Sunteți pe pagina 1din 10

226

4.5. ANII ACTIVITĂȚII PUBLICE

linie interpretează Josephus

(Antichități

Pe aceeași

exilul

abate

Flavius

său, trei ani mai târziu

asupra

Irodiadei și a lui

(39 d.H.)

detronarea lui Antipași

pedeapsă divinăce se

Antipa: Așa a

fratele

Herodes

ale soției lui),

Herodiada pentru că-și invidiase

tetrarhia lui Agrippa]

și

pe

pedepsit-o Dumnezeu pe

[căruia împăratul îi atribuie

pentru că-și plecase

(Antichități 18,7,2).

urechile la înfumuratele vorbe

În ambele cazuri, poporul păstrează amintirea

și răutății

profetul martir mort din cauza nedreptăȚii

Botezătorului, celor puternici.

4.5.3. Ucenicii

Termenii ucenic și a urma desemnează în evanghelii diferiteforme

de a intra în relație cu Iisus,Atât despre cei care sunt mai îndepărtați

de el, ca și despre

și depun

ciuda marii

cei mai apropiați, se spune îl urmează, îlascultă

mărturie de minunilepe care le înfăptuiește. De aceea, în

varietățide

nuanțe, tuturorli se cuvine numele de

ucenici. În acord cu opinia autorilormai recenți, vom distingetrei

grupuri sau cercuri legate de Iisus mai mult sau mai puțin strâns șiîn

grade de stabilitatediferite.

În primul rând, Iisus este înconjurat de cercul exterior, cel mai

larg, format din „mulțimi”(ochloi), termen care în evanghelii indică

oamenii din popor care se simt atrași de el, În acest cerc, punctual,

se individualizeazăunele grupuri și persoane concrete.

În al doilea rând, există cercul intermediar, „ucenicii", discipolii

(mathëtai), bărbați și femei care se simt legați de Iisus și, de aceea,

fidelitatea

lor. Sunt două tipuri de ucenici: sedentari și itineranți. Sedentarii sunt

cei care continuă să trăiască la casele lor cu familiași, acolo, oferă

trebuie să-și asume dificultățileși respingerea derivate din

sprijin și ospitalitate ucenicilor itineranți, deși, temporar, pot merge

să-l întâlnească pe Iisus și să-l însoțească. Ucenicii itineranți sunt cei ce se deplasează cu Iisus dintr-un loc într-altul sub îndrumarea lui,în

timp ce el anunță mesajul Împărăției prin cuvinte și vindecări.

Ucenicii itineranțiși-au părăsit casa, familia

și munca și

trăiesc Ia fel

ca Iisus.Printreaceștia sunt oameni care au optat să-i fie uceniciși

pe care el i-a primit în

grup, dar și unii chemați de el.

În al treilearând, găsim

12bărbațichemați de Iisus personal ca

rabinul din Nazaret și să

să-și împartă, permanent, întreaga viață cu

4.5.3. UCENICII

227

formezeun grup aparte în cercul

ucenicilor. Câteodată, Iisus îi trimite

bolnavii.

De aceea, acest grup

Doisprezece”(hoi

de „cei

să vestească Impărăția și să vindece

singularde ucenici primește numele

dôdeka),căci este constituit din 12 persoane, ale căror nume sunt

cunoscute.

4.5.3.1. Cercul larg: mulțimea

Lumeadin jurul lui Iisus este

eterogenă. Activitatea desfășurată de el

mulțimile

care îl urmează. Cu

se înscrie pe un fundal recurent:

entuziasmși inflexiuni, cu momente de înflăcărare și momente mai

cenușii,lumea care-l ascultă pe Iisus nu rămâne indiferentă.În

specialvindecările bolnavilor trupește

și spiritual atrag mulți oameni:

cuvinteși acțiuni alternează și se completează în activitatea lui Iisus

(v.Ioan 6,2). La rândul lor,

oamenii, martori direcți la ceea ce spune

și admirație. Se naște un fel de

și face, reacționează prin elogii

atractiepentru Iisus, ce se concretizeazăîn ascultarea cuvântului

său,dar el nu o „capitalizează” în beneficiu propriu, atent să păstreze

supremația lui Dumnezeu în viața oamenilor. În acest sens, când o

femeiedin mulțime îi aduce elogii binecuvântându-i mama („Fericit

este pântecele care te-a purtat și fericițisunt sânii pe care i-ai supt!") Iisusîi răspunde: „Așa este, dar fericițisunt cei ce ascultă cuvântul lui

