1.

INTREPRINDEREA - COMPONENTA DE BAZA A UNUI SISTEM

DE PRODUCTIE

1.1. Scurta prezentare a evolutiei sistemelor de productie

Dezvoltarea productiei de bunuri materiale a facut obiectul multor dezbateri

teoretice, care n principiu, reduc aceasta la procesul de productie si valorificare a
informatiilor. Alti teoreticieni (Alvin Tofler, Daniel Bell) remarca mutatiile profunde care
vor avea loc in urma revolutiilor tehnico-stiintifice in urma carora prevad declinul
industriei si reducerea rolului fortei de munca productive.
In prezent, asistam la revizuirea acestor teorii, recunoscdu-se ca sistemele
economice actuale nu vor putea fi n ntregime informationale sau postindustriale.
Asadar, se poate spune ca productia de bunuri materiale va continua, dar vor avea loc
mutatii profunde care nu vor mai fi compatibile cu conceptiile si metodele actuale de
productie. In acest context o abordare realista a problematicii activitatii de producere de
bunuri materiale impune abordarea din punct de vedere sistemic a ntregului sistem de
productie.
Tratarea sistemica a unei unitati de productie presupune determinarea
interactiunilor dintre diversele subsisteme si structuri componente ale acestuia.
n general, prin sistem se ntelege un ansamblu de elemente aflate ntr-o relatie de
interdependenta si interactiune reciproca, formnd un tot organizat si functional.
Sistemele sunt caracterizate de trei elemente, si anume:
a) obiective;
b) sarcini;
c) functii.
Obiectivul unui sistem este bine definit atunci cnd exista un mijloc ce poate fi
utilizat pentru obtinera rezultatelor dorite.
Sarcina sistemuluideriva din obiectivul sistemului, n sensul ca un anumit
obiectiv poate fi atins prin realizarea mai multor sarcini.
Functia unui sistem este proprietatea acestuia de a transforma intrarile in iesiri si
defineste modul cum se realizeaza sarcina.

1.2. Sistemul de productie

Sistemul de productie este componenta principala a complexului economic

national, contribuind la cristalizarea ntr-o structura unitara a tuturor celorlalte sisteme
care contribuie la desfasurarea proceselor economice si sociale.
Productia este activitatea sociala in care oamenii cu ajutorul mijloacelor de
productie, exploateaza si modifica elemente din natura n vedera realizarii de bunuri
materiale destinate necesitatilor de consum.
Comportamentul sistemului de productie depinde esential de obiectivele acestuia,
de stuctura si de relatiile sale cu mediul nconjurator si de sistemul social n care
evolueaza. Acest comportament este de trei tipuri:
-comportament anticipativ;
-comportament activ;
-comportament pasiv.

1
 Comportamentul anticipativ exista atunci cnd sistemul se adapteaza la
schimbarile din mediul nconjurator nainte ca aceste schimbari sa-si manifeste efectele.
Comportamentul activ exista atunci cnd sistaemul paralel cu adaptarea la
influientele exterioare, are la rndul sau influiente asupra mediului.
Comportamentul pasiv exista atunci cnd sistemul se adapteaza lent, n timp, la
schimbarile mediului.
Structura unui sistem de productie este formata dintr-un ansamblu de elemente
care vor actiona astfel nct sa fie asigurata functiunea principala de productie -
transformarea materiei prime n produs finit.
O posibila structurare a unui sistem de productie poate fi urmatoarea ( fig. 1.1).

Subsistemul de
aprov.-desfacere
Subsistemul de
Fluxuri Subsistemul de
cond.-organizare
informationale resurse umane
Fluxuri
Fluxuri Subsistemul de informationale
materiale proiectare Subsistemul de
Produse finite
fabricatie
Fluxuri Subsistemul
energetice financiar-contabil Fluxuri
energetice
Subsistemul de
reparatii

Sistemul de productie

Fig. 1.1. Structura simplificata a unui sistem de productie

Din fig.1.1 se poate constata ca principala componenta a sistemului de productie
este subsistemul de fabricatie, a carui functionare este asigurata de celelalte subsisteme.

1.2.1 Subsistemul de fabricatie

Subsistemul de fabricatie constituie locul de desfasurare al unui proces partial al

productiei de bunuri prin care se realizeaza configuratia si proprietatile finale ale
produsului. Considernd subsistemul de fabricatie ca fiind el nsusi un sistem, se poate
evidentia pentru acesta o structura minima formate din 4 variante de subsisteme de rang
imediat inferior:
a) Subsistemul efector are functia de a realiza modificarea proprietatilor obiectului
muncii prin combinarea nemijlocita a fluxurilor de materiale si a celui de informatie prin
intermediul fluxurilor de energie. Acest sistem, denumit si de prelucrare, are caracteristici
specifice fiecarui proces tehnologic in parte si constituie elementul determinant al
sistemului de fabricatie.
b) Subsistemul logistic realizeaza operatii de transfer pozitional (transport) si de
transfer in timp (depozitare). Importanta deosebita a acestui subsistem rezida din faptul
ca 65-85% din durata totala a unui ciclu de fabricatie se consuma cu operatii de tip
logistic (manipulare, transport, depozitare).

2
 c) Subsistemul de comanda realizeaza functia de transformare si distributie a
fluxurilor informationale astfel nct prin realizarea unei interactiuni coordonate a tuturor
subsistemelor sa se ndeplineasca functia generala a subsistemului.
d) Subsistemul de control are functia de a determina valorile realizate ale
parametrilor ce definesc calitatea pieselor, de a le compara cu valorile prescrise, de a
stabili abaterile si de a comunica informatiile rezultate, sistemului efector.

1.3. Intreprinderea -obiect al managementului productiei

1.3.1. Abordarea conceptului de ntreprindere de productie (firma)

In sens economic, o intreprindere (firma) indiferent de marime, forma de

proprietate si organizare- produce bunuri si servicii destinate vinzarii pe piata, scopul
urmarit fiind obtinerea de profit.
Cu alte cuvinte, intreprinderea este veriga organizatoprica unde are loc fuziunea
dintre factorii de productie (resurse umane si material-organizatorice) cu scopul de a
produce si desface bunuri economice n structura, cantitatea si calitatea impusa de
cererea de pe piata si obtinerea de profit.
n cadrul oricarei economii ntreprinderea urmareste realizarea urmatoarelor
obiective:
-economic;
-social.
Obiectivul economic se concretizeaza in :
-optimizarea permanenta a combinarii factorilor de productie utilizati n
vederea obtinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri ct mai reduse si avnd n
permanenta n vedere situatia pietelor de aprovizionare si desfacere;
-distribuirea veniturilor obtinute din procesul de productie.
Obiectivul social este determinat de faptul ca activitatea oricarei ntreprinderi se
desfasoara ntr-un context social dat. Rolul social al ntreprinderii se manifesta:
-fata de salariati, deoarece acestia isi consuma o mare parte din timpul lor n
cadrul ntreprinderii unde trebuie sa existe conditii favorabile att din punct de vedere al
muncii desfasurate ct si din punct de vedere al salarizarii acestora.Prin masurile
ntreprinse, managerii trebuie sa creeze conditii favorabile pentru promovarea att a
personalului ct si a tehnologiei.
-fata de consumatori, pentru care ntreprinderea industriala trebuie sa produca
cele mai bune produse si servicii cerute de catre acestia; pentru aceasta ntreprinderea
trebuie sa furnizeze o informatie ct mai completa si obiectiva asupra produselor sale,
prin politici de publicitate si reclama cit mai adecvate.
Obiectivul social este tot mai mult asociat ntreprinderilor moderne.Din acest
punct de vedere o ntreprindere trebuie sa gaseasca un raspuns adecvat la urmatoarele
probleme: inflatia, managementul cu fata umana, protectia mediului si a consumatorilor
si criza de energie.
Inflatia apare ca un fenomen de crestere a preturilor sau ca o depreciere a puterii
de cumparare. Ca urmare a cresterii preturilor apar modificari n comportamentul
consumatorilor, acestia reducndu-si drastic nevoile de consum fata de anumite produse,

3
boicotnd n acest fel pietele de desfacere ale anumitor producatori. Apare astfel
necesitatea adaptarii producatorilor la noile conditii de piata influientate de fenomenul
inflatiei.
Managementul cu fata umana presupune luarea n considerare nu numai a
factorilor organizationali ci si a factorului uman; cu alte cuvinte managementul cu fata
umana implica crearea unui echilibru ntre obiectivele de productie si rentabilitate si
dorintele salariatilor.
Protectia mediului este considerat a fi un element al obiectivului social al unei
ntreprinderi cu repercursiuni att pe plan juridic ct si social.
Protectia consumatorului este de asemenea un element important care trebuie
avut n vedere de fiecare ntreprindere, astfel nct deciziile pe care le iau sa tina seama
de dorintele si nevoile beneficiarilor ei.
Criza de energie provine din capacitatile reduse pe plan mondial de a acoperi
nevouile din ce n ce mai mari de diferite feluri de energie.

1.3.2 Tipologia ntreprinderilor

n mediul national si international functioneaza o mare varietate de ntreprinderi

ceea ce impune o clasificare a cestora n functie de mai multe criterii:
1). Dupa forma de proprietate:
a) .ntreprinderi particulare, in cazul carora patrimoniul apartine unei
persoane sau un grup de persoane fizice care au avut de altfel initiativa crearii lor.
b). ntreprinderi de stat, in cazul carora statul a avut initiativa crearii lor si
este proprietarul ntregului patrimoniu de care acestea dispun. Conform legislatiei
romnesti n vigoare (Legea nr.15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat)
ntreprinderile de stat se organizeaza si functioneaza sub forma de regii autonome sau
societati comerciale.
Regiile autonome sunt acele ntreprinderi care se organizeaza si functioneaz n
ramurile strategice ale economiei nationale (energetica, exploatarea minelor si gazelor
naturale, posta si telecomunicatii, transporturi feroviare, industria de armament si alte
domenii stabilite de guvern). Astfel de ntreprinderi sunt persoane juridice si functioneaza
pe baza de gestiune economica si autonomie financiara. Ele se pot nfiinta prin hotarri
guvernamentale, pentru cele de interes national sau prin hotarri ale organelor judetene
pentru cele de interes local.
Regiile autonome pot cuprinde n structura lor uzine, fabrici, ateliere, sucursale si
alte asemenea subunitati necesare realizarii obiectului lor de activitate. O regie autonoma
se caracterizeaza n general prin urmatoarele elemente:
-este proprietara patimoniului sau pe care il foloseste n mod autonom;
-ntocmeste anual un buget de venituri si cheltuieli, bilant contabil si cont de
profit si pierderi;
-din veniturile realizate, dupa acoperirea cheltuielilor regia autonoma constituie
fondul de rezerva si fondul de dezvoltare.
-regia autonoma este condusa de un consiliu de administratie format din 7-15
persoane.

4
 -dobnzile, amortizarea investitiilor si rambursarea creditelor se acopera din
veniturile realizate.
Regiile autonome pot fi si ele la rndul lor de doua feluri
-regii autonome cu conducere directa, daca functiile ei economice si financiare
sunt ncredintate unor functionari de stat;
-regii autonome cu conducere indirecta,daca aceleasi functii sunt concesionate
sau nchiriate unor persoane sau ntreprinderi particulare.
Societatea comerciala este o persoana juridica care efectueaza activitati de
productie si comercializare n scopul obtinerii de profit. In lumea contemporana
societatea comerciala reprezinta forma principala de intreprindere. Aceste forme de
ntreprindere sunt conduse de directorul general n baza unui contract de management
ncheiat de Adunarea Generala a Actionarilor. Directorul general constituie Consiliul de
Administratie si Comitetul de Directie, ca organe participative ale managementului.
Exista mai multe feluri de societati comerciale, dar cele mai raspndite sunt:
Societatea n nume colectiv(SNC), caracterizata prin:
-este o societate de persoane cu numar redus de asociati;
-obligatiile sociale sunt garantate de toti asociatii;
- n cazul falimentului att societatea ct si asociatii sunt declarati falit.
Societate pe actiuni (SA), caracterizata prin:
-este o societate de capitaluri divizate n actiuni;
-actiunile sunt transmisibile;
-actionarii sunt raspunzatori numai n limita capitalului social al fiecaruia.
Societate cu raspundere limitata, caracterizata prin:
-este o societate de capitaluri, iar raspunderea este limitata la aportul social;
-aportul social este format din parti sociale;
-numarul de asociati nu poate fi mai mare de 50.
c) ntreprinderi mixte, in cadrul carora exista participanti la crearea si
utilizarea patrimoniului att din parte statului ct si din partea unor persoane fizice
particulare.
2) n functie de modul de constituire si utilizare a patrimoniului ntreprinderile
pot fi:
a) ntreprinderi particulare individuale, care se caracterizeaza prin :
-sunt proprietatea unei persoane fizice , dar care poate utiliza unul sau mai multi
salariati;
-propietarul este responsabil de patrimoniul ntreprinderii;
Astfel de ntreprinderi sunt asa zisele ntreprinderi artizanale din agricultura,
pescuit sau servicii, unde numarul de salariati este mai mic de 10.
b) ntreprinderi unipersonale cu raspundere limitata se caracterizeaza prin
aceea ca:
-patrimoniul ntreprinderii este separat de cel al proprietarului;
-responsabilitatea proprietarului este limitata numai la patrimoniul ntreprinderii.
c) Intreprinderi societare, care se caracterizeaza prin urmatoarele:
-capitalul societatii este repartizat ntre doua sau mai multe persoane, fiind divizat
n titluri numite actiuni sau parti sociale;
-au personalitate juridica;
-asociatii primesc dividende.

