispusa in canalul vertebral.Extremitatea inferioara a coloanei vertebrale
este denimita coccis.La unele animale , cum ar fi caini , pisici , este mult mai lung si
formeaza coada.

Articulatiile sunt ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai multe oase
vecine.Acestea sunt mai mult sau mai putin mobile.Cel mai des abordate vor fi articulatiile
discontinue sau diartrozele.In acest caz , legatura dintre cele doua oase va fi un dispozitiv
care permite miscari repetate.

Cele doua parti osoase care intra in contact au o forma ce le permite sa se adapteze
una la cealalta si , de asemenea , sa se miste una fata de cealalta:este vorba de
suprafetele articulare.Exista mai multe astfel de forme , principalele putand fi comparate cu
niste sisteme mecanice simple: o suprafata sferica concava ce corespunde unei sfere pline
, este o articulatie sferica numita enartroza , care permite miscari in toate directiile(ex:
articulatia umarului); destul de asemanatoare cu precedent , o suprafata elipsoida concava
ce corespunde unui elipsoid plin , permite miscari in planurile sagital , frontal si
transversal(ex: articulatia metacarpofalangiana); doua fragmente de cilindru , unul gol si
unul plin , permite miscari intr-un singur plan(ex: articulatia tibiotarsiana); un cilindru plin
intr-un cilindru gol , permite miscari intr-un singur plan , ca o balama deusa (ex: articulatia
radiocubitala); si o suprafata in sa concava intr-un sens , convexa in celalalt ,
corespunzatoare unei suprafete cu o conformatie inversa;este o articulatie ce seamana cu
un calaret asezat pe o sa si care permite miscari in cele trei planuri principale:sagital ,
frontal si transversal(ex: articulatia sternoclaviculara).

Clasificarea articulatiilor se face dupa mai multe criterii.Astfel avem: articulatii fibroase ,
cartilaginoase si sinoviale.Ele se mai pot clasifica si dupa gradele de libertate, a numarului
de directii de miscare.

Oasele scheletului sunt unite prin articulatii.Desi este necesara o articulare solida , in
acelasi timp , unele oase trebuie sa fie capabile de mobilitate unul in raport cu
celalalt.Aceste articulatii ne permit o gama variata de miscari si fac din schelet un sistem
foarte mobil.

Articulatiile sunt impartite in doua categorii principale-mobile sau sinoviale si fixe sau
fibroase.Articulatiile sinoviale permit o gama larga de miscari si sunt delimitate de un
invelis numit sinoviat.Mobilitatea articulatiilor fibroase este limitata de prezenta tesutului
fibros.Pe langa aceste doua tipuri , unele articulatii ale corpului se formeaza intre os si
cartilaj.Deoarece cartilajul este foarte flexibil , el permite un grad deosebit de miscare in
absenta unei membrane sinoviale.Articulatiile dintre coaste si stern sunt exemple de
articulatii cartilaginoase.

Articulatiile sinoviale (diartroze) pot fi , la randul lor , impartite in functie de amplitudinea


miscarii pe care o pot efectua.Articulatiile cotului si ale genunchiului permit miscari de flexie
si de extensie; articulatiile semimobile permit miscari laterale in toate miscarile , deoarece
suprafetele articulare sunt aplatizate sau usor curbate.Exemple de articulate semimobile se
gasesc la nivelul coloanei vertebrale , oasele pumnului si oasele tarsiene.Articulatiile
pivotante de la baza craniului si cea a cotului intre humerus si ulna sunt tipuri special de
articulatii in balama care se misca in jurul unui pivot.Articulatia pivotanta a gatului permite
miscarile de rotatie ale capului , iar cea a cotului asigura rotatia antebratului facand posibile
miscari cum ar fi rasucirea unei chei sau a unei surubelnite.Articulatiile care sunt mobile in
toate directiile , cum ar fi cele ale soldului si a umarului , sunt denumite articulatii cu
suprafete sferice.Articulatiile degetelor sunt articulatii tipice in balama.Extremitatile osoase
sunt acoperite cu un material denumit cartilaj articular.Intreaga articulatie este imprejmuita
de un tesut fibros rezistent , denumit capsula articulara.Aceasta mentine pozitia articulatiei
prevenind orice miscare anormala.In interiorul articulatiei , dar nedepasind cartilajul
articular se gaseste sinoviala.Acesta este un strat de tesut care , uneori , are doar
grosimea unei singure celule care formeaza lichidul sinovial , ce permite miscarea si
reducerea frecarii.Ea nu este absolute necesara pentru functionarea normala a articulatiei
si in anumite conditii membrana sinoviala este afectata.

Sinoviala este un tesut care tapeaza interiorul articulatiilor mai specific , fata profunda a
capsului articulare.Ea este compusa , de obicei , din fibre elastice si din grasime.Contine si
produce un lichid lubrifiant denumit sinovie care faciliteaza alunecarea suprafetelor
articulare.Cel mai frecvent , in caz de agresiune mecanica , infectioasa sau inflamatorie ,
membrane se ingroasa si secreta lichid sinovial in exces: este vorba despre hidartroza
(efuziune de lichid seros in interiosul unei articulatii).Exista boli specifice ale acestui tesut ,
cele mai multe benigne numite sinovite.

Lichidul sinovial se afla in interiorul cavitatii articulare si este generat de sinovie ,


transudatul plasmatic si de procesele de descuamatie sinoviale si cartilaginoase ce apar in
timpul miscarii.Principalele roluri ale lichidului sinovial sunt: de hranire(imbiba cartilajul
hialin); de a curate suprafata articulara si de lubrefiere.

Capsula este un fel de manson fibros ce mentine suprafetele unite , care se ataseaza pe
fiecare os in vecinatatea unor suprafete articulare.(ex: articulatia soldului).Aceasta
transforma articulatia intr-o camera etansa.Ea este rigidizata acolo unde miscarile trebuie
impiedicate.De pilda , fiind in plan sagital genunchiul nu permite decat miscari de flexie ,
capsula este foarte rigidizata in spate pentru a impiedica miscarile de extensie.Capsula
prezinta si zone moi si pliuri in sensul miscarilor posibile; de exemplu capsula genunchiului
este moale in fata pentru a permite miscarea de flexie ,iar im timpul extensiei ea formeaza
pliuri in fata genunchiului.In interior , capsula este acoperita cu o membrana ,ca o dublura
de manta.

Membrana sinoviala acopera intreaga fata profunda a capsule si face un pliu la nivelul
insertiilor capsulare.Principala sa functie este de a secreta sinovia , un lichid ce umple
cavitatea articulara.

Articulatia genunchiului este o structurain balama.Extremitatea inferioara a femurului


este rotunjita pentru a permite o optima conexiune cu extremitatea superioara.Suprafetele
oaselor sunt acoperite cu cartilaje.Pentru a permite stabilitatea si flexibilitatea miscarilor in
particular se gasesc doua parti cartilaginoase.Acestea sunt portiunile care sufera leziuni in
activitati sportive si pot insemna interventie chirurgicala.

Suprafetele articulare sunt lubrifiate cu lichid sinovial pentru a asigura miscarile


articulatiei.Exista , de asemenea , un lichid burse sinoviale , parte din articulatie si are o
protective impotriva socurilor sevede.Forta si stabilitatea sunt asigurate de niste benzi
fibroase denumite ligamente.Fara a impiedica miscarea genunchiului , aceste ligamente
sunt dispuse pe ambele parti si in interiorul articulatiei mentinandu-i pozitia.Miscarile
articulatiei genunchiului sunt determinate de muschii coapsei.Muschii anteriori determina
extensia articulatiei (il trag inainte) si cei posteriori fac flexia articulatiei (in trag
inapoi).Inseria acestor muschi se afla pe oasele bazinului si pe femur.La extremitatea
inferioara , acesti muschi se unesc printr-un tendon fibros , care se prinde pe tibie , trecand
peste articulatia genunchiului.

Pentru prevenirea frecarii dintre articulatie si tendon in timpul miscarii , la acest nivel
exista un os inclus in grosimea tendonului , denumit rotula (patela) , neatasat de restul
articulatiei.Ea are miscari in sus si in jos raportat la extremitatea inferioara a femurului ce
se gaseste in cavitatea articulara si este lubrifiata de lichidul sinovial.Exista de asemenea
inca doua burse cu rol de absorbtie a socurilor.

Genunchiul este important in mod special la locomotie.Cu fiecare pas , el se indoaie ,


permitand miscarea inainte a gambei fara a atinge panamantul - astfel piciorul ar avea o
miscare exterioara datorita tractionarii pelvisului.Dupa aceea , are loc extensia
genunchiului si piciorul este adus pe pamant prin miscari ale articulatiei soldului.
Articulatiile fibroase le include pe cele ale coloanei vertebrale sacrului , craniului si unele
din articulatiile gleznei si pelvisului.Aceste articulatii nu au sinoviala , oasele sunt unite
printr-un tesut fibros dens , care nu permite decat miscari limitate sau nici un tip de
miscare.Articulatiile coloanei vertebrate reprezinta o exceptie fiind destul de flexibila pentru
a permite un anumit grad de mobilitate.In acelasi timp , isi mentine rolul de sustinere.

Ligamentele

Sunt benzi de tesut fibros care unesc doua oase invecinate.De cele mai multe ori , este
o ingrosare a capsulei , dar se poate afla si in interior si in exterior.Ca si capsula
ligamentele au un rol mecanic de fixare a articulatiei(este un rol pasiv spre deosebire de
muschi nu au posibilitatea de a se contracta).prin urmare , sunt inextensibile cu exceptia
ligamentelor galbene(care se gasesc in component coloanei vertebrele).Insa ligamentele
sunt intinse in unele pozitii ale articulatiei si detensionate in alte pozitii ale
acestora(ex:ligamentul lateral extern al genunchiului este intins in extensie si destins in
flexie).

Ligamentele sunt foarte bogate in receptori nervosi senzitivi care percep viteza ,
miscarea , pozitia articulatiei , precum si eventualele intinderi sau dureri.Ei transmit in
permanenta , aceste informatii in creier (care drept raspuns , transmite muschilor comenzi
motorii).Este ceea ce se numeste sensibilitate proprioceptiva.In pofida acestui despozitiv ,
sunt situatii cand o miscare excesiva a articulatiei determina o intindere ligamentara, care
produce o detensionare sau rupture:este vorba despre entorsa(numita in mod obisnuit
luxatie).

Oasele unei articulatii sunt actionate de catre muschi.Acestea se leaga de articulatii prin
tendoane lipsite de elasticitate.Ligamentele care au o elasticitate redusa , conecteaza
oasele articulare si le mentin pozitia prin limitarea miscarilor.Fara ligamente, oasele ar
putea fi usor dislocate.

Ligamentele se gasesc , de asemenea , la nivelul abdomenului unde au rolul de a


mentine pozitia unor organe cum ar fi ficatul sau uterul , in acelasi timp permitand un grad
de mobilitate necesar pentru modificariile care apar in cursul alimentatiei , digestiei si
sarcinii.Si la nivelul sanilor exista ligamente constituite din fibre fine care sustin greutatea
acestora.De obicei , devenim constienti de existenta unui ligament atunci cand acesta este
lezat.O luxatie sau o entorsa de ligamente poate fi tot atat de dureroasa ca o fractura a
unui os.

Structura: ligamentele sunt o forma de tesut conjuctiv.Tesutul cartilaginos al


ligamentelor este format , in principal din colagen si din elastina.In majoritatea ligamentelor
acest tesut este asezat , ordonat in fascicule fibroase.Aceste fascicule de fibre sunt
dispuse in diverse directii , in functie de solicitarile la care sunt supuse.In ligamentele cu o
forma cilindrica fibrele sunt dispuse longitudinal si rezista la intindere.Alte ligamente care
au rolul de a preveni miscarea laterala a articulatiei , sunt dispuse sub forma unei retele
incrucisate de fibre.

Intre fibre exista celule specializate numite fibroblasti , care au functie in sinteza fibrelor
de colagen si inlocuirea celor distruse.Intre fasciculele fibroase exista un tesut interstitial cu
varcularizatie sangvina , limfatica si care ofera posibilitatea ca fibrele nervoase sa treaca
prin el.Ligamentele se ataseaza de oase.Ele se unesc cu fibrele care penetreaza invelisul
extern al periostului (periostul=membrane conjuctiv fibroasa care inveleste osul).Periostul
are o vascularizatie si o inervatie care ii permit sa hraneasca osul , cat si sa furnizeze
suprafata de fixare pentru ligament si muschi.Ligamentele si periostul se afla intr-o
interactiune atat de perfecta incat periostul este frecvent afectat in urma unei liziuni a
ligamentului.

Exista ligament specializate pentru variatele tipuri de articulatii ale organismului.In


articulatiile majore (genunchiului , soldului , cotului) si articulatiile intervebrale , portioni din
capsula articulara sunt ingrosate pentru consolidare si sunt denumite ligamente intrinseci
(capsulare).In plus exista alte ligamente in interiorul sau exteriorul capsulei articulare care
joaca un rol specific in limitarea diferitelor tipuri de miscari.Acestea sunt cunoscute sub
numele de ligamente extrinseci (accesorii).

Functia: varietatea miscarilor corpului este dependenta de forma si aspectul suprafetelor


osoase articulare si a ligamentelor.In unele articulatii , oasele reprezinta cel mai important
factor.La articularea cotului , ulna formeaza suprafata inferioara a articulatiei si are o forma
de carlig care permite doar miscari simple anterioare si posterioare.La acest nivel ,
ligamentele au doar rolul de a preveni frecarea si un ligament special (ligamentul anular) ,
inconjoara capul radiusului (osul extern al bratului) , legandu-l de ulna si permitand , in
acelasi timp miscarea de rotatie.
La articulatia genunchiului totusi , forma oaselor nu opune rezistentei la miscarile
articulare , astfel , desi genunchiu este articulatie in balama , miscarile sunt controlate
printr-un tip special de ligamente (ligamente incrucisate), ce previn deplasarea posterioara
a articulatiei si stabilizeaza musculatura articulara in ortostatism.Muschii actioneaza grupat
la nivelul articulatiilor , unii prin contractie si altii prin relaxare; permitand miscarile
oaselor.Ligamentele functioneaza in concordanta cu acesti muschi prevenind miscari in
amplitudini excesive.Ligamentele nu sunt capabile de contractie , fiind o structura statica si
pasiva.Ele pot fi intinse de catre miscarile articulatiei si devin din ce in ce mai tensioante ,
pana ce miscarea nu mai este posibila.Exista ligamente inserate intre doua portiuni ale
aceluiasi os nefiind afectate de miscari.Ele protejeaza si mentin pozitia unor structuri
importante , vasele sangvine si nervii.

Pielea (cutis) costituie un invelis neintrerupt care se continua la nivelul marilor orificii
(gura,nas,etc.) cu o semimucoasa ( partial keratinizata) si care in interiorul cavitatilor
respective, devine o mucoasa propriu-zisa. Pielea reprezinta o suprafata receptorie extrem
de vasta, care asigura o sensibilitate diversa, protejeaza corpul de leziuni mecanice si
microorganisme, participa la secretarea unor produse finale ale metabolismului si
indeplineste de asemenea un important rol de termoregulatie, executa functiile de
respiratie, contine rezerve energetice, si leaga mediul inconjurator cu tot organismul.

Suprafata pielii nu e uniforma, pe ea fiind prezente orificii, cute si proeminente .


Orificiile sunt de doua tipuri : unele sunt mari, conducand in cavitatile naturale gura, nas-
iar altele sunt mici , de-abia vizibile cu ochiul liber. Ultimele raspund fie foliculilor pilosi (din
acestea rasar firele de par), fie glandelor sudoripare endocrine( porii). Cutele pielii sunt si
ele de doua feluri : congenitale (structurale) si functionale, unele aparand odata cu
imbatranirea si scaderea elasticitatii.

Culoarea pielii depinde de cantitatea de pigment melanic care confera nuante de la


pielea alba (lipsa pigmentului) , pana la cea neagra (excesul de melanina); de gradul de
vascularizatie capilara ce determina nuanta roz-rosie (vascularizatia mai abundenta a fetii
produce si anumite particularitati morbide regionale, cum ar fi bolile congestive); culoarea
pielii depinde si de cantitatea de hemoglobine sau paloarea in anemii rezultand culoarea
mov; si de grosimea pielii- daca pielea este mai subtire rezulta o culoare roza, daca pielea
este mai groasa rezulta o culoare galbuie, iar daca excesul de keratohialina este mare
pielea capata o culoare alba.

Elasticitatea pielii se datoreaza, in primul rand sistemului fibrilar dermic si mai ales fibrelor
elastice. Datorita lor pielea este depresibila. La elasticitatea ei contribuie si panicul adipos,
ai carui lobuli grasosi, inveliti intr-un tesut conjuctivo-elastic, functioneaza ca niste mingii
minuscule de cauciuc ce se deprima la apasare dupa care revin la forma anterioara.

Mobilitatea pielii este variabila: fata de planurile profunde este usor mobilizabila la fata,
torace, membre, penis si putin mobilizata la nivelul palmelor, talpilor, pe pavilioanele
urechilor si pe aripile nazale. Ea scade in procesele de screloza ( cicatrici, screloze
secundare , screlodermii esentiale).

Pielea are mai multe functii, cum ar fi cea de aparare impiedica patrunderea unor
agenti patogeni in organism; termoregulatoare la mentinerea unei temperaturi constante a
corpului pentru evitarea supraincalzirii , reduce temperatura prin exaporare , evaporare a
apei din sudoare; de aparare fata de razele ultraviolete ; de rezervor de celule embrionare;
imunologica ;organ de simt- este una din functiile de comunicare a pielii cu mediul
inconjurator indeplinita de receptorii de durere( 200 cm cubi) de presiune ( corpusculii
Vater-Pacini) ; termoreceptori ( copusculii Krause) ; de receptorii la intindere (corpusculii
Ruffini ) ; si de receptorii tactili cei mai des intalniti sunt la buze, degete, limba, mamelon,
organele genital externe ( corpusculii Meissner si celulele Merkel).

Grupele musculare

Fiecare miscare a corpului, de la o clipire a unei pleoape pana la un salt in aer, este
posibila datorita muschilor si tendoanelor extensii ale muschilor care joaca un rol crucial
in transmiterea fortei de contractie a muschiului la osul asupra caruia actioneaza. In
spatele activitatii musculare exista mecanisme sofisticate care fac dintr-o actiune aparent
simpla, cum ar fi miscarea capului, un proces complicat ce implica creierul , nervii si
organele de simt.

Muschiul reprezinta un tesut contractil de culoare roz-rosiatica format din celule


musculare ce alcatuiesc corpul muschiului la capatul caruia se afla tendoanele. Muschiul
are rol in generarea fortei animale si a intretinerii locomotiei. Acestia pot fi voluntari
( actionati la comanda creierului) sau involuntari ( care lucreaza singuri).
Totalitatea muschilor din organism formeaza sistemul muscular, reprezentand aproximativ
40% din greutatea corpului. Dupa locul pe care il ocupa in organism si functia indeplinita,
muschii se clasifica in muschi scheletici (somatici) si muschi viscerali.

Muschii scheletici constituie component active ale sistemului locomotor. Sunt muschi striati
voluntari, iar contractia acestora se efectueaza la comanda directa a sistemului nervos
central. Muschii scheletici mentin pozitia corpului prin contractii tonice ( tonus muscular ) si
asigura deplasarea prin contractii rapide determinate de impulsurile provenite de la
sistemul nervos. Muschii voluntari se mai numesc striati datorita faptului ca, la examinarea
microscopica aranjamentul fibros care il formeaza le da un aspect dungat. Ei isi exercita
actiunea prin scurtarea lungimii, un proces denumit contractie. Ei trebuie sa fie capabili de
a produce o contractie rapida, exploziva, de tipul celei pe care o efectueaza muschii
membrelor inferioare in timpul unei sarituri si de a mentine un tonus constant pentru a
pastra corpul intr-o postura normala.