Dumnezeu și-l păzesc (Luca 11,27-28).

Dacă este adevărat că evangheliile supradimensionează reacțiile

pozitiveale

lumeaîl

oamenilor, mai ales în fața miracolelor,este sigur și că

lac, ca să nu fie prins în îmbulzeală și

Iisus trebuie se urce într-o barcă

strecurându-se printre

mantia. Iisus nu-și dă seama

caută pe Iisus cu insistență. La Cafarnaum, de exemplu, se

Învățătorulși ucenicii

adunămulți oameni în fața casei unde se află

lui(Marcu3,20) și, la fel, lângă

să poată vorbi nestingherit,

(Marcu3,9). Presiunea mulțimii se repetă când Iisus merge la casa lui

lair,a cărui fiică a murit, și o femeie reușește,

oameni, se apropie de el și să-i atingă

șiucenicii comentează:

„Vezimulțimea

atinsde mine?” (Marcu 5,31). Sunt

Căutarealui Iisus. Un

Peștilor:știu unde

îmbulzindu-te și zici: Cine s-a

oamenilor în

înmulțirea pâinilor și a

frecvente deplasările

caz aparte îl constituie

trebuie se ducă și,

repede,

au alergatacolo pe

și a

și au sosit înaintea lor [a lui Iisus

jos de prin toate cetățile

ucenicilor]"(Marcu 6,33;

Lumea se simte bine alături de

Ioan 6,5).

din Nazaret potrivit spuselor

Iisus și asta fiindcă rabinului

ANII ACTIVITĂȚII PUBLICE

este milă de toți, căci erau ca niște oi fără

mulțimile

nu se manifestă

doar în cursul

textele citate -, ci și în

și aderă la

religioși se

care nu

4.5.

evanghelistului Marcu - îi

păstor” (6,34).

Capacitatea

de a atrage

căreia îi corespund

Lumea îl

ascultă cu plăcere

încât conducătorii

activității în Galileea -

timpul

șederilor la Ierusalim.

asemenea măsură,

în Ierusalim

miracolele și de

cuvintele lui, într-o

simt incomodați:

doar „mulțimea

În

aceasta,

crede în el, spun,

blestemată”

etapa finală a activi.

vin oameni

la el

(Ioan 7,48).

și

împrejurimi,

tății lui Iisus, concentrată

încontinuu, atrași de

al acestei

cuvintele lui. Punctul culminant

în Ierusalim, cu câteva zile

este intrarea

simpatii reciproce

de palmier în mâini, îl aclamă

Mulțimea, cu frunze

înainte de moarte.

și îl salută ca Mesia al Israelului.

Ecoulsuccesuluilui

Iisus

evreu Josephus

Flavius,

se face auzit în mărturia istoricului

sec. I d.H., scrie: „A atras de

mulțime păgâni [de origine

iudaice

nu aveau

care, la sfârșitul

și o

partea lui o mulțimede iudei,dar

greacă] (Antichități 18,3,3).

Evident, autoritățile

cum să nu se nelinișteascăde

atitudinea pozitivă și, în multe cazuri,

entuziastă,a oamenilorfațăde Iisus. În acest sens, baia de mulțime”

care însoțește ultima intrare în Ierusalim ar fi putut fi picătura umplut paharul. Prestigiullui Iisus printre oameni se menține

care a

până în

ultima clipă și acest fapt. determină

incontestabil

strategia

autoritățilordin Ierusalim, care decid să-l omoare: Nu la sărbătoare,

ca nu fie tulburare în popor” (Marcu 14,2). (V.6.2.1.1.)