5
 d) ntreprinderi cooperatiste, se caracterizeaza prin:
-se creaza pe baza participarii mai multor persoane ce au desfasurat anterior
aparitiei cooperativei, activitati similare n calitate de mici producatori;
-fiecare membru cooperator participa n mod egal la managementul cooperativei;
-membrii cooperatori au dreptul n afara salariului la o parte din venitul final n
functie de partea de capital cu care a venit n cooperativa sau a unor prevederi de la
constituirea acesteia.
e) ntreprinderi familiale al caror specific este dat de faptul ca patrimoniul
se afla n proprietatea membrilor unei familii, care de cele mai multe ori sunt si lucratori
n cadrul ntreprinderii lor.
3) n functie de apartenenta nationala pot exista
a) ntreprinderi nationale n care patrimoniul se afla integral n
proprietatea unei tari;
b) ntreprinderi multinationale ale caror subunitati componente si
desfasoara activitatea n doua sau mai multe tari; aceste ntreprinderi sunt de regula
proprietatea unui grup economic international.
c) ntreprinderi joint-venture care se caracterizeaza prin participarea cu
capital n proportii diferite a unor persoane fizice sau juridice din doua sau mai multe tari.
4) n functie de gradul de marime (stabilit n functie de numarul de salariati, cifra
de afaceri, marimea capitalului sau a profitului) pot exista:
a) Intreprinderi mari caracterizate printr-un grad mare de diversificare,
resurse financiare importante, organizare pe un numar mare de niveluri ierarhice, etc. si
care reactioneaza mai greu la schimbarile din mediul nconjurator.
b) ntreprinderi mici si mijlocii caracterizate prin aceea ca proprietarul se
confunda cel mai adesea cu managerul; sunt ntreprinderi dinamice dar si foarte
vulnerabile datorita dependentei de acelasi client, a cheltuielilor foarte ridicate cu
personalul sau a unei prea accentuate specializari.
Specialistii apreciaza ca ntreprinderile mici (cu un numar de salariati ntre 1 si
75) si mijlocii (cu un numar de salariati ntre 76 si 200) nu sunt o reproducere a marilor
ntreprinderi ntruct au un anumit specific privind pozitia lor pe piata, capacitatea lor de
a atrage personalul, modul de organizare si gestiune.
ntre avantajele ntreprinderilor mici si mijlocii pot fi mentionate:
-au o capacitate mare de inovare manifestata nu numai n lansarea noilor produse
dar si n strategia pe care o adopta;
-posibilitati mari de reducere a costurilor, din cauza cheltuielilor conventional
constante reduse ca marime;
-ocuparea unor segmente de piata specifice, neaccesibile marilor ntreprinderi.
ntreprinderile mici si mijlocii au nsa si unele dezavantaje din care mai
importante sunt:
-deficiente n domeniul gestiunii , datorita lipsei de pregatire a celui care o creaza;
-lipsa unor surse de finantare necesare pentru depasirea unor perioade dificile care
pot apare n timpul functionarii acestora;
-dificultati generate de lipsa unor reglementari guvrnamentale n acest domeniu.
5) n functie de gradul de continuitate a procesului de productie ntreprinderile
pot fi:
a) cu functionare continua pe tot parcursul anului;

6
 b) cu functionare sezoniera.
ntreprinderile cu functionare sezoniera ridica probleme deosebite din punctul de
vedere al managementului, cum ar fi:
-folosirea capacitatii de productie pe o perioada ct mai mare de timp;
-permanentizarea pe o perioada ct mai mare de timp a numarului de muncitori;
-asigurarea aprovizionarii cu materii prime si materiale pentru o perioada ct mai
mare de timp, n conditii de conservare a calitatii acestora ct mai bune.
6) n functie de gradul de specializare ntreprinderile pot fi:
a) ntreprinderi specializate sunt acele ntreprinderi n cadrul carora
produsele finite sau componente ale acestora se obtin n cantitati mari de produse, n
urma unor procese tehnologice omogene. Aceste ntreprinderi sunt dotate cu utilale
specializate n executarea operatiilor componente ale procesului tehnologic si cu personal
cu calificarea corespunzatoare.
b) ntreprinderi universale executa o varietate mare de produse n cantitati
mici sau chiar unicate. Caracteristic acestor ntreprinderi este faptul ca sunt nzestrate cu
utilaje universale pentru executarea unei game ct mei largi de operatii tehnologice si cu
forta de munca policalificata conform cu felul operatiilor tehnologice realizate de catre
utilaje.
c) ntreprinderi mixte n cadrul carora se executa produse n serie sau
unicate si care mbina caracteristicilor primelor doua tipuri de ntreprinderi.
ncadrarea ntreprinderilor ntr-o clasa sau alta conform acestor criterii de
clasificare este importanta din punctul de vedere al managementului; astfel pe baza
asemanarilor existente ntre diferite ntreprinderi din aceiasi clasa pot fi adoptate masuri
care sa fie valabile unui numar ct mai mare de astfel de ntreprinderi.

1.3.3 Evolutia ntreprinderi

Organizaiile, sub presiunea mediului nconjurtor, asimileaz noi tehnologii

pentru a putea fi competitive i pentru a putea rspunde cerinelor mediului n care i
desfoar activitatea. Asimilarea noilor tehnologii a dus la apariia noilor sisteme de
producie sistemele avansate de producie, sistemele integrate de producie,
sistemele agile de producie.
Etapele procesului de dezvoltare a conceptelor i sistemelor de producie, de
evoluie spre sistemele avansate de producie sunt prezentate n tabelul 1.1.
Dup cum se observ n tabelul 1.1 Sistemul Flexibil de Producie este o etap
intermediar n evoluia sistemelor clasice de producie spre sistemele avansate de
producie.
Experiena firmelor arat c, o dat nceput, procesul de mbuntire a fabricaiei
este fr sfrit. De asemenea, experiena acestor firme a artat c s-a ajuns treptat la
sistemele avansate de producie, parcurgnd o serie de etape( simplificare , integrare,
automatizarea) care au dus la dezvoltarea sistemelor flexibile de producie.

7
Tabelul 1.1. Etapele procesului de dezvoltare a conceptelor i sistemelor de producie
Variabile de succes
Concepte de Sistem de /obiective pe care Proprietile sistemului de
Stadiu
fabricaie producie sistemul de producie producie
trebuie s le includ
Stadiul 1 Fabricaie Sistem de - eficien -organizaia funcional cu o
tradiional: atelier producie clasic nalt fragmentare a sarcinilor
de producie, (ntreprinderea - existena a numeroase funciuni
prelucrare n sistem cibernetico la nivelul managementului
loturi, producie n industrial) - generarea unui grad nalt de
mas specializare
Stadiul 2 Exact-la-timp Sistem de - eficien - structurare JIT cu
(JIT), un sistem de producie n care - calitate suprapunerea funciilor
fabricaie orientat s-a implementat - reducerea timpului - alocarea responsabilitii
pe folosirea sistemul JIT, operaional funcionale la punctul de
cardurilor kanban MRP, OPT origine
- eliminarea proceselor inutile
- reducerea funciunilor la
nivelul managementului de
vrf
Stadiul 3 Automatizare Sisteme flexibile - eficien i eficacitate - integrarea vertical i
reprogramabil: de producie - calitate orizontal a sarcinilor i
CNC, SFF, - flexibilitate funciunilor
CAD/CAM, roboi - reducerea duratei de - eliminarea att a proceselor ct
producie i a funciunilor de sprijin
- inovaie - coexistena unor elemente
opuse de afaceri
- o structur de tip rat multipl
Stadiul 4 CIM, fabricaie Sistem Integrat de - eficien i eficacitate - grad de integrarea foarte nalt a
integrat prin Producie(C.I.M) - calitate sarcinilor i funciunilor
computer: - flexibilitate - eliminarea complet a
integrarea - reducerea duratei de proceselor i a funciunilor la
funciunilor de producie nivelul managementului de
proiectare, - inovaie vrf
producie, - clientizare n mas -coexistena unor elemente
informaie i a (adaptarea produsului opuse de afaceri
tehnologiei la necesitile - o structur de tip rat multipl
logistice cu funcia clientului)
de marketing i cu
celelalte funciuni
Stadiul 5 CIM, fabricaie Sisteme de - eficien i eficacitate - grad de integrare foarte nalt a
integrat prin producie agile - calitate sarcinilor i funciunilor
computer: - flexibilitate - eliminarea complet a
integrarea - reducerea duratei de proceselor i a funciunilor la
funciunilor de producie nivelul managementului de
proiectare, - inovaie vrf
producie, - clientizare n mas - coexistena unor elemente
informaie i a (adaptarea produsului opuse de afaceri
tehnologiei la necesitile - o structur de tip rat multipl
logistice cu funcia clientului) - firm virtual
de marketing i cu - creare de produse i - adaptabilitate foarte rapid la
celelalte funciuni servicii avnd valoare variaiile cererii
Utilizarea adaugat real
comunicaiilor - mai multe produse noi
(firma virtual) cu ct mai puine
Abilitatea de a procese tehnologice
face fa noi
schimbrii
continue

8
 2. ORGANIZAREA STRUCTURALA A SISTEMELOR DE PRODUCTIE

2.1 Procesul de productie: notiune, tipologie,factori de influenta.

2.1.1 Notiunea de proces de productie

Orice unitate de productie are ca obiectiv principal producerea de bunuri

materiale si servicii care se realizeaza prin desfasurare unor procese de productie .
Continutul activitatii de productie are un caracter complex si cuprinde att
activitati de fabricatie propriu-zise ct si activitati de laborator, de cercetare si
asimilare n fabricatie a noilor produse etc.
Fabricatia este o activitate de productie care transforma materiile prime n
produse finite de un nivel calitativ ct mai ridicat si cu costuri ct mai reduse.
Procesul de productie este format din :
-procesul tehnologic ;
-procesul de munca.
Procesul tehnologic este format din ansamblul operatiilor tehnologice prin
care se realizeaza un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul
tehnologic modifica att forma si structura ct si compozitia chimica a diverselor
materii prime pe care le prelucreaza.
Procesele de productie sunt:
- elementare;
-complexe.
Procesele de productie elementare sunt acele procese prin care produsul
finit se obtine printr-o singura operatie tehnologica.
Procesele de productie complexe exista atunci cnd asupra obiectelor
muncii se executa mai multe operatii tehnologice.
Procesele de munca sunt acele procese prin care factorul uman actioneaza
asupra obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de munca.
Pe lnga procesele de munca si tehnologice n unele ramuri industriale
exista si procese naturale n cadrul carora obiectele muncii sufera transformari
fizice si chimice sub actiunea unor factori naturali( industria alimentara-procese de
fermentatie,industria mobilei-procese de uscare a lemnului, etc.)

2.1.2 Tipologia proceselor de productie

Datorita marii diversitati a proceselor de productie aceste trebuie grupate

n grupe de procese care au caracteristici comune n functie de anumite criterii de
grupare.
Cele mai utilizate criterii de grupare a proceselor de productie sunt:
-a) dupa modul de participare la obtinerea produsului finit;
-b) dupa gradul de continuitate;
-c) dupa modul de obtinere a produsului finit;
-d) dupa gradul de periodicitate;
-e) dupa natura tehnologica.

9
 a) n functie de modul cum participa la realizarea produsului finit
procesele de productie sunt:
- procese de productie de baza;
- procese de productie auxiliare;
- procese de productie de servire;
-procese de productie anexa.
Procesele de productie de baza transforma materiile prime si materiale n
produse finite care constituie obiectul activitatii de baza al ntreprinderii: procese
de prelucrare mecanica si montaj n constructii de masini, tesatorie n industria
textila, etc.
Procesele de productie de baza pot fi la rndul lor:
-procese de baza pregatitoare;
-procese de baza prelucratoare;
-procese de montaj-finisaj.
Procesele de baza pregatitoare pregatesc materiile prime si materialele
pentru prelucrarea propriu-zisa-procesele de turnare si forjare n industia
constructiilor de masini, procesele de vopsire si filatura din industria
textila,procesele de croit n industria confectiilor sau de ncaltaminte.
Procesele de baza prelucratore efectueaza operatii de prelucrare propriu-
zisa a materiilor prime si a materialelor n vederea transformarii lor n produse
finite-procese de prelucrari mecanice n constructii de masini, procese de tesatorie
in industria textila, procese de coasere n confectii, etc.
Procesele de baza de montaj-finisaj sunt acele procese care asigura
obtinere formei finale a produsului nainte de livrarea la consumator.
Procesele de productie auxiliare asigura obtinere unor produse sau lucrari
care nu constituie obiectul activitatii de baza al ntreprinderii dar care asigura buna
functionare a proceselor de productie de baza- procese de reparare a utilajelor si
echipamentelor, de obtinere a SDV-urilor necesare n procesele de productie de
baza, de obtinere a diferitelor feluri de energie, etc.
Procesele de productie de servire asigura obtinerea unor servicii care nu
constituie obiectul activitatii de baza al ntreprinderii, dar ajuta la buna desfasurare
a proceselor de productie de baza si auxiliare-procese de transport intern, de
depozitare sau de transport a diferitelor feluri de energie pe cabluri sau conducte.
b) Dupa gradul de continuitate procesele de productie sunt:
- procese de productie continue;
-procese de productie periodice.
Procesele de productie continue se caracterizeaza prin aceea ca asigura o
transformare continua a materiilor prime n produse finite n instalatii de
aparatura, pe tot parcursul fluxului de productie parametrii tehnologici avnd
aceleasi valori.
Procesele de productie periodice se caracterizeaza prin aceea ca produsele
sunt elaborate sub forma de sarje la distante de timp egale cu timpul necesar
pentru elaborarea unei sarje.
c) Dupa modul de obtinere a produselor finite din materia prima procesele
de productie sunt:
- procese de productie directe;

10
 - procese de productie sintetice;
- procese de productie analitice.
Procesele de productie directe se caracterizeaza prin aceea ca produsul
finit se obtine ca urmare a executarii unor operatii succesive asupra aceleiasi
materii prime- procese de obtinere a produselor lactate, de obtinere a zaharului,
etc.
Procesele de productie sintetice conduc la obtinerea produsului finit dupa
prelucrarea succesiva a mai multor materii prime- procese de productie din
constructii de masini, confectii, industria alimentara, etc.
Procesele de productie analitice conduc la obtinerea a mai multor produse
finite n urma unor prelucrari succesive a unei singure materii prime- procesele de
productie din petrochimie, rafinarii, etc.
d) Dupa gradul de periodicitate procesele de productie sunt :
-cilice;
-neciclice.
Procesele de productie ciclice au caracter repetitiv si sunt specifice tipului
de productie de serie mare sau de masa. n cadrul acestor procese prelucrarea
produselor se face pe loturi de fabricatie sau sub forma de sarje.
Procesele de productie neciclice se repeta la perioade mari de timp si sunt
specifice pentru tipul de productie de serie mica sau unicate.
e) n functie de natura tehnologica a operatiilor, procesele de productie
sunt:
-procese chimice;
- procese de schimbare a configuratiei;
- procese de asamblare;
- procese de transport.
Procesele chimice se efectueaza n instalatii capsulate n cadrul carora
materiile prime se transforma n urma unor reactii chimice sau termochimice-
procese din industria aluminiului, a maselor plastice, a petrolului, etc.
Procesele de schimbare a configuratiei au la baza operatii de prelucrare
mecanica a materiilor prime cu ajutorul unor masini sau agregate tehnologice-
procese de strunjire, rectificare, frezare, etc.
Procesele de asamblare asigura sudura , lipirea sau montajul unor
subansamble n vederea obtinerii produsului finit.
Procesele de transport asigura deplasarea materiilor si materialelor de la
un loc de munca la altul n interiorul ntreprinderii.