Muschii netezi ( viscerali ) intra in structura miocardului, a peretilor tubului digestiv, a


oaselor sangvine, a cailor urinare si a uterului. Toti muschii viscerali poseda automatism
propriu, datorat unor formatiuni care se depolarizeaza spontan si genereaza unde lente de
deoparizare care determina contractii , indiferent de inervatie. Ei se comporta ca un sincitiu
in care excitatia se propaga in toata masa muschiului. Inervatia asigurata de sistemul
nervos vegetativ are numai rolul de a diminua sau intensifica activitatea acestor muschi.
Acestia sunt constituiti din doua tipuri de tesut muscular: striat de tip cardiac ( in miocard)
si tesut muscular neted ( celelalte organe ).

Pe langa muschii netezi viscerali, in organismul uman mai exista si alti muschi netezi :
muschii erectori ai firelor de par , muschii ciliari si muschii netezi ai irisului , de tip
multiunitar.

Muschiul cardiac este o structura foarte asemanatoare cu cel voluntar, dar fibrele sunt
mai scurte si groase formand o retea densa. Inima este o mica structura a corpului
compusa din muschi striati de tip cardiac. Contractiile inimii sunt rezultatul impulsurilor
produse de sistemul excitoconductor al inimii, care asigura expulzarea sangelui din
aceasta in vasele sangvine.
Tendoanele sunt extensii specializate ale muschilor si sunt formate din tesut conjunctiv,
care leaga fasciculele de fibre musculare si care se unesc si se extind in afara muschiului
sub forma de cordon inextensibil. Ele au putine terminatii nervoase, fiind in principal ,
tesuturi inactive si cu o vascularizatie saraca. La o extremitate, ele se formeaza din corpul
muschiului iar la cealalta se fixeaza de os , unele dintre fibre fiind incastrate chiar in
structura osoasa. Tendoanele joaca un rol important intr-o gama variata de miscari. In
principiu , tendonul uneste partea active sau corpul muschiului cu structura un os- care
va fi mobilizata. Forta de contractie a fibrelor musculare este concentrata si apoi transmisa
prin tendon, realizand tractiunea structurii interesate si intr-un final miscarea.

Exista mai multe tendoane localizate aproape de suprafata corpului si care pot fi
simple cu usurinta. De exemplu, ligamentele posterioare ale articulatiei genunchiului care
controleaza flexia genunchiului. Tendoanele sunt , de asemenea intalnite acolo unde exista
un numar mare de articulatii care efectueaza miscari intr-un spatiu relative mic, deoarece
ele ocupa mult mai putin spatiu decat muschii. Astfel , ambele fete ale mainilor si
picioarelor contin un intreg set de diferite tendoane. Muschii ce actioneaza aceste
tendoane sunt situati la distanta de nivelul bratelor si picioarelor.

Organismul nu poate efectua miscari repetate de acelasi tip fara aparitia unei leziuni sub
forma de inflamatie ( edem ). Aceasta se intampla deoarece perioadele de repaus sunt
necesare pentru inlocuirea lichidului lubrifiant. Daca acest lucru nu se intampla si sistemul
functioneaza fara o lubrifiere adecvata, cele doua straturi ale tecii incep sa se erodeze.
Continuarea miscarii va produce durere si va determina un sunet numit cracnet. Aceste
este mecanismul care sta la baza conditiei denumite tenosinovita inflamatia tecii
tendinoase. Utilizarea rapida si neobisnuita a unui set particular de muschi are o
probabilitate mare de a duce la tenosinovita.

Dupa pozitia in organism,muschii somatici se impart in:muschi capului,gatului,trunchiului


si membrelor.

Muschii capului sunt muschii mimicii , muschii cutanati grupati in jurul orificiilor orbitale ,
nazale si a orificiului bucal (orbicularul buzelor) , muschii masticatori (maseteri si temporali)
, muschii limbii si muschii extrinseci ai globului ocular.

Muschii gatului sunt:pielosul gatului , sternocleidomastoidieni si hiodienii.


Muschii trunchiului sunt:muschii spatelui si ai cefei(trapez , marele dorsal) , muschii
toracelui(pectorali , dintati , intercostali, diafragma) si muschii abdomenului (drept
abdominali si oblici).

Muschii membrului superior sunt:muschii umarului(deltoid) , muschii bratului(biceps ,


triceps si brahial) , muschii antebratului(pronatori si supinatori ai bratului , flexori si
extensori ai degetelor)si muschii mainii.

Muschii membrului inferior sunt: muschii fesieri , muschii coapsei(croitor , cvadriceps


femural,biceps femural , adductori ai coapsei) , muschii gambei (gastrocnemian , pronatori
si supinatori ai piciorului , flexori si extensori) si muschii piciorului (extensori ai degetelor si
plantari).

Dupa actiunea lor principala , muschii pot fi clasificati in: flexori si extensori , abductori si
adductori , supinatori si pronatori , circulari(sfinctere) etc.Acelasi muschii poate determina
una sau mai multe miscarii ale unor segmente corporale (ex: bicepsul brahial poate
determina adductia , rotatia si extentia bratului.

Proprietatile fundamentale ale muschilor sunt elasticitatea (reprezinta proprietatea


muschilui striat scheletic de a reveni la forma initiala dupa inceperea actiunii fortei care a
determinat extensia sa), plasticitatea(proprietatea muschilor netezi vicerali de a-si mentine
constanta tensiunea la diferite grade de distensie) , excitabilitatea("capacitatea unui sistem
viu de a capta semnale sau mesaje , ca forma de actualizare a informatiei , necesare
organizarii lui intru existenta"-Zagrean L. 2002) si contractibilitatea(proprietatea muschiului
de a raspunde prin contractii la actiunea unui stimul).

Contractiile musculare

Fibra musculara se supune legii "totul sau nimic" , dar muschiul "in situ" are contractie
gradata.Gradarea se realizeaza prin cresterea numarului unitatilor motorii active , in functie
de intensitatea si frecventa stimulilor.Forta de contractie este maxima cand intra in
activitatea toate fibrele muschiului respectiv si variaza intre 3,6-10 kg/cm2.

Muschii netezi se contracta mai lent , deoarece lipseste sistemul transversal de tuburi ,
iar reticulul sarcoplasmatic este subdezvoltat.Ionii de Ca , necesari cuplarii proteinelor
contractile, patrund din mediul extracelular prin sarcolema in urma depolarizarii si sunt
expulzati dupa refacerea potentialului de substante energetice , deci prezinta o
dependenta mai mare fata de degradarile aerobe.

Muschii netezi , neavand inertie pe oase , au o libertate de contractie si extensie mai


mare putand fi supusi unor deformari mult mai importante.

Exista mai multe tipuri de contractii musculare:

Contractia izometrica(statica) modifica tensiunea muschiului , dar lungimea ramane


constanta.Caracterizeaza musculatura posturala.Nu produce lucru mecanic(Lm) , ci
caldura(Q).Unghiul articulatiilor nu se modifica; spre exemplu:atunci cand impingeti un
perete sau incercati sa ridicati un obiect deosebit de greu , muschii sunt implicate in
contractie izometrica.Tensiunea care se dezvolta in muschi in aceste conditii este mai mare
decat in cele izotonice.In timpul contractiilor izometrice , muschiul intra in datorie de
oxigen , datorita faptului ca circulatia musculara este partial intrerupta si se acumuleaza
partial metabolite.In aceste conditii se declanseaza un fenomen de rebound in momentul
cand muschiul se relaxeaza , ceea ce inseamna ca circulatia musculara este reluata si
crescuta cu 40% fata de cea din repaus , metabolismul este stimulat , iar sinteza proteica
este accelerata , ceea ce conduce la hipertrofie musculara (contrar opiniilor mai vechi
carora contractile izometrice nu produc hipertrofie musculara).Antrenamentul izometric
prezinta ca principal dezavantaj suprasolicitarea cardiaca(cu cresterea travaliului
ventriculului stang , a frecventei cardiac si a tensiunii arteriale).

Contractia izotonica(dinamica) este aceea in care tensiunea ramane constanta, dar variaza
lungimea.Este caracteristica majoritatii muschilor scheletici.Aceasta realizeaza lucru
mecanic(Lm)si produce miscare.Contractia izotonica este de doua feluri: concentrica si
excentrica.

In activitatea obisnuita , muschiul trece prin faze de contractie izometrica si izotonica ,


initierea oricarei contractii fiind de obicei , izometrica.

Contractia izotonica concentrica presupune scurtarea in lungime a muschiului si este


posibila doar daca incarcatura este mai mica decat potentialul maximal individului.(ex:
flexia antebratului pe brat).In concluzie , nu veti putea face niciodata o contractie izotonica
complete cu o greutate mai mare decat cea cu care puteti face o repetare maximala.
Contractia izotonica excentrica (sau negativa)este inversul unei contractii concentrice si
readuce muschiul la pozitia de start(ex: coborarea halterei dupa o flexie a antebratului pe
brat).Desi muschii se alungesc , ei tot genereaza forta.Contractia excentrica este cea mai
eficienta din punct de vedere al castigului de forta musculara , pentru ca poate fi utilizata
incarcatura mai mare decat potentialul maxim al sportivului(raportat la o contractie
concentrica) , insa este folosita doar ca tehnica de intensitatea in cadrul antrenamentului ,
studiile aratand ca poate provoca degradari serioase la nivelul muscular cand se
depaseste tensiunea de contractie.

Contractiile dinamice contra unei rezistente(exercitiile cu greutati) asigura nu numai o


crestere a fortei , ci si o crestere a rezistentei la efort.

Conform cercetarilor , solicitarea musculara nu se realizeaza pe toata durata contractiei ,


ci doar in momentul cand muschiul este alungit.Pe masura ce muschiul se scurteaza ,
tensiunea scade si astfel isi pierde valoarea de excitant.De aceea , antrenamentul trebuie
sa fie alcatuit din contractii dinamice resistive repetate pentru a creste forta , rezistenta si
pentru a declansa hipertrofia musculara(cresterea masei musculare).

Pentru a creste forta trebuie sa fie implicat un numar cat mai mare de unitati motorii
simultan , iar acest lucru nu se intampla decat atunci cand solicitarea este importanta ,
respectiv o greutate de lucru semnificativa.Repetarea miscarilor contra unei rezistente va
induce oboseala musculara , ceea ce va conduce la recrutarea a tot mai multe unitati
motorii pentru a face fata solicitarii.Datorita oboselii acumulate , rezistenta moderata de la
inceput va ajunge sa fie aproape maximala , de aici si importanta ultimelor repetari dintr-o
serie.Stresul metabolic generat de oboseala va declansa procese anabolice ce determina
cresterea fortei si hipertrofie musculara.

Contractia izokinetica este un tip de contractie dinamica in care muschi se contracta la


capacitate maxima pe intreaga amplitudine de miscare.Banuiesc ca ati observant ca atunci
cand va antrenati bicepsul cu haltera , greutatea pare diferita in diversele puncte ale
traiectoriei sale.Folosind echipament special (ex:aparatele cu scripeti la sala de forta)viteza
de executie va ramane constanta pe tot parcursul miscarii.Rezistenta pe care o genereaza
aparatul va fi egala atat in faza concentrica , cat si in faza excentrica a miscarii.Beneficiul
principal este dat de faptul ca acest tip de antrenament permite muschilui sa lucreze
maximal pe tot parcursul miscarii.Se elimina acel punct slab existent in toate miscarile.
Studiile comparative arata ca antrenamentul cu contractii izokinetice dezvolta mai
repede forta musculara decat cel cu contractii izotonice.

Hipertrofia musculara este principala cale prin care muschii cresc , conform studiilor.Se
produce in doua moduri: la nivel sarcoplasmic sau la nivel miofibrilar.

Sarcoplasma este continutul semifluid ce exista intre fibrele musculare.In cazul hipertrofiei
sarcoplasmice , aceasta creste in cantitate , alaturi de proteinele necontractile (cele care
nu contribuie direct la productia de forta musculara).In felul acesta diametrul muschilor
creste , insa densitatea fibrelor este mai redusa.Acest gen de hipertrofie se inregistreaza in
mod special la culturisti.

Spre deosebire de aceasta , hipertrofia miofibrilara reprezinta o crestere a fibrei


musculare prin marirea numarului de miofibrile si cresterea dimensiunii portiunii contractile
a muschilor , sarcomerul.Acest tip de hipertrofie conduce la cresterea importanta a fortei
musculare si apare de obicei la halterofili.Diametrul muschilor creste mai putin decat in
cazul hipertrofiei sarcoplasmice , in schimb se constata o crestere a densitatii musculare.

Exercitiile de forta declanseaza ambele tipuri de hipertrofie , insa in proportii


diferite.Ceea ce face diferenta este obiectivul propus si calea prin care acesta trebuie
atins.Halterofilii urmaresc depasirea performantelor in ridicarea unor greutati.Ei nu sunt
interesati de dezvoltarea masei musculare , decat prin prisma obtinerii performantelor
amintite.Antrenamentul lor va fi diferit fata de cel al culturistilor , care au ca scop
dezvoltarea masei musculare.Astfel halterofilii , vor adopta un gen de antrenament bazat
pe miscari explozive , in serii cu putine repetari si greutati foarte apropiate de repetarea cu
greutate maximala , deci tipul de intrenament forta in regim de viteza , in timp ce culturistii
se antreneaza folosind miscari lente , cu greutati submaximale , care sa le permita
efectuarea de serii a cate 8-10 repetari (in medie).

Oamenii cu un numar mare de fibre muscular par sa fie mai puternici si mai masivi decat
cei cu mai putine fibre.Cercetarile au aratat ca numarul fibrelor este determinat genetic si
mai mult timp s-a crezut ca ramane constant in viata.Astfel , cresterea in dimensiuni a
muschilor putea fi explicate numai prin procesul de hipertrofie a fibrelor , produs prin
cresterea cantitatii de miofibrile , filante de actina si miozina , sarcoplasma si tesut
conjuctiv.
Antrenamentul cu greutati mari are capacitatea de a mari numarul de punti transversale ,
ceea ce conduce la cresterea ariei de sectiune a fibrelor si la cresterea fortei maxime de
contractie.Hipertrofia fibrelor muscular individuale in urma antrenamentului rezistiv pare sa
fie rezultatul unei cresteri nete a sintezei proteice muscular.In muschi , sinteza si
degradarea proteinelor se afla intr-un flux continuu , dar care variaza in functie de
solicitarea la care este supus organismul.In timpul efortului , sinteza proteinelor se reduce ,
iar degradarea se accentueaza.

In perioadele postefort , modelul se inverseaza , avand loc o sinteza proteica


sustinuta.Exista o relatie de directa proportionalitate intre hipertrofia muscular si sinteza
proteica pe termen lung.O dieta ce aduce un aport mare de protein sustine acest
proces.Exercitiul de greutati activeaza catabolismul proteic , ceea ce creeaza conditiile
necesare pentru sinteza (faza anabolica) a proteinelor contractile in timpul perioadei de
repauz.In timpul antrenamentului de forta o parte din proteinele muscular sunt degradate in
substante mai simple , pentru ca in timpul fazei anabolice , care are loc in perioada
postantrenament , sinteza proteinelor musculare sa fie activate.

O alta teorie care doreste sa explice hipertrofia aduce in prim plan testosteronul ,
principalul hormon sexual mascului.Desi nu exista diferente fiziologice intre muschii
barbatilor si ai femeilor , chiar daca sunt supusi la acelasi program de antrenament ,
barbatii vor dezvolta masa musculara intr-un ritm mai accelerat decat femeile.Acest fapt ar
putea fi explicat de prezenta testosteronului in cantitate de 10 ori mai mare in organismul
mascului (dar nu este singurul determinant al hipertrofiei).O alta teorie aduce in discutie
posibilitatea transformarii fibrelor lente in fibre cu contractie rapida.Deci nu exista studii
care sa dovedeasca clar acest aspect , unii cercetatori au observant reducerea procentului
de fibre cu contractie lenta ca rezultat al antrenamentului rezistiv.

O concluzie preliminara , mai curand o speculatie , ar fi aceea conform careia un tip de


fibre poate lua caracteristicile celuilalt tip ca raspuns la antrenament si chiar se poate
converti la celalalt tip ca urmare a stimularii cornice.

Hipertrofia fibrelor este considerate de catre specialist un mecanism de


supracompensare , dependent de intensitatea antrenamentului si volumul
acestuia(numarul de repetari).Aceasta este principala teorie care incearca sa explice
mecanismul dezvoltarii muscular.Poarta numele teoria distrugerilor musculare.Exista o
multime de moduri de producere a traumatismelor musculare , majoritatea avand un efect
negative asupra structurii musculare , insa pentru a induce hipertrofia este nevoie sa se
produca microtraumatisme , care afecteaza doar o parte din unitatea fibrelor
musculare.Aceste microtraumatisme sunt cele care produc febra musculara pe care o
simtim timp de cateva zile dupa un antrenament puternic.

Studiile de microscopie elecronica au aratat ca structura muschilor se schimba dupa un


antrenament de forta , remarcandu-se numeroase intreruperi in tesut , adica exact aceste
microtraumatisme despre care aminteam.Este interesant de stiut ca aceste rupturii apar in
special in faza negativa (excentrica) a exercitiului , adica atunci cand greutatea este
coborata.Se explica in acest fel de ce este atat de important sa controlam greutatea pe tot
parcursul miscarii , inclusive in faza negativa , cand ar trebui coborata lent si intr-o forma
stricta , luptand impotriva gravitatiei.

Supracompensarea este un mecanism general de protectie prezent in toate sistemele


organismului.Practic , atunci cand intervine un factor de stres puternic , in mod repetat ,
care traumatizeaza intr- o masura mai mica sau mai mare organismul-in cazul nostru
exercitiile cu greutate mare-se vor declansa mecanisme cu rol de reparare , dar care nu
numai ca vor reface structura initiala ,ci vor face modificari suplimentare , care por fi vazute
ca imbunatatiri cu rol de protectie impotriva viitoarelor momente de stres.In aceasta
lumina , hipertrofia musculara poate fi privita drept un macanism de protectie(organismul
se pregateste sa faca fata cu succes solicitarilor induse de un nou antrenament de
forta).Supracompensarea nu functioneaza la infinit si nu poate avea loc decat in anumite
conditii: asigurarea unui necesar energetic optim si a unei perioade de refacere care
dureaza in medie intre 24 si 72 de ore dupa efort.

Oboseala muscular se manifesta prin diminuarea capacitatii de travaliu muscular.Se


datoreaza scaderii randamentului energetic , acumularii de acid lactic , lipsei de oxigen(O2)
, epuizarii substantelor macroergice si a mediatorilor chimici la nivelul placilor motorii.

Manifestarile termice ale contractiei-energia chimica eliberata in timpul contractiei este


convertita circa 30% in lucru mecanic (Lm) si circa 70% in energie calorica (Ec).Muschii
sunt principalii generatori de caldura (Q) , atat prin tonusul muscular , cat si prin contractii
mici si frecvente numite frisoane , declansate in mod reflex la expunerea la frig.Deosebim o
caldura de rapaus , componenta a termogenezei , degajata tot timpul de muschi si o
caldura de activitate , eliberata in timpul contractiei.

Tonusul muscular este starea de contractie permanenta , dar partial , a musculaturii.In


fiecare moment , un mic numar de fibre musculare din totalul fibrelor unui muschi se afla in
contractie si determina o stare de usoara tensiune a musculaturii , caracteristica pentru
stare de veghe.

Prin contractia succesiva a unor grupe de fibre se asigura permanenta tonusului


muscular , cu rol esential in mentinerea posturii normale , in mimica , in termoreglare etc.
Tonusul muscular , fenomen de natura reflexa , este mentinut de impulsuri provenite de la
SNC (sistem nervos central) prin nervii motori , pe baza informatiilor primite de la
proprioceptori.