Iisus,asemenea Botezătoruluisau altor figuri populare de

tip

profeticde după el (Teudasși

Egipteanul), este capabil să mobilizeze

înflăcăreze speranța. Despre Ioan

„mulțimea se

aduna

puterea

de înrâurire a

oamenii,să-i entuziasmeze,le

cuvintelorsale)”

mulțioameni

definitivcare va

îmbină

în deșertul Iudeii cu

pune

forța cuvântului

Botezătorul, cu

sale miraculoase.

puterea mesianică

Este

BotezătorulFlavius Josephus afirmă că

pretutindeniîn

jurullui (așa de uimitoare era

capăt dominației

său,

asemănătoare

și

(Antichități 18,5,2). Teudas și Egipteanul au atras

promisiunea unui semn profetic

romane

forței

(v. 3.3.3.3.3.). Iisus

discursului

lui Ioan

profetică vizibilă în vindecările

înțelege mulțimea

care-l

aceea,

cele două

reacții

limbajul pe care-l

urmează,ăn Galileea, în

episoade

Pereea și Iudeea. De

din viața

aclamat

intense, triumfale,

similare ale

lui, sunt însoțite de două

ca

Așa

oamenilor: Iisus e

descendent al lui

David, regele Israelului.

Mesia, profetul așteptat,

reacționează

miile de

6,14). Așa îl salută

oameni cărora le-a dat

de mâncare (Ioan

4.5.3. UCENICII

229

mulțimea când intră în orașul sfânt: „binecuvântateste cel ce vine

numele Domnului!” (Marcu 11,10

întru

II Matei 21,9 II Luca 19,38 II

făcut rege: în Galileea se

Ioan 12,13).Dar Iisus nu acceptă să fie

retrage

el singur” în munte (Ioan 6,15),iar

după intrarea triumfală în

Ierusalim se retrage în afara orașului, în Betania (Marcu 11,11; Ioan

12,36).

Nuștim în ce măsură refuzul lui Iisus

de a fi considerat rege a

presupune chiar că de

provocat dezamăgirea mulțimii.Ioan 6,66

atuncimulțidintre ucenicii săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu

el".Unica dată ce pare certă este în activitatealui Iisusexplozia

populară din jurul episodului înmulțirii pâinilor (v.4.6.2.) este o piatră

de hotar. Cum vom vedea, începând de atunci, Iisus schimbă

itinerariileși evită să fie văzut prea mult în Galileea, teritoriul în care

pânăatunci

își concentrase activitatea. De aceea, trebuie interpretat

că,mai

mult decât un abandon al oamenilor,rațiuni de tip politic

(pericolul reprezentat de Antipa) îl determină să părăsească

Galileea; contactul cu oamenii de aici îl va relua punctual,

dar treptat

activitateasa în acest teritoriu se va sfârși, prin propria decizie (v.

Marcu 9,30).

Pe de altă parte, afecțiunea oamenilor pentru Iisus este schim-

bătoareșde

slabă consistență. Vindecărileși minunile înfăptuite de

produc în viața și atitudinea lor o

mâinilelui îi atrag, dar nu

schimbare importantă

al orașelor de lângă

Cafarnaum,Corazin

(v.5.l. 1.5.). Cazul cel mai emblematic este cel

lacul Tiberiadei,unde Iisus a predicat des:

și Betsaida. Oamenii din aceste .locuri au fost

dar s-au arătat indiferenți (Matei

martoriprivilegiațiai activitățiilui,

11,20-24IILuca 10,12-15).Din

profeți,compară

Sidonul,cele

micile orașe

acest motiv, cu înflăcărarea marilor

galileene Corazin și Betsaida cu Tirulși

feniciene, bogate și orgolioase.

două mari metropole

dintre toate, fiind centrul activitățiilui

simbol al păcatului și

a fost distrus cu foc și

Geneza 19,1-29).