2.1.3. Factorii care influenteaza asupra modului de organizare a

proceselor de productie

Modul de organizare a procesului de productie este influentat de o serie de

factori, dintre care cei mai importanti sunt:
- felul materiilor prime folosite;
- caracterul produsului finit;
- felul procesului tehnologic utilizat;
- volumul productiei fabricate, etc.

11
 a) Felul materiilor prime folosite determina gruparea proceselor de
productie n doua mari grupe:
- grupa proceselor de productie extractive;
- grupa proceselor de productie prelucratoare.
Procesele de productie extractive se caracterizeaza prin aceea ca factorul
uman cu ajutorul mijloacelor de munca actioneaza n vederea extragerii din natura
a unor minereuri, titei, carbune, lemn, etc. fapt ce contribuie la adaugarea de
valoare si valoare de ntrebuintare transformndu-le n materii prime.
Procesele de productie prelucratoare au ca obiect prelucrarea materiilor
prime extractive si a celor din agricultura.
n functie de felul materiilor prime utilizate exista diferentieri foarte mari
din punctul de vedere al organizarii proceselor de productie att a celor de baza ct
si a celor auxiliare sau de servire.
Exemple:
1) n cadrul ntreprinderilor care utilizeaza materii prime n cantitati sau
greutati mari se ridica probleme speciale legate de modul de organizare a
transportului sau depozitarii acestora.. n functie de felul materiilor prime utilizate
transportul se va fi rutier sau pe calea ferata, iar volumul depozitelor se va
determina n mod corespunzator.
2) n intreprinderile la care din procesul de productie rezulta cantitati mari
de deseuri se vor crea conditii corespunzatoare de valorificare a acestora fie n
interiorul ntreprinderii, fie vor fi livrate altor ntreprinderi n scopul reciclarii
acestora.
3) n ramurile industriale n care rezulta cantitati mari de noxe, se vor crea
conditii de captare a acestora si de conditionare continua a aerului.
4) n ntreprinderile care utilizeaza materii prime corozive se vor utiliza
instalatii de prelucrare din materiale rezistente la coroziune, dupa cum n
ntreprinderile care folosesc materiale perisabile se vor crea conditii de pastrare a
calitatii acestora.
b) Felul produsului finit prin particularitatile de ordin constructiv sau prin
forma si proprietatile sale determina o anumita organizare a procesului de
productie.
Produsele finite pot fi grupate n doua mari grupe:
- produse omogene, care au caracteristici identice n toata masa
produsului;
- produse eterogene, cu proprietati diferite n masa produsului.
Produsele omogene pot fi fluide cu livrare continua n cadrul unor retele de
conducte, sau cu livrare discontinua- livrare n butelii sau ambalate sub forma de
pudra n cutii sau saci; produsele omagene pot fi si sub forma solida cu una, doua
sau trei dimensiuni si n acest caz livrarea lor se face sub forma solida.
Produsele eterogene sunt de uz curent su de uz exceptional.
Gradul de complexitate a produsului finit precum si dimensiunile acestuia
determina un anumit mod de organizare a procesului de productie sau altul. Astfel;
n functie de aceste proprietati se va face o aprovizionare cu materii prime si
materiale n cantitati mai mari sau mai mici, procesul tehnologic este mai simplu

12
sau mai complex, utilajele sunt mai complexe sau forta de munca are o calificare
mai mare sau mai redusa.
c) Felul procesului tehnologic utilizat determina un anumit fel de operatii
tehnologice , executate intr-o anumita succesiune, anumite utilaje si forta de
munca de un anumit nivel de calificare. Deoarece un anumit produs poate fi
realizat prin doua sau mai multe variante de proces tehnologic , se pune problema
alegerii acelei variante de proces tehnologic , care sa conduca la obtinerea unor
produse de caliitate superioara si cu cheltuieli ct mai reduse.
n mod similar se pune problema influentarii procesului de productie si de
catre ceilalti factori de influenta ai acestuia.

2.2 Structura organizatorica a unei ntreprinderi de productie

Una dintre cele mai importante functiuni ale managementului unei

ntreprinderi de productie este functiunea de organizare. Aceasta se caracterizeaza
printr-un ansamblu de actiuni care vizeaza toate domeniile de activitate ale
ntreprinderii, precum si relatiile de interdependenta dintre acestea.
Functiunea de organizare de ansamblu a ntreprinderii se desfasoara la
nivelul ei cel mai superior si se materializeaza n structuri organizatorice, prin care
se combina, ordoneaza si actualizeaza componentele umane, materiale si
financiare ale acesteia.
n concluzie, structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor,
subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre acestea orientate spre
realizarea obiectivelor prestabilite ale ntreprinderii.
Structura organizatorica este componenta principala a structurii generale a
ntreprinderii. Locul ei n cadrul structurii generale este prezentat n fig.2.1
STRUCTURA GENERALA
A
NTREPRINDERII

STRUCTURA STRUCTURA COMPONEN-

ORGANIZATORICA TELOR SOCIO-CULTURALE

STRUCTURA STRUCTURA
OPERATIONALA
FUNCTIONALA
(DE PRODUCTIE
(DE CONDUCERE) SI CONCEPTIE)

Fig.2.1 Structura generala a unei ntreprinderii de productie industriala

Structura functionala reprezinta ansamblul cadrelor de conducere si al

compartimentelor (tehnice, economice si administrative), modul de constituire si

13
grupare al acestora, precum si relatiile dintre ele necesare desfasurarii
corespunzatoare a procesului managerial si de executie.
Structura de productie si conceptie, din punct de vedere organizatoric,
reflecta locul de desfasurare a activitatii de productie, de control tehnic de calitate
si de cercetare n cadrul unor verigi organizatorice bine delimitate.

2.2.1 Structura de productie si conceptie;notiune, verigi structurale de

baza

Structura de productie si conceptie a unei ntreprinderide productie

industriala se refera la numarul si componenta unitatilor de productie, de control
si cercetare, marimea si amplasarea lor pe teritoriul ntreprinderii, modul de
organizare interna a acestora si legaturile functionale care se stabilesc ntre ele
n cadrul procesului de productie si cercetare.
Structura de productie si conceptie este formata dintr-un numar stabilit de
verigi organizatorice de productie dintre care cele mai des ntlnite sunt
urmatoarele:
- sectii de productie, montaj sau "service";
- ateliere de productie, montaj, proiectare;
- laboratoare de control si cercetare;
- sectoare de productie;
- locuri de munca.
Sectia de productie este o veriga de productie, distincta din punct
de vedere administrativ, n cadrul careia se executa un produs, o parte a acestuia
sau o faza de proces tehnologic. Constituirea unei sectii de productie si propune
organizarea si coordonarea unitara a activitatilor corelate din punct de vedere
tehnologic.
n functie de felul proceselor tehnologice care se desfasoara n cadrul
sectiilor de productie exista:
- sectii de baza;
- sectii auxiliare;
- sectii de servire;
- sectii anexa.
Sectiile de baza sunt acele verigi de productie n cadrul carora se executa
procese de productie care au drept scop transformarea diferitelor materii prime si
materiale n produse finite ce se constituie n obiecte ale activitatii de baza al
ntreprinderii, cum ar fi procese de prelucrari mecanice si montaj n industria
constructiilor de masini, procese de filatura si tesatoriie n ntreprinderile textile,
etc.
Sectiile de productie de baza ale unei ntreprinderi de productie industriala
se pot grupa n mai multe categorii de sectii n functie de principiul care a stat la
baza organizarii sectiei:
- sectii de baza organizate dupa principiul tehnologic;
- sectii de baza organizate dupa principiul pe obiect;
- sectii de baza organizate dupa principiul mixt.

14
 Sectiile de baza organizate dupa principiul tehnologic presupun
amplasarea utilajelor si a locurilor de munca astfel nct sa asigure executarea unui
stadiu sau a unei faze de proces tehnologic. Conform acestui principiu exista sectii
de productie de turnatorie, forja, prelucrari mecanice sau de montaj n industria
constructiilor de masini, de filatura si tesatorie n industria textila, etc.
Sectiile de baza organizate dupa principiul tehnologic, n functie de
operatiile tehnologice care se executa n cadrul acestora se grupeaza n:
- sectii de baza pregatitoare;
- sectii de baza prelucratoare;
- sectii de baza de montaj - finisaj.
Sectiile de baza pregatitoare sunt acele sectii n care se executa faze
pregatitoare ale procesului tehnologiccum sunt: turnare si forjare de piese n
constructii de masini, filatura n industria textila, croire n industria de confectii,
etc.
Sectiile de baza prelucratoare sunt acele sectii in cadrul carora are loc
transformarea propriu-zisa a materiilor si materialelor n produse care constituie
obiectivul de baza al ntreprinderii. Aceste sectii sunt cele de prelucrari mecanice
n constructii de masini, cele de tesatorie n industria textila sau cele de
confectionat din industria confectiilor.
Sectiile de baza de montaj - finisaj cuprind procese de productie n cadrul
carora are loc asamblarea diferitelor produse din ansamblele si subansamblele
componente sau de finisare a produsului finit, cum ar fi sectiile de montaj si probe
tehnologice din constructii de masini si sectiile de imprimare sau apretare din
industria textila.
Sectiile de baza organizate dupa principiul pe obiect sunt astfel organizate
nct sa asigure transformarea completa a materiilor si materialelor n produs finit
sau componente ale acestuia. Astfel n cadrul acestor sectii sunt reunite un
ansamblu de operatii tehnologice care vor prelucra produsul de la stadiul de
materie prima la stadiul de produs finit. Exemple
de astfel de sectii pot fi sectiile de pompe si compresoare din constructii de
masini sau sectia pentru confectii femei sau barbati din industria de confectii.
Sectiile de baza organizate dupa principiul mixt presupune acel mod de
organizare n cadrul caruia anumite sectii (de regula cele pregatitoare) sunt
organizate dupa principiul tehnologic, iar alte sectii dupa principiul pe obiect
(sectiile de prelucrari mecanice).
Sectiile auxiliare sunt verigi de productie n cadrul carora se executa
produse sau lucrari ce nu constituie obiectul activitatii de baza al ntreprinderii, dar
care sunt absqolut obligatorii pentru buna desfasurare a proceselor de productie de
baza. Sectiile auxiliare cele mai des ntilnite n cadrul ntreprinderilor industriale
sunt sectia energetica (centralele producatoare de diferite feluri de energie -
energie electrica, abur, aer comprimat, etc.), sectia de SDV-uri, sectia de reparatii,
etc.
Sectiile de servire sunt acele verigi structurale n cadrul carora se executa
activitati de productie ce se constituie ca servicii att pentru sectiile de baza, ct si
pentru sectiile auxiliare, cum ar fi spre exemplu sectia retele energetice (pentru

15
transportul diferitelor tipuri de energie catre diferitii consumatori din cadrul
ntreprinderii industriale), sectia depozite si sectia transport intern.
Sectiile anexa sunt verigile organizatorice destinate valorificarii deseurilor
n acele ntreprinderi n care rezulta o cantitate mare de materiale refolosibile. Se
constituie ca sectii anexa ale ntreprinderii si standurile de prezentare a produselor
din expozitii si trguri sau magazinele proprii de desfacere.
Atelierul de productie este o veriga organizatorica care si poate desfasura
activitatea ca subunitate de productie a unei sectii de productie sau n mod
independent si atunci se deosebeste de sectia de productie doar prin volumul de
activitate care se desfasoara n cadrul acestuia.
n primul caz, atelierul de productie este o veriga structurala delimitata
teritorial , n cadrul caruia se executra fie acelasi proces tehnologic, fie acelasi
produs sau componenta a unui produs.n cel de-al doilea caz, atelierul este o
veriga structurala delimitata din punct de vedere administrativ, cu aceleasi
caracteristici din punct de vedere al procesului de productie ca si n primul caz.
Activitatile de productie care pot sa aiba loc n cadrul unui atelier pot fi activitatati
de productie, montaj, service, etc.
Atelierul de proiectare este veriga structurala a carei activitate este
orientata n executarea acelor lucrari de proiectare de dimensiuni mai reduse si
care nu au fost executate de institutele de specialitate. De altfel existenta acestui
atelier, mpreuna cu cea a laboratorului de control si cercetare este impusa de
situatiile n care trebuiesc gasite solutii rapide n urma numeroaselor modificari ce
pot surveni la cererea consumatorilor. Consideram de aceea ca este pe deplin
justificata denumirea de structura de productie si conceptie.
Laboratorul de control si cercetare este veriga organizatorica n cadrul
careia se executa diferite analize si masuratori a calitatii produselor si a materiilor
si materialelor.
Sectoarele de productie sunt subunitati ale atelierului, delimitate teritorial
unde se executa o anumita faza de proces tehnologic sau anumite componente ale
unui produs. ntr-un atelier de prelucrari mecanice poate exista sectorul de
strunguri, de freze, etc.
Locurile de munca sunt verigile organizatorice de baza ale ntreprinderii
industriale.Acestea ocupa o anumita suprafata de productie dotata cu utilaj si
echipament tehnologic corespunzator destinat executrii unor operatii tehnologice
sau servicii productive.
Locurile de munca pot fi specializate n realizarea unei operatii , sau
universale, cnd executa o varietate mare de operatii.

2.2.2 Tipuri de structuri de productie si conceptie

n functie de particularitatile fiecarei ntreprinderi industriale, acesteia i

corespunde un anumit tip de structura de productu si conceptie. Activitatea de
proiectare si organizare a ntreprinderilor industriale evidentiaza trei tipuri dse
structur, si anume:
a) structura de productie si conceptie de tip tehnologic;
b) structura de productie si conceptie de tip pe obiect;

16
 c) structura de productie si conceptie de tip mixt.

Structura de productie si conceptie de tip tehnologic

Caracteristici:
- organizarea sectiilor de baza se face dupa principiul tehnologic,
denumirea sectiilor de baza fiind data de procesul tehnologic care se executa n
cadrul acestora (turnatorie, forja, filatura, tesatorie, etc.)
- n cadrul sectiilor de productie locuri de munca universale a caror
functionare este asigurata de forta de munca de nalta calificare;
- amplasarea acestor locuri de munca se face dipa principiul grupelor
omogene de masini.
Avantajele acestui tip de structura:
- permite realizarea unei varietati mari de produse;
- are loc o ncarcare completa a locurilor de munca;
- are un grad mare de flexibilitate, datorat caracterului universal al
locurilor de munca;
- acest tip de structura este caracteristi tipului de serie mica sau
individuala.
Dezavantajele acestei structuri:
- datorita faptului ca fiecare faza de proces tehnologic se realizeaza n
sectii diferite, transportul intern n intreprindere este foarte ridicat;
- deoarece locurile de munca trebuie sa se adapteze la fabricatia unei
varietati mari de produse, timpul pentru reglare al acetora este uneori foarte mare
ducnd la cresterea timpilor de ntreruperi n functionarea utilajului;
- micsoreaza raspunderea pentru obtinerea unei calitati ridicate, datorita
faptului ca produsele se prelucreaza n mai multe sectii de productie;
- produsele au un ciclu lung de fabricatie si deci exista stocuri mari de
productie neterminata, care vor influienta negativ costul produselor si viteza de
rotatie a mijloacelor circulante.