Asigurarea pozitie normale a corpului se realizeaza prin contracti tonice


posturale.Tonusul postural este un proces reflex complex , controlat de SNC si realizat prin
actiunea unor grupe muscular tensoare si extensoare , agoniste si antagoniste , cu
participarea unor parghii osteoarticulare.

Locomotia si ortostatismul sunt rezultatul activitatii fiziologice conjugate a componentelor


biomecanice pasive (sistemul osteoarticular) si active(sistemul muscular) , a receptorilor ,
nervilor si centrilor nervosa.Realizarea actului locomotor presupune succesiunea unor
evenimente informationale si efectuarea:mesaj senzitiv , mesaj reflex sau voluntar ,
contractie muscular si mobilizarea componentelor osteoarticulare.Grupele de muschi
agonisti si antagonisti actioneaza intr-o anumita succesiune si sincronizare realizata reflex
sau voluntar , cu mentinerea proiectiei centrului de greutate in poligonul de sprijin al
corpului.In cazul eforturilor de mare intensitate se instaleaza hipoxia.Hipoxia este o stare
patologica care presupune un aport insuficient de oxigen in organism.Poate aparea la
nivelul intregului organism (hipoxie generalizata) , sau la nivelul unui tesut (hipoxie
tisulara).Exista 4 tipuri de hipoxie: hipoxemie(=scaderea presiunii si a cantitatii de oxigen
de la nivelul sangelui arterial-raul de altitudine); anemica(=scaderea capacitatii de a
transporta oxigenul in sange-intoxicatia cu monoxid de carbon- OHCa2);
circulatorie(=reducerea fluxului sangvin-ateroscreloza , stare generala de soc) si
histotoxica(=incapacitate celulara de a folosi oxigenul-intoxicatiile cu cianura- CN3).
Durerea muscular ce apare a 2 zi dupa antrenament(febra musculara) se pare ca este
provocata de inflamarea structurilor musculare.Distrugerea membranei celulare deschide
orificii microscopice prin care ies in spatiul extracelular o multime de substante , unele
dintre acestea influentand sinteza proteica in celulele din jur , care au ramas neafectate.Tot
ca urmare a efortului intens , se acumuleaza in celule produsi de metabolism care
stimuleaza secretia unor hormoni ce creaza mediul propice pentru stimularea hipertrofiei
musculare.Cel mai cunoscut metabolit este acidul lactic; dupa unele studii recente ,
acumularea acestuia in muschi , in cantitati mari are un efect de stimulare a secretiei de
testosteron , principalul hormon anabolizant al organismului.Pe langa tertosteron se
inregistreaza secretie crescuta de hormoni de crestere (GH) , insulina si IGF1 (=factor de
crestere asemanator insulinei) , o somatomedina cu rol anabolizant.In cazut GH , cresterea
nivelului seric este semnificativa numai daca exercitiile sunt efectuate cu greutati mari (70-
85%).

Detalierea fiecarei grupe musculare si complexe de exercitii:

Muschii capului formati din:


Muschii masticatori care se aseamana din punct de vedere anatomic cu restul
muschilor scheletici.Ei prezinta doua insertii osoase , una dintre ele fiind
mandibulara.Acestia realizeaza masticatia una din functiile de baza ale aparatului
dentomaxilar, participa la deglutitie si la vorbirea articulata.Muschii masticatori se
dezvolta din arcul mandibular sau primul arc visceral.Muschiul temporal este cel mai
puternic muschi masticator , are forma unui evantai si este situat in fosa omonima.
Un alt muschi masticator este muschiul maseter ce prezinta o portiune superficiala si
una profunda , fibrele carora formeaza o incrucisare musculara.Acesta are aspectul
unui patrulater si este situat pe fata laterala a mandibulei.
Muschiul pterigoidian lateral este situat superior celui medial , fiind format dintr-un
fascicul superior (sfenoidal)si unul inferior(pterigoidan).Muschiul pterigoidian medial are
o forma patrulatera si este asezat in fata interna a mandibulei. Coborarea
mandibulei este initiate prin contractia bilaterala a muschilor pterigoidieni laterali si
urmata de contractia muschilor suprahioidieni.Ridicarea mandibulei in timpul masticatiei
se produce datorita actiunii simultane a muschilor temporal , maseter si a
pterigoidianului medial.Propulsia se realizeaza prin contractia simultana a
pterigoidienilor laterali.Retropulsia mandibulei se produce la contractia fasciculului
posterior al temporalului.Miscarile de lateralitate se produc asimetric si succesiv in
timpul masticatiei.
Muschii mimici(pielosi) sunt aceia care dau expresia fetei si sunt numiti si pielosi,
deoarece unul dintre cele doua capete (insertii) se fixeaza obligatoriu pe piele(se stie ca
, in general muschii se fixeaza prin ambele capete pe oase).Acesti muschi au un volum
mic si o forta redusa si sunt asezati in jurul orificiilor fetei.Muschii mimicii , sub actiunea
sistemului nervos , se contracta si permit astfel exteriorizarea starilor psihice.Mimica
este tocmai infatisareaindividuala a fetei in miscare , adica aspectul dinamic al fetei ,
spre deosebire de fizionomie , care este infatisarea static, mimica atinge diferentierea
cea mai inalta.

Modul de actiune al unui muschi pieloseste simplu.Prin contractia sa , un muschi pielos


increteste pielea si formeaza un relief linear(cuta) , orientat perpendicular pe directia
tractiunii.Dupa incetarea contractiei , muschiul revine la pozitia sa initiala datorita
elasticitatii ei proprii si a tendoanelor muschiului.Cutele , la inceput temporare , devin in
timp definitive , facand parte din fizionomie.Precizam ca fizionomia se datoreaza
urmatorilor factori:aspectul individual al craniului , calitatile pielii si a parului , grasimea ,
muschii masticatori superficiali , muschii pielosi , forma ploapelor si marimea fantei
cerebrale , culoarea ochilor , santurile fetei(nazolabial , mentolabial , submental ,
palpebral , inferior si superior laba de gasca si starea psihica.

Muschii gatului

Gatul este portiunea corpului care uneste capul de trunchi.Muschii gatului din punct de
vedere topographic , structural , functional si ontogenetic prezinta un sir de particularitati.

Topografic acestia sunt dispusi in trei planuri:muschii superficiali ai gatului(muschiul


platisma si sternocleidomastoidianul) , muschii inserati pe osul hioid(suprahioidieni si
infrahioidieni) si muschii profunzi ai gatului.Din punct de vedere functional muschii gatului
influenteaza miscarile capului si segmentului cervical al coloanei vertebrale , pune in
miscare mandibula , osul hioid si primele doua coaste , iar contractia unor muschii ai
gatului contribuie la modificarea pozitiei limbii , faringelui si laringelui.

Muschii trunchiului

Muschiul trapez are forma triunghiulara , cu baza la coloana vertebrala si varful la humerus
, impreuna cu cel din partea opusa ocupa regiunea cefei si partea superioara a spatelui.La
mijlocul bazei triunghiului se evidentiaza o structura aponevrotica ce se prelungeste cranial
si caudal cu un rafeu fibros.

Insertia mediala se face pe linia nuchala superioara , pe protuberanta occipitala externa,


pe ligamentul nuchal si pe procesele spinoase ale vertebrelor , precum si pe ligamentul
supraspinos toracic.De la aceasta insertie , fibrele converg spre centura scapulara :fibrele
superioare , oblic descendente, se insera pe treimea laterala a marginii posterioare si a
fetei superioare a claviculei; fibrele mijlocii se insera pe marginea posterioara a
acromionului si a spinei scapulei; fibrele inferioare oblic ascendente , se insera pe
marginea posterioara a spinei scapulei.

Fata posterioara a muschiului vine in raport cu pielea , fata anterioara cu muschii planurilor
urmatoare.Intre aponevroza portiunii inferioare a trapezului si extremitatea mediala a spinei
scapulei se gaseste bursa subtentinoasa a muschiului.
Cand muschiul ia ca punct fix insertia mediala si se contracta in intregime , ridica umarul si-
l trage inauntru;portiunea descendenta ridica umarul , portiunea ascendenta il coboara ,
ambele portiuni avand si o actiune de rotatie si portiunea transversala duce scapula
medial.Cand iau punct fix pe scapula , fibrele superioare inclina capul pe partea respectiva
si in acelasi timp ii imprima o miscare de rotatie ce duce fata de partea opusa;fibrele
mijlocii inclina coloana vertebrala de parte lor;fibrele inferioare contribuie la ridicarea
corpului in intregime(actiunea de catarare).Prin tonicitatea sa , muschiul mentine umarul la
inaltimea normala;in paralizia muschiului , umarul cade in jos si inainte.

Muschiul transvers al cefei este inconstant , prezent la aproximativ 25% dintre


indivizi.Uneori este situate superficial , alteori profund fata de trapez.Pleaca de pe
protuberanta occipitala externa si merge spre muschiul auricular posterior , cu care adesea
se confunda.

Muschiul dorsal mare cel mai lat muschi al corpului , cu o forma triunghiulara , este situate
in partea postero-inferioara a trunchiului.

Are originea pe fata externa a celor trei sau patru ultime coaste , prin fascicule incrucisate
cu digitatiile oblicului extern , precum si pe fascia toracolombara.Prin intermediul acesteia
se insera pe: procesele spinoase ale ultimelor cinci-sase vertebre toracice , ale vertebrelor
lombare si pe creasta sacrata medial (portiunea vertebrala); pe treimea posterioara a buzei
externe a crestei iliace (portiunea iliaca); uneori cateva fibre pornesc de pe unghiul inferior
al scapulei (portiunea scapulara).

De la origine , fibrele converg spre axila; cele superioare orizontal , cele mijlocii oblic
ascendant , iar cele inferioare aproape vertical.Muschiul se rasuceste apoi mulandu-se pe
fata anterioara a rotundului mare , cu care se uneste adesea , traiectul in spirala
reprezentand o adaptare fata de conditiile mecanice ale dorsalului.Muschiul se termina
printr-un scurt tendon patrulater in fundul santului intertubercular al humerusului.

Se deosebesc raporturi in regiunea spatelui si in axila.In regiunea spatelui fata posterioara


vine in raport cu pielea , superior cu muschiul trapez; fata anterioara acopera muschii
planului urmator; marginea laterala vine in raport cu oblicul extern de care este separat in
portiunea inferioara prin triunghiul lombar al lui Petit , delimitat de muschiul dorsal mare si
oblicul extern , impreuna cu creasta iliaca.
Actiunea muschiului variaza dupa situatia punctului.Cand punctual fix este pe coloana
vertebrala , el pioneaza asupra humerusului , coborand bratul ridicat; daca este inauntru i
se imprima tot odata si o miscare de tensiune.Cand punctul fix este pe humerus ridica
toracele si este inspirator.Acest muschi este mai ingrosat la persoanele care sufera de
afectiuni ce evolueaza cu tuse.

Muschiul ridicator al scapulei (muschiul unghiular) este un muschi de forma triunghiulara ,


situat pe partile laterale ale cefei , care raspunde inaintea fosei supraclaviculare.

Porneste prin patru cinci fascicule de pe primele patru cinci procese trasverse (tuberculii
posteriori) ale vertebrelor cervicale de unde fasciculele merg in jos si se unesc printr-un
corp comun care se insera pe unghiul superior al scapulei.

Sinergie cu trapezul , el ridica scapula in totalitate ( important in paralizia trapezului este


faptul ca ridicarea umarului se poate face , dar mai greu ).Muschiul imprima scapulei o
miscare de rotatie imprejurul unui ax ce trece prin unghiul lateral al acestui os care ramane
fix , pe cand unghiul superior se ridica , iar unghiul inferior se apropie de linia mediana
.Cand ea punctul fix pe scapula, inclina coloana vertebrala de partea lui.Contribuie
impreuna cu romboidul la mentinerea scapulei in pozitie.

Muschiul romboid este asezat pe peretele posterior al toracelui.Insertiile se fac pe


procesele spinoase ale primelor patru vertebre toracice si a ultimelor doua cervicale
precum si pe portiunile corespunzatoare ale ligamentelor nuchal si supraspinos.Fibrele
coboara spre marginea mediala a scapulei si se fixeaza pe ea.Deseori , romboidul este
subdivizat printr-un interstitiu celular ce se gaseste in partea superioara , in doua
portiuni :micul si marele romboid.Micul romboid sau portiunea superioara pleaca de pe
ultimele doua procese spinoase cervicale , iar marele romboid sau portiunea inferioara de
primele patru procese spinoase toracice.

Este acoperit de trapez , in afara de portiunea sa inferioara , si acopera dintatul postero-


superior , spleniul si muschii santurilor vertebrale.Are o actiune analoga cu muschiul
ridicator al scapulei ; adductor si ridicator al umarului ; el roteste scapula in jurul unghiului
lateral.

Muschiul dintat postero-superior este un muschi subtire , de forma patrulatera , situate in


partea superioara a spatelui , inaintea romboidului. Se prinde de procesele spinoase ale
vertebrei cervicale a saptea si ale primelor trei vertebre toracice ; de aici se continua patru
fascicule ce se insera pe fata externa a coastelor doi-cinci. Este acoperit de muschiul
romboid , iar el acopera stratul urmator si muschii intercostali. Actiunea sa este de a ridica
coastele , este deci inspirator.

Muschiul dintat postero-inferior este un muschi subtire , patrulater , situate in partea


inferioara a regiunii spatului. Se prinde pe ultimele doua procese spinoase toracice si
primele doua lombare. Merge in sus si lateral , terminandu-se prin patru digitatii pe fetele
externe ale ultimelor patru coaste. Este acoperit de dorsalul mare si acopera muschii
stratului urmator , coastele si muschii intercostali. Actiunea sa este de expirator timp , devin
inspiratori. Cand actioneaza izolat , sunt antagonisti.

Muschiul splenius este un muschi subtire si lat , situate inaintea trapezului , a romboidului
si a dintatului postero-superior. Este intins din regiunea cefei pana in partea superioara a
spatelui. Spleniusul este un muschi spinotransversar , care se prinde pe jumatatea
inferioara a ligamentului nuchal , pe procesele spinoase ale ultimei vertebre cervicale si ale
primelor patru-cinci vertebre toracice , precum si pe ligamentele interspinoase. Fibrele
merg in sus si se impart in doua portiuni : spleniul capului care se insera pe jumatatea
laterala a mastoidei , si spleniul gatului care se prinde pe varful proceselor transverse ale
atlasului si axisului.

Intre cei doi muschi , datorita traiectului lor divergent , se formeaza un triunghi cu baza pe
occipital : triunghiul intersplenic in care apar muschii semispinali ai capului , perforati de
nervii occipital mare si occipital al treilea. Sunt acoperiti de muschii precedent , iar superior
de muschiul sternocleidomastoidian. Acopera muschii planului urmator.

Contractati bilateral sunt extensori ai capului; in contractie unilaterala , inclina capul de


aceeasi parte , imprimandu-i o miscare de rotatie homolaterala. Prezinta o actiune
antagonista cu muschii sternocleidomastoidian si semispinal al capului de aceeasi parte si
sinergista cu muschii sternocleidomastoidian si semispinal al capului de pe partea opusa.

Spatiul lui GRYNFELT ( tetragonal lombar ) este un punct slab al peretelui postero-lateral
al abdomenului , pe unde se pot produce hernii. Este acoperit de muschiul dorsal mare si
este delimitat astfel: marginea mediala este formata de masa comuna a muschiului erector
al coloanei vertebrale , marginea laterala de oblicul intern; marginea supero-mediala de
dintatul poster-inferior , iar marginea supero-laterala de coasta a doisprezecea.

Muschiul erector(extensor al coloanei vertebrale/muschiul sacrospinal) vom prezenta


succesiv masa comuna , iliocostalul si lungul santurilor vertebrale:

Masa comuna:este cuprinsa intr-o loja osteofibroasa , formata din scheletul regiunii
sacrolombare si de fascia toracolombara.Masa comuna se insera pe procesele spinoase
ale untimelor vertebre lombare , pe creasta sacrata mediana , pe creasta iliaca , pe fata
posterioara a sacrului sip e fascia toracolombara.Plecand pe aici , masa comuna
sacrospinala se divide in doua coloane musculare , ce urca de-a lungul coloanei vertebrale
spre torace si spre craniu.Coloanele musculare se dispun astfel:coloana laterala , care
leaga bazinul de coaste si coastele intre ele , este reprezentata de muschiul iliocostal;si
coloana mediala , care leaga bazinul de coaste si de procesele transverse , este
reprezentata de muschiul lungul santurilor vertebrale(longissimus)

Muschiul iliocostal pleaca din masa comuna si merge in sus incrucisand succesiv toate
coastele , pana ce ajunge in regiunea cervicala.In drumul lui , emite prin partea sa laterala
fasciculele de insertie care se termina pe cele 12 unghiuri ale coastelor si pe cei cinci
tuberculi posteriori ai ultimelor vertebre cervicale.De pe fata laterala a celor 12 coaste se
intreapta fascicule de intarire spre fata mediala a coloanei musculare , insertii in parte
acoperite de muschiul lung al santurilor vertebrale.Muschiul iliocostal se imparte
in:portiunea lombara care pleaca din masa comuna si se insera pe unghiurile costale ale
ultimelor sase coaste;portiunea toracica care leaga ultimele sase coaste cu primele si
portiunea cervicala avand originea pe coastele trei-sase si insertia pe tuberculii posteriori ai
proceselor transverse(C3-C7).

La contractie bilaterala , cele trei portiuni ale iliocostalului sunt extensoare ale coloanei
vertebrale.La contractia unilaterala inclina coloana de aceeasi parte .Fasciculele fixate pe
coaste , le coboara (sunt expiratoare).

Muschiul longissimus (muschiul lung al santurilor vertebrale/muschiul lung dorsal) este


situat de-a lungul santurilor vertebrale , medial de muschiul iliocostal.Se intinde de la masa
comuna pana la procesul mastoidian.El uneste bazinul cu coastele prin fasciculele laterale
si cu procesele transverse ale vertebrelor prin fasciculele mediale.Dupa localizare
distengem trei portiuni:portiunea toracica pleaca din masa comuna si trimite doua feluri de
fascicule de insertie-fasciculele costale desprinse din partea sa laterala se insera pe
procesele costiforme ale vertebrelor lombare si fasciculele transverse desprinse din partea
sa mediala se insera pe procesele accesorii in regiunea lombara , respectiv pe procesele
transverse in regiunea toracica;portiunea cervicala care prin dispozitia sa indreptateste si
denumirea de muschi transversal al gatului , se insera prin fascicule tendinoase pe
procesele transverse ale primelor cinci vertebre toracice: acestea se reunesc intr-un corp
muscular ce se imparte apoi in cinci fascicule ce se prind pe procesele transverse ale
ultimelor cinci vertebre cervicale; si portiunea cefalica sau micul complex , ce pleaca prin
mai multe fescicule de pe procesele transverse ale ultimelor vertebre cervicale si ale
primelor vertebre toracice: acestea se unesc intr-un corp muscular ce merge in sus si se
prinde pe varful mastoidei.

Muschiul spinal cu localizarea cea mai mediala este greu de izolat si de identificat ,
fasciculele lui fiind amestecate cu cele ale muschiului longissim thoracic.I se disting si lui
trei portiuni:portiunea toracica sau spinalul toracic se caracterizeaza prin faptul ca originea
ei este reprezentata prin fascicule unice , pe cand insertiile se fac prin mai multe
fascicule.Acest muschi este unit in profunzime cu muschiul semispinal toracic. El ia nastere
din fasciculele tendinoase ce pleaca de pe procesele spinoase ale primelor doua vertebre
lombare si ale ultimelor doua toracice , de unde converg spre un singur corp muscular ce
se imparte in fascicule ce se insera pe procesele spinoase ale primelor sapte-opt vertebre
toracice;portiunea cervicala sau spinalul cervical este slab dezvoltata si este inconstanta ,
ea uneste ligamentul nuchal de procesele spinoase ale vertebrelor C6 si C7;portiunea
cefalica sau spinalul cefalic este inconstanta , este practic fuzionata cu muschiul
semispinal al capului.