Cafarnaumcel mai norocos

Iisus- este comparat

dezmățuluicare, conform tradițieibiblice,

ploaiede pucioasă căzute din cer (v.

cu Sodoma, orașul

Isaia 23 și

Concluziae că ziua judecății va fimai

Orașestrăine decât pentru

ușor de îndurat pentru cele trei

cele galileene (Matei 11,20-24II Luca

10,12-15).

Imagineabăieților care se joacă în piață atitudinii „oamenilordin această generație":

ajută

la caracterizarea

oameni care nu iau în

să râdă, dar resping

seamăce li se spune,

care nu vor

danseze și

a unui demonizat, în același timp

viațaascetică a Botezătorului ca pe

4.5. ANII ACTIVITĂȚII PUBLICE

și

băutor fiindcă mănâncă

și

predică

ca Iisus, în piețele din

7,35). Mai mult, se justifică

considerat lacom

păcătoșilor.

nici

Lumea se arată refractară să

o considerație

fie,

profeții care

însă și pe

în

a lui Iisus,

compania

critică fără

deșert (Ioan

(v. Matei

schimbe viața,

pocăința, fie în

propriile orașe

cerând —și

definitivși

Botezătorul),

Luca

11,16-19 II

venit din cer, un semn cosmic

- un semn

spectaculos, care să le indice

Doar așa, spun,

crezare.

așteptând

că Iisus este într-adevăr

vor crede în el și vor ști că

trimisullui Dumnezeu.

vorbele lui

Atunci se vor schimba. Iisus

8,11-12;și Ioan 6,30.

își arată lipsa de

sunt demne de

le

dea dovezi (Marcu

oamenii

refuză însă cu hotărâre

v. Matei 16,4). Prin

sensibilitate în fata adresează: problema

parte, semnul îlau în

ar înțelege ce

aseamănă

ar ieși din

cer îl

văd, ar

acest raționament

cuvintelor lui

nu este

fața

Iisus și

a invitației pe care le.o ci în inima lor. Pe de altă

în afara lor,

oamenii din orașele galileene

ochilor: dacă

înțelege

îndemnul lui la pocăințăse

rostite de Iisus și în miracolele

profetul Iona marelui oraș Niniveși

Semnul pe care îl caută în

îndemnului adresat de

indiferență și din autosuficiență,

în cuvintele

au aici, pe pământ,

aminte de regina din Saba care a

asculte înțelepciunea lui Solomon

săvârșiteîn fața lor:

făcut o

să-șiaducă

lungă călătorieca

(Matei 12,38-42 IILuca 11,29-32).

Așadar, oamenii

din

Galileease înflăcărează în fața cuvintelor și

miracolelor rabinuluidin Nazaret,dar reacționează cu indolență și

fără sensibilitate când e vorba să-și schimbe viața și inima.