Structura de productie si conceptie pe obiect

Caracteristici:
- organizarea sectiilor de productie este realizata dupa principiul obiectului
de fabricatie;
- n fiecare sectie se fabrica un singur produs sau componente ale acestuia,
iar sectiile poarta denumirea produsului pe care-l fabrica;
- locurile de munca sunt specializate n realizarea unei singure operatii sau
a unui numar foarte mic de operatii;
- amplasarea locurilor de munca se face sub forma de linii tehnologice
specializate n fabricatia unui produs sau a unor componente ale acestuia;
- acest tip de structura este specific tipului de productie de serie mare sau
de masa.
Avantaje:
- asigura organizarea liniilor de productie n flux cu eficienta ridicata;

17
 - permite o crestere a specializarii n productie;
- reduce volumul de transport intern;
- reduce durata ciclului de fabricatie si a costurilor de productie;
- determina o reducere substantiala a stocurilor de productie neterminata.
Dezavantaje:
- este tipul de structura de productie cu o flexibilitate foarte redusa la
schimbarile sortimentale;
- nu poate fi folosita n mod eficient dect pentru tipul de serie mare sau de
masa.
n fig.2.2 este prezentata structura de productie si conceptie pe obiect a
unei ntreprinderi de confectii.

Structura de productie si conceptie mixta

Caracteristici:
- organizarea sectiilor de productie se face dupa principiul mixt, o parte a
sectiilor de productie organizndu-se dupa principiul tehnologic (cele
pregetitoare), iar celelalte dupa principiul pe obiect;
- acest tip de structura este specific tipului de serie mica si mijlocie;
- acest tip de structura mbina avantajele celorlalte doua tipuri si le elimina
dezavantajele.
Analiznd aceste tipuri de structuri, se observa cum particularitatile
fiecarei ntreprinderi influienteaza asupra structurilor de productie determinnd
numarul si tipul subunitatilor de productie de baza.

18
 3. METODE SI TEHNICI DE STUDIU SI ANALIZA A PROCESULUI DE
PRODUCTIE SI A ORGANIZARII LUI

3.1 Metode de studiu si analiza a procesului de productie

Pentru a face o analiza a modului de organizare a procesului de productie

se folosesc numeroase metode, dintre care cele mai folosite sunt urmatoarele:
- graficul de analiza generala a procesului de productie;
- graficul de analiza detaliata a procesului de productie;
- graficul de circulatie.

Graficul de analiza generala se ntocmeste pentru un singur produs, reper

sau piesa, avnd rolul de a da o imagine de ansamblu asupra ntregului proces de
productie. Elaborarea acestui grafic presupune evidentierea operatiilor de control
simbolizate cu si a operatiilor de baza simbolizate cu . Graficul de analiza
generala prezinta fluxul tehnologic principal si locurile n care intra n acest flux,
fluxurile tehnologice secundare. Numerotarea operatiilor din fluxul tehnologic se
face n succesiunea fiecarui fel de operatie n parte, ncepnd cu fluxul tehnologic
principal si continund cu numerotarea operatiilor din fluxurile tehnologice
secundare, din locul de unde acestea intra n fluxul tehnologic principal. Att
operatiile de baza ct si cele de control sunt nsotite pe grafic de duratele lor de
executie.

Graficul de analiza detaliata a procesului de productie face o analiza mai

amanuntita a procesului de productie urmarind n afara operatiilor de baza si de

control si operatiile de transport , asteptare si depozitare . Graficul de

analiza detaliata prezinta odata cu simbolurile specifice celor cinci operatii si
timpul lor de executie, distantele de transport ( pentru operatiile de transport) si
numarul de muncitori care executa fiecare operatie n parte. Graficul se elaboreaza
de doua ori: odata pentriu situatia existenta, iar daca procesul de productie sufera
unele mbunatatiri, graficul se mai ntocmeste si pentru situatia mbunatatita. Se
compara rezultatele celor doua variante de grafic de analiza detaliate si apoi se
calculeaza efectele economice-reduceri de durate de executie, scurtare de distante
de transport sau reducere de numar de muncitori. Graficele de analiza detaliata se
executa n formulare tipizate, care au un antet n care se nscriu date referitoare la
procesul de productie pentru care se face analiza.

Graficul de circulatie este o reprezentare pe o suprafata data a graficului

de analiza detaliata. Acest grafic reda la o scara convenabila amplasarea diferitelor
locuri de munca pe suprafata de productie, fluxurile de materii si materiale dintre
aceste locuri de munca si distantele dintre acestea. Simbolurile folosite sunt
comune cu cele ale graficului de analiza detaliata si se ntocmeste att pentru
situatia existenta ct si pentru situatia mbunatatita.

19
 3.2 Metode de dimensionare a suprafetelor de productie

n urma analizei modului de organizare a procesului de productie poate

rezulta necesitatea unor modificari de fluxuri tehnologice sau de amplasari sau
reamplasari de utilaje. n acest caz este nevoie sa se faca o dimensionare
judicioasa a suprafetelor de productie. Pentru aceasta se folosesc mai multe
metode dintre care mai utilizate sunt urmatoarele:
- metoda pe baza de calcul;
- metoda prin elaborarea unui proiect sumar;
-metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii.
a)Metoda pe baza de calcul consta n stabilirea necesarului de masini,
utilaje si instalatii si a necesarului de suprafata pentru fiecare tip de utilaj sau
instalatie n parte. n final se calculeaza suprafata pe total grupa de utilaje prin
nmultirea normativului de suprafata si numarul de utilaje de acelasi tip. Tot pe
baza normativelor de suprafata se stabilesc si suprafetele necesare deplasarii
muncitorilor, a mijloacelor de transport sau pentru depozitarea materiilor si
materialelor sau a echipamentelor tehnologice. Suprafata totala de productie se
obtine prin nsumare la suprafata de productie suprafetele necesare serviciilor
auxiliare sau de servire sau pentru administratia ntreprinderii.
Determinarea necesarului de masini, utilaje sau instalatii se poate face prin
utilizarea unor relatii de calcul specifice. Acestea sunt diferentiate dupa cum
utilajele sunt de prelucrare mecanica, elaboreaza sarje sau sunt folosite n
turnatorii.
Pentru utilajele din prelucrari mecanice numarul acestora se determina cu
ajutorul relatiei:
n

Q .tn
j 1
j j

Nu unde:
Kn j .Td
- Qj- cantitatea de produse de tipul j ;
- tnj- norma de timp pe unitatea de produs j;
- Knj- coeficientul de ndeplinire a normelor pentru produsul j;
- Td- timpul disponibil al utilajului.
Pentru utilajele care elaboreaza sarje, necesarul acestora se stabileste cu
ajutorul relatiei:
Q
Nu unde:
Td
Gmp.Kp.
ds
-Q- cantitatea de produse care trebuie fabricata;
-Gmp- greutatea materiei prime care intra o singura data n instalatie;
-Kp- coeficientul de transformare din materie prima n produs finit;
-Td- timpul disponibil al instalatiei;
-ds- durata de elaborare a unei sarje.

20
 n turnatorii necesarul de instalatii de turnare se determina cu ajutorul
relatiei:
Q
Nu unde:
Np /ramaNrame
. /ora.Td
-Q- cantitatea de produse care va fi turnata n rame;
-Np/rama- numarul produselor care se formeaza pe o rama de turnare;
-Nrame/ora- numarul de rame realizate ntr-o ora;
-Td- timpul disponibil al instalatiei de turnare.
Calculul necesarului de suprafata se face pornind de la fiecare utilaj n
parte pentru care se calculeaza suprafata totala de productie dupa relatia:
St Ss Sg Se unde:
-Ss- suprafata statica;
-Sg- suprafata de gravitatie;
-Se- suprafata de evolutie.
Suprafata statica reprezinta suprafata pe care se aseaza efectiv utilajul,
putnduse determina n functie de dimensiunile acestuia.
Suprafata de gravitatie este necesara pentru servirea de catre muncitor a
locurilor de munca, sau pentru depozitarea materialelor. Aceasta suprafata se
determina dupa relatia:
Sg Ss.N unde:
-N- numarul laturilor din care poate fi servit utilajul de catre muncitor
Suprafata de evolutie este necesara pentru deplasarea personalului din
sectie si pentru efectuarea diferitelor transporturi si se determina cu ajutorul
urmatorei relatii:
Se (Ss Sg)K unde:
-K-este un coeficient de suprafata, ale carui valori sunt cuprinse ntre 0,05
si 3 n functie de specificul locului de munca.
b) Metoda pe baza unui proiect sumar consta n aceea ca se elaboreaza un
proiect de detaliu care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare n
functie de solutiile de amplasare adoptate.solutiilor adoptate. Dimensionarea
spatiilor pe baza normativelor de utilizare a spatiului se foloseste n mod frecvent
n cazul n care anumite tipuri de suprafete se repeta de la un proiect la altul.
n concluzie, folosirea acestei metode se bazeaza pe normativele existente
pentru diferitele masini sau utilaje.
Astfel, pentru masinile mici este necesara o suprafata de 10-12 mp, pentru
cele mijlocii 15-25 mp, iar pentru cele mari 30-45 mp.
La fel se stabileste suprafata de productie necesara pentru activitati de
control tehnic de calitate sau auxiliare.
c) Metoda pe baza tendintei coeficientilor sau a extrapolarii . Pe baza
acestei metode se pot determina indicatori precum raportul dintre suprafata utila si
suprafata totala, sau ntre suprafata construita si cea utila, etc.
Suprafetele de productie se pot determina si prin extrapolare, adica
tinndu-se seama de tendinta acestor coeficienti si necesarul de suprafata estimat
ntr-o perioada viitoare.

21
 3.3 Tipuri de amplasare a mijloacelor de munca pe suprafetele de
productie

O problema care se cere rezolvata din punctul de vedere a organizarii

productiei o constituie tipul optim de amplasare a locurilor de munca pe
suprafetele de productie si modul n care se va face circulatia produselor si
deplasarea personalului pentru executarea operatiilor de prelucrare. Din acest
punct de vedere pot fi adoptate trei solutii si anume:
-proiectare pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat;
-proiectare pe baza procesului tehnologic sau pe grupe omogene de masini;
-proiectare n functie de produsul prelucrat sau pe linii tehnologice.
a) Proiectarea pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat consta n
aceea ca produsul care trebuie prelucrat ocupa o pozitie fixa, iar mmuncitorii
mpreuna cu echipamentele tehnologice se deplaseaza la acesta, n ordinea impusa
de succesiunea operatiilor tehnologice. Acest tip de organizare a procesului de
productie se recomanda a se folosi n acele unitati de productie care fabrica
produse grele si de dimensiuni mari, numarul produselor este mic, iar procesul
tehnologic este relativ simplu.
b) Proiectarea pe baza procesului tehnologic presupune faptul ca utilajele
au o pozitie fixa n acest caz deplasarea fiind efectuata de produsele care urmeaza
a fi prelucrate. Utilajele sunt grupate pe grupe omogene de masini asemanatoare
din punctul de vedere al tehnologiei de prelucrare. Va exista n acest caz grupa de
masini strunguri, freze, raboteze, etc. Acest mod de amplasare a locurilor de
munca este specific unitatilor de productie cu tip de productie de serie mica sau
unicate.
c) Proiectarea n functie de produsul prelucrat se foloseste n unitatile de
productie care au un tip de productie de serie mare sau de masa. Amplasarea
utilajelor se face n cadrul unor linii tehnologice specializate n fabricarea unui
produs sau a unor produse asemanatoare din punct de vedere tehnologic, n
succesiunea impusa de fluxul tehnologic al produselor.

22
 4. SISTEME DE ORGANIZARE SPATIALA A INTREPRINDERII

4.1 TIPUL DE PRODUCTIE; METODE DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI

4.1.1 Tipul de productie; notiune, tipologie, importanta

Organizarea productiei n sectiile de baza este influentata intr-o masura

foarte mare de tipul de productie existent la un moment dat n cadrul
ntreprinderii.
Tipul de productie este o stare organizationala determinata de
nomenclatorul de produse ce urmeaza a fi prelucrat,volumul productiei fabricate,
gradul de specializare al ntreprinderii si modul de deplasare a produselor de la
un loc de munca la altul.
n ntreprinderile de productie n functie de ansamblul acestor factori
exista trei tipuri de productie si anume
- tipul de productie n masa;
- tipul de productie n serie;
- tipul de productie individual.
Tipul de productie n serie este si el de mai multe feluri, n functie de
marimea lotului de fabricatie, si anume:
- tipul de productie de serie mare;
- tipul de productie de serie mijlocie;
- tipul de productie de serie mica.
Existenta n cadrul ntreprinderii a unui tip de productie sau altul
determina n mod esential asupra metodelor de organizare a productiei si a
muncii, a managementului, a activitatii de pregatire a fabricatiei noilor produse si
a metodelor de evidenta si control a productiei. Astfel, pentru tipul de productie
de serie mare si de masa, metoda de organizare a productiei este sub forma
liniilor de productie n flux, iar pentru tipul de productie de serie mica si
individuala organizarea productiei se face sub forma grupelor omogene de
masini. Pentru tipul de productie de serie mijlocie se folosesc elemente din cele
doua metode prezentate anterior.
Practica arata nsa, ca n cadrul ntreprinderilor de productie industriala nu
exista un tip sau altul de productie n formele prezentate, ci n cele mai multe
cazuri pot sa coexiste elemente comune din cele trei tipuri de productie. n acest
caz , metoda de organizare a productiei va fi adecvata tipului de productie care
are cea mai mare pondere n ntreprindere, precum si n functie de conditiile
concrete existente.

23
4.1.2 Tipurile de productie

4.1.2.1 Tipul de productie de masa

n cadrul ntreprinderilor de productie tipul de productie de masa ocupa

nca o pondere nsemnata. Acest tip de productie se caracterizeaza prin
urmatoarele:
- fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, n mod nentrerupt si n
cantitati mari sau foarte mari;
- specializare nalta att la nivelul locurilor de munca, ct si la nivelul
ntreprinderii;
- deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face bucata cu
bucata, n mod continuu cu ajutorul unor mijloace de transport specifice, cu
deplasare continua de felul benzilor rulante, conveiere sau planuri nclinate;
- din punct de vedere organizatoric, locurile de munca si forta de munca
care le utilizeaza au un grad nalt de specializare fiind amplasate n succesiunea
operatiilor tehnologice sub forma liniilor de productie n flux;
Tipul de productie de masa creeaza conditii foarte bune pentru folosirea
pe scara larga a proceselor de productie automatizate, cu efecte deosebite n
cresterea eficientei economice a ntreprinderii.