Contractia bilaterala determina extensia coloanei vertebrale si contribuie la mentinerea


curburilor normale ale ei.La contractia unilaterala inclina coloana spre aceeasi parte.

Muschiul semispinal care ocupa planul cel mai superficial , are fascicule ce sar peste patru
vertebre intre punctual de origine sic el de insertie.Dupa localizare , el este impartit in trei
portiuni:muschiul semispinal toracic are originea pe procesele transverse ale ultimelor sase
vertebre toracice si insertia pe procesele spinoase ale ultimelor doua vertebre cervicale si
ale primelor patru vertrebre toracice;muschiul semispinal cervical isi are originea pe
procesele transverse ale primelor cinci sau sase vertrebre toracice si se termina pe
procesele spinoase ale primelor vertebre cervicale(a doua , a treia , a patra si a
cincea);muschiul semispinal al capului denumit si marele complex , este un muschi
voluminos si puternic , asezat de o parte si de alta a liniei mediene.Originea lui are loc pe
procesele transverse ale primelor cinci-sase vertebre toracice si ale ultimelor cinci vertebre
cervicale;toate aceste fascicule se unesc intr-un corp muscular , care se insera apoipe
craniu intre cele doua linii nuchale ale occipitalului.Muschiul este vizibil , cand capul este
flectat , ca o proeminenta alungita asezata de o parte si de alta a liniei mediene.

Contractia bilaterala a intregului muschi determina extensia coloanei.Semispinalul toracic


si cel cervical , cand se contracta unilateral , rotesc coloana toracica si cea cervicala spre
parte opusa ;contractat bilateral este un extensor puternic.

Muschii multifizi formeaza o coloana musculara cu aceeasi directive ca si a precedentilor ,


care ocupa santurile vertebrale de la sacru pana la axis.Originea fasciculelor musculare
are loc in santurile sacrate , pe procesele accesorii ale vertebrelor lombare si pe procesele
transverse ale vertebrelor toraco-cervicale.Insertia are loc pe procesele spinoase , dup ace
fasciculele sar cate doua(multifidul scurt)sau trei vertebre(multifidul lung).Cand se
contracta bilateral , sunt extensori ai coloanei; cand se contracta unilateral rotesc coloana
spre partea opusa.

Muschii rotatori ocupa planul cel mai profund al muschilor transversospinali.Sunt acoperiti
de multifizi , motiv pentru care poarte si numele de submultifizi.Prezenti pe intreaga
coloana vertebrala , ei leaga radacina proceselor transverse cu radacina proceselor
spinoase sau cu lamele arcurilor vertebrale imediat supraiacente(rotatori scurti).Cand sar
peste o vertebra si ajung pana la a doua vertebra superioara constituie rotatori
lungi.Coloana musculara este mai bine reprezentata in regiunea cervicala si mai slab
reprezentata in zona toracala si lombara.In regiunea cefalo-cervicala , muschii acopera
muschii suboccipitali.Ca si multifizii , la contractia unilaterala rotasc coloana spre partea
opusa.Contractia bilaterala determina extensia coloanei.

Muschii interspinosi sunt perechi de fascicule musculare dispuse pe partile laterale ale
ligamentelor interspinoase , ce unesc doua procese spinoase vecine.Fac parte din sistemul
spino-spinos , la fel ca muschiul spinal.Prezenti in zonele de maxima mobilitate a coloanei
vertebrale , ei se impart in muschii interspinosi cervicali si muschii interspinosi
lombari.Muschii interspinosi toracici lipsesc adesea ;cand exista , sunt situati doar la cele
doua portiuni extreme ale coloanei toracice.

Acesti muschii ajuta la extensia coloanei vertebrale.Cand se contracta unilateral inclina


coloana pe aceeasi parte.Inervatia se face pe ramurile posterioare ale nervilor spinali.

Muschii intertransversari sunt muschi scurti , ce leaga intre ele procesele transverse a
doua vertebre invecinate.Sunt dezvoltati in special , in regiunile vertebrelor cu cea mai
mare mobilitate de lateralitate , adica in regiunea cervicala si in cea lombara.

Ii impartim in muschii intertransversari anteriori si in muschi intertransversari posteriori.In


principiu , cei anteriori sunt separate de cei posteriori prin ramura anterioara a nervului
spinal corespunzator , care se insera si inerveaza.Sistematizarea acestor muschii este
complicate.Muschii intertransversari cervicali anteriori unesc tuberculii anteriori ai
proceselor transverse cervicale unu-sapte.Muschii intertransversari cervicali posteriori
unesc tuberculii posteriori ai proceselor transverse cervicale unu-sapte.Dupa criteriul
embriologic li se descriu o portiune mediala si o portiune laterala.

Muschii intertransversari toracici sunt mai putin dezvoltati , adesea lipsesc.Cand exista , se
intind intre procesele transverse T10-L2.Muschii intertransversari lombari laterali au o
portiune anterioara intinsa intre procesele costale a doua vertebre invecinate , si o portiune
posterioara intinsa intre procesul accesor si procesul costal respective.

Toti muschii intertranversari inclina coloana vertebrala spre partea lor.Spre deosebire de
toti ceilalti muschi ai santurilor vertebrale inervati de ramurile posterioare ale nervilor spinali
, muschii intertransversari sunt inervati de ramuri anterioare ale acestora.

Muschii suboccipitali sunt in numar de sase , situati in partea cea mai profunda si
superioara a cefei.Ei sunt marele si micul drept posterior ai capului , oblicul superior si
oblicul inferior ai capului , dreptul anterior al capului si dreptul lateral al capului.

Muschiul marele drept posterior al capului este un muschi triunghiular ce se insera in jos
pe procesul spinos al axisului si in sus pe suprafata rugoasa de sub linia nuchala inferioara
a occipitalului.Muschiul micul drept posterior al capului se insera pe tuberculul posterior al
atlasului si respective sub linia nuchala inferioara.Actiunea ambilor muschii consta , cand
se contractabilateral , in extensiunea capului.Contractati unilateral , ei inclina capul si il
rotesc in partea lor.

Muschiul oblic inferior al capului se insera pe fata laterala a procesului spinos al axisului ,
de unde merge sa se prinda pe partea posterioara si inferioara a procesului transvers al
atlasului.El este cel mai puternic rotator al capului , intorcand fata pe aceeasi parte cu
muschiul contractat.

Muschiul oblic superior al capului se insera pe varful procesului transvers al atlasului , si


respectiv sub linia nuchala inferioara , deasupra dreptului mare.Oblicul superior este
extensor si inclinator lateral al capului;el roteste ducand fata pe partea opusa.

Muschiul drept lateral al capului este un muschi mic , cilindric.Plecat de la procesul


transvers al atlasului urca pentru a se insera pe procesul jugular al occipitalului.Anterior,
vine in raport cu muschiul drept anterior al capului si cu vena jugulara interna,Posterior,
acopera muschii marelui drept posterior si oblicul mic ai capului , precum si artera
vertebrala.Produce inclinarea laterala a capului prin contractie unilaterala.

Muschiul drept anterior al capului este un muschi mic cu originea pe fata anterioara a
masei laterale si a procesului transvers al atlasului ; insertia se face pe procesul basilar al
occipitalului.Muschii prevertebrali sunt acoperiti de lama prevertebrala a fasciei cervicale ,
prin intermediul careia vin in raport anterior cu faringele si cu manunchiul vasculo-nervos al
gatului.Acestia sunt flexori ai capului , lungul gatului fiind si flexor al coloanei cervicale.

Toti muschii suboccipitali ai capului sunt acoperiti de semispinalul capului si acopera , la


randul lor , membrane atlanto-occipitala posterioara.

Muschii sacrococcigieni sunt in numar de doi:unul ventral si altul dorsal.Ei se intend de la


sacru pana la coccige , fiind niste muschi atrofiati , inconstanti.

Muschii toracelui sunt muschii peretului antero-lateral ai toracelui si sunt constituiti din
doua categorii de muschii:muschii extrinseci , cei care leaga membrul superior de torace ,
sunt reprezentati de un muschi vertebro-humeral:muschiul dorsal mare; un muschii costo-
scapulari reprezentati de muschiul dintat anterior si muschiul pectoral mic;si un muschi
toraco-humeral reprezentat de muschiul marele pectoral.Muschii intrinseci sunt formati din
materialul muscular propriu peretelui si sunt situati pe acelasi plan cu scheletul costalal
toracelui , pe care se si insera.Este vorba de muschii intercostali externi ce formeaza
stratul extern , muschii intercostali interni ce formeaza planul mijlociu , iar cel de-al treilea
plan , cel profund , subpleural , este reprezentat prin muschii intercostali intimi , muschii
subcostali si muschiul transvers al toracelui.

Muschiul pectoral mare este format din trei fascicule musculare , diferite prin originea
lor:fasciculul superior sau clavicular ia nastere de pe jumatatea medial a marginii
anterioare a claviculei;fasciculul mijlociu sau sterno-costal pleaca de pe fata anterioara a
sternului si de pe cartilaje primelor sase coaste adevarate;si fasciculul abdominal ce isi
fixeaza fibrele pe teaca dreptului abdominal.De pe aceasta intinsa suprafata de insertie ,
cele trei fascicule converg spre un tendon comun , lat de cinci centimetri , care ia drept
insertie creasta tuberculului mare a humerusului(insertiile reale se prelungesc mult mai
departe, la capsula articulatiei umarului si la fascia brahiala).Fata anterioara este acoperita
de fascia pectoralului mare , tesut celular ,muschiul platisma si pielea , iar la femei de
glanda mamara.Fata posterioara acopera sternul , coastele si spatiile intercostale.Lateral
se departeaza de peretele thoracic formand cu pectoralul mic (care se afla posterior
lui)peretele anterior al axilei;vine in raport cu organelle continute aici.Marginea infero-
laterala formeaza marginea anterioara a bazei axilei;marginea supero-laterala vine in
raport cu deltoidul cu care determina triunghiul deltopectoral sau clavipectoral.In aceasta
se gaseste vena cefalica , care se varsa in vena axilara , iar mai profund , o ramura din
artera toraco-acromiala si un nod limfatic.Pe viu ii corespunde fosa subclaviculara , ce
dispare in caz de luxatii ale capului humeral.Marginea mediala vine in raport cu clavicula ,
sternul , cartilajele costale si muschii abdominali.Pe fata posterioara a tendonului
pectoralului mare , intre acesta si biceps , se gaseste o bursa seroasa , numita bursa
pectoralului mare.

In functie de fixatia pe care o are actiunea sa poate fi:cand isi ia punctul fix pe torace ,
muschiul este un puternic adductor , mai ales cand bratul este dispus orizontal , el coboara
bratul ridicat.Bratul atarnat pe partile laterale ale corpului ii imprima o miscare de rotatie
interna , ducandu-l si putin inainte.Prin aceasta face parte din grupa pronatorilor.Cand
muschiul are punctul fix pe humerus , intervine in actiunea de catarare , radicand toracele
si odata cu el si corpul.Intervine si in respiratie ca muschii inspirator auxiliar.
Muschiul sternal are forma si dimensiuni variabile.Poate fi prezent uni sai bilateral, sub
forma unei fasii intinse se-a lungul marginii sternului , pe fascia pectorala.Este inervat de
nervii pectorali , mai rar de intercostali.

Muschiul pectoral mic este un muschii toraco-scapular.Porneste prin trei digitatii de pe


fetele antero-laterale ale coastelor trei , patru si cinci , putin in afara cartilajelor
castale.Fibrele se indreapta in sus si in lateral , unindu-se intr-un tendon , care se insera
pe marginea mediala a procesului coracoid al scapulei.

Fata anterioara a muschiului este acoperita de pectoralul mare;fata posterioara acopera


medial coastele , spatiile intercostale si dintatul anterior , iar lateral vine in raport cu
organele continute in axila.Marginea supero-mediala este separate de muschiul
subclavicular printr-un spatiu ocupat de fascia clavipectorala;marginea infero-laterala este
legata de fascia brahiala si de pielea regiunii axilare prin ligamentul suspensor al axilei.

Atunci cand punctul fix este pe torace trage procesul coracoid si coboara umarul in jos si
inainte , fiind si sinergist al portiunii ascendente a trapezului.Participa la miscarea de
basculare a scapulei.Cand punctul fix cade pe procesul coracoid el ridica coastele si
intervine in inspiratie.

Muschiul subclavicular se intinde de la prima coasta , la santul de pe mijlocul fetei


inferioare a claviculei.Este separate de prima coasta prin vasele subclaviculare si plexul
brachial ;e invelit intr-o fascie bine reprezentata , continuata inferior cu fascia
clavipectorala.Muschiul coboara clavicula si vasele subclaviculare de contactul dur al
osului.

Muschiul dintat anterior ocupa cea mai mare parte a regiunii antero-laterale a toracelui ,
intins fiind de la primele zece coaste la marginea mediala a scapulei.Este divizat in trei
portiuni:o portiune superioara intinsa de la fata laterala a primelor doua coste , la unghiul
superior al scapulei;o portiune mijlocie care ia nastere prin trei digitatii de pe fata laterala a
costelor doi si patru si se termina pe marginea mediala a scapulei; si o portiune inferioara
cu originea pe fata laterala a coastelor cinci zece , prin digitatii incrucisate cu cele ale
muschiului oblic extern ;fibrele se insera apoi de unghiul inferior al scapulei.
Fata lui profunda este asezata pe coaste si pe spatiile intercostale.Fata lui superficiala
formeaza in portiunea ei superioara peretele medial al axilei; in portiunea inferioara devine
subcutanata.

Atunci cand ia punctul fix pe torace , trage de scapula si o duce inainte si in lateral ,
departand marginea mediala a scapulei de coloana vertebrala.Prin tonicitatea lui , muschiul
fixeaza scapula pe torace.Cand muschiul ia punctul fix scapula , ridica coastele si devine
muschi inspirator prin portiunea intai si a treia , iar prin portiunea a doua este expirator:
predominant insa de este inspirator .

Muschii intercostali in fiecare spatiu intercostal sunt cate doi muschi intercostali care
umplu acest spatiu , unind doua coaste intre ele.Dupa situatia lor , sunt numiti externi si
interni.Intercostalii nu ocupa toata lungimea spatiilor intercostale in care se gasesc; astfel
muschiul intercostal extern se intinde de la extremitatea vertebrala a spatiului intercostal
pana la articulatia condrocostala; intercostalul intern se intinde intre unghiul costal si
stern.Ambii muschi intercostali sunt continuati , cel extern pana la stern se cel intern pana
la coloana vertebrala , de catre o lama aponevrotica , numita membrana intercostala
externa , respectiv membrana intercostala interna.

Muschii iau parte la constituirea peretelui toracic.Superficial vin in raport cu diferiti muschi
ce se insera pe coaste:pectoralul mare si mic , dintatul anterior , micii dintati; profund vin in
raport cu pleura.Muschii intercostali cuprinsi intr-un spatiu sunt separati intre ei de tesut
celular , intre intercostalii interni si intercostalii intimi trece manunchiul vasculo-nervos
intercostal.Cele trei organe ale manunchiului vasculo-nervos se suprapun in urmatoarea
ordine: superior vena , la mijloc artera si inferior nervul(formula mnemotehnica VAN).

Intercostalii externi sunt inspiratori(ridicatori ai coastelor); intercostalii interni sunt


expiratori(coboratori ai coastelor).Ei au un rol important in constituire peretilor toracici;
datorita elasticitatii lor , toracele se poate mari sau miscora.

Muschii ridicatori ai coastelor(muschii supracostali)- de fiecare parte sunt 12 muschi mici ,


situati indaratul intercostalilor externi , intinsi de la procesele transverse la coaste.Sunt
inserati sus pe varful proceselor transverse de la C7 la T11; se termina in jos pe fata
dorsala a coastei subiacente intre tuberculul costal si unghiul coastei , constituind muschii
ridicatori scurti ai coastelor.In partea inferioara a toracelui exista patru muschi analogi care
sar peste coasta subiacenta , inserandu-se pe coasta urmatoare: sunt muschii ridicatori
lungi ai coastelor.Acestia acopera intercostalii externi si sunt acoperiti de muschii
spatelui.Sunt muschi inspiratori; cand se contracta bilateral participa la extensia coloanei
vertebrale.

Muschii subcostali sunt muschi subtiri , situati in interiorul toracelui , intre pleura si
intercostalii interni , in vecinatatea unghiului costal , unind fetele mediale ale coastelor.Se
insera pe fata mediala a unei coaste , aproape de unghi si apoi de fata mediala a celei de-
a doua sau a treia coaste subiacente.Sar deci una sau cate doua coaste.Oblicitatea fibrelor
este asemanatoare cu cea a intercostalilor interni.

Muschiul transvers al toracelui(triunghiularul sternului) ocupa fata profunda a plastronului


sternocostal , despartind nervii si vasele intercostale de pleura.Este omolog cu muschiul
transvers abdominal , prin provenienta lor comuna din patura musculara primitiva interna a
trunchiului.Este format din cinci fascicule musculare , care au originea pe fata posterioara a
procesului xifoid si a corpului sternului; de aici , fasciculele diverg si se insera separate pe
marginile inferioare ale cartilajelor costale doi si patru.Fibrele au , in general , o directive
oblica , tinzand sa devina transversale in portiunea inferioara , unde se continua cu fibrele
muschiului transvers abdominal.Este un muschi rudimentar , cu o functie redusa
respiratorie;coboara coastele , avand rol expirator.

Muschiul drept abdominal reprezinta o fasie longitudinala , intinsa de la partea antero-


inferioara a toracelui la pube , situata imediat lateral de linia mediana.Superior se fac
printre fasii , pe cartilajele celor de-a cincia , a sasea si a saptea coaste , pe procesul xifoid
sip e ligamentul costixifoidian; de aici fibrele musculare merg in jos si se termina printr-un
tendon pe creasta pubiana.Muschiul drept abdominal este intretaiat transversal de trei
intersectii tendinoase.Cei doi drepti abdominali sunt separate unul de celalalt pe linia
mediana , printr-un rafeu tendinos numit linia alba.Linia alba impreuna cu intersectiile
tendinoase formeaza un puternic schelet fibros de tranctiune si solidarizare a muschilor
laterali cu muschiul drept abdominal.

Muschiul este cuprins in teca muschiului drept abdominal; fata lui posterioara nu adera de
lama posterioara a tecii , in acest spatiu trecand vasele epigastrice inferioare si
superioare , ce se anastomozeaza prin inosculatie in interiorul muschiului drept
abdominal.Considerat izolat , cand ia punct fix pe pube flecteaza toracele pe bazin si
coboara costele(este muschi expirator); cand ia punct fix pe coaste flecteaza bazinul spre
torace.Este antagonist al muschiului erector al coloanel vertebrale.

Muschiul piramidal de forma triunghiulara , cu baza la pube si varful la linia alba , dubleaza
uneori muschiul drept abdominal in partea inferioara.Muschiul este continut in teaca
dreptului abdominal de care este separate printr-o lama fibroasa.Este prezent la 75-80%
dintre indivizi.Actiunea sa este de a intinde linia alba abdominala.

Muschiul oblic extern al abdomenului este cel mai superficial sic el mai intins dintre muschii
laterali ai abdomenului , directia fibrelor sale continuand pe cea a intercostalilor
externi.Este compus din doua parti: una musculara si alta aponevrotica.