timp,în ciuda adeziunilorentuziaste din unele momente,

lor față de Iisus și

În ultimul

atitudinea

de mesajele lui este caracterizată de indiferență și

împietrire.Cu o imaginefolosităde Iisus însuși, sunt ca un pământ

stâncos: când aud cuvântul,îl primesc îndată cu bucurie. Dar n-au

rădăcină în ei, ci țin până la un timp” (Marcu 4,16-17). De aceea

ajunge să-l obosească „această generație", oameni care nu cred,

refractari la bine, insensibilicând e vorba

să-și schimbe

inima, și, pe

un ton semiironic, le spune: până când voi fi cu voi? Până când vă

voi răbda pe voi? (Marcu 9,19

IIMatei 17,17 IILuca 9,41). Momentul

aleatoriu al relațiilor populației

este acela al procesului din

cu

fața lui

simpatia pentru Iisus se transformă

în cerere de

condamnare la

și 6.2.4.5.), autoritățile

iudaice

ceară

în care caracterul inconstantși

Iisusse va manifesta

cu cruzime

Pilat,guvernatorul roman. Atunci

în ură, elogiilepline de

admirație

(6,2.4.4

moarte. Sigur,cum vom vedea

s-au doveditdeosebit de active

ca să convingă lumea să-i

moartea (v.Marcu 15,11și Matei 27,20). S-au folosit și de oameni din

4.5.3. UCENICII

231

subordinea lor (ostașii de gardă) sau din cercul lor de influență ca

încline balanța rămas străini

împotriva lui (Ioan 19,6).Mulțioameni din popor au

de proces. Pe de altă parte, mulți chiar ucenicii lui

Iisus- cuprinșide

fricăîn fața hotărârii ferme a celor mai importante

la

oricum, mai

căpetenii iudaice de a-l trimite la moarte au asistat impasibili

succesiunea evenimentelor. Tăcerea mulțimii este,

putin insuportabilădecât fuga rușinoasă a ucenicilor când Iisus este

arestat în grădina Getsemani.

4.5.3.2. Cerculintermediar: ucenicii

Iisuseste un învățător, un rabin singular,în afara școlii: activitatea lui

ca învățătoreste

discipolilor,ci

nu este rezervată doar

este deschisă tuturor celor care vor să-l asculte.

itinerantă și, deseori,

Invitațiilela ascultare sunt constante în mesajul lui: Cine are urechi

de auzit să audă (Marcu 4,9 IIMatei 13,9 II Luca 8,8). Într-o foarte

semnificativă scenă transmisă doar de Evanghelia lui Luca

(10,38-42),Iisus vizitează casa Martei și a Mariei, surorile

lui Lazăr.

Martai se

săpregăteascăce trebuie spre a-l primi cum se cuvine pe Învățătorul și prietenullor. Și Iisus îi amintește Martei ascultatul este unicul lucrunecesar. Ascultarea cuvântului lui Iisus trece în fața grijilor

plânge Marianu face decât să-l asculte, în loc s-o ajute

inclusiva celor ce par justificate — căci este „partea cea bună", parteaaleasă de Maria. Identitatea discipolului se conturează

pornindde la cuvântul Învățătorului, ascultat și trăit.

Locurileîn care vorDeștede obicei Iisus sunt publice fie în

clădiri(sinagogă),fieîn aer liber (munte, drum, malul

lacului) —,dar

șiprivate(o casă). Iisus nu conduce nici o academie, nici un centru

de studii,căci scopul lui nu este formeze intelectual, în arta interpretării Legii,un număr de elevi care, apoi, vor deveni rabini

competenți și

cunoscuți. Mai mult, Iisus nu-și limitează activitatea la

explicații doctrinale. E un profet, ca Botezătorul, dar, spre deosebire

deel, este

un taumaturg, un om la care mulți vin să-i ceară sănătatea

sufletului.Nu conduce însă un centru terapeutic, un loc

templele lui Esculapîn lumea greacă —unde să meargă

trupuluiși a

fix - precum

bolnavii să-și îngrijească bolile. Este un predicator itinerant și, ca

atare, trăiește

alături de oameni,

mănâncă cu ei, este la dispoziția lor,

astfel încât poate fi găsit cu ușurință.

232

4.5. ANII ACTIVITĂȚII PUBLICE

Prin

urmare,

cum

subliniază M.

Hengel,

discipolii

stabilesc o

relație personală și singulară cu

considerabil

lui Iisus

doar

Învățătorul, nu

fiindcă un număr

fiindcă adeziunea

stabile.

cu el începe o

posibile textele

memoria vie a

dintre ei participă Ia

viața itinerantă,

ci

permanente și

face Iisusși

și va face

lor se așază în termenii

pe care le

unei relații

Ucenicul este „receptaculul”a ceea ce

tradiție care

spune și

va nutri viața Bisericii

cunoaștem drept

timpurii

evanghelii. EIeste

Învățătorului,așa cum erau

discipolii marilor rabiniai

epocii, Hillel și Șammai. Sau cum

discipolii lui Epicur,

fuseseră, într-un anumit fel

așa cum spune

filosof, făceau

filosoful grec (341-271Î.H.) care,

secțiunea

consacrată acestui

Diogenes Laertius în

exerciții de memorare a scrierilordascăluluilor.