4.1.2.2. Tipul de productie n serie

Caracteristici:
- acest tip de productie este specific ntreprinderilor care fabrica o
nomenclatura relativ larga de produse, n mod periodic si n loturi de fabricatie de
marime mare, mica sau mijlocie;
- gradul de specializare al ntreprinderii sau locurilor de munca este mai
redus dect la tipul de serie mare, fiind mai ridicat sau mai scazut n functie de
marimea seriilor de fabricatie;
- deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face cu mijloace
de transport cu deplasare discontinua (pentru seriile mici de fabricatie) -
carucioare, electrocare, etc. sau cu mijloace cu deplasare continua, pentru seriile
mari de fabricatie;
- locurile de munca sunt amplasate dupa diferite criterii n functie de
marimea seriilor de fabricatie. Astfel, pentru serii mari de fabricatie locurile de
munca sunt amplasate dupa criteriul liniilor tehnologice, iar pentru seriile mici de
fabricatie dupa criteriul grupelor omogene de masini.
n cazul tipului de productie de serie, de fapt, se ntlnesc caracteristici
comune att tipului de productie de masa, ct si tipului de productie individual
(unicate).

4.1.2.3 Tipul de productie individual (unicate)

Acest tip de productie capata n prezent o amploare din ce n ce mai mare,

datorita diversificarii ntr-o masura foarte ridicata a cererii consumatorilor.

24
 Caracteristici:
- fabricarea unei nomenclaturi foarte largi de produse, n cantitati reduse,
uneori chiar unicate;
- repetarea fabricarii unor produse are loc la intervale de timp
nedeterminate, uneori fabricare acestora putnd sa nu se mai repete niciodata;
- utilajele din dotare au un caracter universal, iar personalul care le
utilizeaza o calificare nalta;
- deplasarea produselor ntre locurile de munca se face bucata cu bucata
sau n loturi mici de fabricatie, cu ajutorul unor mijloace de transport cu
deplasare discontinua;
- amplasarea locurilor de munca n sectiile de productie se face conform
principiului grupelor omogene de masini.

4.2 Metode de organizare a productiei de baza

Functiunea de organizare a managementului oricarei ntreprinderi de

productie industriala, ocupa un loc central n atentia organismelor de conducere
ale acesteia, datorita faptului ca exista o mare diversitate de conditii specifice n
care acestea si desfasoara activitatea. Din acest motiv, n rezolvarea concreta a
organizarii procesului de productie, va trebui sa se tina seama de influenta acestor
particularitati asupra metodelor si tehnicilor de organizare a activitatii
ntreprinderii.
O influenta puternica asupra metodelor de organizare a activitatii de
productie o are tipul de productie existent n cadrul ntreprinderii. Din acest punct
de vedere, metodele de organizare a procesului de productie pot fi:
- metode de organizare a productiei n flux, pentru tipul de productie de
masa;
- metode de organizare a productiei pe comenzi, pentru tipul de productie
de serie;
- metode de organizare a productie pe unicate, pentru tipul de productie
individuala.
ntre aceste metode, n practica, nu exista o delimitare stricta; astfel, o
ntreprindere n care predomina tipul de seri mare, poate folosi cu succes metoda
de organizare a productiei n flux cu rezultatele ei cele mai eficiente. Exista
tendinta ca de avantajele deosebite ale organizarii productiei n flux sa
beneficieze si ntreprinderi care fabrica un sortiment larg de produse, n serii mici
sau chiar unicate.

4.2.1 Organizarea productiei n flux

4.2.1.1. Definirea notiunii; trasaturi caracteristice de baza.

n cadrul ntreprinderilor , organizarea productiei n flux reprezinta forma

superioara de organizare a productiei. Conditia care trebuie ndeplinita pentru
aplicarea acestei forme de organizare a procesului de productie, consta in

25
permanentizarea executarii unei operatii sau grup de operatii, pe anumite locuri
de munca ale fluxului tehnologic. Acest fapt implica realizarea unei ncarcari
complete a locurilor de munca pe care este realizata conditia prezentata anterior.
Aceasta conditie poate fi formalizata cu ajutorul urmatoarei relatii:

Q t Ft n care,

Q - volumul de productie ce trebuie fabricat dintr-un anumit

produs;
t - norma de timp pe produs pentru o anumita operatie;
Ft - fondul de timp al utilajului care executa operatia.

Metoda de organizare a productiei n flux se caracterizeaza prin

urmatoarele trasaturi de baza:
a) Divizarea procesului tehnologic n operatii egale sau multiple din punct
de vedere al timpului necesar pentru prelucrarea unui produs si stabilirea unei
succesiuni rationale a acestora; acest lucru poate fi obtinut prin descompunerea
procesului tehnologic n operatii simple, si apoi prin agregarea acestora pentru
obtinerea de operatii cu durate multiple fata de operatiile simple;
b) Repartizarea acestor operatii pe anumite locuri de munca specializate
n realizarea lor;
c) Amplasarea locurilor de munca n ordinea impusa de succesiunea
tehnologica a operatiilor, sub forma unor linii tehnologice n flux;
d) Trecerea produselor de la un loc de munca la altul n cadrul liniei se
face dupa cum urmeaza:
- pentru liniile n flux caracterizate prin sincronizarea executarii
operatiilor, produsele trec de la un loc de munca la altul n mod continuu, avnd
la baza un ritm reglementet de lucru;
- pentru liniile n flux nesincronizate, trecerea produselor se face
n mod discontinuu, executarea produselor avnd la baza un ritm liber de lucru.
e) Procesul de productie se desfasoara n mod concomitent pe toate
locurile de munca ale liniei n flux; pentru liniile n flux sincronizate lansarea
produselor n fabricatie, trecerea lor pe alte locuri de munca, precum si iesirea
produselor de pe linie are loc la intervale egale cu marimea tactului de productie
(tactul de productie fiind intervalul de timp la care ies de pe linia n flux doua
produse finite). Locurile de munca de pe liniile n flux difera ca numar in functie
de durata operatiilor pe care le executa. Astfel:
- pentru operatiile ale caror durate sunt egale cu marimea tactului
de productie, numarul locurilor de munca este egal cu 1;
- pentru operatiile ale caror durate sunt multiple de marimea
tactului de productie, numarul locurilor de munca va fi egal cu:
t
N lmi i unde,
T

N lmi - numarul locurilor de munca pentru operatia i;

ti - durata operatiei i;

26
 T - marimea tactului de productie.

f) Deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face cu ajutorul

unor mijloace de transport adecvate; pentru liniile n flux sincronizate mijloacele
de transport au deplasare continua si functioneaza automat sau mecanizat; din
aceasta categorie fac parte benzi rulantesau conveiere, a caror viteza de deplasare
este strict corelata cu tactul de functionare al liniei de productie n flux.
g) Executarea unui anumit produs sau a unei grupe de produse
asemanatoare din punct de vedere constructiv, al gabaritelor sau al procesului
tehnologic.
Pentru realizarea acestei trasaturi, trebuie sa existe o omogenitate a
calitatii si dimensiunii materialelor si a semifabricatelor folosite potrivit
standardelor sau normelor interne.

4.2.1.2. Tipologia liniilor de productie n flux

Organizarea productiei n flux se prezinta sub o mare varietate de forme

concrete n cadrul ntreprinderilor industriale, cunoscute n mod generic sub
denumirea de linii de productie n flux. Desi se prezinta ntr-o mare varietate,
aceste linii n flux pot fi grupate n mai multe clase, n functie de mai multe
criterii:
1) Dupa gradul de continuitate exista:
- linii de productie n flux continuu;
- linii de productie n flux intermitent.
Liniile de productie n flux continuu reprezinta forma superioara de
organizare a productiei n flux. n cadrul lor, produsele trec de la un loc de munca
la altul n mod continuu pe baza unui tact de productie bine determinat. Acest
lucru este posibil datorita faptului ca duratele operatiilor sunt egale sau multiple
cu marimea tactului de productie, fiind posibila realizarea sincronizarii executarii
operatiilor.
Sincronizarea executarii operatiilor presupune acel mod de lucru al unei
linii de productie n flux n care produsele trec de la o operatie la alta la intervale
de timp egale sau multiple de marimea tactului de productie. Pentru
exemplificarea sincronizarii executarii operatiilor vom considera o linie de
productie n flux pe care se executa 5 operatii cu urmatoarele durate n minute:
op.1=3 min, op.2=9 min, op.3=3 min, op.4=6 min, op.5=9 min. Tactul de
productie al liniei este de 3 minute. Pentru exemplificarea sincronizarii operatiilor
efectuate la primele trei produse, se va determina mai nti numarul locurilor de
t
munca la fiecare operatie n parte dupa relatia N lmi i . Se va obtine astfel:
T
3 9 3
op.1 1ma sin a , op.2 3ma sin i ; op.3 1ma sin a ;
3 3 3
6
op.4 2ma sin i ;
3
9
op.5 3ma sin i .
3

27
 n fig.3.1 este prezentat modul de prelucrare al primelor trei produse n
cazul amplasarii desfasurate a locurilor de munca si n functie de durata
operatiilor, numarul de masini ale acesteia si de marimea tactului de productie:

Varianta I-a

Op.1 Op.2 Op.3 Op.4 Op.5

2 9 P1
P1
6
P1 P1 P1 P3
P1 P2 P2 P2
P2 1 3 5 P3 10
P3 P3 P2
P3 P2 7 P3
4 11

Varianta II-a:

28
 P1 P2 P3

10 P3

Op.5 9 P2

8 P1

7 P2
Op.4 6 P1 P3

Op.3 5 P1 P2 P3

4 P3

Op.2 3 P2

2 P1

Op.1 1 P1 P2 P3

P1 P2 P3

Fig.4.1 Sincronizarea executarii operatiilor pe masinile unei linii de

productie n flux

Din schema prezentata mai sus, rezulta ca lansarea si iesirea din fabricatie
a unui produs se face la intervale bine determinate de timp, egale cu marimea
tactului de productie. Ca urmare produsele vor fi prelucrate n mod continuu fara
a exista siruri de asteptare la masini si nici timpi de nefunctionare a masinilor
datorita lipsei de produse la masini.
Linii n flux intermitent (sau cu functionare discontinua) se caracterizeaza
prin lipsa sincronizarii executarii operatiilor pe masini, functionarea liniei
neavnd la baza un tact de productie determinat. La aceasta forma de organizare a
liniilor de productie n flux lipsa sincronizarii executarii operatiilor se datoreste
faptului ca duratele operatiilor nu sunt egle sau multiple de marimea tactului de
productie. Din acest motiv aceasta forma de organizare are numeroase neajunsuri:
-pentru locurile de munca ale caror operatii au durate mai mici dect
restul locurilor de munca, procesul tehnologic se ntrerupe conducnd la aparitia
timpilor de nefunctionare a masinilor de pe linie;
-pentru locurile de munca ale caror operatii au durate mai mari dect
restul locurilor de munca apar locuri nguste si deci stocuri de productie
neterminate cu toate dezavantajele pe care le presupun acestea.
n vederea eliminarii acestor neajunsuri ale liniilor n flux intermitent, pot
fi adoptate unele masuri organizatorice care sa conduca la eliminarea lor ntr-o
masura ct mai mare. Dintre cele mai importante masuri care pot fi luate n acest
sens, mentionam:
- la locurile nguste pot fi repartizate lucrari de la alte sectoare sau
se poate organiza lucrul la mai multe masini a muncitorilor insuficienti ncarcati;

29
 - la locurile de munca unde apar stocuri mari de productie
neterminata, se poate trece la folosirea unor schimburi nelucratoare, n cazul n
care nu exista utilaje care sa preia a parte din aceste stocuri, n vederea prelucrarii
lor;
- se vor utiliza toate posibilitatile pentru folosirea avantajelor
sincronizarii, daca nu n mod integral, cel putin partial.
Liniile de productie n flux continuu functioneaza in conditii de eficienta
maxima n ntreprinderile unde predomina tipul de productie de masa, iar liniile
n flux intermitent n treprinderile cu tip de serie.
2) Dupa nomenclatura productiei fabricate liniile de productie se clasifica
n urmatoarele categorii:
- linii de productie n flux cu nomenclatura constanta;
- linii de productie n flux cu nomenclatura variabila;
- linii de productie n flux cu nomenclatura de grup.
Liniile de productie n flux cu nomenclatura constanta sunt specifice
tipului de productie de masa, n cadrul lor prelucrndu-se un singur fel de produs
n cantitati foarte mari. la acelasi proces tehnologic. Se mai numesc si linii n flux
monovalente. Locurile de munca ale acestor linii de productie n flux au o
specializare ridicata executnd un numar foarte mic de operatii ale procesului
tehnologic.
Liniile de productie n flux cu nomenclatura variabila se caracterizeaza
prin aceea ca n cadrul lor se fabrica mai multe feluri de produse, dar care au un
proces tehnologic asemanator. Se mai numesc si linii n flux polivalente. Acest
tip de linii de productie n flux sunt astfel proiectate nct sa se poata adapta cu
usurinta la schimbarea nomenclatorului de produse. Liniile de productie n flux
cu nomenclatura variabila sunt folosite n ntreprinderile unde este predominant
tipul de serie.
Liniile de productie n flux cu nomenclatura de grup sunt specifice acelor
ntreprinderi care fabrica o nomenclatura larga de produse asemanatoare din
punctul de vedere al fluxului tehnologic sau al configuratiei. Locurile de munca
sunt dotate cu masini si utilaje capabile sa prelucreze diferitele grupe de produse
cu reglari minime.
3) Dupa felul ritmului de functionare liniile de productie n flux sunt:
- linii de productie n flux cu ritm reglementat;
- linii de productie n flux cu ritm liber.
Ritmul de lucru al liniei de productie n flux reprezinta cantitatea de
produse executata pe linie n unitatea de timp.
Liniile de productie cu ritm reglementat se caracterizeaza prin aceea ca
livreaza pe unitatea de timp o cantitate de produse egala cu marimea ritmului de
lucru. La acest fel de linii sunt create conditiile pentru executarea n mod
sincronizat a procesului de productie specific tipului de serie mare sau de masa.
Liniile de productie cu ritm liber presupun acel mod de lucru al liniei care
livreaza cantitatile de produse executate la intervale de timp neregulate; pentru
asigurarea continuitatii procesului de productie la anumite locuri de munca se
creeaza stocuri de productie neterminata. Deplasarea produselor ntre locurile de
munca se face cu mijloace de transport a caror viteza nu este strict corelata cu

30
duratele operatiilor tehnologice. Aceste linii sunt specifice tipului de productie de
serie.
productie n flux n functie de cele mai importante criterii de clasificare,
ntelegnd prin aceasta ca varietatea lor este mult mai mare fiind influientata de
foarte multi factori specifici fiecarei ntreprinderi industriale n parte.