Porneste de pe fata externa a ultimelor sapte sau opt coaste(de la coasta a cincea pana la
coasta a opta) pe care-si alterneaza digitatiile cu celeale muschilor dintat anterior si dorsal
mare.De la origine , fasciculele musculare se indreapta oblic in jos si inainte , ca si fibrele
muschilor intercostali externi , radiind pe tot peretele antero-lateral al abdomenului si
terminandu-se in doua feluri:fasciculele cele mai posterioare , pornite de pe ultimele doua
coaste , au o directie aproape verticala , inserandu-se pe buza externa a crestei iliace; si
restul fasciculelor musculare se continua cu aponevroza oblicului , ale carui fibre au
aceeasi directie oblica cu a celor musculare si se termina in mod diferit: cea mai mare
parte a fibrelor merg inainte pana la linia mediana si formeaza lama anterioara a tecii
dreptului abdominal; o alta parte mai mica , se insera pe pube luand parte la formarea
inelului inghinal superficial; ultimele fibre se indreapta spre coapsa , unde se continua cu
fascia lata.Intre abdomen si coapsa se distinge in aponevroza muschiului o banda
aponevrotica- ligamentul inghinal(arcada femurala).

Fata superficiala a muschiului este acoperita de piele , tesut cellular subcutanat si fascia
de invelis; fata profunda acopera muschiul oblic intern , ultimele sapte-opt coaste si
muschii intercostali.Este separate prin trigonul costal(triunghiul lui Petit)de muschiul dorsal
mare, iar posterior se continua cu o fascie conjunctiva ce adera de aponevroza posterioara
a muschiului transvers abdominal.Are o actiune de totalitate impreuna cu ceilalti muschi
abdominali.In contractia de o singura parte , el determina rotatia trunchiului , ducand fata
anterioara a toracelui si umarului in partea opusa a muschiului in contractie , precum si
flexiunea toracelui pe pelvis.Intervine in expiratie , coborand coastele.Cand punctul fix este
la insertia superioara , flecteaza bazinul pe torace.
Muschiul oblic intern este un muschi larg , situat sub precedentul , de care diferaprin
situatie , dimensiuni si directia inversa a fibrelor ce continua traiectul fibrelor intercostalilor
interni.Insertiile de origine sunt reprezentate de fibre musculare care , dinapoi-inainte se
desprind de pe fascia toracolombara impreuna cu muschiul dorsal mare;de pe portiunea
anterioara a crestei iliace si de pe spina iliaca antero-superioara;iar fibrele cele mai
anterioare de pe jumatatea laterala a ligamentului inghinal.De la origine , fibrele musculare
radiaza avand o directie inversa celei a fibrelor oblicului extern , terminandu-se
astfel:fasciculele posterioare , aproape verticale , se insera pe marginea inferioara a
ultimelor trei coaste , continuandu-se cu muschii intercostali interni; fasciculele mijlocii se
termina pe aponevroza anterioara a oblicului intern , contribuind la formarea tecii dreptului
abdominal si a liniei albe; si fasciculele anterioare merg in jos si medial , se unesc cu
fibrele aponevrotice ale transversului formand tendonul conjunct.Acesta se termina pe fata
anterioara a simfizei pubiene , pe marginea superioara a pubelui sip e creasta
pectineala.Unele fibre musculare inferioare coboara de-a lungul funiculului spermatic pana
in scrot , invelind testiculul si constituind muschiul cremaster.Aponevroza anterioara a
oblicului intern se divide in doua foite inegale.

Muschiul este acoperit antero-lateral de oblicul extern; fata profunda vine in raport cu
transversal.Formeaza aria triunghiului lombar si constituie marginea posterioara , una din
laturile spatiului lui Grynfelt.

Impreuna cu ceilalti muschii antero-laterali are o actiune de totalitate.Contractia sa


unilaterala cu punct fix pe insertia inferioara are actiune inversa cu cea a oblicului
extern;roteste toracele , ducand fata anterioara a toracelui si umarul in partea sa; este deci
antagonistul oblicului extern de aceeasi parte si sinergistul oblicului extern de partea opusa
.In contractia bilaterala cu punct fix pe insertia inferioara produce flexia toracelui pe bazin ,
iar cand punctul fix este pe coaste , produce flexia bazinului pe torace.Ca si oblicul extern ,
este un muschi expirator.

Muschiul cremaster naste prin doua fascicule:fasciculul lateral din muschii oblic intern si
transvers, si fasciculul medial de pe tuberculul pubian.Dupa ce invelesc funiculul spermatic
, fibrele musculare se desfasoara ca un evantai formand tunica musculara a
scrotului.Fibrele musculare sunt unite prin fascia cremasterica.
Muschiul transvers al abdomenului este un muschi lat , situate profund fata de oblicul
intern , fiind compus dintr-o parte musculara si doua parti aponevrotice(anterioara si
posterioara).Urmand originea de sus in jos , ea se face in felul urmator:pe fata medial a
ultimelor sase cartilaje costale prin digitatii incrucisate cu cele ale diafragmei; pe procele
costale ale vertebrelor lombare prin intermediul aponevrozei sale posterioare; pe buza
interna a crestei iliace(in jumatatea anterioare); si pe treimea laterala a ligamentului
inghinal.De la origine , fibrele muschiului merg transversal si dinapoi-inainte, spre a se
termina pe aponevroza anterioara a transversului;limita dintre corpul muschiului si
aponevroza este reprezentat prin linia semilunara a lui Spiegel.Ajunsa la marginea laterala
a dreptului abdominal , aponevroza se imparte in doua portiuni.Cele doua treimi superioare
formeaza cu foita posterioara a aponevrozei oblicului intern , lama posterioara a tecii
dreptului abdominal.In treimea inferioara , aponevroza trece in intregime inaintea
muschiului drept , contribuind la formarea lamei anterioare a tecii; fibrele cele mai
inferioare , care se desprind de pe ligamentul inghinal , se unesc cu cele ale oblicului intern
si formeaza tendonul conjunct.Din muschiul transvers pleaca fibre care impreuna cu cele
similar din oblicul intern formeaza muschiul cremaster.

Superficial este acoperit de oblicul intern ;profund , prin intermediul fasciei transversalis ,
vine in raport cu peritoneul.Prin marginea inferioara , participa la formarea peretului
superior al canalului inghinal.Participa la actiunea de totaliatate asupra continutului
abdominal fiind cel mai important muschi al presei abdominale; duce coastele spre linia
mediana , strangand toracele ca un brau.Transversul are si el rol expirator , coborand
coastele.

Muschii largi ai abdomenului sunt formati din fibre incrucisate(fibrele oblicilor), sub ei
gasindu-se un plan de fibre transversale:in partea anterioara si posterioara se gaseste cate
o formatiune musculara verticala , inchisa fiecare intr-o teaca(teaca dreptului abdominal si
loja muschilor spinali); in ceea ce priveste dispozitia fibrelor se observa ca fibrele
transversului dintr-o parte se continua cu cele ale transversului opus si fibrele oblicului
extern dintr-o parte dupa ce au trecut de linia mediana se continua cu fibrele oblicului
intern din partea opusa.Astfel , in centura abdominala se pot distinge:fibre circulare
(muschiul transvers) si oblice(muschii oblici).Asa se explica faptul ca muschiul oblic extern
dintr-o parte lucreaza sinergic cu oblicul intern din partea opusa.
Muschiul patratul lombelor are forma patrulatera si este situat pe partile laterale ale
coloanei lombare; el inchide spatiul dintre coasta a doisprezecea si creasta iliaca.Muschiul
este format din trei feluri de fibre dispuse in doua planuri:fibre iliocostale si pornesc de pe
creasta iliaca si ligamentul iliolombar si merg in sus pana la coasta a doisprezecea ; fibrele
iliotransversare cu aceeasi origine , dar indreptandu-se pe varful proceselor costale ale
primelor patru vertebre lombare ; si fibre costotransversare se intend de la coasta a
doisprezecea la procesele costale ale primelor patru vertebre lombare si se gasesc pe un
plan anterior.

Patratul lombelor este continut intr-o loja osteo-fibroasa formata anterior de foita anterioara
a aponevrozei posterioare a transversului; posterior de foita mijlocie a acestei aponevroze ;
medial de procesele costale lombare.Prin intermediul acestei loje , muschiul vine in raport
posterior cu muschii spinali , iar anterior cu muschiul iliopsoas , rinichii , colonului
ascendent , respectiv descendent si cu peritoneul.

Atunci cand punctul fix de insertie este pe bazin , inclina coloana lombara pe partea
lui.Este in mod secundar un muschi expirator , prin fasciculele iliocostale.Cand ia punctul
fix pe torace , inclina bazinul in partea sa.Patratul lombelor contribuie la mentinerea
trunchiului in rectitudine.

Diafragma este o despartitoare musculo-aponevrotica boltita , care desparte cavitatea


toracica de cavitatea abdominala: diafragma toraco-abdominala.Fata superioara convexa
formeaza baza cavitatii totacice , iar fata inferioara concava , formeaza plafonul cavitati
abdominale.Forma sa boltita , explica invaginarea abdomenului in cavitatea toracica la
nivelul hipocondrelor , motiv pentru care organele din etajul superior al abdomenului
(stomac,ficat,splina) pot fi proiectate pe peretele toracic.

Planul de orientare a diafragmei este oblic de sus in jos si dinainte-inapoi.Cupola


diafragmei nu este uniforma , ea prezinta o depresiune centrala corespunzatoare inimii ,
care divide in bolti secunde , dreapta si stanga (cea din dreapta este mai inalta).Structural
diafragma are doua portiuni: centrala , aponevrotica si periferica , musculara.

Componenta aponevrotica numita centrul tendinos este o puternica lama fibroasa care
prezinta o foliola anterioara (cea mai mica) , o foliola dreapta ( cea mai mare) si o foliola
stanga (intermediala).In structura ei distingem o portiune centrala densa , situata intre
orificiul esofagian si orificiul venei cave inferioare , spre aceasta convert toate fibrele
conjuctive constitutive ale acestei componente aponevrotice.

Componenta musculara formeaza partea periferica a diafragmei , avand originea pe


circumferinta inferioara a toracelui , de unde fibrele musculare converg spre centrul
tendinos.Acestea pot fi grupate in trei portiuni:lombara , costala si sternala.Portiunea
lombara porneste de pe vertebrele lombare prin stalpii musculari , precum si de pe doua
perechi de arcade aponevrotice , denumite ligamentele arcuate medial si respectiv
lateral.Stalpii diafragmei sunt doi.Stalpul drept mai puternic si mai lung decat cel stang ,
porneste de pe corpurile primelor trei vertebre lombare si de pe discurile intervetebrale
corespunzatoare.Stalpul stang naste doar de pe primele doua vertebre lombare si de pe
discurile invecinate.Marginile mediale tendinoase ale celor doi stalpi se intalnesc in planul
median pentru a forma o arcada inaintea aortei.Este ligamentul arcuat median , la nevelul
lui cei doi stalpi schimba fascicule anastomotice.

Ligamentul arcuat medial sau arcada muschiului psoas , este o arcada aponevrotica ce
trece ca o punte peste muschiul respectiv; este intins de la corpul celei de a doua vertebre
lombare , la procesul costal al primei vertebre lombare.

Ligamentul arcuat lateral sau arcada muschiului patrat al lombelor , este tot o arcada
aponevrotica ce trece ca o punte peste acest muschi; se intinde de la procesul costal al
primei vertebre lombare la marginea inferioara a ultimei coaste.

Portiunea costala isi are originea pe fetele mediale si pe marginile superioare ale ultimilor
sase coarte de fiecare parte , prin digitatiuni ce se incruciseaza cu cele ale muschiului
transvers al abdomenului.

Portiunea sternala naste prin doua fascicule de pe fata posterioara a procesului xifoidian.

Diafragma , principalul muschi inspirator , prin contractia sa mareste cele trei diameter ale
toracelui: vertical , transversal si antero-posterior.In timpul contractiei fibrele muschiului iau
in acelasi timp punct fix pe coaste , coborand centrul tendinos , si punct fix pe centrul
tendinos radicand coastele si sternul.Totodata muschiul contractat impinge viscerele in jos
si inainte , astfel ca peretii abdomenului se destind la fiecare inspiratie.In expiratie ,
diafragma se relaxeaza si urma spre cavitatea toracica , iar viscelele isi reiau pozitia
initiala.Prin aceasta contractie diafragma intervine in importante acte fiziologice precum:
ras , sughit , cascat si creste presa abdominala favorizand mictiunea , defecatia , voma ,
expulzarea fatului din uter.

Muschii membrelor superioare: umar , brat , antebrat si falange.

Muschii umarului formeaza o masa musculara , care da reliefurile umarului si acopera


articulatia scapulo-humerala.Muschii se dispun sub forma unui con cu baza la torace si
varful la humerus.Ei sunt in numar de sase: deltoidul , supraspinosul , infraspinosul
,rotundul mare , rotundul mic si subscapularul.

Muschiul deltoid este cel mai superficial si mai voluminos dintre muschii umarului.Are
forma triunghiularasi acopera articulatia scapulohumerala.Insertia superioara se face
corespunzator celor trei portiuni ale sale: pe treimea laterala a marginii anterioare a
claviculei (prin fibre tendinoase si musculare); pe marginea laterala a acromionului(prin
mici aponevroze); si pe buza inferioara a marginii posterioare a spinei scapulare(printr-o
aponevroza triunghiulara).

De la origine , fasciculele musculare coboara spre humerus in modul urmator: fasciculele


anterioare (claviculare) oblic dinainte-inapoi; fasciculele mijlocii (acromiale) vertical; iar cele
posterioare (scapulare) oblic dinapoi-inainte.Toate cele trei fascicule converg spre un
tendon ce se prinde pe tuberozitatea deltoidiana a humerusului.Insertia deltoidului pe
humerus se face sub cea a pectoralului mare , fapt cu importanta in deplasarea capetelor
osoase intr-o fractura a diafizei humerale situata deasupra tuberozitatii.Fragmentul inferior
al osului se va deplasa in sus , tras de muschiul deltoid ,iar fragmentul superior , medial ,
tras de pectoralul mare.

Fata superficiala a muschiului este acoperita de fascie si piele.Fata profunda acopera


articulatia umarului precum si tendoanele muschilor care inconjoara articulatia.Acestea
sunt: inapoi-infraspinosul , rotundul mic , rotundul mare si capul lung al tricepsului; inainte-
supraspinosul , bicepsul , coracobrahialul si pectoralul mare.Marginea anterioara a
muschiului formeaza cu pectoralul mare spatial deltopectoral , iar marginea posterioara
incruciseara muschii infraspinos , rotundul mare , rotundul mic si tricepsul.Varful se prinde
pe tuberozitatea deltoidiana , iar baza raspunde liniei de insertie a trapezului.

Cele trei grupe de fascicule realizeaza urmatoarele miscari: fasciculele anterioare executa
proiectia inainte si rotatia interna a bratului; cele posterioare , proiectia inapoia si rotatia
externa a bratului; fasciculul mijlociu este exclusiv abductor.Actiunea sinergica a celor trei
fascicule produce abductia bratului pana la orizontala.Bursa subdeltoidiana , anexata
muschiului deltoid , este dispusa intre fata profunda a muschiului si tuberculul mare al
humerusului.Este constanta si comunica adesea cu bursa subacromiala situate intre
acromion si ligamentul coraco-acromial , pe de o parte si capsula articulatiei , pe de alta
parte.Inflamatia acestor burse (=bursite) poate da o limitare a miscarilor.

Muschiul supraspinos ocupa fosa supraspinoasa.Are originea in fosa supraspinoasa a


scapulei si pe fascia cu caracter aponevrotic ce ocupa muschiul.Fibrele musculare se
indreapta anterior si lateral trecand peste articulatia scapulohumerala si converg intr-un
tendon ce se insera pe fetisoara superioara de pe tuberculul mare al humerusui.

Muschiul este acoperit de trapez si acopera fosa supraspinoasa si capsula articulatiei


umarului.Asupra articulatiei scapula-humerale are o actiune de abductor al bratului ,
ajutand deltoidul in actiunea sa.In paralizia acestuia il poate inlocui partial;are rolul unui
ligament activ mentinand capul humeral in cavitatea glenoida.Asupra capsulei articulare:
inserandu-se si pe capsula , o fereste sa fie prinsa intre suprafete articulare in miscarile din
articulatia umarului.

Muschiul infraspinos ocupa cea mai mare parte a fosei infraspinoase.Originea se face in
fosa infraspinoasa si pe fascia infraspinoasa ce-l acopera.Fibrele converg intr-un tendon ce
trece posterior de articulatia umarului si se insera pe fetisoara mijlocie a tuberculului mare
al humerusui.Este acoperit de trapez , deltoid si piele , iar el acopera fosa infraspinoasa si
articulatia scapula-humerala; lateral raspunde marelui si micului rotund.

Muschiul este un rotator in afara a humerusului , cu eficienta mai mare atunci cand bratul a
fost , in prealabil , rotat inauntru.Este un tensor al capsulei articulare si mentine , in acelasi
timp in contact cu oasele in articulatia scapula-humerala.Acesta dispune de o bursa
seroasa situate intre tendonul propriu si capul humeral.

Muschiul rotund mic este situat lateral de muschiul infraspinos , cu care se confunda la
prima vedere.Are originea pe fata posterioara a scapulei , in vecinatatea marginii laterale a
acesteia si pe fata profunda a fasciei infraspinoase.Muschiul se indreapta lateral si in sus ,
trecand inapoia articulatiei scapula-humerale de a carei capsula adera si se termina printr-
un tendon pe fetisoara inferioara a tuberculului mare a humerusului.
Este acoperit de muschiul deltoid , iar el acopera capul lung al tricepsului.La origine este
situat imediat langa rotundul mare , de care apoi se departeaza formand un spatiu
triunghiular.Actiunea sa este de rotare in afara a bratului.

Muschiul rotund mare este alungit , voluminos si puternic , intins de la unghiul inferior al
scapulei la creasta tuberculului mic al humerusului.Medial porneste de pe unghiul inferior al
scapulei si de la jumatatea inferioara a fasiei osoase situate de-a lungul marginii laterale a
osului , avand fibre inserate si pe fata profunda a fasciei infraspinoase.Fasciculele
musculare se indreapta in sus , anterior si lateral , si se termina printr-un tendon pe creasta
tuberculului mic al humerusului.Intre acest tendon si humerus se dezvolta o bursa
sinoviala.Tendonul muschiului rotund mare este situat inapoia tendonului muschiului dorsal
mare , de care este despartit printr-o bursa sinoviala.Marginile inferioare ale celor doi
muschi sunt unite.

Cele mai importante raporturi le au marginile muschiului.Marginea inferioara formeaza cu


marginea omonima a muschiului dorsal mare marginea posterioara a bazei axilei.Marginea
superioara este separate de rotundul mic printr-un spatiu triunghiular cu baza la humerus
numit triunghiul birondo-humero-tricipital.Acesta este divizat in doua portiuni de capul lung
al tricepsului: lateral , patrulaterul humero-tricipital , prin care trec nervul axilar si artera
circumflexa humerala posterioara; medial , triunghiul omotricipital , prin care trece artera
circumflexa a scapulei.Fata posterioara este acoperita de dorsalul mare si piele; fata
anterioara este in raport tot cu muschiul dorsalul mare care inconjura marginea inferioara a
dorsalului mare si se aseaza pe fata lui anterioara; ea este incrucisata de vasele axilare si
de muschiul coracobrahial.

Cand muschiul ia punct fix pe torace , este adductor si rotator inauntru al bratului(deci
sinergic cu dorsalul mare si antagonist cu deltoidul); in acelasi timp imprima bratului si o
usoara miscare de retropulsie.Este miscarea de a prinde mainile la spate.Cand ia punctul
fix pe humerus , duce scapula in sus si inainte.

Muschiul subscapular este un muschi triunghiular situat in fosa subscapulara.Are originea


in fosa subscapulara; de aici converg toate fibrele lateral intr-un tendon ce adera strans de
capsula articulatiei scapula-humerale si se insera pe tuberculul mic al humerusului.
Fata posterioara acopera fosa subclaviculara; fata anterioara se aplica partial pe torace, iar
in rest se indeparteaza de acesta si ia parte la formarea peretelui posterior al axilei.Ca
urmare va fi in raport cu continutul axilei , in special cu vaselesi nervii din aceasta
regiune.Raporturile tendonului ,diferite de cele ale corpului muscular , sunt
urmatoarele:posterior cu capsula articulatiei de care este separate de bursa subscapulara;
anterior este incrucisat de biceps si coracobrahial , de care se afla separat printr-o bursa
seroasa independenta de articulatie.