Ucenicilor lui Iisus, itineranți sau sedentari, li se cere o

implicare

fără fisuri, o legătură strânsă cu Învățătorulși cu

izvorâtă dintr-o

activitatealui,

decizie fermă, care este răspunsul la chemarea

primită sau acceptarea legăturiicu el. Aceastălegăturăse obține

devenind părtaș la spiritullui și trăind o relație personalăcu el.

Nivelul de exigență este același și în cazul celor itineranți și în cazul

sedentarilor: cu cuvintele lui Matei5,13.14,ucenicul este chemat

ii

fie „sarea pământului” și

răspândește lumină în

cu nici un

lumina lumii", cineva care gust și

lume. Această chemare nu se identifică,însă,

fel de vanitate: la sfârșitulzilei, slugile din parabolă

nici o recompensă, căci spun —„am făcut

recunosc că nu merită

ceea ce eram datori să facem (Luca 17,10).

Ce înseamnă, așadar, a fi ucenic al lui Iisus?Prima afirmațiese

diferită,în izvorul Q (Matei 10,38)II

găsește

Luca

după

(la

pe

în Marcu (8,34) și, puțin

Marcu sună astfel: „Oricine voiește să vină

14,27). Versiunea din

mine să se lepede

de sine, să-șiia crucea și să-miurmeze mie”

vrea să-l urmeze

fel în Matei și

aproape la fel în Luca 9,23).Cine

si să fie de-al lui, trebuie să spunănu

la ego-ulsău.

ucenic

Iisus, adică să îl însoțească

la interesele personale,

pe sine însuși. Cine

iubirii de sine, să renunțe

Într-un cuvânt,

trebuie să-și

pună pe

să se nege

vrea fie

adică să

lume. De

ia în spate propria cruce,

mai presus

crucea ucenicilor;

de orice pe această

Isus și evanghelia

de neatins, Iisus

familiasau interesele propriipar

aceea, fiindcă viața,

explică negarea

rușinea unui

imaginea

el. Dar

evocă respingerea și

sinelui cu o imagine care

trebuie să moară. Evident,

condamnat care, mai mult,

dat fiind modul în care va muri

nu a fost aleasă întâmplător,

a-și duce propria cruce” nu se

forța imaginii „a-și lua sau

4.5.3. UCENICII

233

referă la modul în care discipolul

care trebuie să trăiască: negându-se

e centrală,

gândim la

J. S.

trebuie să moară, ci la modul în

pe

sine. Aicinu ideea suferinței

degrabă ar trebui ne

Patimiledupă Ioan de

în ciuda referirii la cruce. Mai

textul primei arii de soprană din

Bach, care spune: „Și eu te urmez cu pas voios". Aceasta este

ucenicului.

viața

Tonul paradoxal,

sugerat în afirmația anterioară (cine vrea

ducă viață de ucenic

trebuie să renunțe să trăiască în acord cu

formă unei alte sentințe, scurte și tăioase,

scape propria viață o va

pierde, iar cine

și pentru evanghelie, acela și-o va

cuvinte asemănătoare, se află și în

propriul eu) oferă fond și

a lui

Iisus: „cine va voi să-și

vapierde

viața sa pentru mine

salval (Marcu 8,35). Sentința, cu

izvorulQ (Matei IO, 39 IILuca 17,33) și în Evanghelia lui Ioan (12,25).

cuvintele „pentru mine și pentru

evanghelie” au fost probabil

adăugatede Marcu cu scopul de a lămuri sensul aforismului,puțin

ermetic.Ele ne ajută să înțelegem ce înseamnă „a pierde viața". Nu a o arunca sau risipi, a o ruina pentru nimic. Evanghelia lui Marcu

subliniazăcă a pierde viața înseamnă a o da pentru Iisus și pentru evanghelieși, ca atare, cine și-o dă în acest fel nu o pierde, ci și-o

apărăși și-o salvează. Evanghelia lui Ioan a accentuat la maximum acest paradox: „Cine-și iubește viața2 0 pierde” (12,25). Cine vrea

să-șiiubească într-adevăr și să-și prețuiască viața, ar fibine s-o piardă:

a iubiînseamnă a nu te iubi, a trece peste propriulego. Cine-și

proiecteazăviața ca dăruire sau pierdere și-o va păstra întotdeauna.