4.2.1.3 Proiectarea liniilor de productie n flux

Acesta activitate este strns legata de particularitatile de ordin constructiv

ale produselor si de marimea seriilor de fabricatie; se realizeaza fie odata cu
proiectarea ntreprinderii, fie cu ocazia efectuarii unor studii de modernizare sau
de dezvoltare ale ntreprinderii.
Proiectare unei linii de productie n flux presupune:
- proiectarea constructiva a produselor care vor fi prelucrate n
cadrul liniei;
- proiectarea tehnologica a acelorasi produse.
Proiectarea constructiva a produselor presupune luarea n consideratie a
acelor elemente care sa asigure stabilitatea lor constructiva, unificarea si tipizarea
acestora, precum si asigurarea interschimbabilitatii lor.
Proiectare tehnologica va stabili:
- nomenclatorul produselor care vor fi prelucrate n cadrul liniei;
- stabilirea operatiilor tehnologice si a succesiunii lor;
- utilajele care vor fi folosite, etc.
Toate aceste elemente vor influenta tipul liniei n flux, configuratia si
lungimea acesteia, felul mijloacelor de transport ce vor fi utilizate, gradul de
sincronizare al functionarii liniei n flux.

4.2.1.3.1 Parametrii de functionare ai liniilor de productie n flux

Cei mai importanti parametrii de functionare ai unei linii de productie n

flux determinati n momentul proiectarii acesteia sunt:
- tactul de productie;
- ritmul de lucru;
- numarul de locuri de munca din cadrul liniei;
- numarul de muncitori care lucreaza pe linie;
- lungimea liniei;
- viteza de deplasare a mijloacelor de transport care servesc linia.
Tactul de productie reprezinta intervalul de timp la care ies de pe linie
doua produse consecutive. Relatia generala de calcul este:
t 60
T n care:
Q

- T - tactul de productie al liniei;

- t - fondul de timp al liniei pe o perioada determinata, exprimat n
ore;

31
 - Q - productia ce urmeaza a fi prelucrata n perioada de timp
stabilita.
Relatia generala de calcul a tactului de productie este influientata de
particularitatile existente n ntreprindere.n acest caz , tactul de productie poate fi
determinat n mai multe moduri:
a) n cazul n care exista ntreruperi n cadrul regimului de lucru al liniei,
marimea tactuli de productie poate fi determinata dupa una din relatiile:
t 60 i
T n care:
Q
- i - marimea intreruperilor n cadrul regimului de lucru, exprimata
n minute.
t 60 K
Cea de-a doua relatie n acest caz este: T in care K reprezinta
Q
un coeficient programat de utilizare al timpului de lucru.
b) n cazul liniilor polivalente unde normele de timp ale produselor sunt
diferite ca marime, tactul de productie se determina dupa urmatoarea relatie:
t 60
T Kr unde:
A B b C c
nt nt
b B ; iar c C ;
nt A nt A
Kr - coeficient de corectie, care tine seama de timpul de intrerupere n
functionarea liniei pentru reglarea utilalelor, pentru trecere de la fabricatia unui
produs la alt produs;
A,B,C - cantitatile de produse din fiecare tip de produs ce urmeaza a fi
executat;
b - coeficient de transformare din produs real B n produs reprezentativ A;
c - coeficient de transformare din produs real C n produs reprezentativ A.
nt A,nt B ,ntC - normele de timp unitare ale produselor A,B,C.
c) Pentru liniile n flux polivalente n cadrul carora se fabrica produse cu
aceleasi norme de timp, marimea tactului de productie este data de relatia:
t 60
T Kr
A B C .......

Ritmul de lucru al liniei n flux reprezinta cantitatea de produse care se

executa pe linie n unitatea de timp. Pentru determinarea ritmului de lucru se pot
folosi relatiile:
1
a)R ;
T
Pp
b)R
t 60
Numarul de locuri de munca din cadrul unei linii de productie n flux se
determina att pentru fiecare operatie n parte, ct si pe total linie:
- numarul de locuri de munca pentru fiecare operatie n parte este dat de
relatia:

32
 ti
N lmi
unde ti este durata operatiei i.
T
- numarul de locuri de munca pe total linie este dat de relatia:
n

t i
N lmt i 1
unde n este numarul de operatii care se executa pe linie;
T
Numarul de muncitori care lucreaza pe linia n flux este strns legat de
marimea normei de servire a acestora.
Norma de servire a unui muncitor reprezinta numarul de masini pe care
acesta le poate servi concomitent n cadrul regimului de lucru si poate lua valori
egale sau mai mari dect 1, dupa cum urmeaza:
- norma de servire este egala cu 1 daca masinile nu au timpi de lucru
automati;
- daca masinile au timpi de lucru automati, norma de servire este mai
mare dect 1 si se poate determina dupa relatia:
t t
N si ai oi unde:
toi
- t ai este timpul de lucru automat al masinii la operatia i;
- t oi este timpul de ocupare al muncitorului la operatia i.
Odata stabilita marimea normei de servire, numarul de muncitori la
fiecare operatie i se poate determina cu relatia:
t
N mi i unde notatiile sunt cunoscute.
N si
Lungimea liniei de productie n flux se determina n mod diferit dupa cum
locurile de munca sunt asezate de aceiasi parte a benzii transportoare sau de
ambele parti ale acesteia:
- daca locurile de munca sunt asezate de aceiasi parte a benzii transportoare,
lungimea liniei este data de relatia:
Lungimea liniei de productie n flux se determina n mod diferit , dupa
cum locurile de munca sunt asezate de aceiasi parte a benzii transportoare sau de
ambele parti ale acesteia.
- daca locurile de munca sunt asezate de aceiasi parte a benzii rulante:

L d N lmt

- daca locurile de munca sunt pe ambele parti ale benzii rulante

d N lmt
L
2
n relatiile precedente d reprezinta distanta medie ntre doua locuri de
munca alaturate.
Viteza de deplasare a mijlocului de transport care serveste linia de
productie n flux este data de relatia
d
V unde d si T au semnificatiile cunoscute.
T

33
 4.2.1.3.2 Amplasarea locurilor de munca n cadrul liniilor de
productie n flux

Una din principalele probleme care se cer rezolvate n domeniul

organizarii productiei de baza cu tipul de productie de masa, este problema
amplasarii locurilor de munca sub forma liniilor de productie n flux. Pentru
aceasta se foloseste cu bune rezultate metoda gamelor fictive.
Metoda gamelor fictive opereaza cu doua concepte, si anume:
- gama reala de fabricatie;
- gama fictiva de fabricatie.
Gama reala de fabricatie reprezinta ansamblul operatiilor tehnologice
destinate fabricarii unui produs. Exemplu: gamele reale de fabricatie ale
produselor P1, P2, P3 sunt:
P1: A,B,D,E;
P2: A,C,D,B;
P3: B,E,D,F.
Gama fictiva de fabricatie a unui lot de produse reprezinta ansamblul
operatiilor tehnologice destinate fabricarii unui lot de produse. Astfel, gama
fictiva a lotului de produse P1,P2,P3 este formata din ansamblul operatiilor
A,B,C,D,E,F.
Amplasarea locurilor de munca folosind metoda gamelor fictive este
realizata n urmatoarele etape:
a)- inventarierea operatiilor pentru fiecare produs n parte, cu
specificarea numerelor de ordine pe care apar acestea n fluxul tehnologic al
fiecarui produs;
b)- determinarea frecventei de aparitie a fiecarei operatii pe fiecare
numar de ordine din gama reala a fiecarui produs;
c)- determinarea timpului necesar pentru fiecare operatie si numar
de ordine pentru care exista o frecventa de aparitie, determinata n etapa
anterioara, dupa relatia
n
Tnec Qi nti unde
i 1
Qi - reprezinta cantitatea din produsul i ce urmeaza a fi prelucrata n
cadrul liniei n flux;
nti - reprezinta norma de timp a produsului i;
n- este numarul tipurilor de produse prelucrate pe linia n flux.
d)- determinarea numarului de locuri de munca necesare fiecarei
operatii n parte din cadrul liniei se face conform relatiei
Tneci
N lmi unde
Td i
Tneci - este timpul necesar pentru executarea operatiei i;
Tdi - este timpul disponibil al locului de munca care executa operatia i.

34
 e) amplasarea efectiva a locurilor de munca are la baza principiul
conform caruia n cadrul fluxului tehnologic al tuturor produselor nu trebuie sa
existe intoarceri de la un loc de munca la altul din cadrul liniei n flux.
Alaturi de amplasarea locurilor de munca exista probleme si n ceea ce
priveste dimensionarea corecta a suprafetelor de productie ocupate de masinile si
utilajele din cadrul liniei de productie n flux.

4.2.1.3.2 Dimensionarea suprafetelor de productie pentru liniile de

productie n flux.

Suprafata ocupata de toate locurile de munca de pe linia de productie este

data de relatia:
n
Stot N lmi Sti unde:
i 1
Stot - suprafata ocupata de toate locurile de munca din cadrul liniei
n flux;
N lmi - numarul locurilor de munca de la operatia i;
Sti - suprafata totala a unui loc de munca de la operatia i.
Suprafata benzii transportoare poate fi calculata cu relatia:
Sb L l unde
L - lungimea benzii transportoare;
l - latimea benzii transportoare.
n final, suprafata totala a unei linii de productie n flux este data de suma
dintre suprafata ocupata de toate locurile de munca din cadrul liniei si suprafata
benzii transportoare care serveste linia:
ST Stot Sb unde notatiile se mentin.
Trebuie mentionat ca aceste calcule trebuie corelate n permanenta cu
situatiile concrete existente n cadrul liniilor de productie.

4.2.2. Organizarea productiei de serie mica si individuala

In prezent exista un numar mare de unitati de productie care executa o

mare varietate de produse n cantitati mici sau foarte mici, uneori chiar unicate,
aceasta si ca efect al diversificarii din ce in ce mai mare a cererii consumatorilor.
Aceasta impune adoptarea unui set de masuri de organizare a procesului de
productie, specifice tipului de productie de serie mica sau individuala.
.Caracteristicile principale ale organizarii acestor tipuri de productie
sunt:
-organizarea sectiilor de baza se face dupa principiul tehnologic, ceea ce
presupune ca in cadrul sectiilor de baza se executa faze de proces tehnologic, iar
amplasarea utilajelor se face dupa metoda grupelor omogene de masini;
-n cazul unor produse de gabarit foarte mare, organizarea procesului de
productie se face dupa principiul pozitiei fixe, conform caruia produsul este
asezat pe un amplasament fix, iar prelucrarea acetuia se face prin deplasarea
echipelor de muncitori de la un produs la altul si n ordinea impusa de fluxul
tehnologic;

35
 -specializarea masinilor si utilajelor este foarte redusa (utilaje universale)
capabile sa se adapteze usor la schimbarea nomenclatorului de fabricatie printr-
un numar forte mic de reglaje;
-trecerea de la un loc de munca a produselor se face bucata cu bucata sau
in loturi mici de fabricatie, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasare
discontinua de tipul carucioarelor manuale, electrocarelor sau motostivuitoarelor.
-pentru fabricarea produselor, in acest caz, se foloseste o tehnologie
sumara valabila pentru intrega gama de produse executate, urmand ca detaliile
tehnologice ale fiecarui produs sa fie definitivate in cadrul fiecarui loc de munca
de catre muncitorul care-l utilizeaza.
Organizarea procesului de productie dupa principiul tehnologic are o serie
de avantaje si dezavantaje, din care mai importante sunt urmatoarele:
a) Din randul avantajelor cel mai important este dat de faptul ca procesul
de productie are o flexibilitate foarte mare , putandu-se adapta rapid la
schimbarea nomenclatorului de fabricatie.
b) Dezavantajele mai importante sunt :!
-volumul de transport intern si manipulare este foarte ridicat;
-necesita forta de munca cu un grad ridicat de calificare;
- ciclul de productie al produselor este foarte lung;
- controlul calitatii productiei este mult mai complex in vederea obtinerii
de produse de calitate superioara.

4.2.2.1 Metoda verigilor pentru. amplasarea locurilor de munca

Metoda verigilor este utilizata pentru amplasarea locurilor de munca dupa

principiul grupelor omogene de masini. Conform acestei metode pe suprafata de
productie locurile de munca vor fi amplasate n asa fel nct in centrul suprafetei
va avea loc un trafic intens pe distante scurte, iar la marginile acesteia va avea loc
un trafic intens pe distante mai mari. Cu alte cuvinte pe suprafata de productie va
lua nastere o problema de transport a carei functie obiectiv va avea o valoare
minima.
Metoda verigilor opereaza cu conceptul de veriga de productie, care
exprima relatia care se stabileste intre doua locuri de munca succesive in cadrul
unui flux tehnologic.
Exemplu: Pentru o succesiune tehnologica formata din operatiile
A,B,C,D, verigile de productie care apar sunt: AB; BC; CD.
Amplasarea locurilor de munca folosind metoda verigilor se face in
urmatoarele etape:
a) ntocmirea tabloului verigilor consta in stabilirea verigilor de productie
pentru fiecare produs care urmeaza sa fie prelucrat pe utilajele care urmeaza sa
fie amplasate pe suprafata de productie. Pentru aceasta se construieste un tabel ,
care va avea in capatul coloanelor denumirea produselor fabricate, fiecare
coloana avnd cate doua subcoloane.Denumirea subcoloanelor va reprezenta
numele locurilor de munca din succesiunea fluxului tehnologic si a verigilor de
productie corespunzatoare fiecarui produs.

36
 :Exemplu: Cunoscnd ca pe o suprafata de productie urmeaza sa fie
prelucrate produsele P1,P2,P3 cu urmatoarele fluxuri tehnologice:
P1 - A,C,D,E,F,B;
P2 - A,B,C,A,C,E;
P3 - B,D,E,A,F.
tabloul verigilor va arata astfel:

P1 P2 P3
Locuri Verigi Locuri Verigi Locuri Verigi
de de de de de de
munca productie munca productie munca productie
A A B
AC AB BD
C B D
CD BC DE
D C E
DE CA EA
E A A
EF AC AF
F C F
FB CE
B E

b) Intocmirea tabloului intensitatilor de trafic este a doua etapa a metodei

verigilor reprezentata de un tabel triunghiular, ale carei coloane si linii vor purta
denumirea locurilor de munca ce urmeaza sa fie amplasate. La intersectia liniilor
cu coloanele vor fi marcate verigile de productie corespunzatoare produselor care
vor fi prelucrate.