Este un rotator inauntru al humerusului si deci , antagonist al infraspinosului , rotundului


mic si portiunii scapulare a deltoidului; de asemenea si adductor , cand bratul este ridicat.In
plus , mentine capul humeral in cavitatea glenoidala , avand si actiune protectoare asupra
capsulei.

Muschii bratului sunt asezati in doua regiuni:anterioara , cu muschii biceps brahial ,


coracobrahial si brahial si posterioara cu muschiul triceps brahial.Aceste regiuni sunt
separate intre ele prin septet intermusculare ce provin din fascia bratului.

Muschiul biceps brahial este un muschi lung , fusiform , cu originea pe scapula , prin doua
capete distincte:capul lung si capul scurt , care se unesc intr-un corp muscular ce coboara
prin loja anterioara a bratului si se termina pe extremitatea superioara a radiusului.Medial
de acest muschi , exista un sant bicipital medial care raspunde traiectului arterei brahiale;
iar lateral , cand muschiul biceps este contractat apare santul bicipital lateral.

Ia originea prin doua portiuni:capul scurt sau portiunea scurta pe varful procesului coracoid
, printr-un tendon comun cu al coracobrahialului si capul lung sau portiune lunga asezat
lateral pe precedentul , se insera printr-un tendon pe tuberculul supraglenoidian al scapulei
si pe cadrul glenoidian.Tendonul trece prin interiorul cavitatii articulare scapula-humerale
invelit intr-o teaca sinoviala.El este deci , intracapsular , dar extrasinovial.Iese apoi si
coboara prin santul intertubercular, unde este acoperit de tendonul marelui pectoral.Cele
doua capete , la inceput independente , fuzioneaza intr-un singur corp muscular gros si
fusiform ce descinde pana la cot , unde se insera printr-un tendon pe tuberozitatea
radiusului.Intre tendon si tuberozitate exista o bursa bicipitoradiala.De pe partea mediala a
acestui tendon se desprinde o lama aponevrotica numita aponevroza muschiului biceps
sau expansiunea bicipitala.Aponevroza radiaza in directie ulnara si se ancoreaza in fascia
antebrahiala.
La umar , tendoanele bicepsului sunt situate in axila : capul lung in cavitatea articulara intre
capul humerusului si capsula; capul scurt , lateral de coracobrahial , vine in raport cu
peretele posterior al axilei , iar anterior este acoperit de peretele anterior al acestei
regiuni.La brat , este acoperit anterior de fascia brahiala , tesut cellular subcutanat si piele ,
iar posterior , este asezat pe muschiul brachial , de care este separate prin nervul
musculocutanat.Lateral vine in raport cu muschii deltoid si brahioradial , medial cu
manunchiul vasculo-nervos brahial , fiind muschiul satelit al arterei brahiale.La nivelul
cotului , intra in unghiul format de grupul muschilor epirohleeni si cel al muschilor laterali;
medial de el trec vasele brahiale (acoperite de aponevroza bicipitala); lateral de muschi
trec nervul radial si artera recurenta radiala.

Are o actiune atat asupra bratului , cat si a antebratului.Cu toate ca sare numau peste
doua articulatii , actiunea lui se efectueaza pana in articulatia radioulnara distala.Muschiul
flecteaza antebratul pe brat , dar flexia este complete numai daca antebratul este in
supinatie.Este un puternic supinator al antebratului: cand antebratul se afla in pronatie ,
tuberozitatea radiusului este asezata dorsal , tendonul bicepsului fiind infasurat in jurul
radiusului; contractia muschiului deplaseaza inainte tuberozitatea si duce antebratul in
supinatie.Asupra bratului are , prin capul scurt , o actiune de adductie(ca si
coracobrahialul); prin capul lung , care ia capul humeral drept hipomohlion(=tendon care isi
schimba directia) , este abductor.Cand ia punctul fix pe antebrat , flecteaza bratul pe
antebrat.

Muschiul coracobrahial este situat medial fata de capul scurt al bicepsului. Proximal se
insera printr-un tendon comun cu cel al capului scurt al bicepsului , pe varful procesului
coracoid.Fasciculele musculare merg in jos si se flecteaza pe fata mediala a humerusului ,
in portiunea ei mijlocie , unde se afla o impresiune rugoasa. Situat in buna parte in axila , el
are trei raporuti principale: medial cu manunchiul vasculo-nervos axillar , lateral cu capul
scurt al bicepsului si este perforat de nervul musculocutanat. Are raporuti stranse cu vasele
axilei , constituind un bun reper pentru descoperirea lor. Intre tendonul de insertie al
muschiului coracobrahial si muschiul subscapular se gaseste bursa muschiului
coracobrahial. Este adductor si proiector inainte al bratului.

Muschiul brahial este un muschi latit situat in partea anterioara si inferioara a bratului ,
inapoia bicepsului; el da largimea bratului in partea lui inferioara. Insertia superioara se
face pe buza inferioara a tuberozitatii deltoidiene , pe fetele laterala si mediala a
humerusului , dedesubtul insertiei deltoidului si pe cele doua septet intermusculare ale
bratului , in special pe cel medial. Fibrele musculare descind , trec inaintea capsule
articulatiei cotului pe care o parte din ele se insera si se termina printr-un tendon pe baza
procesului coronoid al ulnei. Vine in raport anterior cu bicepsul , de care este separate prin
nervul musculocutanat; medial cu manunchiul vasculo-nervos al bratului si cu muschiul
rotund pronator; lateral cu muschii brahioradial si lung extensor radial al carpului. Intre
brahioradial si brahial trec nervul radial , arterele brahiala profunda si recurenta radial;
posterior raspunde humerusului si fetei anterioare a articulatiei cotului. Este cel mai
puternic flexor al antebratului pe brat si tensor al capsului articulatiei cotului.

Muschiul triceps brachial este un muschi voluminos format din trei portiuni: o portiune
lunga si doua scurte. Capul lung se insera printr-un tendon pe tuberculul infraclenoidian al
scapulei , adera de capsula articulatiei umarului si coboara intre cei doi muschi rotunzi
pentru a se uni cu celelalte capete si a forma corpul muschiului. Capul lateral se insera pe
septul intermuscular brahial lateral sip e fata posterioara a humerusului , deasupra santului
nervului radial. Capul medial se insera pe septul muscular brahial medial si pe fata
posterioara a humerusului , situat sub santul radialului.

Cele trei portiuni merg in jos si se insera printr-un tendon comun puternic pe fata
posterioara si pe cele doua margini ale olecranului. Unele fibre profunde se fixeaza pe
capsula articulatiei cotului , si impiedica prinderea capsule intre suprafetele articulare. Pe
viu , simpla extensie a antebratului evidentiaza muschiul.

Muschiul are raporturi importante: posterior , este acoperit de deltoid si mai jos de piele;
anterior , este separat prin nervul radial si artera brahiala profunde , de humerus; de-a
lungul marginii mediale merge nervul ulnar; capul lung al muschiului triceps participa la
fomarea patrulaterului humerotricipital si al triunghiului omotricipital. Intre fasciculele
tendonului tricipital se gaseste uneori , bursa intratendinoasaolecraniana. Inaintea
tendonului tricepsului , intre el si olecran se afla bursa subtendinoasa olecraniana , iar intre
olecran si piele se afla bursa subcutanata olecraniana. Muschiul este extensor al
antebratului , tensor al capsulei articulare; dar si extensor si adductor al bratului prin capul
lung.
Muschii antebratului sunt grupati in trei regiuni: anterioara , laterala si posterioara.
Regiunea anterioara cuprinde opt muschi dispusi in patru planuri: primul plan- rotundul
pronator , flexorul radial al carpului , palmarul lung si flexorul ulnar al carpului; planul al
doilea- flexorul superficial al degetelor; planul al treilea- muschii flexor profund al degetelor
si flexor lung al policelui; si planul al patrulea- muschiul patrat pronator.

Regiunea posterioara este formata din opt muschii dispusi pe doua planuri: planul
superficial- extensorul degetelor , extensorul degetului mic , extensorul ulnar al carpului si
anconeul; si planul profund- lungul abductor al policelui , scurtul extensor al policelui ,
lungul extensor al policelui si extensorul indexului.

Muschiul rotund pronator este cel mai lateral muschi al primului plan. Ia nastere prin doua
fascicule: un fascicul humeral de pe fata anterioara a epicondilului medial; altul ulnar de pe
fata medial a procesului coronoid al ulnei. Dupa un scurt traiect , cele doua fascicule
fuzioneaza , dand corpul muscular ce se intreapta oblic in jos si lateral si se fixeaza in
treimea mijlocie a fetei laterale a radiusului , pe tuberozitatea pronatorie. Prezinta trei
raporturi principale: marginea lui laterala delimiteaza cu brahioradialul fosa cubitala in care
patrunde bicepsul brahial; iar intre biceps si rotundul pronator se afla artera brahiala ,
acoperita de aponevroza muschiului bicepsului. Nervul median trece printre cele doua
capete de origine ale muschiului. Este un pronator al mainii , iar prin capul humeral , flexor
al antebratului pe brat.

Muschiul flexor radial al carpului sau palmarul mare. Are originea pe fata anterioara a
epicondilului medial si pe despartitoarele fibroase care il separa de rotundul pronator
lateral si de palmarul lung , medial. Fasciculele musculare se indreapta in jos si in afara; iar
la partea mijlocie a antebratului converg catre un tendon. Acesta trece inapoia retinaculului
flexorilor si se insera printr-o expansiune fibroasa pe baza metacarpianului al doilea.

La antebrat: fata superficiala este acoperita de fascia antebrahiala si piele , iar fata
profunda acopera muschii flexor superficial al degetelor si flexor lung al policelui. Tendonul
lui participa in treimea distala a antebratului impreuna cu tendonul brahioradialului la
delimitarea santului pulsului. Acest sant are o deosebita importanta in practica medicala , la
acest nivel palpandu-se pulsul arterei radiale si serveste , de asemenea , in medicina
operatorie la descoperirea acestei artere , situata lateral de tendonul flexorului , cat si a
nervului median , situat medial de el. La gatul mainii tendonul trece inapoia retinaculului
flexorilor , in santul osului trapez , unde prezinta o bursa seroasa. Este un flexor al mainii
pe antebrat si un slab flexor al antebratului pe brat; este de asemenea slab abductor al
mainii si pronator al antebratului cand mana este in extensie.

Muschiul palmar lung sau palmarul mic. Muschiul se intinde de la epicondilul medial , la
palma , fiind situat medial de flexorul radial al carpului; in 20% din cazuri lipseste. Insertiile
se fac pe fata anterioara a epicondilului medial si pe despartitoarele fibroase ce-l separa de
muschii flexor radial al carpului , lateral , si flexor ulnar al carpului , medial. Corpul
muscular foarte scurt se continua cu un lung tendon care trece pe dinaintea retinaculului
flexorilor si se termina la palma cu aponevroza palmara. Este un slab flexor al mainii si al
antebratului , dar si slab pronator al mainii.

Muschiul flexor ulnar al carpului sau muschiul cubital anterior. Prezinta un traiect paralel cu
ulna , de la epicondilul medial la pisiform , fiind muschiul cel mai medial din primul plan.
Cea mai proximala insertie se face prin doua capete:unul humeral pe epicondilul medial si
altul ulnar pe marginea mediala a olecranului si pe cele doua treimi superioare ale marginii
posterioare a ulnei. Aceste capete sunt unite printr-o arcada fibroasa pe sub care trec
nervul ulnar si artera recurenta ulnara posterioara. Corpul muscular se continua cu un
tendon ce se insera pe osul pisiform.

Raporturile principale sunt cu artera si nervul ulnar , pe care le acopera prin fata profunda
sau laterala fiind muschiul lor satelit. Este flexor si adductor al mainii.

Muschiul flexor superficial al degetelor formeaza singur planul al doilea al muschilor


regiunii anterioare a bratului. Insertia proximala este intinsa si porneste in doua capete:
capul principal (humero-ulnar) pleaca de pe fata anterioara a epicondilului medial si de pe
marginea medial a procesului coronoid; capul accesor (radial) se prinde pe marginea
anterioara a radiusului in portiunea proximala. Intre aceste capete se intinde oarcada
tendinoasa pe sub care trec artera ulnara si nervul medial.Corpul muscular este format
dintr-un strat superficial destinat degetelor trei si patru si dintr-un strat profund , ce contine
fibre pentru degetele doi si cinci.La partea distala a antebratului , corpul muscular se
imparte in patru portiuni , care se termina fiecare prin cate un tendon.Acestea trec separat
pe sub retinaculul flexorilor , ajung la palma si apoi la degetele respective. La nivelul
falangei proximale , fiecare tendon se divide in doua fasii.Acestea se reunesc mai
jos(unele fibre ale lor chiar se incruciseaza) formand tendonul chiasma si delimiteaza
astfel un orificiu prin care trec tendoanele flexorului profund al degetelor.Reconstituind ,
tendonul se imparte in doua bandelete terminale , care merg sa se insere pe partea
mijlocie a falangei medii.

La antebrat , muschiul este asezat pe flexorul profund al degetelor , de care este separat
prin nervul median si artera ulnara , si este acoperit de planul muscular superficial si
piele.La gatul mainii , tendoanele trec prin canalul osteofibros al carpului impreuna cu cele
ale flexorului profund al degetelor si al flexorului lung al policelui , precum si cu nervul
median.Alunecarea lor este favorizata de o teaca sinoviala.La palma , tendoanele sunt
situate inaintea celor ale flexorului profund al degetelor.La degete sunt importante
raporturile intre tendoanele celor doi flexori ai degetelor.Am vazut ca tendoanele flexorului
superficial prezinta in dreptul falangei proximale cate un orificiu prin care patrunde tendonul
corespunzator al flexorului profund , ce devine astfel superficial.Deci , la nivelul falangelor
mediale si distale dispozitia tendoanelor este inversata: tendonul flexorului profund este
situat anterior(tendon perforant) , iar al celui superficial , posterior(tendonul perforat).Cele
doua tendoane , superficial si profund , sunt mentinute pe fata anterioara a falangelor
printr-o lama conjunctiva recurbata cu un semicerc , numita teaca fibroasa a degetelor
mainii.Aceasta lama se fixeaza pe marginile fetelor anterioare ale falangelor.La fiecare
deget se formeaza cate un canal osteofibros pentru tendoanele respective , unde acestea
sunt fixate pe fata anterioara a falangei prin mezotendoane.La degete acestea se numesc
fraie ale tendoanelor si pot fi lungi sau scurte.Muschiul flecteaza falanga medie pe cea
proximala , degetele pe mana, man ape antebrat si antebratul pe mana.Este un adductor al
mainii si apropie degetele departate.

Muschiul flexor profund al degetelor formeaza partea mediala a stratului al treilea


muscular.Originea este pe cele doua treimi proximale ale fetelor anterioara si mediala ale
ulnei si pe membrana interosoasa a antebratului.Corpul muscular se indreapta distal, iar la
partea mijlocie a antebratului se imparte in patru fascicule , continuate fiecare prin cate un
tendon.Acestea trec inapoia retinaculului flexorilor , ajung la palma unde diverg spre
degetele doi , trei , patru si cinci; aici perforeaza tendoanele flexorului superficial si se
termina pe baza falangelor distale.Pe tendoanele acestui muschi , la nivelul palmei , se
insera muschii lombricali.
La antebrat: muschiul este asezat pe ulna , pe membrana interosoasa si pe patratul
pronator si este acoperit de flexorul superficial al degetelor si de flexorul ulnar al
carpului.Intre acesti doi muschi si flexorul profund trec nervul median , vasele si nervul
ulnar.La gatul mainii , la palma si la degete are raporturi identice cu ale flexorului
superficial.Este flexor al ultimelor doua falange , al mainii pe antebrat si adductor al mainii.

Muschiul flexor lung al policelui este un muschi situat in acelasi plan cu precedentul , dar
lateral de el.Insertiile se fac proximal pe fata anterioara a radiusului si pe membrana
interosoasa.Corpul muscular se continua cu un tendon ce se termina pe baza falangei
distale a policelui.

La antebrat este acoperit de muschii planurilor precedente si acopera radiusul si


membrana interosoasa.Marginea lui laterala vine in raport cu capul radial al flexorului
superficial al degetelor , iar marginea mediala , cu flexorul profund al degetelor , de care
este separat printr-un interstitiu , pe unde trec vasele si nervul interosos anterior.La gatul
mainii trece inpoia retinaculului flexorilor , in canalul carpian.La mana trece printre cele
doua fascicule ale flexorului scurt al policelui.La deget , tendonul intra intr-un tunel osteo-
fibros asemanator cu cel al celorlalte degete.Muschiul flecteaza falanga distal ape cea
proximala , degetul pe metacarpian si mana pe antebrat , determinand si o usoara abductie
a acesteia.

Muschiul patrat pronator se intinde intre portiunile distale ale ulnei si radiusului.Insertiile
sunt plecate din treimea inferioara a fetei anterioare a ulnei , fibrele merg transversal si se
insera pe fata anterioara a radiusului in treimea corespunzatoare.Muschiul acopera
scheletul antebratului si articulatia radio-ulnara distala si este acoperit de flexorul lung al
policelui , de flexorul profund al degetelor si de flexorul ulnar al carpului.Este un pronator al
mainii si al antebratului.

Muschiul extensor al degetelor este muschiul cel mai lateral din stratul superficial. Proximal
, insertiile se fac pe epicondilitul lateral pe ligamentul colateral radial , pe fascia
antebrahiala si pe despartitoarele fibroase care il separa de muschii vecini.Corpul muscular
se indreapta distal si se imparte in patru fascicule ce se continua prin cate un tendon spre
degetele doi cinci.La nivelul articulatiilor metacarpofalangiene , fiecare tendon trimite cate
o expansiune fibroasa care adera de capsula articulara si se insera pe falanga proximala;
apoi primesc expansiunile largi ale muschilor interososi si ale lombricalilor cu care
formeaza aponevroza dorsala a degetelor.Fiecare tendon se imparte in trei ramuri
aponevrotice: cea mediana se fixeaza pe partea dorsala a falangei medii , iar celelalte se
unesc si se prind pe fata dorsala a falangei distale.Tendoanele degetelor trei , patru si cinci
sunt legate intre ele pe fata dorsala a metacarpienelor prin punti fibroase transversal.

Fata posterioara a muschiului este acoperita la nivelul antebratului de piele si de fascia


antebrahiala , la gatul mainii de retinaculul extensorilor , iar la mana de fascia dorsala a
mainii.Prin fata sa anterioara extensorul degetelor acopera muschiul supinator si muschii
planului profund al antebratului , articulatia radiocarpiana , muschii interososi dorsali si
falangele.Marginea laterala vine in raport cu scurtul extensor radial al carpului, iar
marginea sa medial cu extensorul degetului mic.

Este un extensor al falangei distale pe cea medie , a celei medii pe cea proximala , a
falangei proximale pe metacarp si a mainii pe antebrat.Extensia falangei proximale este
puternica , in timp ce extensia celorlalte falange este insuficienta , ea fiind completata de
interososi.Muschiul este si extensor si adductor al mainii si abductor al degetelor.

Muschiul extensor al degetului mic este situat medial de extensorul degetelor i fuzionat
adesea cu acesta.Inseriile sale se fac pe epicondilul lateral, fascia antebra-hial i pe
despritoarele fibroase care l separ de mu-chii vecini. Corpul muscular se continu cu
un tendon, cetrece pe sub retinaculul extensorilor printr-o culis special,merge de-a
lungul celui de-al V-lea metacarpian i se inserape ultimele dou falange ale degetului mic,
fuzionndu-secu tendonul provenit de la extensorul degetelor.Este extensor al degetului
mic, contribuindi la extensia minii.