Cumspune Ioan, reluând ideea din Marcuși din izvorulQ'.„cel ce își urășteviața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică".

Când,din pricina lui Iisus, o viață axată pe iubirea de sine intră în

criză, consecințele imediate afectează propria familie. Legarea

puternicăa ucenicului de Iisus generează dificultățiîn propriul

cămin,atât la cei care optează pentru a-l părăsi, cât și la cei care

rămân să trăiască acasă.

Trebuie avut în vedere, cum a arătat

S.Guijarro,rolul central al familiei în societățile rurale meditera-

neene ca factor de coeziune

și

sprijin și înalta considerație de care,

pânăastăzi,se bucură familiaîn țările din această zonă. Pe acest

fundal,și în Galileea sec. I d.H.,este

surprinzătoareo afirmațiecare

I În Biblia Ortodoxă românească: „cine

pierde sufletul său pentru mine

va voi să-și scape sufletulîl va pierde,

iar cine va

și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa".

2În Biblia Ortodoxă românească:

sufletul.

234

4.5. ANII

ACTIVITĂȚII PUBLICE

se găsește în izvorulQ: „Dacă vine cineva la mine și nu urăște

său și

și

pe mamă și

pe femeie și pe

nu

sufletul său [viațasal însuși,

Duritatea

14,26IIMatei 10,37).

l-a făcut pe Matei s-o

pe tatăl

copii și pe frați și pe surori, chiar

poate să fie ucenicul meu (Luca

acestei fraze, așa cum apare în Luca,

(cum se întâmplă și în traducerile

îmblânzească

verbul a urî cu „a iubi mai mult". Dar

are fraza în Luca indică, fără jumătăți de

care o dă Iisus calității de ucenic în familiale. Legătura de sânge trece pe

biblice actuale) înlocuind

forța expresivăpe

care o

măsură, prioritatea absolută pe fața celor mai directe obligații

planul doi când este în joc

angajamentul de a-l urma pe Iisus.

nu pot aștepta.

Vestirea Împărăției și evanghelia

În acest context de

situată întrebarea care-i șochează

am venit dau pace pe

fraza este de neînțeles,

trebuie însă citită ținând de a-l urma: fraza pune

pentru

conflictși dezbinare a propriei familiitrebuie

pe cei ce-o ascultă: „Vise pare

pământ? (Luca 12,51).Scoasă din context,

căci contravine total fericiriipacificatorilor.Ea

seama de importanța dată de Iisus faptului în gardă că propria familie poate fi o frână

ucenic. Iisus nu ascunde dificultățilefamiliale cu care se vor

întâlni discipolii,până la dezbinăriîntre rudele cele mai apropiate,

între oameni care trăiesc sub același acoperiș: părinți și copii, mame

și fiice, soacre și nurori. Cuvintelelui, transmise de izvorul Q (Matei

10,35IILuca 12,52-53)se pot aplica atât ucenicilor sedentari, care

primesc în casele lor pe cei itineranți,cât și discipolilorcare și-au

abandonat căminul.

O a treia afirmațiea lui Iisus referitoare la atitudinea față de

familie, și ea transmisă de izvorulQ (Matei 9,21-22IILuca 9,59-60),

este poate și mai surprinzătoareși hiperbolică decât cele două

precedente. Dacă în

prima se nega prioritatea în viață a iubiriipentru

rudele cele mai apropiate (părinți,soție, fii,frați),iar în cea de-a doua

se constata consecința sub

formă de conflicte adânci în propria

și fiice, soacre

și nurori), acum

familie (între părinți și copii, mame

este pusă în discuțiedatoriauceniculuide a da întâietate onorării

cuvenite tatălui mort.