A B C D E F
F * * * 3
E * * * * 5
D * * 4
C ** * 6
*
B * 4
A 6

c) Analiza posibilitatilor de amplasare;

d) Amplasarea locurilor de munca.
Aceste doua etape se executa simultan. n primul rnd se amplaseaza n
centrul suprafetei de productie primele trei locuri de munca, cele mai aglomerate
- n cazul nostru locurile de munca A,C,E.
n centrul suprafetei de productie vor fi amplasate locurile de munca
A,C,E, n ordinea descrescatoare a numarului de verigi de productie din tabloul
intensitatilor de trafic. Urmeaza la amplasare locurile de munca B si D , n
ordinea descrescatoare a numarului de verigi de productie . Pentru a stabili locul
de amlpasre al acestora fata de primele locuri de munca, care au fost deja
amplasate se face analiza posibilitatilor de amplasare.

37
 BA+BE=1+0=1
BE+BC=0+1=1
BC+BA=1+1=2
Rezulta ca locul de munca B va fi amplasat n fata laturii CA (latura cu
care are cele mai multe verigi de productie). Se procedeaza in continuare n mod
asemanator si va rezulta amplasarea locurilor de munca prezentata n continuare:

B
*
A C
* *
F
* * *
E D

n practica , rezultatele obtinute prin aplicarea metodei verigilor vor fi

corelate cu conditiile concrete existente pe suprafata de productie , tinnd cont
daca este necesar de cerintele suplimentare ale anumitor locuri de munca:
iluminatie naturala, apropierea de instalatiile de aerisire, etc.

4.2.2.2. Sistemul flexibil de fabricatie - modalitate specifica de

reprezentare a productiei de serie mica si unicate

4.2.2.2.1 Consideraii generale privind sistemul flexibil de fabricaie

O component foarte important a unui sistem de producie o constituie sistemul
de fabricaie. n cazul sistemelor flexibile de producie nu are loc o modificare esenial a
rolului i locului sistemului de fabricaie ci se schimb modul de a rspunde unor sarcini
de fabricaie din ce n ce mai diverse, n condiii de eficien i competen [75].
Un sistem de fabricaie flexibil permite prelucrarea simultan a unui numr mare de
piese diferite, preluarea unor sarcini de producie variabile, asigurnd fabricaia acestora n
condiii de rentabilitate crescut, datorit scurtrii duratelor de transport, creterii gradului de
utilizare a mainilor unelte, reducerii depozitrii intermediare i a cheltuielilor legate de fora
de munc direct.
Sistemul flexibil de fabricaie (SFF) este constituit dintr-o grup (sau mai multe)
de maini-unelte cu C.N. (centre de prelucrare) comandate de un sistem central i
echipate cu un sistem de transport comun i automatizat pentru semifabricate, scule,
piese, n vederea realizrii unei producii continue. n variante complexe mai pot fi
incluse depozite de materiale, maini de msurat etc.
Concluzionnd la nivelul sistemic, S.F.F. reprezint o combinare a unui sistem de
prelucrare cu un grad dezvoltat de automatizare, cu un subsistem logistic automatizat
pentru transportul semifabricatelor ntre diferite posturi, a alimentrii automatizate a
mainilor, a schimbrii sculelor, a controlului pieselor, eliminnd intervenia nemijlocit
a operatorului i un subsistem de comand. Sistemul flexibil cuprinde toate subsistemele
componente unui sistem de fabricaie, clasic. ntr-o accepiune mai modern [84],
poate fi definit ca totalitatea mijloacelor hard i soft care concur la realizarea unui
proces de fabricaie.

38
 O definiie exact a unui sistem flexibil de fabricaie nu s-a impus nc datorit
diversitii mari de aplicaii existente n practic. n continuare se prezint o definiie
dat de ctre Comisia economic ONU pentru Europa:
Un sistem flexibil de fabricaie este un complex de maini CNC, sisteme
automate de alimentare cu materiale i scule i sisteme automate de msurare i testare,
toate controlate de calculator, care, cu un minim de intervanie uman i un timp de
reacie foarte scurt, poate prelucra orice reper aparinnd unei anumite familii de
repere, pe baz unui program prestabilit.
La fel ca i procesul de fabricaie, sistemul de fabricaie (fig. 1.6) poate fi [ 26,27]:
Clasic, cnd operatorul uman are o prezen activ att n activitile legate de
manipularea obiectului de lucru ct i n cele legate de operaii de prelucrare;
Mecanizat, cnd prezena operatorului este necesar doar n activitile de
comand, toate celelalte micri fiind realizate, potrivit comenzii, de ctre
instalaiile mecanizate;
Automatizat, cnd operatorul are doar rolul de supraveghere a procesului, att
conducerea ct i desfurarea operaiilor realizndu-se fr intervenia sa.

rigid clasic
SISTEM DE
FABRICATIE
flexibil
mecanizat

automatizat
SUBSISTEM DE SUBSISTEM
PRELUCRARE LOGISTIC

OU ML DL IOHP OU IA/E IOHM

OU OU OU OU OU OU

OU OU OU OU OU OU

IAS IA/ESC DMC IEP-D

P-D
Fig.1.6. Clasificarea i componena sistemelor de fabricaie
OU- operator uman;ML-maini de lucru;DL-dispozitive de lucru;IOHP-instalaie pentru operaii
umane de prelucrare;IOHM-instalaii pentru operaii umane de manipulare (de mare complexitate;
IA/E-instalaie de alimentare/evacuare (operaii de manipulare simple); IAS-instalaie de alimentare
cu semifabricate; IA/ESC- instalaie de alimentare/evacuare scule; DMC-dispozitive de msurare i
control; IEP-D- instalaie evacuare piese i deeuri;
n cadrul sistemului de fabricaie clasic, operatorul uman ndeplinete n totalitate
funciile sistemului neavnd instalaii de alimentare/evacuare(IA/E) i pentru operaii
umane (IOH). La sistemul de fabriaie mecanizat, operaiile de manipulare sunt realizate
de ctre IA/E, operatorul uman ndeplinind doar funcii de comand manual. n cadrul
sistemelor automatizate funciile anterioare ale operatorului uman sunt preluate de ctre
sisteme de conducere avansate.
n tabelul 1.2 se prezint o sintez de caraterizare a principalelor tipuri de sisteme
de fabricaie, realizat cu ajutorul a trei criterii;

39
 Flexibilitate (gradul de adaptare la diferite sarcini de fabricaie);
Costul sistemului;
Productivitatea sistemului.
Fiecare tip de sistem caracterizat este adecvat unui anumit domeniu al cazurilor
de fabricaie, domeniu caracterizat prin mrimea seriei de fabricaie. Se observ c n
cadrul produciei de serie mic i mijlocie, sistemul cel mai adecvat prin prisma
flexibilitii i a productivitii este sistemul flexibil de fabricaie (SFF).
Tabelul 1.2 Sintez de caraterizare a principalelor tipuri de sisteme de fabricaie
Caracteristici Flexibilitate Costul Productivitate Domeniu
Tipul sistemului
Natural Mare i foarte Mic, mediu Sczut Producie de
SFAN mare unicate i serie
mic
Artificial i Medie, mare Mediu, Medie Producie de
Sistem de fabricaie
natural Ridicat serie mic i
adaptabil
SFAS mijlocie
SFA
Artificial cu Mare Ridicat i Mare i foarte Producie de
comand foarte ridicat mare serie mic i
automat mijlocie
SFF
Reglementat Foarte mic Mediu Medie Producie de
Sistem de fabricaie SFR serie mare
neadaptabil (rigid) Automatizat Foarte mic Ridicat Mare i foarte mare Producie de
SFR SFRA serie mare i
mas

4.2.2.2.2. Caracteristici ale sistemului flexibil de fabricaie

Sistemele flexibile de fabricaie i-au fcut apariia n contextul necesitii
obiective de cretere a exigenelor i performanelor produciei de serie mic i mijlocie
(chiar unicat) la un nivel superior, tiind c aproximativ 80% din producia actual este
caracteristic acestui tip de serii. Sistemul flexibil poate mbrca forme i destinaii foarte
diferite, de la producia n cadene ridicate pn la cea de realizare a prototipurilor.
Problema fabricaiei ca atare este foarte vast i nu asigur o soluie unic. Sistemul
flexibil de fabricaie a fost constituit prin:
Aplicarea comenzii numerice la maini-unelte;
Dezvoltarea unor tehnologii auxiliare variate necesare
automatizrii;(sistemul de transfer automat al sculelor, transportul automat al
pieselor i sculelor n sistem; paletizarea; depozite automate de piese, etc).
Introducerea calculatorului electronic pentru comanda sistemului.
SFF se difereniaz radical de sistemele de fabricaie tradiionale prin urmtoarele
caracteristici definitorii:
Flexibilitate ridicat, caracterizat prin capacitatea sistemului de (re)adaptare
rapid i optimal (cu eforturi minime) la modificrile dimensiunilor geometrice
ale piesei sau la schimbarea acesteia cu una similar sau din cadrul aceleai
familii de produse i de funcionare pe perioade mari de timp n condiii de
eficien economic i modificri structurale minime;
Grad de automatizare ridicat al mainilor i sistemelor de
manipulare/transport;

40
 Capacitatea de a accepta semifabricate ntr-o ordine aleatoare;
Capacitatea de prelucrare simultan sau succesiv a unor piese diferite,
utiliznd scule i dispozitive de prindere/fixare necesare la o anumit main, la
timpul potrivit i n secvena dorit;
Numrul de poziionri ale pieselor este mult mai mic dect n varianta
clasic; Acest lucru se datoreaz faptului c n componena SFF intr, n general,
maini unelte cu comand numeric, centre de prelucrare la care numrul tipurilor
de suprafee de prelucrat este sensibil mai mare;
Realizeaz ncrcarea intensiv a mainilor ceea ce conduce la o reducere a
numrului de maini unelte comparativ cu sistemele clasice;
Posibilitatea de integrare n etape;
Autonomie funcional pentru trei schimburi, fr intervenia operatorului
uman pentru funcii direct productive;
Sunt utilizabile n domeniul produciei de unicate, serie mic i mijlocie.

4.2.2.2.3. Structura sistemelor flexibile de fabricaie

1). Sisteme flexibile de prelucrare a metalelor
n prezent, majoritatea sistemelor flexibile de fabricaie existente pe plan mondial
sunt sisteme de prelucrare a metalelor. Motivul pentru care principala aplicaie a
sistemelor flexibile de fabricaie o constituie prelucrarea metalelor este determinat de
faptul c aceste procese de prelucrare sunt apte a fi automatizate considernd nivelul de
dezvoltare al tehnologiei mainilor-unelte att din punctul de vedere al timpului de
prelucrare al semifabricatelor, al mrimii i formei acestora ct i al reglajelor mainilor-
unelte i al lotului de prelucrare.
Sistemul flexibil de prelucrare a metalelor este o colecie de maini unelte, cele mai
multe cu comand numeric, dotate cu mijloace de transport i alimentare cu
semifabricate i scule, cu mijloace de evacuare a pieselor prelucrate, condus de un
calculator electronic, sistemul fiind capabil s se adapteze cu uurin modificrilor sau
schimbrii piesei prelucrate [22].
2). Sistemul automatizat de alimentare cu scule al sistemelor flexibile
Principalele tipuri de magazine de scule sunt:
plane (de tip disc sau cu transportator cu lan),
spaiale (cilindrice, cu scule dispuse multietajat sau pe elice),
Magazinele de scule pot fi amplasate pe montanul mainii-unelte (deasupra sau
lateral), sau pe un suport propriu care poate fi fix sau deplasabil. Se pot nmagazina
scule obinuite sau cu capete multiax.
3). Sistemul automatizat de transport, manipulare i depozitare al semifabricatelor i
pieselor n cadrul sistemelor flexibile de fabricaie
Sistemul automatizat de transport, manipulare i depozitare se poate defini ca un
sistem de mijloace tehnologice, pentru ncrcare, strngere, depozitare interoperaional,
descrcare i deplasare a obiectelor prelucrate i a echipamentelor lor tehnologice [22].
Diversitatea constructiv a pieselor, a proceselor tehnologice, a seriilor de fabricaie i
a structurii mainilor unelte folosite au impus folosirea unei game diversificate de
mecanisme de transport i manipulare. Din punct de vedere al modului de funcionare,
acestea se pot clasifica astfel [22]:
- sisteme de transport n flux continuu;

41
 - sisteme de transport flexibile.
Caracteristicile de baz sunt programarea i capacitatea de adaptare flexibil de la un tip
de pies la altul. Ordinea de alimentare a mainilor poate rmne neschimbat pentru o
anumit familie de piese sau se poate schimba, dup caz, ordinea prelucrrii putnd fi
stabilit cu ajutorul calculatorului.
Sisteme de depozitare a semifabricatelor i pieselor
Principalele cerine impuse depozitelor de semifabricate din cadrul sistemelor flexibile
sunt:
termene scurte de depozitare, posibilitatea expedierii semifabricatelor n loturi mici, la
intervale scurte sau chiar n timp continuu, ritmicitatea fluxului de semifabricate,
dependena fluxului nu numai de activitatea de transport dar i de caracteristicile
procesului de producie.
Soluiile tehnice de automatizare i mecanizare a ncrcrii/descrcrii sunt foarte
diverse, existnd astfel sisteme flexibile de fabricaie: cu depozit etajat i robot de
ncrcare, cu depozit etajat i ncrctor suspendat, cu depozit gravitaional i stivuitor,
cu conveior cu adresare a sarcinii, cu elevator automat.
4). Sistemul automatizat de msurare i control al sistemelor flexibile de fabricaie
Sistemul automatizat de msurare i control al pieselor prelucrate, al sculelor i ai
unor parametri ai procesului de prelucrare se poate realiza nainte, n timpul sau dup
desfurarea prelucrrii. Controlul ce se desfoar n timpul procesului de prelucrare
urmrete, n plus, prevenirea defectelor care pot aprea sau a staionrilor n timpul
procesului de prelucrare i este destinat n primul rnd asigurrii calitii pieselor.
5). Sistemul automatizat de conducere centralizat al sistemului flexibil de fabricaie
Sistemul automatizat de conducere centralizat al sistemului flexibil de fabricaie
asigur att funcionarea utilajelor tehnologice (realizarea programelor de comand,
stocarea n memoria calculatorului electronic a bibliotecii de programe, transmiterea
programelor la diverse maini-unelte) ct i realizarea unor sarcini de producie ca
planificarea i programarea produciei, stabilirea dispecerizrii activitii diverselor locuri
de munc [22].