Muchiul extensor ulnar al carpului sau cubitalul posterior, este situat medialde
precedentul.Inseriile se fac:proximal se insera prin capul humeral peepicondilul lateral
(Caput numerale), pe marginea posterioar a ulnei prin capul ulnar (Caput ulnare)i
pefascia antebrahial. Tendonul lui trece prin anul epifizeidistale a ulnei, ntre cap i
procesul stiloid i se insera pe baza metacarpianului V.Este acoperit de fascia antebrahial
i piele. Anterior vine n raport cu muchiul supinator, cu muchiistratului profund i cu ulna.
Marginea lateral rspundeextensorului degetului mic; marginea medial,
proximalanconeului i distal ulnei, care-1 separ de muchiul flexor ulnar al
carpului.Muchiul este extensor i adductor al minii.
Muchiul anconeu este un muchimic, triunghiular, situat n regiunea cotului, care din
punctde vedere anatomic i fiziologic poate fi considerat ca oporiune a tricepsului
brahial.Insertiile sale se fac pe partea posteromedial a epicondi-lului lateral, de unde
fibrele musculare se ndreapt oblic,distal i medial, terminndu-se pe suprafaa triunghiu-
lar de pe treimea proximal a feei posterioare a ulnei.Faa superficial este acoperit de
piele ifascie, faa profund vine n raport cu articulaia cotului icu muchiul supinator.
Marginea proximal e n raport cutricepsul, iar marginea distal cu extensorul ulnar al
carpului.Sub inseria proximal se gsete bursa anconeului.Muchiul este extensor al
antebraului.

Muchiul abductor lung al policelui este cel mai lateral i mai puternic dintremuchii
planului profund.insertiile sale se fac proximal se fac pe faa posterioar a ulnei,pe faa
posterioar a radiusului (treimea mijlocie) i pemembrana interosoas. Muchiul se
ndreapt oblic n jos i n afar; se continu printr-un tendon ce trece prinanul de pe faa
lateral a extremitii distale a radiusului mpreun cu tendonul scurtului extensor al
policelui, seinsera pe baza primului metacarpian.Muchiul este abductor al policelui i
alminii. El este sinergist al muchilor flexori (i nu alextensorilor). n caz de paralizie a
flexorilor el poate s-i nlocuiasc.

Muchiul extensor scurt al policelui este situat medial de precedentul.Are aceeai inserie
proximal i acelaitraiect cu precedentul, de care este alipit n parteaproximal. Tendonul
su trece prin aceeai loj osteo-fibroas i se insera distal pe baza falangei proximale a
policelui.Prezint aceleai raporturi cu precedentul.Tendoanele ambilor muchi formeaz
mpreun reliefulce delimiteaz lateral tabachera anatomic".Este extensor i abductor al
policelui.

Muchiul extensor lung al policelui este situat medial de precedentul.Se prinde proximal pe
membrana interosoasi pe treimea mijlocie a feei posterioare a ulnei. Tendonulterminal
trece printr-un an oblic, situat pe faa poste-rioar a epifizei distale a radiusului; cotete
puin mpre- jurul crestei osoase ce delimiteaz lateral acest an; apoi ndreptndu-se
oblic distal i lateral, ncrucieaz tendoa-nele extensorilor radiali ai carpului i se insera pe
falangadistal a policelui.La antebra, muchiul are aceleai raporturi ca i precedenii. La
gtul minii, ntre tendoanelescurtului extensor i al lungului abductor situate lateral,i
tendonul lungului extensor situat medial, se delimiteaz un triunghi care corespunde la
suprafa depresiunii denumite tabachera anatomic". n fundul acesteia, peplanul osos,
se gsesc tendoanele extensorilor radiali ai carpului i artera radial.Muchiul extinde
falanga distal a policelui, nclinnd lateral i extinznd uor ntreaga mn. Asupra
policelui pus n abducie are ns o aciune de adducie.

Muchiul extensor al indexului este cel mai medial din grupul muchilor profunzi.Inseria
proximal se face pe faa posterioar a ulnei i a membranei interosoase. La gtul minii
tendonului trece prin acelai canal osteo-fibros cu exten-sorul degetelor; la nivelul
articulaiei metacarpofalangienese confund cu tendonul acestuia, destinat degetului
index.Muchiul este extensor al indexului i ajut la extensia minii.

Muchiul brahioradial este cel mai superficial i cel mai puternic muchi al grupului
lateral.Inseria proximal se face pe marginea laterala humerusului i pe septul
intermuscular lateral al braului.Corpul muscular se continu cu un tendon ce se inserape
baza procesului stiloid al radiusului.Muchiul este un puternic flexor al antebra-ului pe bra.
El devine supinator numai cnd antebrauleste n pronaie forat i pronator cnd
antebraul este nsupinaie complet.

Muchiul lung extensor radial al carpului Pornit de pe marginea lateral a humerusuluii de


pe septul intermuscular lateral al braului, corpulmuscular se continu de la jumtatea
antebraului cu untendon, ce coboar prin anul cel mai lateral de pe faaposterioar a
extremitii distale a radiusului i se inserape baza celui de-al doilea metacarpian.Muchiul
acoper articulaia cotului, scur-tul extensor radial al carpului i articulaia radiocarpian.El
este acoperit de brahioradial, iar distal este ncruciatsuperficial de tendoanele lungului
abductor, scurtuluiextensor i lungului extensor al policelui.Este extensor i abductor al
minii, flecteazantebraul pe bra i contribuie la supinaie.

Muchiul scurt extensor radial al carpului este mai scurt i este acoperit n parte de
precedentul.Ia natere de pe epicondilul humeral lateral i de pe ligamentul colateral radial
al articulaiei cotului.Tendonul lui merge paralel cu cel al extensorului radiallung, trece prin
acelai an osos al extremitii distale-radiale i se insera pe baza celui de al treilea
metacarpian. ntre tendonul su terminal i baza metacarpianuluial III-lea se gsete bursa
lui seroas.Este extensor i abductor al minii.
Muchiul supinator este scurt i gros, situat profund fa de muchii precedeni.Majoritatea
fibrelor i au originea pe supra-faa rugoas de sub incizura radial a ulnei i pe
creastamuchiului supinator; se mai prind ns i pe ligamentulcolateral radial al articulaiei
cotului, pe ligamentul inelar i pe epicondilul humeral lateral. Fibrele musculare co- boar
nconjurnd posterior treimea proximal a radiu-sului, pentru a se insera pe faa lateral a
acestuia.Supinatorul este strbtut de ramura pro-fund a nervului radial. Muchiul este
profund situat, aco-perit fiind de cei doi extensori radiali ai carpului, precumi de muchii
planului superficial al regiunii posterioare.Faa lui profund acoper articulaia cotului.Este
cel mai puternic i mai constant supina-tor al antebraului i al minii.

Muchiul scurt abductor al policelui este cel care determin cea mai mare parte arotunjimii
eminenei tenare. Inseria de origine este pe retinaculul flcxorilor i pe scafoid; terminaia
este pe partea lateral a bazeifalangei proximale a policelui i pe sesamoidul lateral.Este
acoperit de fascia palmar i de piele;acoper la rndul su cei doi muchi ai planului al
doilea,precum i tendonul flexorului lung al policelui.Este abductor al degetului mare.

Opozantul policelui pornete de pe retinaculul flexorilor i de pe osul trapez, ter-minndu-


se pe ntreaga fa radial a primului metacarpian.Este acoperit de precedentul i parial
de piele; acoper metacarpianul prim i articulaia trapezo-metacarpian.Este adductor al
metacarpianului I, cruia i imprim i o micare de rotaie, graie creia policele poate fi
opus celorlalte degete.

Flexorul scurt al policelui ia natere prin dou fascicule: capul superficial (Caput
superficiale) inserat pe retinaculul flexorilor;capul profund (Caput profundum) pornit de pe
rndul distal al carpului. Se termin pe sesamoidul lateral i pe faa lateral a bazei
falangei proximale a policelui.Intre cele dou fascicule trece tendonulflexorului lung al
policelui; este acoperit de scurtul abductor,fascie i parial de piele; acoper opozantul i
adductorul.Muchiul flecteaz falanga proximal i parti-cip la micarea de opoziie a
policelui.

Adductorul policelui are dou capete de origine: capul oblic (Caput obliquum)inserat pe
rndul distal al oaselor carpiene; capul transvers (Caput transversum)plecat de pe
metacarpianul al treilea.Cele dou fascicule se termin cu un singur tendon inseratpe
sesamoidul medial i pe faa medial a falangeiproximale a policelui.Faa palmar a
adductorului este acoperitde tendoanele flexorilor (fasciculul transvers) i de flexo-rul
scurt al policelui (fasciculul oblic); prin faa sa dorsalmuchiul rspunde interosoilor
primelor dou spaii in-termetacarpiene.Este adductor al degetului mare; flecteaz nmod
secundar falanga proximal i contribuie la opoziie.

Palmarul scurt este un muchi cutanat, situat imediat sub piele. Se insera pe
margineaulnar a aponevrozei palmare i pe faa profund a pieliieminenei hipotenare.Se
gsete superficial n esutul celulo-adipos subcutanat, acoperind artera ulnar.Este un
muchi atrofie; el ncreete pielearegiunii i protejeaz vasul subiacent cnd pumnul
estestrns puternic.

Flexorul scurt al degetului mic i are originea pe retinaculul flexorilor ipe crligul osului
hamat, iar terminaia pe baza falangeiproximale a degetului.Este acoperit de fascie,
acoper opozantul.Flecteaz falanga proximal a degetului micpe metacarpianul
corespunztor.

Abductorul degetului mic se insera pe retinaculul flexorilor i pe osul pisiform; setermin pe


baza falangei proximale a degetului mic i do expaniune pentru aponevroza dorsal a
acestui deget.Este aezat subfascial, acoper opozantul.Este adductor n raport cu corpul
i abductor n raport cu axul minii; prin intermediul aponevrozeidorsale a degetului,
particip la flexia falangei proximalei la extensia celorlalte dou falange (aciune
analoagcu cea a interosoilor).

Opozantul degetului mic pornete de pe retinaculul flexorilor, de pe crligul osuluicu crlig


i de pe osul pisiform; distal se prinde pe margi-nea ulnar a celui de al V-lea
metacarpian.Este acoperit de precedeni muchi;acoper metacarpianul V, al treilea
interosos palmar itendonul corespunztor al flexorului lung al degetelor.Apropie
metacarpianul de axul minii (ca in-terosoii) i schieaz o micare de opoziie a degetului
mic.

Muschii membrului inferior

Muschii bazinului sunt aezai cu corpul muscular la nivelul bazinului ise ntind de aici
pn la extremitatea superioar a femurului.Originea lor ocup suprafee ntinse n
exteriorul i n interiorul bazinului; de aici muchii converg spre cele dou trohantere i
spre regiunile nvecinate lor de pe epifizaproximal a femurului. Din aceast cauz,
muchii bazinului se mai numesc i muchii pelvi-trohanterieni".Ei formeaz o aglomerare
de musculatur att de puternic cum nu se mai gsete n alt parte a corpului, alctuind
un adevrat con muscular njurai articulaiei coxofemurale. n majoritatea lor sunt
voluminoi, relativ scuri i puternici, deci muchi de for.Cu excepia tensoralui fasciei lata
i a por-iunii superficiale a gluteului mare (care prin intermediultractului iliotibial acioneaz
i asupra genunchiului) toiceilali muchi sunt uniarticulari, cu aciune exclusivasupra
articulaiei coxofemurale. Dispoziia radiar n jurul acestei articulaii le d posibilitatea de
aciunimultiple. Nu exist muchi separai pentru fiecare dincele ase micri fundamentale
ale articulaiei coxofe-murale. Fiecare muchi are mai multe aciuni, una fiindde regul cea
principal; este chiar posibil ca unul i ace-lai muchi, datorit aezrii sale fa de un
anumit ax demicare, s acioneze n dou sensuri opuse.Muchii bazinului acioneaz
asupra articulaieicoxofemurale mpreun cu numeroi muchi ai coapsei.

Muschii gambei sunt grupai asimetric n jurul celor treioase, n aa fel nct faa medial i
marginea anterioar atibiei i cele dou maleole rmn neacoperite de musculatur.Ca i
la antebra, corpurile musculare sunt aezate proximali se continu cu tendoane, de unde
deriv formacaracteristic a gambei: de con trunchiat cu baza n sus.

Muschii plantei sunt aezai n trei grupe: medial, mijlociu, lateral.

A. GRUPUL PLANTAR MEDIAL cuprinde trei muchi destinai halucelui..

Muchiul abductor al halucelui este cel mai medial i mai superficial muchial regiunii i
totodat cel mai lung i cel mai puternicdintre toi muchii plantei. El modeleaz la
suprafa toatporiunea medial a piciorului. Are originea pe procesulmedial al
tuberozitii calcaneului, pe aponevroza plantari pe retinaculul flexorilor. Muchiul trece
ca o puntepeste anul calcanean, transformndu-1 n canal; setermin printr-un tendon
lung pe sesamoidul medial ipe baza primei falange a halucelui.Raportul principal este
fcut de faa lui profund, careacoper tendoanele i cele dou mnunchiuri vasculo-
nervoase ale canalului calcanean. Marginea lateral rspun-de septului intermuscular
medial, tendonului flexoruluilung al halucelui i muchiului flexor scurt al halucelui.Pe
primul plan st aciunea static, comuntuturor muchilor plantei asupra bolii plantare.
Princontracie dinamic poate s aib o slab aciune deabducie i de flexiune a
halucelui.Este inervat de o ramur din nervul plantar medial.
Muchiul flexorul scurt al halucelui este situat sub precedentul. Are originea pe euboid i pe
cuneiforme, pe ligamentele i expansiunile tendinoase care se ntind peste acesteoase.
Corpu! muscular se mparte n dou fascicule: unul medial ce se insera mpreun cu
tendonulabductorului pe sesamoidul medial i pe baza primei falange; altul lateral care se
insera mpreun cu tendonul adductorului pe sesamoidul lateral ipe prima falang. Cele
dou fascicule formeaz un an prin care trece tendonul flexorului lung al halucelui.Este
slab flexor al halucelui; are mai ales funciune static n meninerea bolii plantare.Cele
dou fascicule au inervaie diferit: cel medial este inervat de nervul plantar medial, cel
lateral, de nervul plantar lateral.

Muchiul adductor al halucelui este situat n regiunea mijlocie a plantei, dar tendonul
terminal trece n loja medial. Este format din dou fascicule: unul oblic i cellalt
transvers. Fasciculul oblic ia natere pecuneiformul III i pe oasele i ligamentele profunde
vecine(euboid, baza metatarsienelor III i IV, ligamentul plantar lung). Fasciculul transvers
se insera pe capsulele ultimelor trei sau patruarticulaii metatarsofalangiene. Cele dou
fascicule converg i se fixeaz pe sesamoidul lateral i pe baza primeifalange. Ocup
regiunea mijlocie a plantei unde formeaz planul profund; ca atare, faa lui superficial e
acoperitde tendoanele flexorului lung al degetelor, mpreun cu lombricalii; faa profund
rspunde muchilor interosoi.Este adductor al halucelui n raport cu axul piciorului;
mpreun cu interosoii plantari contribuie la apropierea tuturor degetelor prin apropierea
metatarsienelor. Rolul principal l are n meninerea activ a bolii plantare, mai ales n sens
transversal, fiind singurul muchi al plantei orientat n aceast direcie.

B. GRUPUL PLANTAR LATERAL cuprinde doi muchi mai slabi i greu de separat ntre ei.

Muchiul abductor al degetului mic este aezat superficial; este mai lung irelativ mai
puternic. Formeaz marginea lateral apiciorului. Se insera pe tuberozitatea calcaneului i
peaponevroza plantar, i se termin printr-un tendon peprima falang a degetului mic.
Trece peste tendonul lungului peronier i acoper flexorul scurt al degetului mic.In primul
rnd are aciune static, asigurndcurbura bolii plantare de-a lungul marginii laterale;
maieste abductor i flexor al degetului mic.Este inervat de nervul plantar lateral.

Muchiul flexor scurt al degetului mic este mai mic i situat sub prece-dentul. Ia natere pe
marele ligament plantar i se termin pe prima falang a degetului mic.Un fascicul mai mic
situat lateral, se insera pe partea lateral a metatarsianului V, nemaiajungnd pn la
falang;este muchiul opozant.Are slab aciune de flexiune a degetuluimic; are rol static,
contribuind prin intermediul ligamentului plantar lung la meninerea bolii plantare n
senslongitudinal. Ambii muchi sunt inervati de nervul plantar lateral.

C. GRUPUL PLANTAR MIJLOCIU. Muchii acestuigrup sunt aezai pe mai multe planuri.
Primul plan eformat de flexorul scurt al degetelor; n al doilea plan segsesc tendoanele
flexorului lung al degetelor de caresunt anexai lombricalii i muchiul ptrat al plantei.
Adductorul halucelui, aezat n al treilea plan, a fostdescris la grupul medial. Urmeaz
muchii interosoisituai n spaiile interosoase.

Muchiul flexor scurt al degetelor corespunde flexorului superficial al degetelor de la


membrul superior. Ia natere pe tuberozi-tatea calcaneului i pe faa profund a
aponevrozei plantare. Corpul muscular, turtit i patrulater, se mparte npatru fascicule ce
se continu cu cte un tendon pentrudegetele II-V. Tendoanele se termin pe a doua
falang,dup ce au fost perforate de tendoanele flexorului lung.Faa lui profund acoper
al doilea plan al regiunii. ntreflexorul scurt i ptratul plantei trece n diagonal (antero-
lateral) mnunchiul vasculo-nervos plantar lateral. De-alungul celor dou margini ale lui
trec n profunzime cele dou septuri intermusculare ale plantei.Fixeaz falanga a doua pe
prima i prin acestaare rol n mers. mpreun cu aponevroza plantar are rolstatic n
meninerea bolii plantare n sens longitudinal.

Muchiul ptrat al plantei sau flexorul accesoriu.Are form patrulater i este anexat
tendonului flexorului lung aldegetelor, putnd fi considerat ca un fascicul suplimentar al
acestuia.Ia natere pe calcaneu prin dou fascicule: unul medial,pe faa medial, i altul
lateral, pe faa inferioar a acestuios. Cele dou fascicule se unesc ntr-un corp muscular,
carese insera distal, de-a lungul unei linii oblice pe tendonulflexorului lung al degetelor.
Muchiul acoper n profunzime planul osos (calcaneul i cuboidul) i cel ligamentar.Este
auxiliarul lungului flexor al degetelor,corectndu-i oblicitatea tendonului; ajut deci n
flexiuneadegetelor II-V.

Muchii Iombricali sunt patru muchi alungii, situai ntre tendoanele lungului flexor al
degetelor; ocup partea anterioar a planului mijlociual regiunii.Iau natere pe cte dou
tendoane vecine ale flexorului lung (cu excepia lombricalului I care se prindenumai pe
tendonul celui de-al doilea deget), se terminpe baza primei falange a degetului
corespunztor, dar mai trimit cte o expansiune dorsal slab i rudimentar, careintr n
constituia aponevrozei dorsale a degetelor. Aceste expansiuni pot lipsi.Lombricalii sunt
flexori slabi ai primei falange i n mod inconstant, prin intermediul aponevrozei dorsale a
degetelor, extensori ai celorlalte dou falange.Primii doi sunt inervai de nervul plantar
medial,ultimii doi din cel lateral.

Muchii interosoi ei sunt n numr de apte, trei plantari i patru dorsali i umplu
spaiiledintre metatarsiene. Inseriile lor trebuie raportate la axulpiciorului care, spre
deosebire de cel al minii, trece prindegetul al doilea, acesta fiind de regul cel mai
lung.Interosoii plantari i-au natere pe partea medial ametatarsienelor III-V i se termin
pe baza primei falangea degetului corespunztor: mai pot trimite expansiunifibroase spre
aponevroza dorsal.