Una dintre îndatoririle familiale

sacrosancte într-o societate

de-a patra poruncă a Legii

este de a face o înmor-

șapte zile de

doliu regle-

mediteraneeană, sancționatăde cea

(„Cinsteștepe tatăltău

mântare demnă

mentar

și pe mama ta"),

tatălui și de a respecta cele

(V.Antichități

17,3,2).Dar unui posibil ucenic care-i cere lui

(de care era

poate departe), ca să-și

datinii și, apoi, să se

Iisus să meargă întâi acasă

înmormânteze tatăl, să-l plângă conform

4.5,3. UCENICII

235

întoarcăîn grupul ucenicilor, Iisus îi

răspunde

să-și

să_și îngroape morții lor". Nu trebuie

rămâne neîngropat și

tranșant: Lasă morții

griji.Tatăllui nu va

facă

fără doliul cuvenit, dar

singură: „iar tu mergi de

9 60).

urgența, acum, e una

Dumnezeu”(Luca

de forță, Iisus vrea să

subliniază locul central

și pentru proiectul

vestește împărăția lui

nici un alt mod.

pline

și

Timpul nu poate fi folosit în

Cu fraze și

expresii hiperbolice,

relativizeze rolul familiei

pe

în viața ucenicului

care trebuie să-l ocupe

atașamentul pentru el

lui. probabil, pentru

Iisus,

îndeplinirea obligațiilor familiei este

ucenic,

pentru cine vrea să

În lumea antică familia

obstacolUl major pentru cine vrea să-i fie

religioasă)și-i dă identitate,

secoluluiI, cuvântul lui Iisus

pună mai presus de orice cauza Împărăției.

aglutinează toată viața

omului (afectivă, socială, economică, chiar

protecție și statut. De aceea, în Galileea

despre negarea de sine trece în mod

necesarprin ruptura cu interesele familieiînțelese ca absolute. Cel

ce-a aderat la Iisus are o nouă identitate: este ucenic. Această

identitate,trałta Intr-o lume complexă, este un amestec

de puritate a

inimiiși simț al realității: „fițidar înțelepți ca șerpii și nevinovațica

porumbeii” (Matei 10,16).

Ucenicu Itineranłi

Iisuseste însoțit

de un

grup de oameni care împart cu el viața

itinerantă.Unitatea de viață dintre Învățător și ucenici este totală:

Cinevă primește pe voi pe mine mă primește” (Matei 10,40).Iisus

și-apărăsit

știucă li

urma

casa, familia și satul în care crescuse, Nazaret, și ucenicii

se cere ceva asemănător. Unuldintre ei îi spune: „Tevoi

pot, unde primesc găzduire și mâncare.

„Fiulomului însă nu are unde să-și plece

deosebire de păsări, care înnoptează în cuiburi,sau de

asemenea Învățătorului,nu au

oriunde vei merge (Matei 8,19 IILuca 9,57). În răspunsul său,

cei ce-l 'urmeazănu există cămin fix.

Iisusîi amintește că pentru

Uceniciise instalează unde

Dar,spre

vulpi,care dorm în vizuini,ucenicii,

un loc care le fie casă:

capul” (Matei 8,20 IILuca 9,58 IIToma 86).

Unele case le folosesc drept refugiu

de exemplu, casa din Cafarnaum

vindecatăde Iisus c,pe

care

(Petru)și Andrei". Sau

și gazdă pentru câtva timp;

soacra lui Petru

în care stă

Marcu o numește „casa lui Simon

se instalează temporar

când

locuri și

casa în care Iisus

7,24). Sau alte case, în

se află pe teritoriul Tirului (Marcu

teritoriinedeterminate,

în care

temporar cu ucenicii

are. Este

elocventă în

Iisus locuiește

(Marcu7,17;9,28). Dar domiciliu fix grupul nu