4.2.2.2.4 Clasificarea sistemelor flexibile de fabricaie

Dupa cum se observ n figura 1.7 sistemele flexibile de fabricaie sunt situate
ntre sistemele convenionale automate destinate produciei de serie mare i mas i
sistemele convenionale neautomatizate, sau foarte puin
automatizate, destinate produciei de serie mic.

42
 Volumul anual de fabricaie

Linii de (A)
transfer
Grad de automatizare

Timp de fabricaie
Masini
speciale
Productivitate

Flexibilitate
Linie flexibila de
(B)
fabricatie

Atelier flexibil
Grup flexibil de fabricatie

Celula flexibila

Unitate flexibila de prelucare

(C)
Masini unelte convenionale

Varietate de repere

Fig.1.7 Zona de interes a sistemelor flexibile de fabricaie

Din punct de vedere al componentelor i modului lor de grupare se pot identifica

cinci tipuri de SFF care difer prin complexitate i arie de cuprindere, neexistnd totui o
delimitare foarte precis ntre ele, dup cum urmeaz [17,19,23,69,76,77]:
Unitatea flexibil de prelucare
Celul flexibil
Grup flexibil de fabricaie;
Atelier flexibil ;
Linie de transfer flexibil.
1). Unitatea flexibil de prelucrare
Unitatea flexibil de prelucrare reprezint de obicei o main complex (o main
cu comand numeric sau un centru de prelucrare) echipat cu o magazie multipalet,
un manipulator automat de palete sau un robot, un manipulator automat de scule care
poate funciona n regim automat. Uneori schimbatorul de scule si schimbatorul de
paleti poate fi inlocuit de un robot. Unitatea flexibil de prelucrare are o
productivitate scazuta dar poate realiza o diversitate de piese ridicata. Totusi unitatea
flexibila de prelucare furnizeaza cel mai ridicat nivel de flexibilitate pentru ca poate
realiza un numar mare de operatii. Costurile de fabricatie sunt mult mai ridicate decit
cele in celeleate forme de organizare care le vom prezenta in continuare. n figura 1.8
este prezentat o main cu comand numeric realizata de firma Milacron
Cincinnati[89].

43
 Fig.1.8 Main cu comand numeric

2). Celula flexibil de fabricaie

Ideea de celul flexibil s-a nscut din dorina de a da o anumit autonomie
mainilor cu scopul de a le lsa s funcioneze n anumite perioade de timp (pauze de
odihn, mas i chiar la sfritul zilei, pn la epuizarea stocurilor, ceea ce constituie un
ctig legat de creterea sensibil a timpului de exploatare, realiznd astfel o deconectare
dintre operator i maina sa. Celula flexibil reprezint forma cea mai simpl de
organizare a produciei integrate.
O celul flexibil de fabricaie poate fi compus dintr-una (cazul celulei elementare, dup
[17] sau a modului flexibil de fabricaie, dup [22]) sau mai multe maini unelte, identice
sau diferite, universale sau de construcie special cu comand numeric de tip CNC,
prevzut cu sisteme de manipulare automat a pieselor i a sculelor, post de depozitare
tampon a pieselor, sistem de msurare a pieselor prelucrate (eventual) i sistem de
comand direct prin calculator [17,69,75,76]. Exist ns situaii cnd este necesar
introducerea i de posturi manuale, respectiv de maini ne-automatizate, fiind
considerate ca un subsistem al acesteia. Din punct de vedere al gradului de automatizare,
celulele flexibile pot fi:
de nivel inferior cnd funcioneaz cu operator;
de nivel superior cnd pot funciona fr operator (de exemplu celulele robotizate)
Comanda celulei este realizat de ctre comanda numeric, adesea asistat de unul
sau mai multe calculatoare programabile. La noile generaii de maini-unelte cu CNC,
calculatoarele sunt integrate direct n comand. Sistemul de comand trebuie s
efectueze, n general, urmtoarele operaii:
recunoaterea pieselor;
selectarea n memorie a programului;
executarea coreciilor necesare i controlarea poziiei reale a piesei pe main;

44
 selectarea sculelor necesare i cutarea n arhiva central a parametrilor tehnologici i
a caracteristicilor geometrice a sculei;
conversarea cu operatorul prin unitatea central de comand;
n final, se poate spune c celula flexibil dispune de flexibilitatea cea mai nalt bazat
pe utilizarea mainilor reconfigurabile rapid, care ofer posibilitatea de a realiza piese
diferite ntr-o nlnuire rapid. Celulele flexibile de fabricaie se utilizeaz cel mai
frecvent n producia de unicate i de serie mic ca uniti de prelucrare autonome, sau
pot alctui i uniti de baz pentru atelierul flexibil.
Celula flexibila de fabricatie poate realiza un volum mediu de produse careacterizate de
asemenea de o varietate medie. Exista o importanta categorie de piese care se cer in
volum si varietate medie, ce constitue aproximativ 75% din producerea Celula flexibila
de fabricatie trebuie sa raspun
n figura 1.9 este prezentat o celul flexibil de fabricaie [88].

Fig. 1.9 Celul flexibil de fabricaie

3).Grup flexibil de fabricaie

Grupul flexibil de fabricaie reprezint o combinaie de module i celule flexibile de
fabricaie, amplasate n aceeai zon de fabricaie i cuplate printr-un sistem de
manipulare a materialelor, de exemplu un vehicul ghidat automat. n figura 1.10. este
prezentat un grup flexibil de fabricaie, care are n componen celulele flexibile de
fabricaie din figura 1.12. a [88].

45
 Stocare
Stocare

Fig.1.12.a

Fig.1.10. Grup flexibil de fabricaie

4). Atelierul flexibil de fabricaie

Cel de-al treilea nivel al sistemului flexibil de fabricaie l reprezint atelierul
flexibil, destinat n general produciei de serie mic/mijlocie. Atelierele flexibile sunt
realizate prin reunirea mai multor grupuri flexibile de fabricaie i/sau celule flexibile i
chiar a unor uniti flexibile de prelucrare, care conecteaz zone diferite de fabricaie,
cum sunt: turnare, prelucrri mecanice, tratamente termice, montaj.
Arhitectura acestora difer de la caz la caz (problema fabricaiei fiind foarte vast nu
asigur o soluie unic) n funcie de soluiile de transfer alese. Din punct de vedere al
flexibilitii de care dispun, pot aprea dou tipuri de ateliere:
atelier flexibil specializat;
atelier flexibil complex;
Atelierul flexibil specializat const din reunirea mai multor grupe flexibile de
fabricaie fiind destinat realizrii unei familii de produse constituite n general ca variante
dimensionale ale unui produs de baz. Mainile care intr n compunerea atelierului sunt
adesea intermediare ntre mainile universale cu comand numeric i cele speciale.
Totodat nu apar probleme de conflict de prioritate ntre piese. Dezavantajul acestui tip
de atelier const n faptul c dac apare o problem la un post de lucru, aceasta perturb
funcionarea ntregului atelier.
Atelierul flexibil complex este compus din mai multe grupe (celule) flexibile fiind
destinat realizrii mai multor tipuri de produse, ntr-un cmp dimensional impus. n
cadrul acestui tip de atelier transferul pieselor ntre celule, maini, posturi de ncrcare,
stocare se realizeaz cu vehicule ghidate automat, robocare etc. Cu ajutorul unui sistem

46
informatic sofisticat i performant, acest tip de atelier realizeaz angajarea optim a
mainilor asigurnd o adecvare aproape perfect ntre cerin i capacitatea de
producie. Totodat, un asemenea atelier d fabricantului posibilitatea de a rspunde la o
diversitate de produse, de a reduce ntrzierile de fabricaie i de a accepta o serie de
modificri ale acestora survenite pe parcurs. n figura 1.11. este prezentat un atelier
flexibil de fabricaie specializat.

Fig.1.11 Atelier flexibil de fabricaie

5). Linia de transfer flexibil

Automatizarea fabricaiei de serie mare s-a realizat, n cadrul atelierelor
convenionale, n general cu ajutorul liniilor de transfer sau a mainilor speciale. i n
acest caz au aprut (n ultimul timp) probleme legate de limitarea seriei i de variaii ale
tipurilor de produse de realizat. Astfel, fr a atinge gradul de flexibilitate al altor
sisteme, liniile de nalt producie (de transfer) au evoluat i ele spre o mai mare suplee,
devenind astfel linii de transfer flexibile. Scopul a fost de a aduga, pe lng capacitatea
de producie existent (ridicat) a acestora, i o capacitate de adaptare rapid la noi
produse [11]. Linia de transfer flexibil (numit adesea i linie automat flexibil) este
alctuit dintr-un grup de maini-unelte universale sau speciale i/sau diverse uniti
automate de lucru, dispuse de regul ntr-o configuraie de tip serie i interconectate prin
intermediul unui sistem de transport al semifabricatelor. Principiul de baz al fabricaiei
rmne apropiat principiului de lucru al unei linii de transfer rigide, dar echipamentele
au devenit interschimbabile rapid i n mod automat. Spre deosebire de liniile de transfer
convenionale, pe o linie de transfer flexibil se poate prelucra simultan sau secvenial un
numr limitat de piese diferite, reglarea liniei realizndu-se automat n momentul
trecerii de la un tip de pies la altul. Linia de transfer flexibil este destinat, n general,
prelucrrii pieselor n producia de serie mare-mijlocie. n figura 1.12 este prezentat o
linie flexibil de prelucrare a scuturilor din componena mainilor electrice. Linia este
compus din 12 strunguri CNC MSC 31 [87].

47
 Fig. 1.12. Linie flexibil de fabricaie

Domeniul de aplicare eficient a

sistemelor flexibile de fabricaie este
prezentat n figura 1.13..
La producia de unicate, fabricaia
Cost unitar

adaptat prin factorul uman este cea 1

mai eficient, nregistrnd cele mai
sczute costuri, n timp ce n cazul
produciei de mas soluia cea mai Linie
eficient o reprezint fabricaia transfer
automatizat rigid. Sistemele Fabricatie manuala
flexibile de fabricaie sunt eficiente 0,1
doar n cazul seriilor mici i mijlocii Zona eficienta a SFF
de fabricaie la care loturile de
fabricaie SFF
se repet frecvent n timp.
Volumul productiei
Fig.1.13 Domeniul de aplicare eficienta a SFF

4.2.2.2.1 Avantajele si rolul sistemelor flexibile de fabricatie

Unul din avantajele majore ale sistemelor avansate de productie este dat
de cuplarea sistemelor flexibile de fabricatie cu procesul de conducerii integrate
cu ajutorul calculatorului . Ia nastere n acest fel un sistem computerizat de
masini care poate produce n limitele capabilitatii lui , orice piesa aleasa
ntamplator n orice cantitate si la orice moment de timp, cu costuri comparabile
sau chiar mai scazute dect cele nregistrate pentru tipul de productie de serie
mare sau de masa. Aceasta deoarece costurile cu reprogramarea calculatorului
sunt n multe cazuri inferioare celor pentru modificarea sau ajustarea
echipamentului tehnologic.
Rolul sistemuli flexibil de fabricatie poate fi mai bine inteles din figura de
mai jos.

48
Costul
unitar
1

Sistem rigid de
fabricatie automatizat
( linii n flux)

0.5
Zona de profit a sistemului flexibil de fabricatie

Sistem flexibil de
fabricatie
Sistem cu adaptabilitate manuala
0.1

Volumul
0.5 productiei
1 2 3 4 5 6 7 8

Fig.4.5 Dependenta costului unitar de volumul productiei n cazul sistemelor de

fabricatie manuale , rigide si flexibile.

Se poate constata ca la o productie de volum mic, fabricatia manuala este

cea mai eficienta, deoarece nregistreaza cele mai reduse costuri, iar la un volum
mare al productie cea mai eficienta este fabricatia automaztizata rigid. Se observa
ca sistemul flexibil de fabricatie devine eficient doar in cazul seriilor scurte sau
medii de fabricatie.ntr-un sistem conventional de fabricatie, datele statistice arata
cadin totalul timpului de de fabricatie peste 80% reprezinta timp de asteptare si
pregatire, iar 20% timp de lucru al msinilor; din acesta peste 60% este consumat
cu asezarea si reglarea piesei pe masina de lucru. Astfel timpul total de prelucrare
efectiva se reduce la 5-10% din total. n cazul sistemelor flexibile de fabricatie,
timpul efectiv de lucru ajunge la 50-85% din totalul timpului de lucru,
concomitent cu o crestere a gradului de utilizare a capacitatii de productie.

4.2.2.4. Metoda tehnologiei de grup pentru marirea loturilor de

fabricatie

O cerinta de baza a organizarii moderne a productiei, o constituie trecerea

de la fabricarea unor loturi mici de fabricatie la lotruri mari si folosirea pe aceasta
baza a metodelor superioare de productie, ce au la baza principiile organizarii
productiei in flux.
Pentru trecerea la fabricatia produselor de la loturi mici la loturi mari de
fabricatie, n conditiile unor ,treprinderi care fabrica o nomenclatura larga de
fabricatie, se foloseste metoda tehnologiilor de grup.

49
 Potrivit acestei metode diferitele produse care se fabrica n loturi mici vor
fi ncadrate n anumite grupe de fabricatie pe baza unor caracteristici comune
constructive sau tehnologice. Din cadrul fiecarei grupe se va alege un produs sau
o piesa care grupeaza cele mai multe din caracteristicile produselor sau pieselor
din grupa de care apartine. n functie de acest produs se va elabora tehnologia de
fabricatie pentru ntreaga grupa, se alege utilajul necesar si se proiecteaza
echipamentul tehnologic.
In cazul n care n cadrul grupei de produse nu exista un asemenea produs,
se proiecteaza un produs care sa ntruneasca toate caracteristicile constructive si
tehnologice ale produselor dintr-o anumita grupa. n functie de acest produs va fi
proiectata tehnologia corespunzatoare si se va alege utilajul si echipamentul
tehnologic necesar.
Folosirea metodei tehnologiei de grup ofera urmatoarele avantaje:
a) permite folosirea unor masini si utilaje specializate, de mare randament
si trecerea la fabricatia produselor pe baza metodelor de organizare a productiei
n flux cu toate avantajele ce decurg din aceasta;
b) permite folosire unor echipamente tehnologice specifice unei clase de
produse sau piese, n locul unor echipamente specifice fiecarui produs n parte,
ceea ce micsoreaza considerabil volumul de munca necesar proiectarii si
producerii acestora.
c) influenteaza n mod pozitiv marimea ciclului de fabricatie, folosirea
capacitatii de productie, nivelul productivitatii muncii si al costurilor de
productie.

50