Interosoii dorsali sunt n numr de patru i sunt mai puternici dectcei plantari. Se insera
cu cte dou fascicule pe doumetatarsiene vecine. Tendoanele lor subiri se insera
peprima falang a degetelor II-V; expansiunile dorsale pentruaponevroza dorsal a
degetelor sunt slabe sau pot lipsi. n ansamblu, primul deget este lipsit de interosoi,
aldoilea primete doi interosoi dorsali (din spaiul inter-osos I i II); degetele III i IV au
cte un interosos dorsali unul plantar; degetul V are un singur interosos plantar.Interosoii
vin n raport dorsal cu tendoanele exten-sorilor, cu vase i nervi ai dosului piciorului. n
parteacea mai posterioar a primului spaiu interosos, primulinterosos dorsal formeaz o
mic arcad, pe unde treceramura arterial plantar profund care stabilete legtura ntre
arcada plantar i arterele dosului piciorului. Plantar,interosoii sunt separai prin fascia
plantar profund deceilali muchi ai lojei mijlocii a plantei.Interosoii sunt flexori ai primei
falange. Ac-iunea lor de extensie a celorlalte dou falange este foarteredus sau absent,
din cauza expansiunilor dorsale rudimentare.Toi interosoii sunt inervai din ramura
profund anervului plantar lateral.

EXERCITII DE TONIFIERE A MUSCHILOR

Apa si tonifierea musculara


Apa este un mediu excelent pentru exersarea musculaturii si imbunatatirea formei fizice. In
plus, hidrateaza, relaxeaza, tonifica muschii si ajuta la diminuarea stresului. Iata cateva
forme de miscare in apa pentru care nu este necesar sa stii sa inoti. Aquagym presupune
efectuarea unor exercitii similare celor dintr-un program in sala, dar intr-un ritm mai lent,
care creste eficienta lor. Apa opune o rezistenta de 12 ori mai mare decat aerul. In mediul
acvatic, un exercitiu echivaleaza cu 10 exercitii de acelasi fel efectuate pe solpe sol.
Aquagym-ul este practicat de obicei in apa mai adanca. Cu ajutorul unor echipamente de
plutire, poti realiza exercitii care nu ar fi posibile in sala de fitness. Principalul avantaj al
aquagym fata de gimnastica obisnuita este ca nu iti solicita incheieturile, deoarece apa
neutralizeaza greutatea corpului. In plus, apa maseaza, imbunatateste circulatia si reduce
celulita. Aqua dance, miscarea in ritmul muzicii in apa, se practica la fel ca un exercitiu in
sala, dar coordonarea este mai buna datorita sustinerii apei. Principalele obiective sunt
slabirea si tonifierea. Aerobicul acvatic se practica in piscine cu apa termala si necesita
echipament special: manusi acvatice, jachete gonflabile si uneori stepul de apa. Apa calda
favorizeaza lipoliza (topirea grasimilor). Hidroterapia consta in tratamente ce au loc in
piscine special concepute, la care pot fi setate presiunea si temperatura apei. Apa rece
este folosita pentru imbunatatirea formei corpului si a siluetei si pentru tonifierea
muschilor , in timp ce beneficiile asociate tratamentului cu apa calda sunt imbunatatirea
circulatiei si relaxarea muschilor. Cand temperatura apei este egala cu cea a corpului, sunt
facilitate atat absorbtia de minerale si saruri, cat si relaxarea muschilor. In hidroterapie, se
adauga ozon in apa, fapt ce mareste efectele antibacteriene, de relaxare si de absorbtie a
mineralelor adaugate in apa. Hidromasajul este be-nefic pentru intregul corp, dar in special
pentru sistemul limfatic si circulatia sanguina, pentru anumite grupe de muschi si zone cu
probleme sau pentru recupe-rare in urma unei accidentari.
Exercitii simple in aer liber pentru tonifierea corpului si marirea masei musculare

Marirea masei musculare presupune scaderea stratului de tesut adipos. Cu alte cuvinte,
daca vrei sa slabesti sanatos, cauta sa pierzi din grasimea corporala si nu din masa
musculara. Sariturile in ghemuit sunt excelente pentru demersul tau, deoarece contribuie
la intarirea muschilor coapsei, muschilor abdominali si muchilor fesieri. Practicate cu
regularitate, te vor ajuta sa ai un corp tonifiat. Tot ce trebuie sa faci este sa te inalti usor
de la sol prin saritura si sa ajungi in pozitia ghemuit.Practica exercitiul timp de 1 minut, ia
pauza de 30 de secunde si repeta un nou set de sarituri.

Saritul corzii este poate cel mai simplu exercitiu in aer liber pe care l-ai putea face
pentru marirea masei musculare si tonifierea corpului. Pentru inceput, sari coarda pana
ce simti ca obosesti. Nu este nevoie sa te suprasoliciti, intrucat poti face febra musculara.
Cu timpul, te vei obisnui cu ritmul sariturilor, iar rezistenta ta va creste.
Fandarile din mers iti lucreaza aproape toti muschii, iar cu timpul vei dobandi o masa
musculara mai definita si un corp mai tonifiat. Tine greutati in maini si, in timp ce mergi, fa
cate o fandare in fata. Este important sa tii spatele drept si sa respiri corect in timpul
acestui exercitiu, pentru a nu obosi prea repede. Fa cate 10 fandari pe fiecare picior, apoi
ia o pauza scurta si repeta un nou set de fandari.

Flexiuni :
Flexiunile se executa stand in pozitie sezanda cu bratele pe langa corp in jos, palmele
indreptate spre corp cu cate o gantera in fiecare mana, se inspira si indoaie cotul, rasucind
palma in sus inainte ca antebratul sa ajunga in pozitie orizontala paralela cu solul apoi se
continua cu ridicarea cotului pana la sfrsitul miscarii.Cand revenim la pozitia initiala
expiram constant astfel incat finalul expiratiei sa coincida cu pozitia initiala. Flexiunile
lucreaza urmatoarele grupe de muschi : brahioradialii, brahialii, bicepsii brahiali si deltoidul
anterior. La o intensitate mai mica, coracobrahialii si fasciculul clavicular al pectoralilor

mari.

Flexiuni cu gantera la genunchi :se executa din pozitie sezanda tinand o gantera cu
palma indreptata spre fata iar cotul sprijinit de partea interioara a coapsei, se inspira si
ridica antebratul prin intermediul cotului pana la pozitia finala apoi se expira la sfarsitul
efortului. Flexiunilecu gantera la genunchi lucreaza bicepsul brahial si brahialul , clavicular
al pectoralilor mari.

Ridicari de haltera din plan inclinat


Acest exercitiu se executa pe o banca inclinata de la 40 la 60 de grade, se prinde haltera
de deasupra la distanta mai mare decat latimea umerilor, se inspira si coboara haltera
pana la nivelul curburii sternului, apoi se revine la pozitie initiala expirand. Prin acest
exercitiu solicitam in special fasciculul clavicular al pectoralului mare, deltoidul anterior,
tricepsul brahial, dintatul anterior si pectoralul mic.

Flotari

Se sta cu fata la pamant sustinandu-ne cu bratele intinse la distanta egala (sau mai mare)
decat latimea umerilor si cu picioarele apropiate sau putin departate, se inspira si se
indoaie coatele pentru a duce cutia toracica cat mai aproape de pamant fara sa ne arcuim
prea mult spatele. Revenim apoi la pozitie initiala expirand. Flotarile sunt foarte bune
pentru dezvoltarea pectoralului mare si a tricepsului brahial.

Prin modificarea inclinarii pieptului concentram efortul pe diferite portiuni ale pectoralului:

Picioarele pozitionate mai sus pe un suport sau o banca, izoleaza fasciculul


clavicular al pectoralului mare.
Pieptul pozitionat mai sus izoleaza portiunea inferioara a pectoralului mare.

prin modificarea distantei dintre maini concentreaza efortul pe diferite portiuni ale
pectoralului mare.

Mainile distantate izoleaza portiunea laterala a pectoralului mare

Mainile mai apropiate izoleaza portiunea sternala a pectoralului mare.

Flotari la bare paralele

Se sta la paralele cu bratele intinse si picioare atarnand, se inspira si indoaie coatele


pentru a aduce pieptul la nivelul barelor, revenim la pozitia initiala expirand. Cu cat
aplecam mai mult toracele in timpul exercitiul, cu atat sunt folosite mai mult fibrele
inferioare ale pectoralului. Daca toracele este mai degraba vertical, atunci folosim mai mult
tricepsul brahial.

Ridicari de gantere
Se sta intins pe banca cu fata in sus, cu picioarele pe podea si coatele indoite, cu cate o
gantera in fiecare mana la nivelul pieptului, se inspira si ridica bratele pe plan vertical rotind
antebratul astfel incat palmele sa fie una spre cealalta. Cand palmele sunt rotite una spre
cealalta realizam o contractie izometrica pentru a concentra efortul pe portiunea sternala a
pectoralului mare. Revenim .

Flexiuni ale bratelor la scripete

Acest exercitiu se excuta stand in picioare , cu picioarele usor departate si toracele inclinat
in fata iar bratele usor indoite, se inspira si se apropie bratele pana cand acestea se ating,
revenind apoi la pozitia initiala expirand. Acest exercitiu antreneaza muschiul pectoral
mare, seturile cu multe repetari si greutate mica iti permit sa-ti dezvolti armonios muschii.

Daca incrucisam bratele in pozitie finala concentram efortul pe portiunea sternala a


pectoralului mare.

Extensii laterale la aparat


Se sta la aarat cu bratele deschise la orizontala, se sprijina antebratul pe suporti, se inspira
si apropie bratele pana la pozitie finala, apoi revenim la pozitie initiala expirand. acest
exercitiu lucreaza muschii ca pectoralul mare, portiunea sternala a pctoralului mare,
coracobrahialul si capul scurt al bicepsului brahial. Folosind repetari multe si greutati mici
lucram mai intensiv.

Ridicarea halterei de deasupra capului

Se sta intins pe o banca orizontala cu bratele intinse si haltera prinsa de deasupra la


distanta egala cu latimea umerilor, se inspira si extinde pieptul cat mai mult posibil
coborand haltera in spatele capului si indoind usor coatele. Revenim apoi la pozitie initiala
expirand. Prin acest exercitiu dezvoltam capul lung al tricepsului brahial, pectoralul mare,
rotundul mare, marele dorsal, dintatul anterior, romboizii si pectoralul mic.

Tractiuni la bara fixa la ceafa

Se sta suspendat de bara fixa pe care o prindem de deasupra la distanta mare intre
palmele mainilor, se inspira si ridica pieptul pana in pozitie finala, revenim apoi la pozitie
initiala printr-o miscare controloata expirand. Pentru acest exercitiu este nevoie de o forta
initiala , deaceea nu este recomandat incepatorilor. Dezvolta marele dorsal si rotundul
mare, iar cand omoplatii se apropie in pozitie finala, rombozii si portiunea mijlocie si cea
inferioara a trapezului. Tot prin acest exercitiu lucram si bicepsul brahial, brahialul si
brahioradialul.

Tractiuni la bara fixa la piept

Se sta suspendat de bara fixa pe care o prindem de dedesubt, cu mainile la distanta egala
cu latimea umerilor, se inspira si impingem pieptul in afara in timp ce ridicam barbia la bara
pana in pozitie finala, revenind apoi la pozitie initiala printr-o miscare controlata si expirand.
Acest exercitiu dezvolta marele dorsal si rotundul mare, este deasemenea asociat si cu
lucrarea intensiva a bicepsilor bicepsul brahial si brahialul, deaceea poate fi inclus si intr-un
program pentru brate. Lucram deasemenea si portiunea mijlocie si inferioara a trapezului,
rombozii si pectoralii.

Tractiuni la helcometru la piept


Se sta cu fata la aparat iar picioarele pozitionate sub suporti si prindem bara de deasupra
la distanta mare intre palmele mainilor, se inspira sit rage bara in jos pana la unghiul
sternal (la piept) in timp ce scoatem pieptul in afara, ne lasam usor pe spate si tragem de
coate inapoi. Revenim apoi la pozitie initiala expirand. Prin acest exercitiu dezvoltam
volumul spatelui, solicitand in primul rand fibrele superioare si central ale marelui dorsal.
Lucram deasemenea si portiunea mijlocie si inferioara a trapezului, romboizii, tricepsul
brachial, brahialul si mai putin pectoralii .

Extensii

Se sta intins cu fata in jos pe un scaun roman, cu gleznele sub suportii circulari. Osul
pubian nu trebuie sa se sprijine pe support. Cu trunchiul aplecat spre in fata, ridicam
spatele la orizontala, de asemenea si capul continuand in hiperextensie prin arcuirea
coloanei vertebrale lombare.
Prin acest exercitiu lucram urmatoarele grupe musculare: grupul de erectori paraspinali ai
coloanei vertebrale si anume iliocostal, logissimus toracic, spinal toracic, splenius si
semispinal al capului, de asemenea si trigonul lombar, fesierul mare si ischiogambierii, cu
exceptia capului scurt al bicepsului femural. Practicand acest exercitiu dezvoltam si
flexibilitatea muschilor lombosacrali. Pentru a creste in intensitate exercitiul, trebuie sa
mentinem cateva secunde pozitia orizontala a trunchiului la sfarsitul extensiei. Ca incepator
sau incepatoare este recomandata banca inclinata.
Extensii la aparat

Se sta cu trunchiul aplecat anterior si cu suportul aparatului la nivelul omoplatului, se


inspira si trage trunchiul inapoi, indreptandu-l cat mai mult posibil, apoi ne intoarcem incet
la pozitia initiala, expirand.

Acest exercitiu lucreaza muschiul erector spinae, concentrand efortul asupra zonei
lombare.

Ridicari anterioare la cablu

Se sta in piciore cu spatele la aparat si picioarele usor departate iar bratele pe langa corp
cu manerul prins de deasupra cu o singura mana. Inspiram si ridicam bratul pana la nivelul
ochilor, expirand apoi in timp ce revenim la pozitie initiala.
Grupele de muschi lucrate prin acest exercitiu sunt: deltoidul, fasciculul clavicular al
pectoralului si la o intensitate mai mica capul scurt al bicepsului brahial.
Ridicari laterale la cabluri incrucisate
Se sta in pozitie verticala cu picioarele indoite si departate, ne aplecam spre inainte de la
nivelul taliei tinand spatele drept. Prindem cate un maner in fiecare mana, cu cablurile
incrucisate, inspiram si ridicam bratele lateral pana la orizontala. Revenim expirand.
Acest exercitiu lucreaza deltoidul posterior si contracta trapezul si romboidul.

Ridicari laterale la aparat

Ne asezam la aparat si prindem manerele. Inspiram si ridicam coatele la orizontala dupa


care expiram in timp ce coboram bratele inapoi in pozitie initiala.
Prin acest exercitiu folosim deltoidul si supraspinosul. Daca ridicam bratele peste
orizontala vom lucra si trapezul .

Genuflexiuni cu ganterele in maini


Din pozitie verticala cu picioarele usor desfacute, bratele relaxate si cu cate o gantera in
fiecare mana, spatele drept, privirea in fata, inspiram si contractam usor spatele
executand o flexiune a coapselor pena cand acestea ajung paralel cu solul. Revenim la
pozitie initiala expirand si efectuand o extensie a gambelor.
Prin acest exercitiu lucram cvadricepsul si fesierii! Cele mai bune rezultate au fost obtinute
cu greutati mici in serii de 10-15 repetari!

Presa inclinata

Ne pozitionam corect spatele pe suportul aparatului si ne asezam picioarele usor


departate. Inspiram si eliberam piedica, dupa care indoim genunchii complet astfel incat
coapsele sa atinga sau sa fie aproape de torace. Expiram si revenim la pozitie initiala.
In fuctie de cum pozitionam picioarele putem izola anumite grupe musculare. De exemplu
daca pozitionam picioarele mai jos pe suport izolam cvadricepsul. Daca pozitionam
picioarele mai sus pe suport izolam fesierii si ischiogambierii. De asemenea pozitionarea
picioarelor mai departat va concentra efortul asupra adductorilor
Extensii ale picioarelor

Ne asezam la aparat si prindem manerele cu mainile pentru a tine trunchiul imobil. Indoim
genunchii si pozitionam tibia sub suportii aparatului. Inspiram si ridicam picioarele la
orizontala dupa care revenim la pozitie initiala expirand.
Acest exercitiu este cunoscut ca cel mai important exercitiu in izolarea cvadricepsului. De
asemenea acest exercitiu dezvolta forta piciorului ceea ce-l face un exercitiu ideal pentru
incepatori pentru ca mai apoi sa treaca usor la exercitii mai solicitante.

Flexiuni ale picioarelor din pozitia culcat

Ne intindem cu fata in jos la aparat prinzand manerele cu mainile. Intindem picioarele si


pozitionam gleznele sub suporti. Inspiram si indoim ambele picioare simultan incercand sa
atingem calcaiele cu muschii fesieri. Revenim la pozitia initiala expirand si printr-o miscare
controlata.
Grupele musculare lucrate: grupul ischiogambierilor, gemenii, musciul plopiteu.
Acest exercitiu mai poate fi executat si prin alternarea picioarelor.

Ridicari de gamba

Ne asezam cu fata spre aparat, spatele drept, umerii sub suporti si varfurile picioarelor pe
suportul special, cu gambele relaxate si calcaiele in exterior.
Ne ridicam prin extensia piciorului tinand genunchii drepti si miscand piciorul prin intreaga
raza de flexiune la fiecare repetare pentru a intinde muschiul.
Acest exercitiu foloseste tricepsul sural.

Ridicari de gamba din pozitia sezand

Ne asezam la aparat cu genunchii pozitionati sub suporti, degetele de la picioare


pozitionate pe bara si gleznele relaxate. Inaltam gambele ridicandu-ne pe varfuri apoi
revenim la pozitie initiala. Prin acest exercitiu izolam solearul .

In concluzie , fiecare miscare pe care o executam zilnic contracta o multime de


muschii.Asadar , sfatul nostru este de a nu omite a face sport catus de putin pentru a ne
mentine corpul frumos si sanatatea.

Bibliografie

http://www.scribd.com/doc/43431574/excitabilitatea
http://sistem-muscular.blogspot.ro/p/blog-page_4899.html
http://www.nutritiesportiva.ro/fiziologie/19-tipuri-contractie-musculara.html
http://www.scribd.com/doc/46967260/muschii-mimicii
http://ro.wikipedia.org/wiki/Hipoxie
http://www.getfit.ro/sanatate/anatomie-fiziologie/tonifiere.html
http://www.salabucuresti.ro/antrenarea-grupelor-musculare.html
http://www.nutritiesportiva.ro/fiziologie/10-hipertrofia-musculara.html
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/hidrartroza_6579
http://cristiankinetoterapy.blogspot.ro/2011/07/universitatea-de-medicina-si-
farmacie.html#.Un-C6vlzlCY
http://www.clujulmedical.umfcluj.ro/Supliment-1-2012/1%20-%20bob%20m%20-%209-
12.pdf
http://www.scribd.com/doc/16543444/Kineto-II-
http://www.kinetoterapie.biz/articole-kinetoterapie/teoria-in-kinetoterapie/bazele-anatomice-
ale-kinetoterapiei-articulatia.html
http://www.scribd.com/doc/93793333/Mu%C5%9Fchii-capului
http://www.scribd.com/doc/58161565/MUSCHII-TRUNCHIULUI
http://www.scribd.com/doc/54505189/19/MU%C5%9ECHII-TRUNCHIULUI
http://ro.scribd.com/doc/179694603/Semiologia-aparat-locomotor-Clement-Baciu-pdf
http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/tonifierea-musculaturii-
abdominale_1567

: http://stiri.acasa.ro/social-125/beneficiile-miscarii-in-apa-89267.html#ixzz2kFWJ11tQ
http://omenesc.ro/